427 matches
-
douăzeci și doi de ani nu-și măresc sânii, nu? Clic. Ecranul se acoperi cu imaginea lui Duncan. Era întins pe o saltea, cu un braț musculos, proaspăt bronzat, îndoit peste frunte ca să-și ferească ochii de soare. Purta un șort hawaian pe care ea nu i-l mai văzuse (Emmy se rugase de el să-și schimbe costumul de baie bătrâncios, brodat cu aligatori, dar degeaba) și, ia stai...ăla nu era cumva un bax cu șase sticle? Se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cu o îndeletnicire activă și dificilă cum sunt scufundările. Nu mergea nici la snorkel, nemernicul ăla, fiindcă “n-avea poftă să fie o pradă plutitoare”. Clic. Brianna stătea întinsă într-un pat cu baldachin, citea o revistă și purta un șort foarte minuscul, deloc feciorelnic, și un top aproape invizibil. Clic. Amândoi în echipament de sport și cu iPoduri, transpirați și îmbujorați ca după alergări. Clic. Duncan se prostește sărutând în direcția aparatului de fotografiat, deși Duncan nu se prostea niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
și o cămașă, apoi își strânse părul încâlcit într-un coc. Doar se spălă pe dinți și, după ce tremină treaba asta, Leigh strânse din dinți ca să nu plângă și deschise ușa. El stătea în prag cu un tricou și un șort pe el și părea trist. Leigh nu dorea altceva decât să-l ia în brațe, dorință care i se păru respingătoare și atrăgătoare în același timp, dar reuși să se strecoare pe lângă el atingându-i în trecere brațul. — Leigh, iubito
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
fereastră. Nici unul dintre ofițerii americani nu era la bord, după cum știa foarte bine toată lumea din Shanghai. Probabil că toți dormeau buștean În camerele lor de la Hotel Park. Bineînțeles de pe puntea dinspre prova apăru un chinez membru al echipajului, Îmbrăcat În șort. Clătină din cap spre barca de pază japoneză care se apropia și Începu să lustruiască balustrada de alamă, În timp ce marinarii se urcară pe pasarelă și se Îndreptară repede spre punte. Purtînd puști cu baionete, alergară de-a lungul punții, căutîndu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cei doi fii ai ei, băieți de vîrsta lui Jim, țineau de marginile tărgii. Un grup de trei femei În vîrstă trecu, confuze din cauza mirosului și a luminii cenușii. În urma lor venea un soldat Înalt, purtînd ghete strîmbe și un șort militar englezesc. Avea pieptul gol, iar coastele lui slabe păreau o colivie de păsări, În care Jim aproape că-i putea vedea inima palpitînd. — Bravo, băiete... Îi aruncă lui Jim un zîmbet chinuit și Îl mîngîie pe cap. Se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
care stătea lîngă misionară se ridică din genunchi. Avea o rană mare, deschisă, pe frunte și pe obrazul stîng, de parcă fusese lovit de curînd cu patul puștii. Cu oarecare efort, se așeză pe bancă. Picioarele lungi, pistruiate, Îi ieșeau din șortul lui kaki și se terminau Într-o pereche de sandale din curele. Părea să aibă În jur de treizeci de ani, și nu avea nici un bagaj sau alte obiecte, dar avea stilul plin de hotărîre al unui ofițer din Marina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de praf. În autobuz erau două călugărițe În văluri negre, cîțiva copii de vîrsta lui Jim și vreo douăzeci de englezi, bărbați și femei. O mulțime de prizonieri se adunase deja lîngă gardul de sîrmă ghimpată. Cu mîinile În buzunarele șorturilor zdrențuite, se uitau tăcuți, În timp ce un sergent japonez se urcă În autobuz ca să-i inspecteze pe prizonieri. Doctorul Ransome stătea În genunchi, În partea din spate a camionului, ascunzîndu-și rana de pe față cu dosul mîinii. Jim se uită fix la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
care trecuse, Jim Își dăduse treptat seama că nu-și mai amintea cum arătau părinții săi. Umbrele lor Încă mai pătrundeau În visele sale, dar le uitase chipurile. 21 Cămăruța — Tinere Jim...! Un bărbat aproape gol, purtînd saboți și un șort zdrențăros, Îl strigă de pe treptele Blocului G. În mîini ținea mînerele unui cărucior de lemn cu roți de fier. Deși căruciorul nu era Încărcat, mînerele aproape că-i scoseseră bărbatului brațele din Încheieturi. Le spuse ceva englezoaicelor care ședeau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
se gîndi Jim liniștit, doctorul Ransome avea propriile lui surse de aprovizionare. Spre deosebire de majoritatea deținuților din Lunghua, cărora li se permisese să-și Împacheze o valiză Înainte de a fi internați, doctorul Ransome intrase În lagăr doar cu o cămașă, cu șortul și cu sandalele de piele, fără nimic altceva. Totuși, cămăruța lui din Blocul D conținea un impresionant inventar de lucruri - un schimb complet de haine, un gramofon portabil și cîteva discuri, o rachetă de tennis, o minge de rugby și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de parcă s-ar fi așteptat ca mama lui să apară, Într-o rochie de mătase, și să-și treacă o mînă Înmănușată peste aceste suprafețe de lac negru. Se așeză și Își feri ochii de lumină. Își șterse mîinile de șortul domnului Maxted. Japonezii folosiseră frecvent stadionul drept lagăr de tranzit, iar iarba tocită era acoperită cu cîrpe uleioase și cenușa unor mici focuri, bucăți de pînză de cort și de lăzi de lemn. Erau, fără Îndoială, rămășițe omenești, pete de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pistol automat greu vîrÎt În betelia pantalonilor, dar Îi zîmbi lui Jim ca pentru a-i fi pe plac, de parcă ar fi fost prieteni vechi, separați de nenorocirile războiului. Spune, copile... Te simți bine? Se uită la cămașa și la șortul lui Jim, zdrențuite, la picioarele lui goale, acoperite cu murdărie și bube. — Lagărul Lunghua? Cred că a fost dur. Jim se uită apatic la eurasiatic. În ciuda zîmbetului, nu simțea simpatie În ochii bărbatului. Vorbea cu un puternic accent american, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
să-i vadă pentru prima oară reuniți pe membrii grupului selectat de el În urmă cu șase ani. Ted Fielding era un tip solid, simpatic și cu un aer Încă băiețos la cei patruzeci de ani ai săi, Îmbrăcat În șort și tricou. Ca astrofizician la Jet Propulsion Laboratory din Pasadena, se remarcase printr-o importantă activitate de stratigrafie aplicată la Mercur și la Lună, deși era cunoscut mai ales datorită studiilor asupra canalelor din Mangala Vallis și Valles Marineris de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Înființez un club al mamelor, eu voi fi președinte iar ele membre simple cu drepturi depline și cu toate Îndatoririle ce decurg dintr-o asemenea funcție solicitantă, Însă plină de neașteptate bucurii, de realizări, unele mame poartă de la un timp șorturi albastre extrem de scurte, se văd diverse lucruri cînd se apleacă să ridice căruciorul. Îl ridic pe urmă și eu. Am ridicat cam treizeci de cărucioare pînă acum, simt că-mi revin la vechea formă din liceu cînd ridicam mingi medicinale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
părea că nu e Înregistrat aproape nimic altceva decât glasul unei femei țipând Încontinuu unul și același lucru Într-o limbă necunoscută, totul pe un fel de muzică sitar. Următoarea instrucțiune scrisă de Emily zicea că trebuie să ridic un șort alb de care Miranda avea nevoie disperată pentru partidele de tenis. Credeam că o să mergem la Polo, dar ea scrisese Chanel. Chiar făcea Chanel șorturi de tenis? Șoferul m-a dus la un salon de modă particular, unde o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
fel de muzică sitar. Următoarea instrucțiune scrisă de Emily zicea că trebuie să ridic un șort alb de care Miranda avea nevoie disperată pentru partidele de tenis. Credeam că o să mergem la Polo, dar ea scrisese Chanel. Chiar făcea Chanel șorturi de tenis? Șoferul m-a dus la un salon de modă particular, unde o femeie mai În vârstă, ai cărei ochi semănau, din cauza prea multelor operații estetice, cu niște fante, mi-a Înmânat un șort alb foarte scurt, măsura 0
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
scrisese Chanel. Chiar făcea Chanel șorturi de tenis? Șoferul m-a dus la un salon de modă particular, unde o femeie mai În vârstă, ai cărei ochi semănau, din cauza prea multelor operații estetice, cu niște fante, mi-a Înmânat un șort alb foarte scurt, măsura 0, 50% bumbac, 50% licra, agățat pe un umeraș căptușit În mătase și Împachetat Într-o gentuță de catifea, specială pentru haine. M-am uitat la pantalonașii aceia scurți, care nu păreau să poată intra nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Înghită cu cap cu tot. S-a holbat la mine. Sper că da, domnișoară, ținând cont de faptul că a fost croit și confecționat conform măsurilor exacte pe care le-am primit de la ea, a mârâit ea În timp ce Îmi Înmâna șortul. Și spuneți-i că domnul Kopelman Îi transmite toate cele bune. Sigur, cucoană. Cine-o mai fi și ăsta. Următorul popas a fost un loc desemnat de Emily ca „departe de tot, chiar În centru“, la J&R Computer World
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
circumspect, dar părea mulțumit că eu sunt fericită, iar eu am decis În cele din urmă că am fost angajată pe post de curier cu studii superioare. Ceea ce nu mă deranja deloc. După ce am lăsat punga cu haine de la Tommy, șortul și jocul pe calculator În grija unui portar foarte distins dintr-un elegant hol de la intrarea unei clădiri din Park Avenue (deci la asta se referea lumea când vorbea despre Park Avenue!ă, am pornit-o Înapoi spre Elias-Clark Building
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ce era pe listă? Am dat din cap. — Chiar și jocul pe calculator? Când i-am sunat, mai aveau unul singur. L-ai luat? Am dat iarăși din cap. — Și ai predat totul portarului familiei de la Renta din Park? Hainele, șortul, totul? — Da. Nici o problemă. A mers foarte bine și am predat totul acum câteva minute. Dar mă Întrebam: Miranda chiar o să poarte șortul... — Uite ce e, trebuie să fug până la toaletă și am așteptat să te Întorci tu. Rămâi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
luat? Am dat iarăși din cap. — Și ai predat totul portarului familiei de la Renta din Park? Hainele, șortul, totul? — Da. Nici o problemă. A mers foarte bine și am predat totul acum câteva minute. Dar mă Întrebam: Miranda chiar o să poarte șortul... — Uite ce e, trebuie să fug până la toaletă și am așteptat să te Întorci tu. Rămâi la telefon câteva minute, bine? — Cum, n-ai fost la toaletă de când am plecat eu? am Întrebat-o, nevenindu-mi a crede. Dar au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
căror erodare dirijată Începuse sub ochii noștri de cîțiva ani). Fata avea mișcările grațioase, purta o rochie de serviciu bleumarin, cu un șir de nasturi albi În față, gulerul răsfrînt pînă spre umeri, calota albă, amintind pe a infirmierelor, și șort asemeni alb, cu margini dantelate. Ne servi cu o ușoară solemnitate, ținînd ca de un ritual, se vedea că se respecta și ținea să fie respectată. - Mulțumesc, rostii. Apoi către tînăra profesoară aflată În pragul vacanței: Unde o să vă petreceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
și recunoscute în lume, cum ar fi Reebok, Lotto, Arena, Puma, Wrangler sau Blue Point. Pe viitor, magazinul urmează să se aprovizioneze cu îmbrăcăminte și încălțăminte fabricate de producătorul italian de echipamente sportive Diadora. Dintre mărfurile expuse spre vânzare amintim șorturile, tricourile simple sau inscripționate ale producătorilor amintiți, cămăși cu mânecă scurtă, treninguri pentru femei, bărbați sau copii, geci și pelerine de ploaie, echipamente de schi (pantaloni și geacă), șepci inscripționate, precum și ochelari și slipuri pentru înot. De asemenea, oferta este
Agenda2006-13-06-servicii comert () [Corola-journal/Journalistic/284912_a_286241]
-
alți ani de ocnă în minele de plumb. Avem însă dreptate să nu credem mereu în rău, cu toate că uneori vine mereu răul. "Unde sânt caietele mele", spusei intrând în vasta cameră a proprietarului meu, inginerul, care stătea în pat în șort și maieu și răsfoia nu știu ce revistă. "Domnule Petrini, zise, le-a luat fiica mea, poimâine le aduce, vă roagă s-o scuzați, a fost curioasă, mai mult, are o impresie pe care vrea să v-o comunice personal, când ei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
acum, dați-i drumul, băieți. Adunarea, peste cincisprezece minute. Și până atunci vreau să arătați ca lumea... deși pentru unii va fi cam greu. Executarea! Își scoaseră ținuta de hipersomn și o aruncară în incinerator. Era mai simplu să ardă șorturile și maiourile și apoi să ia altele pentru întoarcere, decât să încerce să curețe aceste veșminte purtate câteva săptămâni. Șirul de corpuri goale înainta spre dușuri. Jeturile de apă sub presiune înlăturară sudoarea și jegul, curățind epidermele. În mijlocul vârtejurilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
el, că trage așa tare că poa’ să te-omoare! Io trag doar cu stângu’!“. Când vroiam să văd ștampila, mă alegeam cu un șut în fund și-o palmă după ceafă: „Băi, cârnat, tu vrei să-mi umbli la șort?! Te sparg!“. Veneam acasă murdar și vânăt (fusesem băgat în poartă în ultimul meci), cu coatele julite și sângele închegat pe genunchi, pregătit să încasez binemeritata papară. Pândeam diminețile când bunica Aneta pleca la piață și cotrobăiam prin dulapul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]