1,369 matches
-
și ceva puternic, dincolo de toate misterele lumii în care ne aflam. În răcoarea iernii, privirea lui părea ceva prietenos, ca o flacără nebănuită, sclipind limpede, încrezător. Deși avea blana neagră, purta un fel de guler alb și labele învelite în șosete cafenii, iar pe frunte avea desenat un fel de contur argintiu, ca vârful unei coroane regale. Părea într-adevăr un lup distins, absolut deosebit și receptiv la percepția mea dincolo de aparențe. Eu-s Lupul Albastru, i-am spus. Tu încotro
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
în tren unde, de la a-i pofti, prin tertipuri diverse, pe ceilalți călători să nu tulbure liniștea compartimentului "rezervat" unui somn confortabil, la "orizontală", pînă la a lua masa, răspândind odori insuportabile, și a-ți face apoi siesta, eventual în șosete, orice se poate întîmpla. Jocul de-a închisul și deschisul ferestrei, repetat mașinal, e o scenetă de teatru absurd pe care îți trebuie umor, totuși, ca s-o guști fără enervare. Singura cale de-a scăpa e ironia, destul de groasă
Onoarea unor oameni cuminți (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9761_a_11086]
-
certitudini și Încredere, de multă-multă liniște și discreție. Rică Olaru realiză cât de importantă este o asemenea relație pentru echilibru și performanță profesională. În una din seri, Ger sosi cu un pachet din care scoase un echipament sportiv complet, training, șosete, adidași, șort și trei tricouri Puma, echipament care ar fi făcut fericit și pe internaționalul Emerik Dembrowski de la Dinamo Bacău. Femeia cu trup de copilă ordonă: Probează-le pe toate să văd dacă ... te-am măsurat eu bine! Este un
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
de braț pe politician, al cărui simpatizant a fost de pe vremea când acesta era troțkist pe față și frontist prin spate. Ahmed poartă un costum gri, pe care n-a apucat să-l ajusteze, drept care pantalonii i se opresc deasupra șosetelor. Dar nimeni nu observă pentru că Ahmed nu poartă șosete. Poziția lui în rândul întâi se explică prin insisten țele lui madame Agnès, devenită, retroactiv, membră fondatoare a ONG-ului. Mai sunt și două junioare, în T-shirt și fără sutien, care
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de pe vremea când acesta era troțkist pe față și frontist prin spate. Ahmed poartă un costum gri, pe care n-a apucat să-l ajusteze, drept care pantalonii i se opresc deasupra șosetelor. Dar nimeni nu observă pentru că Ahmed nu poartă șosete. Poziția lui în rândul întâi se explică prin insisten țele lui madame Agnès, devenită, retroactiv, membră fondatoare a ONG-ului. Mai sunt și două junioare, în T-shirt și fără sutien, care vor să-și arate susținerea cu orice preț. Au
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
fetițele trebuia să ne Îmbrăcăm cu rochii albe ( lungi până În pământ), așa cum poartă miresele, și pe cap o diademă cu flori care aveau pe ele un fel de sclipici, ceea ce le dădea o anumită strălucire. În picioare trebuia să avem șosete albe ( sau ciorapi) și săndăluțe, tot albe. Băieții trebuiau să poarte cămașă albă și pantaloni negri. Mama mi-a pregătit din timp toate cele necesare, punând deoparte (cu mare greu), câțiva bănuți. Eu mă și imaginam o mică prințesă (așa cum
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
În tot acest timp, Începea să se destrame, să umbrească momentul mult așteptat. Era noroi peste tot, și numai Încălțat cu ghete sau chiar cu ciubote de gumă, puteai face față situației. Ce se va alege de rochia mea albă, șosete și săndăluțe? Am adormit cu dorința și speranța că se va găsi o rezolvare și totul va fi minunat, asemenea unui vis de o rară frumusețe. A doua zi, dimineața, s-a oprit ploia. Vântul se mai potolise, după ce toată
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mai făcea duș cu ele. Cele mici au început să cârcotească. "A umblat cu băieții, este o nerușinată". Se uita la fetele acelea străine, năpustite asupra "bolnavei" ca niște ulii asupra prăzii. Tăcea și se uita la ele, își spăla șosetele, le spăla mereu, crezând că poate spăla rușinea fetei, da, era rușine să umbli cu băieți, dar de ce să-ți curgă sânge? N-ar fi întrebat pentru nimic în lume. Acum îi curgea și ei sânge, se chema că și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mânerul negru. Nici nu plecase și holul devenise mai mare, acum, că își strânsese haina și pardesiul, căciula, mănușile, fularul, puloverul și vesta. Le împăturise repede și trăsese fermoarul peste ele. Și dormitorul se lărgise de când fuseseră scoase cămășile și șosetele, iar polița de la oglinda din baie era aproape goală, în afară de rujul și peria mamei, nu mai rămăseseră decât cerculețele pe care stăteau spuma și after-shave-ul tatei cu praful strâns de jur împrejur. Treceam din cameră în cameră să văd dacă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
eu destul de mult, dar am reușit să câștig lupta cu mine însămi și este suficient deocamdată, pentru că acesta este punctul de pornire pe drumul noii vieți. În psihicul nostru, mereu vor fi două forțe, pentru că ele vin la pachet precum șosetele. Una care ne va împinge spre schimbarea stării interne (motivația) iar cealaltă care va acționa pentru contrabalansarea ego-ului. De aceea am spus că nu este simplu acest proces de transformare interioară și necesită multă perseverență și răbdare. Ca și cu
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
atâta scris, au luat foc, și din ele flăcările se Înalță spre cer dicolo de șandramaua lui Ben, care cântă la muzicuță toată ziua, pentru că ori cum, ceva mai bun nu are de făcut. Are cârje noi, pantofi noi, și șosete noi, ceas de mână nou. Totul e nou la el, cred că și creierul, chiar și cu-vin-tele-s noi, nu mai dă nici bună-ziua, pentru că n-a găsit pentru asta, un cuvânt nou, În schimb femeia lui e tare de treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
incredulă a unui hol străin, nu făcea altceva decât să ne Înfioare și mai mult. Când În sfârșit am ajuns la apartamentul Dorei, mi-am dat seama că era aproape goală, pe când eu rămăsesem Îmbrăcat cu majoritatea hainelor: pantaloni, chiloți, șosete și pălărie. — De ce nu ți-ai dat jos sutienul? — Așa. Închizând ușa, Dora stinse lumina. Și acum e rândul tău să te descotorosești de restul hainelor. Libertate, egalitate și așa mai departe. Am așezat hainele pe un scaun. Dora era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Întâmpla În absența ei. Nu subestima intuiția feminină. În ciuda tonului său, blând și ironic În același timp, Dora părea serioasă. Eu, una, Îmi dau seama imediat dacă cineva mi-a cotrobăit prin sertare. Fiecare Își duce viața după anumite reguli. Șosetele sunt rulate Într-un anume fel și puse În stânga sertarului. Chiloții sunt Împăturiți altfel, cu cracul spre stânga, dar dacă petele nu au fost scoase la ultima spălare, dispar pe fundul sertarului. Cămășile de noapte sunt agățate astfel Încât eticheta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
se Întoarse, se ridică și, scărpinându-și un picior cu celălalt, căscă satisfăcut. — Pantalonii, te rog. Obosit, indică cu bărbia spre scaunul pe care stăteam. M-am ridicat, ca să-i poată lua. După ce bătu pe genunchi și o pereche de șosete Întărite de murdărie și localiză și cămașa pe care am aruncat-o pe jos, se postă În fața unei chiuvete răblăgite, cu genunchii Îndoiți și bărbia Întinsă - de parcă s-ar fi uitat Înspre o realitate foarte Îndepărtată. În fața lui atârna o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pe stradă, băieții erau considerați cei mai potriviți pentru a curăța anumite locuri din oraș În care aerul era poluat de prea mult parfum și vaselină. În aceste refugii, bărbați În toată firea erau reclamați că s-ar plimba În șosete dichisite și pantofi de piele originali - Împodobindu-și degetele delicate cu numeroase inele strălucitoare, făcându-și umbre discrete În jurul ochilor și preferând, din motive care-mi erau străine, nările roșii. Dacă Frăția nu lua măsuri radicale, „fetițele“ astea urmau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
bocanci, luminile s-au stins. De data aceasta Însă nu m-am lăsat provocat. Mi-am dat jos haina, mi-am desfăcut șireturile ude și mi-am așezat bocancii lângă mine. Cu picioarele Întinse, am Încercat să-mi mișc membrele. Șosetele erau reci și ude. Dar cu fiecare minut care trecea, tălpile mi se Înmuiau mai tare și până la urmă am putut chiar să simt transpirația rece dintre degetele de la picioare. Era o senzație reconfortantă, asemănătoare cu cea pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fac ceea ce Dora Începuse. De aceea și cardiganul și ciorapii i-am ales să fie negri. Doar bluza era galbenă, dar speram să se vadă și bustiera neagră de sub șifonul subțire. Apropo, pe aceasta din urmă am umplut-o cu șosete În loc de batiste, ca să capete fermitatea necesară. Capsele bustierei Îmi strângeau umerii În mod plăcut, combinația de culori mă ducea cu gândul la numele cu care mi se adresa portarul rus. „Domnule Honig“: poate că eram mai degrabă viespe, decât albină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fuseseră sfâșiați. Aveam picioarele zgâriate; rotulele, pătate de sânge. Rămășițele fustei mi se ridicaseră pe șolduri. Bluzei galbene Îi lipsea o mânecă și toți nasturii. Acum am băgat de seamă că sutienul negru atârna În afară: bretelele fuseseră rupte și șosetele cu care Îl umplusem au dispărut. Am dus mâna la tâmplă și mi-am dat seama că Îmi pierdusem și peruca. Doar poșeta azvârlită Într-un colț părea neatinsă. Mi-am cercetat corpul, bucățică cu bucățică. Aici o mână, acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
-și strângă rufăria, că tocmai răpăise un strop de ploaie pe pervazul nostru. Ce radar avea femeia asta! Iar asta se-ntâmpla înainte de inventarea radarului! Câtă energie! Câtă grijă-n toate! Îmi verifica adunările, să n-am cumva vreo greșeală; șosetele, să nu fie găurite; unghiile, gâtul, fiecare cută și pliu al corpului, nu cumva să umblu jegos. Îmi draghează până și firidele mai îndepărtate ale urechilor, turnându-mi apă oxigenată rece în cap. E pișcăcioasă și cu bășici, de zici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-le cu caractere engleze vechi, sunt băiețelul care atașează răbdător rezerve de hârtie dictando și velină pe lângă cantitatea prinsă-n caietul mecanic, necesară unui trimestru școlar. Întotdeauna am la mine un pieptene și o batistă curată; niciodată nu-mi las șosetele trei-sferturi să-mi atârne peste pantofi, am atâta grijă; tema pentru acasă o termin cu săptămâni de zile înainte de termen - hai să privim adevărul în față, mămico, sunt cel mai isteț și cel mai curățel băiețel din întreaga istorie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
scăldați în lacrimi. „Nu!“ mă smiorcăiam eu. „Nu vreau să mor! Te rog... nu!“ Pe urmă, însă, cum tot mi-era scris s-ajung cât de curând un cadavru, o luam de la început și-i dădeam la cap într-o șosetă. Îmi făcusem un obicei din a-mi lua șosetele murdare noaptea-n pat, să le pot folosi drept recipient, una la culcare și una la trezire. Ce n-aș fi dat să mă pot mulțumi cu o labă pe zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
să mor! Te rog... nu!“ Pe urmă, însă, cum tot mi-era scris s-ajung cât de curând un cadavru, o luam de la început și-i dădeam la cap într-o șosetă. Îmi făcusem un obicei din a-mi lua șosetele murdare noaptea-n pat, să le pot folosi drept recipient, una la culcare și una la trezire. Ce n-aș fi dat să mă pot mulțumi cu o labă pe zi sau să mă limitez la două sau, treacă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Oranges, către vest - Illinois! Indiana! Iowa! Ah, America mea cu câmpiile și munții și văile și râurile și canioanele ei... Cu genul ăsta de incantații patriotice am ajuns să-mi chem seara somnul după ce-am făcut laba într-o șosetă. Piesa mea radiofonică se intitulează Să sune libertatea! Este (acum știu) o moralitate ai cărei protagoniști sunt Prejudecata și Toleranța și este scrisă în ceea ce numesc eu „proză poetică“. Tragem pe dreapta la un birt de pe marginea drumului, în Dover
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
gata la aterizarea în Ereț Isroel 2: să mă uit la bărbați! Fiindcă îi iubesc pe bărbații ăia! Vreau să cresc mare, să fiu și eu ca ei! Să mă duc acasă la prânzul de duminică la ora unu, cu șosetele îmbibate de sudoare și împuțite după douăzeci și una de runde de softball, cu lenjeria de corp mirosind a transpirație de sportiv, cu mușchii brațului zvâcnindu-mi discret de-atâtea aruncări superbe și razante cu care toată dimineața am ținut în frâu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
din păr drept, În stil japonez. Era Îmbrăcată cu o cămașă albă, cravată neagră și un kilt mini. Picioarele ei aveau lungimea nebunească specifică acelor creaturi Înalte și zvelte din Însorita Sardinie. În picioare avea pantofi ortopedici foarte Înalți și șosete albe până la genunchi. De fapt, arăta șic Într-un fel ciudat, mai ales În decorul camerei complet albe a lui Lauren. —Iată-l, am spus, arătându-l pe Hunter. Haideți la el să-l luăm. Ne-am ridicat cu toții, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]