950 matches
-
cere chestia asta. Pe de altă parte, Adam nu e orice bărbat. E un bărbat drăguț și dulce, căruia îi pasă de mine. Ei, sau cel puțin pare că-i pasă de mine. Iar mie îmi pasă de el. Ușor șocată, am realizat că da, într-adevăr îmi păsa de el. Nu vreau să spun că-l iubeam sau chestii de genul ăsta. Fiindcă ar fi fost o minciună. Dar avea ceva ce mă emoționa. Și nu voiam să-l fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cadru a apărut mama, cu tata în spatele ei. Amândoi erau în ținutele de noapte. Mama era îmbrăcată în cămașa ei cea roz cu modele, iar prin breton avea prinse vreo câteva bigudiuri portocalii. Amândoi erau albi la față și păreau șocați. Ca și cum ceva groaznic s-ar fi întâmplat. Ceea ce chiar se întâmplase, dacă așa vreți să considerați mica mea indiscreție cu Adam. —Claire! a zis mama. Slavă Domnului c-ai venit! — Ce e? am sărit eu înfricoșată. Ce s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
apărat Helen cu pasiune. Dar dacă Claire o să arate bine și-o să se poarte ca și cum totul e în regulă, atunci James o s-o vrea înapoi. Iar pentru asta nu ai nevoie de nici un cristal. M-am uitat la Helen aproape șocată. Putea să fie una dintre cele mai enervante persoane pe care le cunoșteam, dar când venea vorba de psihologie masculină, atunci trebuia să recunosc că era o adevărată maestră. Totuși am luat și cristalul. Nu se știe niciodată. Trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
motivul. În sfârșit, Laura terminase stocul de șosete? — Pentru că a întâlnit pe altcineva, mi-a declarat Laura. Și ghici câți ani are tipa! —Treișpe ani! m-am hazardat eu. Nu! a urlat ea. Trei’șapte! —Doamne-Dumnezeule! am exclamat eu. Eram șocată. — Da, a șoptit Laura abia mai reușind să vorbească din cauza lacrimilor. Puștiu’ zice că sunt imatură. —Mucosul! — Că are nevoie de cineva mai cu picioarele pe pământ. Ce tupeu pe capul lui! Și eu care îi făceam o favoare ieșind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
o tăcere răsunătoare. — Ce vrei să spui? Ce „cheltuieli de întreținere“? m-a întrebat el încet, de parcă nu mai auzise în viața lui de așa ceva. —James, e imposibil să nu știi ce sunt alea cheltuieli de întreținere, i-am spus șocată. Mă uitam fix la el. Ce naiba se întâmpla? James era genul de contabil plictisitor și tocilar. El și contractele de întreținere ar fi trebuit să fie cei mai buni prieteni. De fapt, eram chiar uimită că nu venise cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pe un feribot în furtună. Un zidar care băuse optsprezece beri de la duty-free. Dacă James avea să-mi facă probleme cu banii, muream. Nu, retractez. Nu muream eu. Îl omoram pe el. Da, da, înțeleg, a zis el părând ușor șocat. Da, e clar că avem multe de discutat. Da, într-adevăr, am confirmat eu încercând să par jovială. Și de vreme ce acum ești aici, ne aflăm în fericita poziție de a putea să discutăm. I-am zâmbit larg. Îmi era așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ceva antisocial. Nu, nu, Claire, a sărit el grăbit, îngrijorat, înfricoșat că - Doamne ferește - aș fi putut să fac o scenă. M-am mutat înapoi în apartamentul nostru. Dar Deni... ăăă... ea nu s-a mutat cu mine. —A! Eram complet șocată. Nu știam ce să spun. Pentru că nu știam ce simțeam. Nu sunt... ăăă... înțelegi... nu mai sunt cu ea. Nu mai suntem împreună de ceva vreme. —A! Într-un fel, situația asta era și mai rea. Tot îmi venea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
vorbească, a făcut-o cu o voce care nu era vocea lui normală. Acum avea o voce răutăcioasă, tăioasă și cumva cântată. — Da, a zis el făcând pauze lungi între fiecare cuvânt. Chiar. Că. Ai. Avut. —Ceee? am întrebat nițel șocată. Eram în continuare cufundată în sentimentele mele de pierdere și de abandon, dar am reușit să pricep că ceva se întâmplase cu James. Și că acel ceva nu era în avantajul meu. Imediat mi-a fost clar că nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a replicat el cu răutate. Pur și simplu nu vrei să recunoști că e adevărat. La noi mereu era câte o tragedie. Sau o dramă. Și întotdeauna eu eram cel care trebuia să se ocupe de probleme. Tăceam. Eram complet șocată. —Și să știi, Claire, a continuat James solemn, că nu poți să te trezești într-o dimineață și, ca prin farmec, să știi cum să te comporți ca un adult. Nu înveți peste noapte cum se plătesc facturile. Chestia asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
făcut scurt stânga-mprejur, îndreptându-se spre o altă masă când a văzut ce privire amenințătoare i-a aruncat James. Așa că te-ai gândit să mă ajuți să mă maturizez. Ai crezut că dacă mă părăsești, o să fiu atât de șocată încât o să încep să mă comport ca un adult, am spus realizând adevărul gradual, deși în trepte inegale. Ce păcat că ai folosit niște măsuri așa de drastice! —Ei, dar nu de asta te-am părăsit, m-a informat James
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
-le de-o parte sub forma unui morman dezordonat. De ce? l-am întrebat eu. Pentru că n-o să vindem apartamentul. James mi-a zâmbit. Și mi-a privit, cu ceva mai multă atenție chipul alb ca varul, marcat de o expresie șocată. —Of, Doamne, a zis pocnindu-se dramatic cu palma peste frunte. N-ai înțeles, nu? Nu, am zis. James m-a înșfăcat cu putere de umeri și și-a apropiat fața de a mea. —Te iubesc, mi-a declarat el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mă iubea. Nu încetase niciodată să mă iubească. Eu îl îndepărtasem de mine. Dar acum eram alt om și relația putea fi reparată. Nu asta îmi dorisem? Ei, nu asta era? James s-a uitat la fața mea tăcută și șocată și m-a ciupit de bărbie. Doar nu mai ești supărată din cauza situației ăleia cu Denise, nu? m-a întrebat el de parcă ar fi fost ceva absolut ridicol. — Păi, sincer, mai sunt, i-am răspuns cu voce pierită. Simțeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Mă simțeam slăbită. A plecat? a șoptit o voce. Era mama, care scosese capul din dormitor și se uita în jos, la mine. Da, i-am răspuns. — Ce s-a întâmplat? m-a întrebat ea luând în considerare imaginea mea șocată. —Nimic, am zis eu cu o voce pierdută. —Bine, a spus ea. —James mi-a spus că încă mă iubește, am trântit eu. Cum? a strigat ea. Sper că i-ai spus să-și bage iubirea în fund, a urlat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
iar pe de altă parte mă simțeam de parcă n-aș fi plecat niciodată. Am început să merg către apartamentul meu. Inima îmi bătea să-mi sară din piept, genunchii mi se înmuiaseră și-mi cam tremurau. Eram surprinsă. Și puțin șocată. Nu mă așteptasem să fiu așa de afectată de revenirea în vechiul meu cartier. Când am depășit colțul și mi-am văzut apartamentul, casa pe care o împărțisem cu James, fruntea a început să-mi asude. Am continuat să merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
eu eram la sute de kilometri depărtare, într-un alt oraș. Dar, în același timp, în condiții normale, James ar fi trebuit să fie și un pic fericit să mă vadă. Ar fi trebuit să fie surprins și încântat, nu șocat și îngrozit. Dacă mă iubea cu-adevărat, dacă nu avea conștiința încărcată și dacă nu avea de ce să-i fie frică de mine sau nu avea de ce să-i fie rușine, atunci James n-ar fi trebuit să sară-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
vinovat pentru chestia asta. Ei, nu mă simt vinovat! Clar? Întotdeauna am fost bun cu tine. Toată lumea știe asta. Nu eu sunt personajul negativ din povestea asta. Tu ești! Tăcere. Camera ținea de tăcere. Eu am rămas nemișcată. Eram absolut șocată. James a răsuflat din greu, furios, și a început să se plimbe prin cameră. Nu se uita la mine. Eu am realizat că tremuram. Oare sunt un om rău? m-am întrebat. Oare sunt într-adevăr un om rău? O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
din noi să se răzgândească. Îți doresc numai bine și sper c-o să putem să menținem o relație civilizată, mai ales de dragul lui Kate, dar nu mai avem nimic de discutat. —Claire, ce-ai pățit? m-a întrebat James. Părea șocat. —Înainte nu erai așa. Te-ai schimbat foarte mult. Ai devenit așa de dură. — A, nu ți-am spus? am zis pe un ton relaxat. Soțul meu m-a înșelat. Asta a avut un impact deosebit asupra mea. Am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
te iubesc și nu vreau să ne despărțim, așa că dacă pe tine te face fericită, atunci sunt gata să... să-ți fac... ăăăă... o concesie. —Ce concesie? l-am întrebat. Nu eram deloc interesată. Nu-mi mai păsa. Am realizat șocată că James nu-mi putea spune nimic, absolut nimic care să mă facă să mă simt mai bine. Nu-l mai iubeam. Nu știam de ce sau când încetasem să-l mai iubesc. Dar încetasem. James a continuat să vorbească, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Adam știa destul de bine cum trebuie să lucrezi cu Helen. Presupun că putem să ne apucăm de familiile disfuncționale, a zis Helen. De vreme ce tu știi atâtea despre asta. La care Helen a răs cu răutate. —Helen, a admonestat-o Anna șocată. —Ce-i? a sărit Helen pusă pe harță. A fost o glumă. Și oricum, Adam chiar știe. Nu-i așa? l-a întrebat ea pe Adam. Presupun că da, a răspuns el politicos. Îmi ajungea. Am plecat. Am luat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Nimeni nu bătea la ușă la noi în casă. Ușa s-a deschis și Adam a apărut în prag. Dintr-odată, totul a căpătat un aspect mult mai fragil, ca într-o căsuță de păpuși. „Of, Doamne“, m-am gândit șocată, abandonând abrupt piciorușele lui Kate. „Ce vrea?“ Poate că nu-i venea să creadă cât de oribili erau pantalonii mei și venise să se mai uite o dată. —Claire, a zis el spăsit, putem să vorbim un minut? Adam stătea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de felul în care ar fi privit această veste neagră dragii lui părinți. Slavă Domnului că ei nu știu și nu suferă, dar îl vor primi la sânul lor în lumea de Dincolo. După plecarea soliei triste sunt și rămân șocat, marcat profund, fără nici un chef... Parcă-l văd când mă vizita cum discutam cu el, comparând omul înalt, falnic, puternic, jovial, numai zâmbet și voie bună... cu persoana mea și glumeam spunând că el crește în înălțime dominându-mă cu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
o agendă. — Dar e foarte ocupată. O să ai probabil de așteptat, hm, mult timp până s-o poți vedea. —E în regulă. Și o să te coste ceva. Ține-te bine - două mii de dolari pentru o jumătate de oră. Am fost șocată: două mii de dolari era o sumă astronomică. Eram la pământ cu finanțele. Aidan nu avusese asigurare de viață - ei bine, nici eu - pentru că nici unul din noi nu își propusese să moară, și chiria la apartamentul nostru era așa de costisitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mantile negre. Singurul lucru pe care îl aveam în comun cu ele era mantila, numai că a mea era roz. Am râs în hohote până când mi-au dat lacrimile. Dar nu era un râs firesc, și cei doi erau vădit șocați. Eugene m-a luat în brațe, apoi Ornesto ne-a strâns în brațe pe amândoi, o îmbrățișare stranie, dar binevoitoare, de grup. — O să fie mai bine, să știi, mi-a promis Eugene. Chiar o să fie mai bine. Capitolul 18tc "Capitolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
forță. Ceașca și conținutul ei au fost propulsate pe mini-fusta de gravidă, pe ciorapii din plasă, de gravidă, și peste ceea ce puteau fi considerate cizmele de gravidă, din piele întoarsă și lungi până la genunchi ale lui Sherry. Alice a icnit șocată. Nu avea nici cea mai mică îndoială că gestul fusese deliberat. În timpul ăsta, Sherry arăta de parcă era pe punctul să nască chiar acolo. Îmi pare foarte rău, a mieunat Amanda cu ochii lărgiți din cauza șocului mimat. Ce neîndemânatică sunt! Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
îi căpătase, instantaneu, o claritate de cristal. Acuitatea vizuală friza perfecțiunea. Ar fi putut să piloteze și un avion de vânătoare pe timp de noapte. Hugo se holba la Amanda crucit. —Dar eu habar n-am avut... adică... of, Doamne! Șocat, s-a prăbușit în genunchi în fața ei, inspirând profund în timp ce-și căuta cuvintele. —Eu nici măcar nu știam că încercăm... Nici n-am încercat, a intervenit Amanda. Dar încercăm acum, l-a lămurit ea trăgându-l către prăpastia decolteului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]