682 matches
-
decât să nu porți niciuna! În cazul meu, era mai bine să am mănuși din care să curgă apa, decât să nu le fi avut deloc. Murați cum eram în apă rece, ne bucuram de mănușile ude leoarcă. Pe ochelari șiroia apa ca pe un parbriz, iar înăuntru ochelarii erau aburiți. Inutil să spun că nu mai vedeam la doi pași. După ce am dat ochelarii jos, vântul și ploaia băteau direct în ochi. Să mai spun că pe muntele Fuji mor
AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (2) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352353_a_353682]
-
bătând din aripi, căutând fulgerul-cheie, aprinzând întreg văzduhul, era parcă o povestea dintre basmele din nord, cu trădări și cu ispite, cu obscenele finaluri, când se dă suprema luptă și cu prăbușiri în vis, îi vedeam ochii hipnotici cu izvor șiroi de lacrimi, scăpărând printre pupile lasere -săgeți de moarte, nu mai plânge, nu mai plânge, lasă poemul să curgă, viața asta e ca visul, crizanteme de canaf, ce adesea se termină cu un dulce epitaf; și așa a fost să
CORBUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350574_a_351903]
-
printre suspine. Stăpânul cu o figură gravă înainta cu pași apăsați și nu zicea nimic. - Poc! Poc! - se aude de peste deal. -Nero! Nero! - strigau copiii. - Nero! strigă înduioșat și stăpânul. Cu o ultimă sforțare Nero își ridică capul din care șiroia sângele iar râuri de lacrimi se prelingeau din cei doi ochișori încețoșați de apa morții și îi răspunse prin două gemete lungi, apoi se lăsă moale pe iarba fragedă a pajiștei și înțepeni. Boticul mic și umed acum era aspru
NERO de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350580_a_351909]
-
pleci îți dau eu 50 de lei să te descurci... - Plec acuma dacă... - Pentru banii ăia... trebuie să dai și tu ceva, nu? Hai, stânge-ți lucrurile că altfel anunț Miliția! A rămas încremenită de rușine și teamă. Cu lacrimile șiroind pe obrajii obosiți, cu greu s-a recules și a adunat puținele lucruri ce le avea. A mers în camera aceea strâmtă și murdară, cu miros de mucegai, precum un osândit la ștreang. Bărbatul i-a făcut un mic "instructaj
IOI, IOI, IOI! ÎN PRIMĂ AUDIŢIE (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351372_a_352701]
-
PARC DRAGUL MEU EMINESCU Aceleași ore. Aceiași oameni. Și trandafirii - la fel. Și apa-n fântâni. Doar Eminescu e altfel. De fiecare dată. După poemele gândite lângă statuia lui. Iarnă-vară. Pe bănci. Cu poezia în inimă. În minte. Pe buze. Șiroind pe trup și în șuvițe de păr. Pe din afară. Pe dinăuntru. Șuvoi de imaginație. Cuvintele - scai după mine. Precum cățelușii. Amușina. Se mângâie de picioarele mele. Se cațără. Atârnă. Strălucesc. Se sting. Învie. Renasc din cenușă. Gândesc în versuri
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 666 din 27 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346538_a_347867]
-
oamenii care au ucis iubirea, care i-au îndepărtat și pe Ei. Iartă-mă, Iubire!”. Îl cuprind cu brațele pe după gât, așa cum mi "-am dorit cu ardoare, băgându-mi capul în coama lui. Îi simt mirosul de ceruri. Lacrimile îmi șiroiesc pe obraji, împletindu-se cu lacrimile lui. Și îmi cer iertare înaintea lui și a străbunilor lui, pentru toți și pentru toate câte le-am făcut. Îl mângâi pe bot și îl sărut, lipindu-mi capul de obrazul lui. Nu știu cât
IZVORUL IUBIRII (3)INOROGII ŞI FRAGILITATEA GINGĂŞIEI de DOR DANAELA în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346690_a_348019]
-
simt cum seara plânge Celălat o împarte la noi doi. Curg lacrimile ca ploile pe casă Și roua ochilor se scurge pe barbă, Iar durerea în inimă rămasă De n-o găsește o caută-n prin iarbă. Atunci începe ploaia șiroind sub gene Ca furtuna ajunsă-n apogeu, Sângele îmi clocote iar în vene Ca râul revărsat de Dumnezeu. Îmi rog ochii, Doamne, să mai steie, Lacrimi să nu curgă din păcate Chiar dacă frumoasa mea femeie O mai ierți încă de
LACRIMA CELUI NĂSCUT ÎN GEMENI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351052_a_352381]
-
în ochii fetei în urletul fără litere al băiatului a frig cumplit de desprimăvară mirosea cine să știe vîntul tăia carnea cu starea de ne-gând pietrele ni se izbeau de frunte ochii plăngeau cum plânge cuțitul în gâtul dobitoacei șiroind sânge iar noi prăbușiți în falangele drumului am fi vrut să urlăm unde mergi tu spaimă a necuvântului unde taci tu neauz fără întorcere unde apui tu care nu răsari niciodată cerul era în altă parte Referință Bibliografică: Mergeam în urma
MERGEAM ÎN URMA CRUCII... de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 831 din 10 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345734_a_347063]
-
în ochii fetei în urletul fără litere al băiatului a frig cumplit de desprimăvară mirosea cine să știe vîntul tăia carnea cu starea de ne-gând pietrele ni se izbeau de frunte ochii plăngeau cum plânge cuțitul în gâtul dobitoacei șiroind sânge ... Citește mai mult mergeam în urma cruciicum umbrele merg în spatele tăceriifără să întrebunde mergi tu spaimă a necuvântuluiunde taci tu neauz fără întorcereunde apui tu care nu răsari niciodatămirosea a soare mort în ochii meiîn ochii feteiîn urletul fără litere
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
cât munții, biciuit de flăcările teologiei și de pucioasa unor ani amirosind a blestem și ură și apostazie, din care Dumnezeul cel viu l-a smuls și azvârlit ca pe un Iona în pântecul chitului exilului pustiitor. Vorbește o conștiință șiroind pe crucea veacului în ranele Mielului răstignit de la începutul lumii pentru izbăvirea neamurilor și a fiecăruia dintre noi,”, spunea despre Petru Lascău, poetul Ioan Alexandru. Volumul „Semnătura iubirii” include versuri grupate în capitolele, "Ferestre", "Portrete", "Satul meu", "Fulgi albi" și
„SEMNĂTURA IUBIRII”, VERSURI CREŞTINE DE PETRU LASCĂU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355990_a_357319]
-
a încercat el să se eschiveze, dar a sesizat la timp privirea alarmantă ce apăruse în ochii soției și a continuat, schimbând tonul: - Hai să fac un duș și sărim peste masă, iubito... Apa călduță și mai apoi din ce în ce mai rece șiroia peste trupul său ce se înviora treptat după moleșeala ce-l cuprinsese la început. Cu mișcări leneșe, Fănel dirija alternativ jetul pe spate și pe piept, de sus în jos, până la degetele picioarelor, încercând să alunge amintirile ce-l însoțiseră
ISPITA (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355428_a_356757]
-
alții, parcă, au spus: Copiii mei! Copiii mei! ; unul singur a strigat tare: Proletari din toate țările uniți-vă!...”. Am vrut să le adun fișele de identitate. Nu s-a putut. Apă, în gropi, le acoperise trupul din care mai șiroia sângele... La noapte îmi face acte false și dezertez. O iau înspre Craiova: mă voi face ca imi caut școală de ofițeri și mă voi preface că nu o găsesc.” - Eu te știu de Gary, dar, de fapt, cine ești
ULTIMUL TELEFON de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356514_a_357843]
-
ne-a salvat Dumnezeu. Și eu și soția eram grav răniți. Eu aveam mâna dreaptă sfârtecata la cot, numai pielea atârnă, iar soția era plină de răni pe tot corpul. Însă rană cea mai periculoasă o avea la cap. Amândoi șiroiam de sânge, iar soția nu se mai putea mișca. Să ieșim afară, părea imposibil, trebuia să fi sărit din cabină, însă la cât eram de răniți, ni se părea prea mare înălțimea de la care ar fi trebuit să o pornim
MOMENTUL IN CARE AM TRECUT PE LANGA MOARTE de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356539_a_357868]
-
are loc, după spusa autoarei, un fapt miraculos : în timp ce bunicul se opintea să scoată căruța din glod, i-a apărut un tânăr aievea care l-a scos din încurcătură : Străinul acela era subțire-n umeri și-n șale, cu sângele șiroindu-i dunăre din rănile care-i înfloreau acolo unde-i fuseseră bătute cuiele. Nu avea ,,parapleu” de mătasă, nu avea nici căruță nouă, nici cai sănătoși, El își ducea singur povara pe umeri, făcea drumul iertării pe jos. Nu se
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
simt cum seara plânge Celălat o împarte la noi doi. Curg lacrimile ca ploile pe casă Și roua ochilor se scurge pe barbă, Iar durerea în inimă rămasă De n-o găsește o caută-n prin iarbă. Atunci începe ploaia șiroind sub gene Ca furtuna ajunsă-n apogeu, Sângele îmi clocote iar în vene Ca râul revărsat de Dumnezeu. Îmi rog ochii, Doamne, să mai steie, Lacrimi să nu curgă din păcate Chiar dacă frumoasa mea femeie O mai ierți încă de
LACRIMA CELUI NĂSCUT ÎN GEMENI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356660_a_357989]
-
îți spun eu, că altfel mă enervez rău. Și dacă mă enervezi, te bat până te omor. E clar ? - Domnule, eu nu... - Să taci! Numai eu vorbesc aici. Când te întreb eu ceva, ai voie să vorbești. Dezbracă‑te ! Lacrimile șiroiau și Iuliana scâncea tot mai pu �ternic, vizibil îngrozită, lipsită până și de ajutorul Domnului pe care‑l rugase tot drumul să o salveze. Nu era în stare să se miște și avea mereu senzația că o să cadă într‑un
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
nr. 275 din 02 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului E toamnă și plâng... E toamnă și plâng după toamnă de ieri Pe când eram tinereții crăiasa, Cu sufletul meu doritor de plăceri Iubirii-mplinite veșnic mireasă. Focuri arzând buzele tale Pe obraji șiroindu-mi în ploi Mâinile rotunjind cu fervoare Albul molatic al sânilor goi. File de carte, ani de poveste Frunze-s ce azi cad pe cărări Numai iubirea încă mai crește Și-n zbor nesfârșit de cocori, Clipe ce vin tot
E TOAMNĂ ŞI PLÂNG de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355713_a_357042]
-
de speranțe. În sfârșit, acasă. Destinul imprevizibil se joacă schimbând cărările vieții. A intrat. În locul sălașului cald, familial mult așteptat i s-a infățișat un peisaj trist. Ruine, întuneric, o grădină uscată ... un coșmar. A căzut în genunchi, lacrimi grele șiroiau pe obrajii lui. Și-a pus fruntea pe asfaltul rece, neprimitor. Trupul slăbit de suferință s-a cutremurat sub povara durerii. Prea multă obidă în ființa firavă după atâta pribegie. -Ce cauți aici? Băiatul s-a ridicat. Prinsese curaj. Un
COPIL PRIBEAG de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356081_a_357410]
-
sunt, Doamne lasă-mă să-ți fiu Amintirea ta-n cuvânt. Timpul care-ncet se duce Grizonează gândul meu, Soarta merge să se culce Urmărindu-mă mereu. Timpul se ascunde-n nori Mă cuprinde-n mersul lui, Toamnele se scurg șiroi La marginea gândului, Timpurile zboară,zboară Nu simțim,îmbătrânim, Mai întoarcem câte-o coală La nepoți când povestim. Astăzi scriu în verde viu, Anii mei nu-s duși în vânt Sper de-a pururea să fiu Pentru voi..frumos cuvânt
ASTĂZI NU E IERI de VALER POPEAN în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368861_a_370190]
-
va fi mereu cu tine, va veghea asupra ta, să nu ți se întâmple nimic. Să fii cuminte și să-i transmiți nănuței, atunci, când ai nevoie de ea... Te iubesc, draga mea! Te iubesc mult de tot! Lacrimile îi șiroiau pe obraji și își simțea stomacul ca pe un pumn în capul pieptului. Știa, simțea încă de atunci, că ceva nu este bine... Daniela își plimba concentrată mânuțele prin umezeala lacrimilor de pe obrajii Emanuelei, parcă într-o încercare de a
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XVIII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369789_a_371118]
-
și că, fiind la concertele mele în Palatul Congreselor sau Teatrul Mare din Moscova, de la Chișinău sau din Mocra natală cu orchestra din Leningrad condusă de marele muzician Anatoli Badhen, ea era fericită, împlinită. Mândră. Eu zăream luminițe strălucinde ce șiroiau odată cu lacrimile din ochii ei larg deschiși. Aceasta îmi adăuga încredere și lărgea diapazonul partiturii vieții mele. Omenirea încă nu a inventat sinonime sau oarecare alte îmbinări de cuvinte ori expresii similare pentru a transmite uriașa profunzime a sensului și
DE MAESTRO EUGEN DOGA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369811_a_371140]
-
bolnavi, În sărăcia lor sunt bravi. Ei, pământul drag și l-au lăsat Copiilor ce i-au urmat. Dar iute copiii l-au vândut, Tot la străinul cel avut. Iar azi, stau la poarta lui cerșind, Cu ochii-n lacrimi șiroind. Ca să îl muncească pentru bani, Să-și crească copiii sărmani. Deschide bine ochii, frate! Nimeni nu-ți face dreptate! Străinul te umilește, Și-a ta țară sărăcește. Te pune la grea corvoadă, Tot la tine în ogradă. Religia ți-o
NU UITA, ROMÂNE! de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369947_a_371276]
-
tari, cu sfârcurile ca niște mici alune, cu bănuțul rozaliu, erau vineți la baza lor din cauza loviturilor. Într-un târziu am terminat de pansat, fata deja dormea, era obosită, avea un somn agitat, tresărea, scotea mici țipete, transpirația îi curgea șiroie pe obrajii catifelați, se prelingea peste gâtul fin, pentru ca în final să ude perna. Priveam acel trup mlădios, cu fața dreptunghiulară, cu doi ochi negrii, migdalați, vioi, acum obosiți, nasul drept cu nări fine fremătânde, cu buzele pline, frumos conturate
EXCURSIE LA MUNTE de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370564_a_371893]
-
avea rezolvare pentru toate! A-Ma se ocupă de toate! Cercetașul își semnala pentru ultima oară coordonatele și se năpusti peste buza stâncilor. Mugurele zvâcni demențial și sinapsele porniră să îi clocotească în momentul în care cercetașul își simți sângele șiroind în zona jugulara. Știu cu precizie momentul în care se produse ruptură și fu eliberat. Cu puțin înainte de momentul în care avea să se zdrobească de fundul prăpastiei, din păcate. În acel moment, însă, un vârtej zbârnâitor se forma deasupra
RUPTURA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368031_a_369360]
-
o acoperea. Femeia, cu un calm uimitor, s-a închinat privind instinctiv spre răsărit, apoi, către cer, s-a aplecat și i-a sărutat mâna fiicei, apoi a mângâiat-o pe frunte, pe obraji, a sărutat-o și cu lacrimi șiroindu-i pe obraji, a rostit: - Draga mamii, tat-tu o plecat acu opt luni, acu ti duci șî tu...eu..., eu n-am sî vin așa răbde, are mama treabî! Tre sî mă țîn di capu ninorocitului, a criminalului mamî
ÎN MÂNA DESTINULUI...( XIV ) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368063_a_369392]