618 matches
-
lectură exigentă, o lectură amănunțită. Mergând pe linia aceasta în lectura cărții, parcurgeam paginile și îmi apăreau în față imagini din Eduard Munk, din picturile celebre, artistul care în pasta de culoare, în netedul picturii stria uneori semne. Erau niște șiroaie crustate prin care spunea că acolo în adânc, există o gheară de durere umană...” Scriitorul Zeno Ghițulescu: „Onorată asistență, sunt deosebit de privilegiat să vorbesc despre această carte, a prietenului vechi, Lazăr Lădariu. Acesta este omul care știe în orice clipă
O NOUĂ CARTE SEMNATĂ DE LAZĂR LĂDARIU LANSATĂ LA MITICĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/O_noua_carte_semnata_de_lazar_ladari_al_florin_tene_1357106990.html [Corola-blog/BlogPost/348779_a_350108]
-
celălalt, era liniște. S-a apropiat de cel tânăr, luând peria în mână să-l curețe, poate chiar de păcate. -Măi, Luminosule, ce rău ai săvârșit azi. M-am supărat foarte rău pe tine, lacrimile i-au pornit din nou șiroaie. Cât te-am iubit măi, Luminosule... și tu să lovești pe unchiul meu !... de ce ai făcut Luminosule?... nici nu mai pot să-ți spun astfel... nu mai ești luminos... acum ești doar un cal obișnuit, pe care trebuie să-l
LUMINOSUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Luminosul.html [Corola-blog/BlogPost/357048_a_358377]
-
pe pat cu labele din față, își privea câteva clipe stăpânul, rotindu-și capul întrebător, după care începea să scheune și să-l lingă pe față. Moșu’ îl mângâia pe cap și, de fiecare dată, lacrimile începeau să-i curgă șiroaie pe obraji... În primăvara lui 1958, Vlăduț devenise mai nerăbdător - voia ca stăpânul lui să se ridice odată din pat și să plece cu oile în Râncurele și de acolo, la înce- putul verii, în Vemeșoaia, ca în fiecare an
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1474996424.html [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
ți-ar arde calde pleoape Nu te-aș lăsa s-aluneci în genune Iubirea mea, te-aș apăra de toate. De-mi plâng copacii dezgoliți de frunze Și-mi ard câmpiile ca-ntr-un blestem Pe piept de-mi curg șiroaiele de sânge Tot aș veni atuncea când mă chemi. Cutremurat de gândul c-ai plecat Lovită-n suflet de cuvânt lumesc M-apuc să ard cu jar întregul sat Să înțeleagă toți că te iubesc. Ai suferit destul și pe
SĂ ÎNȚELEAGĂ TOȚI CĂ TE IUBESC! de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 by http://confluente.ro/maria_balacianu_1464898273.html [Corola-blog/BlogPost/378801_a_380130]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > NICI LACRIMA, NICI VERSUL... Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 1649 din 07 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Pe-a Lumii veche față lacrimi curg șiroaie Cruzimea-ntinde gheara peste Univers. Cerul poartă doliu-n portale ruinate Omenirea-i mută, durerea o-ncovoaie. Epidemii, teroare, îngheață sânge-n vene. Suflete-omorâte de-o mână ucigașă Spre Infinit se-nalță pe brațele divine. Cutremurat de rele, Pământul, mereu, geme
NICI LACRIMA, NICI VERSUL... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1649 din 07 iulie 2015 by http://confluente.ro/doina_theiss_1436292510.html [Corola-blog/BlogPost/368913_a_370242]
-
bătrân/ acum / de când ai nemurit / de o mie de ori / pentru fiecare./ Obsesia / și-a închis carapacea / peste frig”- dar mi-a fost aproape imposibil să le recit, fiindcă mă gâtuia plânsul. Cu chiu cu vai le-am spus, printre șiroaie de lacrimi. Colegii au înconjurat în convoi teatrul, cu nea Mielu în spinare, după care l-au dus la locul de odihnă. A fost foarte emoționant. De la el ne-a rămas o bibliotecă uriașă de cărți de teatru și multă
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 730 din 30 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Un_conclav_de_monstri_sacri_tableta_cezarina_adamescu_1356889658.html [Corola-blog/BlogPost/359107_a_360436]
-
mulți ani de pușcărie. Împreună cu alții ca el, au fost pedepsiți să facă opt ani de muncă silnică. Duși cu escortă, au ajuns în ocnele de sare, de pe urma cărora căpătase un mare beteșug. De câteva ori pe an îi curgeau șiroaie de sânge din pulpele permanent tumefiate, cu pielea vânătă și jupuită împovărându-l cu o neputință definitivă. - Nașă Cătălină, te rog nu mă alinta cu dumneata ca pe un străin. Zi-mi ca întotdeauna când mă strigai, Costică! Nu voi
LA UMBRA UNUI FAG ROTAT de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 by http://confluente.ro/ion_c_gociu_1492675477.html [Corola-blog/BlogPost/359972_a_361301]
-
03 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului a vrut să-l oprească s-arunce dogoare spre grâul mijit în întinse ogoare o pâclă înaltă și rece de dril își cerne zăpada târzie-n April fereastra-ncălzită se umple de lacrimi prelinse-n șiroaie de-a mărului patimi ce-și strânge podoaba de floare în pripă să nu i-o doboare-a ninsorii aripă se-amestecă albul din cer cu mirosul din creanga-nflorită sporindu-i frumosul și greu o încarcă de-o nouă
ZĂPADA MIEILOR de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1428037572.html [Corola-blog/BlogPost/353745_a_355074]
-
privind împrejur cum dispar troienite verdețuri pe care zburdau până-n seară mieluții zglobii risipiți pe hotară acum stau ascunși pe sub mame ca-n noapte speriați și cerșind câte-o gură de lapte în ochi și pe bot li se scurge șiroaie zăpada topită pe blana de oaie iar frigu-i pătrunde, ei plâng mai amarnic ca-n ziua fătării cănd soarele darnic le dase binețe prin veselul tril de păsări întoarse acasă-n April atât ! doar o zi ! până mâine în zori
ZĂPADA MIEILOR de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1428037572.html [Corola-blog/BlogPost/353745_a_355074]
-
plângă. Copiii voștri au rămas orfani. Mulțumesc lui Dumnezeu că te-a adus întreg și nevătămat acasă, pentru a avea grijă de ei. Eu sunt prea bătrână și abia mă mai puteam descurca. Pe obraji lui Mache începură să curgă șiroaie de lacrimi. Încercând să se stăpânească, îmbrățișă soacra și copiii, care, părând că nu recunosc în el pe tatăl lor, se uitau temători.. Bunica îi lămuri: - Este tatăl vostru, despre care v-am povestit că este un viteaz care se
MOȘ MACHE CAP. VI. EVADAREA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 by http://confluente.ro/dan_petrescu_1433419957.html [Corola-blog/BlogPost/374827_a_376156]
-
Mira observase chiar lumina soarelui cum încerca să pătrundă prin repausuri de cer. Hotărârea de a continua fusese luată, după ce simțiseră apa strecurându-se printre crengi. Merseră o vreme, aproape jumătate din drum, prin ploaia torențială. Apa se aduna în șiroaie sub tălpile lor. Aveau șepcile îmbibate și simțeau picurii în creștetul capului, și, prin hainele ușoare, direct pe piele. Era din ce în ce mai greu de avansat. Pașii lor scoteau sunetul unor ventuze aplicate pe trupul pietrelor. Trecea câte o mașină, depășindu-i
MUNTELE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 by http://confluente.ro/mirela_stancu_1470598945.html [Corola-blog/BlogPost/382340_a_383669]
-
spre bunicul ei. Poate o fascina mustața aceea stufoasă, care împărțea fața omului în două. Omul își scoase pălăria, își netezi părul cărunt și, făcându-și curaj, intră în curte. Salută temător, iar din ochi începură să i se reverse șiroaie nestăpânite de lacrimi când dădu cu ochii de fetiță. Își șterse obrazul cu palmele mari și scoase din buzunarul hainei sale un măr mare, roșu și lucios pe care îl întinse spre copil. Fetița coborî de pe terasă în fugă, îl
(III) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1420614577.html [Corola-blog/BlogPost/376652_a_377981]
-
nu e a inimii, nu e din buchetul farmecelor. Cuceritoare cum sunt însă, cântecele interpretei Anca Agemolu au zbor de pasăre cu plisc de liră! Sunt cântece sensibile ca aburii ce-au mers cu norii drum lung, ca să plângă în șiroaiele ploii! Cine mai cânta așa, atunci? Cântau toate principesele muzicii ușoare românești ce-au înnobilat cu vocea lor compoziții muzicale pe care, tăcând, îngerul le ascultă și visează! În țara spicului de grâu, a pădurilor bătrâne cu zimbri, a Dunării
ANCA AGEMOLU UITAREA, CA DELICT de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1429336634.html [Corola-blog/BlogPost/354007_a_355336]
-
se trezi cum îi răspunde mătușii la întrebarea presupusă: cum de ține minte? Păi, cum să fi uitat?! Era așa frumoasă amiaza aceea, se auzeau albinele și bondarii zburând prin crengile pomilor încărcați de roade și... Marietei îi picurară lacrimi șiroi. Ca să le ascundă, apucă vasul cu flori, dovedind o nebănuită putere. Rămase așa, aspirând mirosul florilor, până ce Mira termină de povestit. Trecuse timpul. Era mai mult de ora două. Mira întrerupse terapia rememorării cu gândul ca Marieta să mănânce. Când
CAPITOLUL 4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1448781227.html [Corola-blog/BlogPost/383229_a_384558]
-
și pot să-și dăruiască singuri propria lor mare. Pot s-o așeze acolo unde vor ei. Chiar și pe un perete, s-o aibă tot timpul în fața ochilor. Mersul îmi devine fără să vreau din ce în ce mai precipitat. Încep să alerg. Șiroaie de transpirație îmi pătrund în ochi și simt cum mă ustură. Alerg cât pot de tare. Vreau să ajung cât mai repede la mare. Oare acesta să fie Binele spre care am alergat? Să fac o baie în apa limpede
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1443695812.html [Corola-blog/BlogPost/381840_a_383169]
-
îl dezbrăcau în pielea goală, îl acopereau cu frunze de arine, fag, stejar, pe cap îi puneau o coroană, din crenguțe tinere și desculț bătea străzile satului cântând: „Paparudă, rudă/ Vino și mă udă/ Dă, Doamne, o ploaie/Să curgă șiroaie/ Câmpul să-nverzească/ Recolta să crească.” Oamenii ieșeau la porți și aruncau în paparuda ce implora ploaia, căni cu apă, unii transformau ritualul în circ aruncând găleți cu apă pe Costică, dar care nu zicea nimic, parcă ostentativ să arate
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 by http://confluente.ro/Domnestiul_oamenilor_simpli_0.html [Corola-blog/BlogPost/360867_a_362196]
-
două satane, Cum nici unul nu răzbate, Pun mâna pe buzdugane. Buzduganele se sfarmă, Ei se prind în luptă dreaptă, Iar acum, fără vreo armă, Se smucesc, apoi așteaptă. Gâfâie și se-ncovoaie, Și icnesc în grea strânsoare, Curg pe ei subțiri șiroaie Aburinde, de sudoare. Prințul zmeul saltă-n spate Și-l aruncă jos, în iarbă, Capu-i de un zid se-abate Și își pierde-un smoc din barbă. Clătinat de lovitură, Greu din buruieni se scoală, Dinții-i clănțăne în
INELUL DE AUR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1416902060.html [Corola-blog/BlogPost/372003_a_373332]
-
vântul nu mai e la braț, C-avem ploi până la subraț.. În loc de zăpadă.. Iese soare un pic norii alungă, Frigul nu poate să străpungă, Vremea caldă ca să tot ajungă, Ca un timp de toamnă lungă.. O ploaie fără nica romantic, Șiroaie cu șicane de molatic, Ce murdărește decât spală, Părând ca fi în aria murdară.. De mai din sud. De nu-ți vine să ieși pe-afară, Nu batjocori vremea de ocară, Te-ar disprețui și Dumnezeu, Afară te-ai preface
PLOI DIN CEAŢĂ... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1422879506.html [Corola-blog/BlogPost/376170_a_377499]
-
al călușarilor a fost unic, inimitabil, ca un punct de referință pentru tot ce am mai văzut până astăzi. Dar acea energie...s-a scurs... revărsată peste tot în jur. Trupurile călușarilor se vlăguiseră ca niște cârpe din care curgeau șiroaie de sudoare. Vătaful, epuizat și el, striga în zadar, agitând bățul: înc-o dată iar așa! Hăi, hăi, hălăișa! Călușarii mergeau din nou în cerc, târându-și pașii grei. Abia mai strigau: hă...lăi...șa! Mergeau sprijinindu-se în bețe. Glasuri
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1433091896.html [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
la război și-l lăsase cu sora mai mică și mama în căsuța de lemn, murdară, sărăcăcioasă și foarte friguroasă. Amintirea lui îi dădea mereu senzația aceea ciudată și supărătoare de înțepături în ochi, care făcea să-i curgă lacrimi șiroaie pe obrajii murdari. Mânios, le șterse cu mâneca zdrențăroasă a hainei, izbindu-se dureros cu spatele de zidul casei, sub al cărei pridvor se adăpostise de teama câinilor. O voce de femeie supărată se auzi deodată, dojenind fiarele întărâtate, dar
COPILĂRIE MUTILATĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1493154674.html [Corola-blog/BlogPost/375664_a_376993]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > PLOAIA Autor: Mariana Petrache Publicat în: Ediția nr. 2029 din 21 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Vreau să alergăm prin ploaie, Să curgă pe noi șiroaie, Lacrimi când voi scăpăta, Să le uști cu buza ta...! Inima îmi va ceda, Ploaia-n perle va cădea, Va cădea o ploaie rară, Dulce dar în plină vară; Strânge ploaia fără teamă, În căldură ta din palmă! Ia sămânța
PLOAIA de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 by http://confluente.ro/mariana_petrache_1469103400.html [Corola-blog/BlogPost/383900_a_385229]
-
griji. Ne îndreptăm către Cabana Secuiului. Ne întâmpină un peisaj diversificat: păduri de brazi, munți înalți, abrupți, pietroși, cu o vegetație săracă și vârfurile pierdute în nori sau munți cu vârfurile acoperite de zăpadă sau de pe care zăpada curge în șiroaie. Întregul peisaj pare o imensă floare șatirată. Cabana Secuiului își așteaptă vizitatorii împodobită de sărbătoare cu crengi de brad, clopoței, obiecte de artizanat și îmbiindu-i cu mâcăruri tradiționale specifice Crăciunului. Pe cerul bosumflat norii se adună bolovănos. Simți că
NATURĂ ŞI CIVILIZAŢIE ÎN JUDEŢUL BRAŞOV de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 by http://confluente.ro/elena_trifan_1458989816.html [Corola-blog/BlogPost/347117_a_348446]
-
vor arde-n flăcări ruguri. Să dezlănțuim femeia, Într-un joc nebun de iele! Sară mustul pe aceea Mai frumoasă dintre ele! Să se scurgă-n sâni și plete, Și genunchii să îi ude, Iar pe coapse, pe-ndelete, Să vedem șiroaie lude. Cântă, cântă, lăutare! Sară-arcușul de pe strune! În acorduri de chitare Mustul să țâșnească-n spume! Pe obraz roș de fecioară, Să stropească-a gurii buze, Să ne ardă, să ne doară Mii de-nțepături confuze... Uite cum saltă rochița
CÂNTĂ, CÂNTĂ, LĂUTARE! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Iu_iu_iu_chiuiti_feciori_.html [Corola-blog/BlogPost/346486_a_347815]
-
brațe și stăm tustrei, privind la acest spectacol minunat. Nimeni nu scoate o vorbă. Liniștea se pogoară asupra noastră și ne mângâie sufletele. Simt mânuțele lor mici de copii, cum mă strâng în brațe. Acum, lacrimile de bucurie îmi curg șiroaie. Această clipă va rămâne în sufletul meu, toată viața. O voi duce cu mine, câte zile voi avea. Viața este minunată! Iubirea ne cuprinde pe toți. Referință Bibliografică: Crâmpeie de suflet / Carmen Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1818
CRÂMPEIE DE SUFLET de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 by http://confluente.ro/carmen_marin_1450876825.html [Corola-blog/BlogPost/363346_a_364675]
-
în bătaia soarelui. Cu cât izbea mai tare, cu atât forțele parcă i se dublau. Principele și oștenii săi își aruncară privirile spre culme, unde cal și călăreț se îndepărta ca o nălucă lăsând în urmă movile de cadavre și șiroaie de sânge. Acolo, pe muchia dealului, părea o făptură ivită de pe alt tărâm. Otomanii fugeau înspăimântați în toate direcțiile și se răspândeau ca frunzele în vânt din calea demonului răzbunător ce se năpustise asupra lor. Ziua era pe sfârșite, iar
II. NĂLUCA DIN IUREŞUL BĂTĂLIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1418242731.html [Corola-blog/BlogPost/363257_a_364586]