266 matches
-
lucru la hotel este, în general, mâncarea. Turiștilor veniți de la Tokyo le-ar face mare plăcere să mănânce mâncare specifică regiunii în care călătoresc, dar majoritatea hotelurilor de mâna a doua au în meniu numai mâncăruri din cele mai obișnuite - șnițel de porc, tăiței soba - de care poți mânca oriunde. Cina servită la Araki Mataemon nu i-a dezamăgit însă nici măcar pe doi gurmanzi ca Takamori și Tomoe. Li s-a servit un pește bine gătit, o supă delicioasă și asparagus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ba chiar și apelative ca „văduva lui Jan“, sau „argatul de la hambar“. Dar ceea ce contează sunt detaliile fizice pe care romanul le subliniază, unghiile roase ale lui Bronko, puful de pe gușa lui Brigd, chiar și gesturile, ustensilele folosite, ciocanul de șnițel, strecurătoarea de năsturel, cuțitul de unt, încât fiecare personaj e definit mai întâi prin acest gest sau atribut; mai mult chiar, de parcă cuțitul de unt ar determina caracterul și destinul celui care în primul capitol se prezintă mânuindu-l, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să-i furnizeze multe dintre datele cerute, un dosar destul de voluminos. Drept recompensă, primi o excursie de două luni la Viena (prima lui ieșire din țară după 1944), să-și vadă o verișoară căsătorită cu Wolfgang Schutenmatz, coproprietarul fabricii de șnițele preambalate „Schutenmatz & Bildungstein“. Goncea îi sugeră chiar, de câteva ori, că poate rămâne oricât timp dorește la verișoara sa, că poate urma orice tratament, oriunde în străinătate (Băcănel suferea de un ulcer rebel cu crize hemoroidale), că ei nu vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nicio obiecție și nu se vor sesiza. Afinoghiu s-a reîntors în termenul stabilit. A adus o propunere de colaborare între fabrica lui Schutenmatz și Ministerul Industriei Alimentare pentru deschiderea în România a unei secții a întreprinderii sale de fabricat șnițele, cu licență de desfacere în tot spațiul balcanic (îndeosebi în Albania). A mai venit Băcănel și cu câteva scrisori de recomandare din partea asociatului lui Schutenmatz, Maurice Katz Bildungstein, către doi mari exportatori de minereu din Sudica, dintre care unul, Isaac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de pe dale. Din când în când insul întorcea capul spre părinte. Îl privea repezit, dojenitor parcă. Nu scotea nici un cuvânt însă. Părintele scoase din servieta mare, burdușită cât o cutie de armonică, pachețelul cu mâncare. Câteva felii de pâine, niște șnițele, felioare de gogoșari. Îl răzbise foamea. Începu să mănânce. Ca și cum ar fi vorbit de unul singur acela îngăimă, privindu-și vergeaua: - În locul dumitale, aș ezita să mănânc șnițele pe vremuri ca astea pe care le trăim. Nu vreau să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
o cutie de armonică, pachețelul cu mâncare. Câteva felii de pâine, niște șnițele, felioare de gogoșari. Îl răzbise foamea. Începu să mănânce. Ca și cum ar fi vorbit de unul singur acela îngăimă, privindu-și vergeaua: - În locul dumitale, aș ezita să mănânc șnițele pe vremuri ca astea pe care le trăim. Nu vreau să te influențez, dar dacă aș fi în locul dumitale, nu aș mânca. Prudența n-a ucis pe nimeni, pe când... Popa Băncilă se răsuci spre acela, rămas cu șnițelul în mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să mănânc șnițele pe vremuri ca astea pe care le trăim. Nu vreau să te influențez, dar dacă aș fi în locul dumitale, nu aș mânca. Prudența n-a ucis pe nimeni, pe când... Popa Băncilă se răsuci spre acela, rămas cu șnițelul în mâna ridicată, în drum spre gură. - Spuneați ceva, domnule? întrebă el nedumerit, părându-i-se că nu auzise bine. Acela se răsuci cu totul spre el, dând să-i zâmbească. Avea o privire grea, sfredelitoare, prelinsă din ochii mijiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
răsuci cu totul spre el, dând să-i zâmbească. Avea o privire grea, sfredelitoare, prelinsă din ochii mijiți, verzi, din câte putu să constate popa. Buzele vineții abia se întredeschideau, când vorbea. - În general, mă refeream, gemu acela. Dumneata mănânci șnițele, aștepți autobuzul și habar nu ai că peste trei ceasuri au să te salte și-au să te trimită la balamuc, la doctorul Wintris. Și pe Tomnea n-ai să-l mai vezi niciodată! Se răsuci iar spre liniile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
vezi niciodată! Se răsuci iar spre liniile și zig-zagurile lui. Își reluă scrijelitul dalelor cu bastonul acela subțirel. Bodogănea doar, supărat: „Niciodată! Niciodată!“ Popa Băncilă îl urmărea curios, neîncrezător, ușor amuzat, nedumerit. Aproape îi pierise foamea. Mai mușcă totuși din șnițel și înghiți și trei felioare de gogoșar. Mai mult mecanic. Studia fața aceluia, așa cum o prindea dintr-o parte. Nu-i fu greu să observe pe frunte, deasupra ochilor, două pete alburii, aproape rotude, nu mai mari decât ștampila parohială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
A sosit momentul să facem schimbul - Dar servieta mea e la mine, dom’le, se răsti popa Băncilă. Ce... Adineauri am deschis-o, am luat pachețelul cu mâncare. Epitrahilu era acolo. Nu plec niciodată niciodată fără el... - Știu, surâse acela. Șnițele și gogoșari. Și eu la drum tot asta mănânc. Cât despre... cârpa aia. Nu era decât cămașa mea de noapte. Cu arnici, să nu visez urât. Dar ați văzut ce era în interior, mai în interior? - Ce să fie, ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cosită, unde erau așezate două mese din lemn, și scaune de forma unor băncuțe. Pentru prima zi, Îmi luasem mâncare de acasă. Am adus sacoșele din mașină, le-am așezat pe una din mese și am pregătit un prânz rece: șnițele, șuncă presată, crenvurști, brânză, cârnăciori subțiri, măsline, pulpe de pui, roșii, ardei gras, danone cremoso .... Sigur, n-am putut mânca atât de mult, am gustat din toate câte puțin, până am ajuns la saturație. Într-o sticlă de coca-cola, ½ litru
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ani cu mâncarea, cu aburii bucătăriei, cu biberoanele răsfierte, cu tentativele de chec și cozonaci, cu rufele întinse pe sârmă pe categorii, cu vaccinurile, cu gustul de Panadol roz, cu șosețelele cu oțet, cu textura piureurilor și cu mirosul de șnițel proaspăt, apoi cu gustul năutului și al brânzei mozzarella în exces atunci când a devenit vegetarian, cu surprizele din Kinder și cu piesele de Lego, în care îți julești degetele de la picioare când mergi prin casă, cu tot ce-i place
Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
pentru a-și găsi o ocupație lucrativă în timpul detenției), reușise să convertească la credința creștină pe însuși prefectul Asteriu și toată familia lui". Preotul Valentin a murit ca martir în anul 268 sau în 270, fiind bine bătut precum un șnițel, și apoi decapitat. "Alte biografii, ne spun că a fost închis pentru că a acordat ajutor unor martiri în închisoare, și în timp ce se afla aici, l-a convertit pe temnicer, redându-i vederea fiicei acestuia". Scrierile vechi menționează și un alt
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
ești mai fricoasă decât musafira noastră mititică. Aveam dreptate. Numaidecât cinteza coborî din nou la masă și ciuguli firimiturile puse de Mihaela cu câteva minute mai înainte, fără să-i pese de vreo primejdie. ― Să-i dăm un pic de șnițel, ce zici? ― Fii serioasă, nu poate mânui furculița și cuțitul. Mihaela râse. Pasărea refuză să se înfrupte din friptură, dar înfipse de câteva ori ciocul într-o perișoară moale și gustă o firimitură de tort. În acest timp noi continuam
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
direct - sau cel puțin așa credeam. Voia să sufăr și eu alături de Dan și de Carol. Dan își petrecuse restul serii în sufragerie, urmărind o reluare a unui episod din Doogie Howser MD. Mâncă niște biscuiți sărați cu aromă de șnițel vienez și varză roșie. La etaj, Carol făcea același lucru. Se băgase în pat cam pe la unsprezece și jumătate. Dan o sărutase pe obraz și îi spusese „Noapte bună, iubito“. Se cuibăriseră în așternut, stingându-și concomitent cele două veioze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
injecta sperma unui bărbat în anusul altuia. Cel puțin, la asta se gândise Carol în clipa în care deschisese al doilea sertar cu tacâmuri și văzuse cornetul pentru ornat chiar lângă setul de cuțite Kitchen Devils și lângă ciocanul pentru șnițele, așezat lângă furculițele pentru fondue de care uitaseră și de cuțitele de kebab în formă de săbii în miniatură. Dar o iau înainte cu povestea! Dave 2 n-a fost uimit când ușa s-a deschis și a apărut Carol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cinci ani de abstinență. Acum își bătea joc de el și în clipa următoare îl masturba. Iar apoi, pe când stătea așa, înconjurat de doze goale, cu mădularul fleșcăit atârnându-i, îl izbise cu putere în ceafă cu un ciocan pentru șnițele. Își mută greutatea ca să se poată sprijini parțial de fereastră. Cuțitul îmi rămăsese țintuit la gât, dar cealaltă mână se îndepărtase de esofagul meu, apropiindu-se de prohabul lui. Ce ar putea fi mai clar, ei? Tânărul slab, făcut covrig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Petru Șendrean Într-o Încăpere alăturată, nu mai mare decât tutungeria din piață. Aici, trei lăzi: două acoperite cu pături cazone, a treia, În mijloc, cu un șervet alb, apretat, pe care se Înghesuiau o farfurie cu mezeluri, alta cu șnițele vieneze, o sticlă cu țuică și una cu vin. Dom' profesor, vă rog să luați loc. Petru se așeză fără fasoane. La fel făcu și Ignat P. Brândușă, patruzeci de ani, divorțat, fără copii Însă cu un Audi luat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
țuica, bune și mezelurile. Poate sta cu fruntea sus În fața orișicui. Paharele se golesc, Brândușă le umple din nou. Se mai golesc o dată, Brândușă dă să apuce din nou sticla, dar Petru se opune demn. E de ajuns. Trec la șnițele și la vin. Șnițele sunt specialitatea Zorelei. Carnea e fragedă, vinul muscat. În soba de fontă duduie un arzător de opt sute. Pe pereții proaspăt vopsiți, umbrele lor se dilată de căldură. Serviți, dom' profesor, că e de unde. Hai noroc! Brândușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Poate sta cu fruntea sus În fața orișicui. Paharele se golesc, Brândușă le umple din nou. Se mai golesc o dată, Brândușă dă să apuce din nou sticla, dar Petru se opune demn. E de ajuns. Trec la șnițele și la vin. Șnițele sunt specialitatea Zorelei. Carnea e fragedă, vinul muscat. În soba de fontă duduie un arzător de opt sute. Pe pereții proaspăt vopsiți, umbrele lor se dilată de căldură. Serviți, dom' profesor, că e de unde. Hai noroc! Brândușă bea vinul dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
așa, doar de-o distracție. I-am răspuns „Când o zbura porcu’“, și-atunci el... — A pomenit ceva de niște filme porno? am întrerupt-o. Filme cu lesbiene? Sally pufni: — Vorbea numai de baseball și de daravela lui. Îi spunea Șnițelul Baban... și știți ceva? Nu era deloc baban. — Continuă, domnișoară Stinson, o îndemnă Russ. Păi, ne-am tras-o toată după-amiaza și am ascultat balivernele puștanului despre Brooklyn Dodgers și Șnițelul Baban până mi s-a acrit. Apoi eu zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
numai de baseball și de daravela lui. Îi spunea Șnițelul Baban... și știți ceva? Nu era deloc baban. — Continuă, domnișoară Stinson, o îndemnă Russ. Păi, ne-am tras-o toată după-amiaza și am ascultat balivernele puștanului despre Brooklyn Dodgers și Șnițelul Baban până mi s-a acrit. Apoi eu zic „Hai să luăm cina și o gură de aer curat“. Coborâm în hol și acolo dăm de Liz, singură-singurică. Îmi spune că are nevoie de bani și, cum am băgat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
seamă că lu’ ăla micu’ îi place de ea, aranjez o șușanea în șușanea. Urcăm înapoi în apartament, eu iau o mică pauză și ei se pun pe treabă în dormitor. Liz se strecoară afară pe la doișpe jumate, îmi șoptește „Șnițel Pricăjit“ și de-atunci nici c-am mai văzut-o până nu i-a apărut fotografia în toate ziarele. M-am uitat la Russ. El mi-a șoptit „Dulange“. Am dat din cap aprobator și mi-am închipuit-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Și-atunci tu și John Vogel v-ați întors la treburile voastre? întrebă Russ. Sally aruncă pozele de la Personal pe jos. — Da. — Ți-a povestit cum a fost cu Liz Short? — Mi-a spus că ei i-a plăcut de Șnițelul Baban. — A zis cumva dacă-și făcuseră planuri să se mai întâlnească? — Nu. — A adus cumva vorba despre tatăl lui și Liz? — Nu. — Dar ce ți-a spus despre Liz? Sally își încrucișă mâinile pe piept. — Mi-a spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
v-a făcut cunoștință? — Cum o cheamă...? Currrva. — Și ce-ați făcut tu și cu Liz după aceea, Johnny? Hai, povestește-mi. Ăăă... ne-am tras-o trei ore pentru zece parai și am jucat diverse jocuri. I-am dat Șnițelul Baban. Ne-am jucat de-a calul și călărețul. Mi-a plăcut de Liz, așa c-am biciuit-o cu blândețe. Era mai drăguță decât curvulița blondă. Nu și-a dat jos ciorapii. Mi-a zis că are un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]