359 matches
-
Sunt pur și simplu oportuniști. Stăpânirea ei de sine îl înnebunea. Se pomeni că spune lucruri absurde, în fragmente din ce în ce mai incomprehensibile. Până la urmă se ridică și plecă. Idiot, stupid: rătăci la întâmplare prin labirintul roman, în timp ce soarele apunea, iar străzile șerpuitoare îl dezorientau. Se întoarse la hotel după unsprezece. Cuplul flamand plecase de mult. Nici măcar atunci ea nu-l certă așa cum merita. Se însurase cu o femeie care pur și simplu nu înțelegea drama. În noaptea aceea și a doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să improvizeze. Urmă instrucțiunile lui Karin către Farview, River Run Estates, pe drumuri numerotate și la fel de perpendiculare cum pretindea a fi raționalitatea. Găsi casa într-un cartier chircit în mijlocul unui câmp uriaș, deja secerat, mărginit pe o latură de linia șerpuitoare a plopilor și sălciilor care trădau râul ascuns. Rămase în mașina închiriată o vreme, uitându-se la casă: comandată prin poștă, plată, ceva ce ieri nu era aici și fără îndoială că mâine va dispărea. Mergând spre ușa laminată avu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Se prăbușesc din grație într-o poticneală terestră. Căderea ar fi comică, dacă n-ar fi atât de dureroasă. O mie de cocori plutitori cedează gravitației. Îi observă pe oameni și-și văd de ale lor, adânciți în prezentul mereu șerpuitor. De când există prerii și maluri nisipoase și ideea că aici sunt în siguranță, păsările s-au adunat pe meandrele astea. În acest secol, se hrănesc cu porumb cultivat. În secolul următor, cu ce rămășițe va mai fi în stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mare lucru de protejat, nimic mai solid decât niște celule împletite și scăpărătoare. El văzuse de aproape acolo, pe câmp, ceea ce tomograful sugerează: o rudă mai bătrână cocoțată încă pe creierul lui, rotindu-se mereu înapoi, de-a lungul apei șerpuitoare. Se împleticește spre acest adevăr, singurul suficient de mare ca să-l aducă acasă, întorcându-se spre incomunicabil, spre nemărturisit, spre trecutul pe care l-a vătămat ireparabil, prin simpla lui existență. Distrus și refăcut cu fiecare gând. Un gând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fluviu și un pisc acoperit de pădure, apoi văzură în fața lor marea stîncă din Dumbarton, pe care se afla vechiul fort care domina acoperișurile orașului. Autobuzul întoarse spre nord, spre Vale of Leven, rulînd uneori printre cîmpii, alteori pe străzile șerpuitoare ale satelor industriale, apoi ajunse la apa mare și strălucitoare a lacului Lomond și o ținu pe malul vestic. Insulele cu copaci, cîmpii și căsuțe se întindeau ca niște bucăți sfărîmate ale uscatului din jur, și în depărtare se înălțau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
garduri vii străjuiau un iaz pătrat cu apă pe jumătate stătută, care avea un cadran solar spart în mijloc. Locul îl fascina prin aerul său de viață malignă, puturoasă. Gardurile vii erau pe jumătate uscate din cauza buruienilor care se cățărau șerpuitor printre ele, iar iarba creștea rară și nesănătoasă la umbra lor. Cu mădulare mai fibroase decît ale miriapodelor, diverse plante luptau să trăiască pe solul sărac, străduindu-se din răsputeri să se sufoce una pe cealaltă. între rădăcini mișunau insecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ce se întindea de-a lungul coamei. Clădirea principală era elegantă, proiectată de Mackintosh pe la o mie opt sute optzeci și ceva, dar Thaw intră prin anexa de vizavi: o terasă cu clădiri vechi cu extensii moderne. Merse printr-o galerie șerpuitoare, cu atît de multe pante neașteptate, că părea subterană. Atelierul din capăt era scăldat în lumina limpede și cenușie a dimineții, care venea dinspre ferestrele din acoperișul sprijinit pe grinzi. Printre șevalete înalte, statui de ghips și paravane contra curentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și cum i se vorbea de parcă el ar fi planificat totul. Dar probabil nu i se adresa lui, ci aeronavei. Suna de parcă o mașină conversa cu altă mașină. își scoase iar capul la soare. Zbura deasupra unui estuar imens și șerpuitor, cu coaste extrem de diferite. La dreapta erau pășiuni verzi, cu pîlcuri de copaci și rezervoare legate între ele de pîraie repezi. La stînga se vedeau culmile muntelui cu țancuri înalte argintate de zăpadă, soarele aruncînd scîntei aurii dincolo de lacul marin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și limpede, de parc-ar fi în regulă. Prieteni din nou, în baia asta, isprăvim să ne spălăm de iubire. McCABE, BRIAN Cap. 48, par. 2. Directorul marțian este din schița Feathered Choristers. MacCAIG, NORMAN Cap. 48, par 22. Vipera șerpuitoare este din poemul Movements. MacDIARMID, HUGH Cap. 47, par. 22. Remarca maiorului Alexander că „E mai bine să ai hărți neadecvate decît să nu ai deloc; cel puțin, ele arată că pămîntul există“, este furată din The King of Poetry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vârtejului cu care se deschide Apocalypse now al lui Coppola. Banda desenată este mediul ideal spre a traduce acest joc cu visul și cu moartea, în decorul unei lumi descentrate și care se cere reîncărcată cu sacrul hrănit de firul șerpuitor al drogului. Proza grafică a lui Manara nu încetează să fie un manifest suprarealist pentru salvarea acelui nucleu nedomesticit de civilizație și de cultul respectabilității „burgheze”. Întâlnirea cu Pratt, întâlnire din care se nasc câteva texte reunind cruzimea și reveria
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Ceva se întîmpla în acel oraș și nu pricepeam ce. Exista un secret sau un blestem pe care nu reușeam să-l dezleg în nici un fel până ce, deodată, printre pietrele bombate cu care era pietruită strada am văzut licărind limbile șerpuitoare ale unui foc verde care urca prin pământul îmbibat de ploi. Iarba creștea cu o putere uimitoare, ca un incendiu care se pregătea să cuprindă porțile, gardurile, casele, totul. Și nu numai iarba. Arbuștii, copacii, întreaga vegetație părea cuprinsă de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de pe autostradă și să facă dreapta la următoarea. Era un drum îngust, de munte, iar Kishon fu nevoit să facă față unei curbe și unei încetiniri bruște. Dar se descurcă. Spre ușurarea lui, nu se afla decât el pe drumul șerpuitor de țară, cu o singură bandă. A mers o vreme pe acel drum îngust, după care a intrat din nou pe autostradă. Însă atunci l-a zărit iarăși, silueta lui neagră apărându-i în oglinda retrovizoare, cu farurile aprinse. BMW
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
a dat drumul lacrimilor pe care și le reținea. Băiatul era orfan și unchiul Levon Îi fusese ca un tată În ultimii șase ani. — Nu știu ce să fac, a spus. Aștept... În drum spre casă, Yervant a traversat În goană străzile șerpuitoare, abrupte de la est și vest, căutând ceva, orice ar fi putut fi un semn favorabil. A trecut pe lângă cafenele goale, piețe murdare, case șubrede dinspre care veneau miresme de türlü și plânsete de copii. Singurul semn de viață era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
o puteai surprinde de pe acoperiș. Dacă se strica liftul? Contemplase tăcută, de pe terasa aceea din centru, priveliștea uluitoare a zgârie-norilor strălucind În noapte. Privind În jos de la 45 de metri, Kitty nu putea uita cât de fascinată fusese de râul șerpuitor de taxiuri galbene care Își croiau drum printre zgârie-nori, la o oră la care Bucureștiul era deja pustiu. Se afla pentru prima oară Într-o clădire atât de Înaltă, și nu era decât etajul al 18-lea. Totul era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Ceva se întâmpla în acel oraș și nu pricepeam ce. Exista un secret sau un blestem pe care nu reușeam să-l dezleg în nici un fel până ce, deodată, printre pietrele bombate cu care era pietruită strada am văzut licărind limbile șerpuitoare ale unui foc verde care urca prin pământul îmbibat de ploi. Iarba creștea cu o putere uimitoare, ca un incendiu care se pregătea să cuprindă porțile, gardurile, casele, totul. Și nu numai iarba. Arbuștii, copacii, întreaga vegetație părea cuprinsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
conversația noastră de la München și frazele pe care le surprinsesem cu ajutorul urechii lui Dionis. Deschise volumul la o altă pagină: acolo era o imagine a globului, care apărea ca un organ anatomic tumefiat străbătut de un păienjeniș de vene luminiscente, șerpuitoare și sclipitoare. „Dacă Kircher avea dreptate, mai multe cărări sunt În inima pământului decât la suprafața lui. Dacă ceva se petrece În natură, asta vine din căldura ce fumegă acolo, dedesubt...“ Eu mă gândeam la opera la negru, la pântecul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
se pun strugurii să se stafidească, numeroase cadavre se descompuneau în lințolii. Umorile picurau din ele cu o rumoare ritmată și continuă, ducând cu gândul la grăsimea ce se scurge din frigărui. O scursoare neagră îmi tăia calea în pârâiașe șerpuitoare, sfârșind într-un canal de scurgere prin care, la zgomotul pașilor, o fojgăiau șobolani cu ochi roșii. Ceea ce nu puteam să percep cu nasul mi s-a părut că simt cu limba, precum șarpele, și mi s-a făcut din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu coarne lungi, îndepărtându-se. Am dat de niște excremente de urs și de lup în iarba unui șanț, dar mi s-au sfărâmat între degete de vechi ce erau. Credeam că sunt aproape de destinație, când, imediat după un făgaș șerpuitor de căruțe și călători siliți să ocolească un ulm mare, doborât de vânt în drum, m-am trezit dintr-odată într-un luminiș mare, față-n față cu ruinele unui sat. Curios din fire, m-am apropiat de acele rămășițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Comoșteni, care încă se numea Coteni. N-a ajuns imediat, bineînțeles. În noaptea incendiului, s-a târât agonic până la malul lacului, gândindu-se cu groază instinctivă că ar putea să cadă în apă. Era ca și prima oară, un șuvoi șerpuitor, de data aceasta incolor, strălucind uneori precum apa în lumina soarelui. S-a privit în luciul bălții și l-a mișcat imaginea vălurită și ochii liniștitori ai lui Pampu. Era, de fapt, imaginea lui despre sine, pe care numai el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
abur mov, ca un curcubeu. Dintr-o săritură, Zogru a fost în sângele Omului Negru și, odată cu acesta, s-a repezit cu toate forțele spre mâlul gros al mlaștinii. Când s-a trezit, era la Comoșteni, un fir subțire și șerpuitor, iar în fața lui urca drumul albicios până-n cumpăna cerului de vară. Era anul 1812. Cum a găsit un vehicul, a fugit nebunește spre București și a intrat în Divanul domnesc. În mai puțin de o oră, a făcut turul boierilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
dus Înapoi la Vinas și mi-am luat rămas bun. I-am spus că prietenul meu avea să rămână Încă o vreme la ele. - S-o crezi tu, strigă ea după mine, dar eu deja pornisem pe poteca ce urca, șerpuitoare, pe colina din spatele satului. Nu m-am mai uitat În urmă. Curând a Început ploaia. Stropi grei de apă, amestecați cu pietricele de grindină. Când să intru Într-un crâng de copaci pitici care abia dacă te fereau de ploaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
tare departe, din spatele unor munți pe care n-aveam cum să-i zărim de unde ne aflam. Se făcuse miezul zilei când povârnișurile de pe marginea văii se molcomiră. Munții rămăseseră În spatele nostru. La un moment dat, zărirăm undeva În depărtare, strălucirea șerpuitoare a unui râu. - Cenung, ne spuseră călăuzele, dar noi n-aveam ochi decât pentru câmpiile nesfârșite Întinse dincolo de râu. Era o zi cu un văzduh Într-atât de limpede Încât Îmi venea să cred că pot să văd până la Marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cu concluzii. Cu fir roșu Stătea la un colț al mesei, cel dinspre calorifer, al lungii mese cu fel de fel de hârtii, cutiuțe, pixuri, petice de ziare. Într-o sticlă de plastic, ciudatele peturi pentru berea „Comandor Günther “, retezată șerpuitor pe la jumătate, se ofilea un smoc de cârciumărese vișinii. În capătul celălalt al mesei, pe o bucată de ziar, rămăseseră câteva cojițe de salam, o bucată de chiflă graham. Două muște se roteau, nehotărâte, pe deasupra resturilor de mâncare. În mijlocul mesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
or fi crezând pasagerii când vedeau ivindu-se din imensa monotonie a selvei amazoniene un firicel de fum din coliba singuratică. Un reactor putea zbura șase ore fără să distingă altceva decât imensul covor verde, sfâșiat pe alocuri de râuri șerpuitoare. Șase ore fără să vezi un munte, o pășune, un drum sau o casă și, deodată, fumul înălțându-se spre un cer fără nici o pată. Indieni! vor exclama ei de îndată. „Vreun sălbatic fierbând la foc mic un explorator imprudent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
jumătate. Poate două. În mare parte e autostrada. Ce spui? În chip de răspuns, Brunetti se Întinse În spate și Își trase centura de siguranță peste piept, fixând-o Între scaune. Două ore mai târziu, conduceau de-a lungul drumului șerpuitor care ducea la lacul Barcis, una dintre cele cel puțin douăzeci de mașini prinse În urma unui camion plin cu pietriș care se târa cu zece kilometri la oră, forțându-l pe Ambrogiani să schimbe necontenit vitezele din a doua În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]