503 matches
-
pe noi să ne retragem și să lăsăm Japonia în mâinile credințelor păgâne și ale Diavolului. Propovăduirea și diplomația se aseamănă. Sunt precum cucerirea unui pământ străin. Ca și în diplomație, în munca de propovăduire, trebuie să te folosești de șiretlicuri, să te târguiești, uneori să ameninți, iar alteori să te îndupleci. Eu nu socotesc deloc că asemenea purtări sunt murdare și dezgustătoare dacă sunt făcute pentru răspândirea învățăturilor Domnului. Sunt și lucruri pe care trebuie să le treci cu vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cu obiceiurile lor diavolești sau să închidem ochii față de o oarecare răutate și să le propovăduim cuvântul Domnului. Dacă guvernatorul se îndoiește de cuprinsul petiției mele și dacă șovăie cu privire la întrevederea cu solii japonezi, trebuie să mă folosesc de un șiretlic ca să-l liniștesc. Pe corabie mi-am pregătit un as în mânecă. Mi-am înfăptuit șiretlicul. De trei zile, i-am luat pe soli cu mine și am trecut pe la oamenii de vază din Mexico. Arătam ca niște cerșetori milogindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cuvântul Domnului. Dacă guvernatorul se îndoiește de cuprinsul petiției mele și dacă șovăie cu privire la întrevederea cu solii japonezi, trebuie să mă folosesc de un șiretlic ca să-l liniștesc. Pe corabie mi-am pregătit un as în mânecă. Mi-am înfăptuit șiretlicul. De trei zile, i-am luat pe soli cu mine și am trecut pe la oamenii de vază din Mexico. Arătam ca niște cerșetori milogindu-se după pomană. Umflat de atâta trai îmbelșugat, arhiepiscopul ne-a întâmpinat binevoitor la început, uitându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se poate să nu-și dea seama că eu, cel care i-am adus poporului o asemenea împlinire, sunt omul potrivit să fiu episcop al Japoniei. „Doamne, oare faptele mele sunt demne de dispreț? M-am folosit de minciunile și șiretlicurile astea doar pentru ca într-o zi în Japonia să răsune cântecele de slavă închinate Ție și să înflorească floarea credinței. Pământul Japoniei este atât de uscat încât am fost nevoit să folosesc un asemenea vicleșug pentru ca să poată încolți în el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Chiar am sentimentul că de fapt, Matsuki n-a fost trimis ca sol, ci cu însărcinarea poruncită de Sfatul Bătrânilor de a mă urmări pe mine și de a da apoi de seamă despre faptele mele. Japonezii folosesc mereu asemenea șiretlicuri. Cu toate acestea, dacă privesc lucrurile dintr-un alt unghi, lipsa lui Matsuki este, de asemenea, binevenită pentru mine. O să-mi fie mai ușor în călătoria ce va urma să fac totul după bunul meu plac, doar cu tânărul Nishi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
vin să se roage atunci când le e greu. Așa sunt indienii. Nu vă mai bateți capul cu ei! — Unde e muribundul? Nu glumesc. Dacă ai să te duci, or să te ia ostatic sau or să te omoare. E un șiretlic de-al lor. Se folosesc adesea de femei și de copii ca să nu bănuim nimic. Apoi se dovedesc mai vicleni decât noi și ne lovesc din senin. — Sunt preot, răspunse Velasco liniștit. Dacă ești credincios, știi și tu că un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
trimiși oficiali, ci solii unui singur om. Spunând acestea, părintele Velasco se opri și tuși din nou încet. — Din încercările prin care am trecut cu toți acești ani în care am trăit în Japonia, știu că acesta este unul din șiretlicurile pe care japonezii îl folosesc adesea. Își construiesc dinainte o tactică iscusită care să le îngăduie să se lepede oricând de ceea ce au spus. Așa fac ei. De pildă, la începutul unui război când încă nu-și dau seama care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ceilalți și ne lingeam rănile. Simțeam între mine și acești japonezi o apropiere sufletească dincolo de cuvinte. Mi se părea că între noi se născuse o legătură strânsă cum nu mai simțisem niciodată. Recunosc că până atunci întrebuințasem o mulțime de șiretlicuri, încercasem să-i duc de nas de dragul țelului meu ascuns și mă folosisem de slăbiciunile lor cum ar fi faptul că nu cunoșteau limba și că nu știau încotro ne îndreptăm. La rândul lor, și ei se arătaseră uneori vicleni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
care și-a luat viața... Nu vreau să cred așa ceva! Comandantul nu putea să înțeleagă șoaptele mele răgușite. Dacă cineva l-a împins pe Tanaka să săvârșească un păcat de moarte punându-și capăt zilelor, atunci eu am fost acela. Șiretlicurile mele trufașe l-au aruncat în brațele morții. Dacă e să fie pedepsit Tanaka, atunci eu însumi trebuie să fiu pedepsit. „Oh, Doamne, Te rog, nu Te lepăda de sufletul lui! Decât să te lepezi de el, Te rog, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
decât pământuri neroditoare și sate sărace. Acest adevăr clocotea din ce în ce mai tare în inima samuraiului. Socotea că era mai bine așa. Lumea largă, țările nenumărate, mările întinse. Însă, oamenii erau la fel pretutindeni. Peste tot se duceau bătălii și se foloseau șiretlicuri și viclenii. La fel stăteau lucrurile și la castelul Stăpânului, și în lumea bisericească în care trăia Velasco. Ceea ce văzuse până la urmă samuraiul nu erau doar o mulțime de ținuturi, o mulțime de țări, o mulțime de orașe, ci soarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ea Își amintea că Întâlnise un englez În „partea sălbatică a junglei, locuită de tribul Karen“, care se autointitula rege. Dar ea Își dădea seama că avea „aroganța necuviincioasă a unuia ridicat la rangul aristocrației, nu prin merit, ci prin șiretlicuri murdare“. Membrii tribului de munte, spunea ea, fiind izolați de lume, credeau că acest englez era „legendarul Frate Alb Mai Mic“. Purta bizarul nume creștin de Seraphineas și devenise tatăl multor copii concepuți cu cele douăzeci și cinci de „virgine veșnice“. Rupert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pe împăratu crapilor. Mă mulțămesc și cu crapi de rând, Ștefan Gâdea. Se poate și să nu prind nimic. Imposibil, boierule; acolo e altă socoteală. N-a dat nimene cu undița de când e Dunărea; crapul de-acolo n-a învățat șiretlic. Mai adaoge dumneata că la colibă ai pe uncheșul nostru Mitrea Pescăruș. —A! trăiește acolo ș-un uncheș? — Da, domnule. De cum intră puvoaiele în bălți, el se duce la grindul lui, își repară coliba și-și cătrănește vârșele. Are și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Magiciansgirl1@yahoo.com Subiect: Ținuta de luni Un Cheong-sam (pe înțelesul tău, o rochie chinezească) din satin roșu cu broderie, purtat peste blugi tăiați și teniși roșii de piele. Mi-am prins părul într-un coc ținut de bețișoare, un șiretlic pentru a mă sustrage de la a purta pălărie. Azi sunt șase zile de când am purtat una, duc o mică revoluție în tăcere. Mă întreb cât o să treacă până observă cineva și, crede-mă, vor observa. Chiar mi-aș dori să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
curent“ cum se spune. A fost „acțiune“ din plin. Azi-dimineață am „stat la pândă“. De obicei vine la nouă și zece, așa că o așteptam. De îndată ce a apărut, m-am prefăcut că scot gunoiul, ceea ce aș zice că a fost un „șiretlic“ bun, deși gunoiul se ia lunea și este, oricum, treaba lui taică-tău. — Ce dimineață frumoasă pentru asta, am zis. O dimineață frumoasă să-ți pui câinele să-și facă nevoile la poarta unui străin nevinovat. Pe loc femeia noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
întâlnit pe croitorul Quigley, croitorașul cel mai abil, îmi cârpea nădragii când trăiam la Spancil Hill. Brusc a lăsat vocea de ștrumf și a început cu elan. — Dar acum nu-mi mai cârpesc nădragii. Când se tocesc, am un nou șiretlic. Îmi iau o pereche nou-nouță De la Banana Repub-a-lik. —Uraa! am zis, bătând din palme și încercând să fluier. Mai vreau! S-a ridicat pentru strofa următoare. —Și dacă Anna-și rupe nădragii... Și-a întins brațul cu un gest dramatic... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
în orașul asediat și, mai cu seamă, cum anume nădăjduia el să-i ascundă dușmanului mizeria care îi chinuia pe toți la Basta, dacă la Granada și probabil că și prin alte părți toată lumea cunoștea adevărul și se distra pe seama șiretlicului. Temerile mele cele mai rele, continuă unchiul meu, aveau să se confirme în ziua de Anul Nou, în cursul discuțiilor cu vizitatorii Alhambrei. Am aflat într-adevăr că Yahya, „Luptătorul pentru Credință“, „Paloșul Islamului“, hotărâse nu doar să dea Basta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
meargă în aceeași direcție, să înfrunte aceleași primejdii, să trăiască, să mănânce, să se roage, să se distreze, să sufere, să moară uneori împreună, ei încetează de a mai fi străini unii de alții; nici un cusur nu rămâne ascuns, nici un șiretlic nu rezistă. Văzută de departe, caravana este un cortegiu; văzută de aproape, ea este un sat, cu bârfele lui, cu glumele, poreclele, urzelile, conflictele și împăcările lui, cu serile de cântec și de poezie, un sat pentru care toate ținuturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lui don Ricardo Aldaya În seara cînd l-a invitat În spectrala-i vilă de pe bulevardul Tibidabo, numărul 32. CÎnd auzi asta, Aldaya presupuse că Gelabert, de teamă că va vedea dispărînd fondurile economice oferite de Jausá, recursese la acest șiretlic atît de bizantin spre a menține interesul patronului. Totuși, Jausá nu avea nici o Îndoială În privința fidelității rezultatelor. Mai mult, acolo unde alții vedeau forme și umbre, el vedea fantome. Jura că deslușise cum silueta Mariselei se materializa Într-un lințoliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Mi s-a Întors stomacul pe dos și mi-am ferit privirea. — Hai, să ne punem pe treabă, mă Îndemnă Fermín. — Ești nebun? — Vreau să spun că trebuie s-o găsim pe Jacinta Înainte să ni se dea În vileag șiretlicul. — Cum? — Oare cum? Întrebînd. Ne-am Îndreptat spre coridor ca să vedem dacă maica Hortensia dispăruse. Apoi, tiptil, ne-am prelins pînă În salonul pe care Îl străbătusem. Chipurile nenorocite ne observau În continuare, cu niște priviri ce oscilau de la curiozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mai satisfăceau. Stăruia s-o vadă mai des, riscînd din ce În ce mai mult ca relația sa cu fata să fie descoperită. Jacinta făcea tot ce putea ca să-i acopere: mințea la nesfîrșit, plănuia Întîlniri secrete și urzea o mie și unul de șiretlicuri pentru a le acorda cîteva clipe Între patru ochi. Înțelegea și ea că asta nu mai era de-ajuns, că fiecare minut petrecut Împreună de Penélope și Julián Îi unea și mai mult. De mult observase doica În privirile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cărții sale, Însă piața era pustie. Am traversat caldarîmul sub atenta supraveghere a mai multor duzini de porumbei și am aruncat o privire În jur, căutînd zadarnic prezența lui Fermín camuflat În Dumnezeu știe ce, căci refuzase să-mi dezvăluie șiretlicul pe care-l avea În minte. Am Început să urc scara și am constatat că numele lui Miquel Moliner rămăsese pe cutia poștală. M-am Întrebat dacă nu cumva aceea era prima hibă pe care urma să i-o semnalez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Înzestrat cu o capacitate de concentrare limitată În spațiu și timp, Sanmartí era amator de carne proaspătă și nu tocmai la vedere, concentrîndu-și bagatelele donjuanești asupra celei mai nou venite, care În cazul acesta eram eu. Sanmartí recurgea la toate șiretlicurile pentru a intra În vorbă cu mine. — Mi s-a spus că soțul tău, Moliner, e scriitor... Poate l-ar interesa să scrie o carte despre prietenul meu Fumero, pentru care am și titlul: Fumero, biciul crimei sau legea străzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
scăpat de mine cu-n sărut. A fost suficient, se înverzise Verdele Împărat în bostănăria unde era stăpân peste suflete. Perechea de pepeni și mai mulți ieșind din aglomerație se zbenguiau fascinanți în terminații printre răzoarele frustrate. În magazinul de șiretlicuri ai intrat nesigură. Nervoasă că nu mă vezi, ai crăpat din ochi un văl de miresme și-atunci m-ai simțit! Epuizată de-atâtea căutări, însă nesupusă ai chiuit, s-aud numai eu vâltoarea și-am intrat goi în bulboaca
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
totuși, puterea de a se ridica din nou în văzduh, reînoindu-i atacurile pe care Rinalsdo le para cum putea, în vreme ce tânăra fată urmărea lupta. Bătălia continua devenind din ce în ce mai Crâncenă, când Rinaldo, în culmea deznădejdii, s-a hotărât să folosească un șiretlic.El s-a trântit la pământ , ca și cum și-ar fi pierdut cunoștința din pricina rănilor primite, și, la apropierea grifonului, îi dădu o lovitură prin cre i-a retezat una din apripi. Dar căzând, monstrul îl încleștă în ghearele-i lungi
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
decât să-mi curm viața. A mai adăugat, apoi, că o zadarnică încercare mai făcuseră pentru el doi cavaleri, pe care întâmplarea îi adusese prin părțile acelea. Aceștia erau Gradasso, regele Sericaniei și Rogero , maurul. Dar ambii fuseseră amăgiți de șiretlicurile unui vrăjitor și adăugiți la numărul captivilor, pe care acesta îi ținea într-un castel cu neputință de cucerit, ce se ridica în vârful unui munte. La auzul numelui lui Rogero, Brandaamanta a tresărit de o mare bucxurie , care s-
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]