859 matches
-
piață, siluetele cenușii ale munților. Acum, sala rămânea nemișcată și, în lipsa aerului condiționat, te simțeai aici ca într-o cușcă de sticlă. Șirul dublu de geamuri nu lăsa să pătrundă nici o adiere, amortizând până și zgomotul împușcăturilor. Mesele erau aranjate, șervetele se înălțau ca niște mici piramide apretate. Liniștea și aerul închis aminteau de un muzeu pustiu, într-o după-amiază de iulie. O spadă mare, fixată pe perete, deasupra barului, sporea senzația că te afli într-o vitrină de muzeu. În
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
apoi, Într-o dimineață, când se trezi, Lefty stătea la masa la care luau micul dejun. Părul Îi era dat cu pomadă În stil Valentino cu niște vaselină pe care o găsise În dulapul cu medicamente. La gât avea un șervet de masă legat ca o eșarfă. Iar pe masă era tăblița, pe care scria În grecește: ― Bună dimineața, surioară. Timp de trei zile a tachinat-o așa cum făcea pe vremuri, trăgând-o de păr și făcându-i spectacole porcoase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fiecare dintre noi, dulcea speranță a vindecării, șoptește la un moment dat bătrânul. — Da’ stai odată locului și nu te mai agita fără rost, îl ceartă soția cu asprime drăgăstoasă în glas. Se așază greoaie lângă el și-i proptește șervetul ud cu o mână. — La noi în casă n-a călcat niciodată picior de medic. Tata ne doftoricea el însuși pe toți, chiar și pe sclavi. — A fost fără îndoială un înțelept, surâde stins Augustus. Uite că atâtea popoare trăiesc
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ochii și mâinile, îi poruncește scurt cezarul. La atât se reduce toaleta de dimineață. Abluțiuniule adevărate le va face după-amiaza, dar și pe acestea le reduce la minimum. — Ce haine să-ți pregătesc, stăpâne? Augustus își scoate fața udă din șervet și dă cu ochii de cei trei frizeri care s-au strecurat cu pași de lup în urma lui Parthenicus. — N-am nici un minut pentru voi, îi avertizează imperios. Arată cu mâna spre camerist: — Bărbieriți-l mai bine pe Parthenicus, că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
întreabă, molfăind încă. — Ia zi! De unde a început acuzația asta stupidă de magie? Mai mușcă o dată. — Că doar nu te-ai dus în for să țipi în gura mare despre ce facem noi! rostește cu umor. Scribonius Libo apucă elegant șervetul de lângă el și se șterge tacticos pe mâini înainte de a răspunde: — Totul a pornit de la un fost sclav de-al tatălui meu... Refuză politicos para pe care i-o întinde Gallus: — Mulțumesc, dar n-am terminat încă... Scociorăște din ochi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și doici iubitoare, respiră cu toții o eleganță inocentă. Strâng la piept, vădit emoționați, unul o pateră, altul, cutia cu tămâie sau vasul de libații. Micuțele dom nișoare ce-și poartă deja cu cochetărie rochițele au rulat pe braț câte un șervet cu franjuri. Partenerii lor sunt înveșmântați în tunici scurte, strânse pe talie. Mângâie în treacăt niște căpșoare și încearcă să treacă mai departe. Instantaneu câțiva calatores se interpun între el și copii. Ieșindu-și din fire, Nero își înfige mâna
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tif niște fructe. Augustus apucă platoul, dar rămâne cu el în aer când o fetiță se desprinde pe neașteptate de ceilalți copii și țâșnește în față, înainte ca cineva să o poată opri. Cu un gest grăbit, îi prezintă împăratului șervetul franjurat pe care l poartă pe braț. — Ia-l să te ștergi pe mâini! rostește plină de o importanță copilărească. Toți râd. Fără să se supere, principele îi face discret un semn complice cu mâna să mai aștepte un pic
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mă întorc în dormitor, mă urc în pat și mă întind după telecomandă. Dar când ajung la ea, mi se varsă paharul, și cola dietetică se împrăștie peste tot pe cearșafurile albe de in. Rahat! Fug la bucătărie după un șervet, dar oricât aș freca, se pare că nu pot să scap de pete. Știu că Brad va înnebuni, pentru că-i place ca totul să fie perfect, dar știu eu oare unde sunt cearceafurile? Știu pe naiba. Într-o panică totală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
despre trimiterea unei corăbii într-o țară străină. Douăzeci și trei martie Întâlnirea dintre seniorul Shiraishi, seniorul Fujita și Berlasuko un străin înalt cu față roșie, nas mare, trecut de patruzeci de ani. Se ștergea mereu pe la gură cu un șervet alb, boțit. Douăzeci și cinci martie Vreme bună. Măria Sa a făcut baie de dimineață. Apoi, întrunire. Au fost de față seniorul Shiraishi și seniorul Ishida. Douăzeci și șase martie Vreme bună. Seniorul Ishida a plecat.” (Cronica de la castel) Pe neașteptate sosi vestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
capetele brunete și plecate ale negustorilor, îl văzu și pe Matsuki cum stătea cu mâinile încrucișate și își mișca gâtul slab o dată cu negustorii. Acum, după ce îi învățase cuvintele simple, de bază, Velasco le zise ștergându-se la gură cu un șervet: Chiar dacă veți învăța limba, tot nu veți putea face negoț în Spania. După cum v-am mai spus, acolo n-o să vă meargă nimic cum trebuie dacă nu cunoașteți și câte ceva despre credința creștină. Uitați-vă, de pildă, în jurul vostru! Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
la câte un străin, un inglés, dar cum acum nu erau nici femei și nici străini, se holba cu plăcere și obrăznicie la cei doi preoți. În timp ce el făcea asta, negustorul cu semnul din naștere se ridică și, Împăturindu-și șervetul, plecă, lăsând neatinsă mai mult de jumătate din sticla de vin pe care o comandase. Dacă ar fi fost nevoit să-și plătească notele, ar fi băut toată sticla. Cei doi preoți nu răspundeau provocării picadorului. Unul dintre ei zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vârstă, turnând Într-un pahar și oferindu-i-l. — Cum să nu, luă băiatul paharul. — Tu, Paco? Întrebă chelnerul. — Mulțumesc, zise Paco. Băură toți trei. — Eu mă duc, spuse chelnerul. — Noapte bună. Plecă, lăsându-i singuri. Paco luă unul din șervetele de care se folosiseră preoții și, stând drept, cu călcâiele Înfipte bine În podea, lăsă șervetul În jos și, urmărindu-și mișcarea cu capul, Își roti brațele Într-o verónica lentă și circulară. Se Învârti și, Împingându-și ușor piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Paco? Întrebă chelnerul. — Mulțumesc, zise Paco. Băură toți trei. — Eu mă duc, spuse chelnerul. — Noapte bună. Plecă, lăsându-i singuri. Paco luă unul din șervetele de care se folosiseră preoții și, stând drept, cu călcâiele Înfipte bine În podea, lăsă șervetul În jos și, urmărindu-și mișcarea cu capul, Își roti brațele Într-o verónica lentă și circulară. Se Învârti și, Împingându-și ușor piciorul drept Înainte, făcu mișcarea a doua, apropiindu-se puțin de taurul imaginar, apoi făcu a treia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
verónica lentă și circulară. Se Învârti și, Împingându-și ușor piciorul drept Înainte, făcu mișcarea a doua, apropiindu-se puțin de taurul imaginar, apoi făcu a treia mișcare, o pasă lentă, suavă și ritmată perfect și, În final, Își strânse șervetul În jurul taliei și-și răsuci șoldurile, ferindu-le din calea taurului printr-o media-verónica. Băiatul care spăla vasele, Enrique pe nume, Îl urmări cu o privire critică și batjocoritoare. — Cum e taurul? Foarte curajos, răspunse Paco. Uite. Îndreptându-și trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
are rost. — Ba da, nu mi-e frică. — O să-ți fie, când o să vezi cuțitele venind spre tine. — Hai să vedem. Dă-mi șorțul. În timp ce Enrique prindea cuțitele cu lamele grele și ascuțite ca un brici, legându-le cu două șervete murdare de picioarele scaunului și Înnodându-le bine, cele două cameriste, surorile lui Paco, se Îndreptau spre cinematograf ca s-o vadă pe Greta Garbo În Anna Christie. Unul dintre preoți stătea-n izmene și-și citea liturghierul, iar celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
clipă să se roage pentru soțul ei mort de douăzeci de ani. Singur În camera sa, matadorul bolnav zăcea În pat, cu fața-n jos, și-și ținea o batistă la gură. În sufrageria pustie, Enrique făcu ultimul nod la șervetul cu care prinsese al doilea cuțit de piciorul scaunului și ridică scaunul În aer. Îndreptă picioarele de care erau legate cuțitele În exterior și-și puse scaunul În dreptul capului, cu cele două cuțite ațintite drept În față, de-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mâini, iar Enrique trăgea de scaun, În timp ce cuțitul se răsuci de două ori În el, În el, În Paco. Acum cuțitul fusese scos și el zăcea pe podea Într-o băltoacă fierbinte de sânge care se tot lățea. — Pune-ți șervetul peste rană și ține-l strâns. Eu mă duc după doctor. Trebuie să-ți oprești hemoragia. Ne-ar trebui o ventuză de cauciuc. Văzuse că asta foloseau În arenă. — Te-am atacat direct, spuse Enrique plângând. Am vrut doar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
se-ntâmpla asta În arenă, te ridicau și te cărau alergând până-n sala de operații. Și dacă ți se golea artera femorală până să ajungeți acolo, chemau preotul. — Spune-i și unuia dintre preoți, Îi mai spuse Paco, ținându-și șervetul strâns peste abdomen. Nu-i venea să creadă ce pățise. Dar Enrique alerga deja pe Calle San Jerónimo către spitalul de urgență deschis toată noaptea și Paco rămăsese singur, șezând Întâi, apoi ghemuindu-se și pe urmă prăbușindu-se pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Al, care, cu pălăria dată pe spate, stătea pe un scăunaș lângă ghișeu.Țeava tăiată a unei puști stătea rezemată de spătarul scaunului. Nick și bucătarul erau Într-un colț, legați spate-n spate, cu câte-un căluș făcut din șervete În gură. George Încălzise sendvișul, Îl Învelise În hârtie cerată, Îl puse Într-o pungă, Îl aduse și omul care-l comandase ieși. — Istețu’ face de toate, spuse Max. Știe să gătească și tot restu’. O să fii o soție perfectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-i vorba. Și ce-o să facă? — Nimic. Păi, o să-l omoare. Păi cred că da. — Tre’ să se fi băgat În ceva când era-n Chicago. — Da, cred că da. — Nasoală treabă. — Îngrozitoare, spuse Nick. Tăcură amândoi. George apucă un șervet și șterse tejgheaua. Da’ ce-o fi făcut? spuse Nick. — L-a Înșelat pe careva. Ei se omoară pentru asta. — Eu plec din orașu’ ăsta. — Da, spuse George. E o chestie deșteaptă. Nu pot să mă gândesc la el, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
bambus legate Între ele printr-o rețea de sfori. Capetele erau prinse de două trunchiuri mari de copac. Nu-ți inspira competență arhitecturală și nici rigoare inginerească. Aș zice că arăta mai degrabă ca un umeraș de lemn deasupra unui șervet de masă. În mod evident, prietenii mei Îmi Împărtășeau părerea. Vor să traversăm pe podul ăla? chițăi Heidi. Nu pare prea solid, aprobă Vera. Eu pot! ciripi Esmé Învârtindu-și umbrela recuperată. —Tu nu te miști de-aici, se răsti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
toate lighioanele pământului, și chiar și lui s-ar fi crezut obligat să nu lipsească. Așa, la miezul nopții, eu singur a trebuit să organizez ceremonia. L-am găsit pe Hacik și apoi, împreună, am trezit, pe Cadîr. Într-un șervet am luat pe Ahmed și ne-am urcat în barcă, eu, Ioana, Hacik și Cadîr. Barca a lunecat ușurel pe ape, iar lumina lunii se revărsase pe toate ținuturile. Hacik a început un cântec de jale și era așa de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
flacăra ce ardea în cazanul de cărbuni de lângă el. în vreme ce mirosul cărnii fripte se ridica în aer, se spălă în ligheanul pe care-l ținea tânărul servitor - singurul pe care-l avea - ce-l însoțise și se șterse apoi cu șervetul pe care acesta îl ținea pe umăr; după aceea, dezlegându-și de pe frunte panglica albă pe care o purtase în timpul ritului, o fixă încruntat pe Hippolita, care îl privea întrebătoare și îngrijorată: — Drept e să-ți spun, domina, că răspunsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o supradoză de usturoi, așa cum mor toți frizerii din New York. (Gata, oprește chestia asta! Înăbuș-o în fașă, te rog.) Scaunele noastre erau alăturate și, când Mario isprăvea cu mine și era gata să-mi scoată și să-mi scuture șervetul de la gât, întotdeauna avea pe el mai mult din părul lui Seymour decât dintr-al meu. Puține lucruri în viață, înainte și după aceea, m-au sâcâit mai mult. Dar numai o singură dată m-am plâns și atunci am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
să facă pe „Nababul”, Tony Pavone comandă două sticle de șampanie franțuzească iar pentru orchestră două sticle cu vin. Ospătarul, cunoscându-și bine meseria și nu mai puțin clientul, frapă sticlele o perioadă de timp, apoi Înfășură una intr’un șervet de un alb inmaculat, În timp ce, cu o ceremonie bine studiată trosni dopul sticlei jonglând de câteva ori de o așa manieră Încât, biata sticlă scăpă ca prin minune să nu fie făcută țăndări, după care umplu paharele urându-le o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]