1,530 matches
-
amănunțit lupta celor mai viteji dintre băieți cu gărgăunii, adversari redutabili „la fel de veninoși ca șerpii”. Efectul provine din alternarea perspectivelor, o voce familiară relatează parcă din actualitate, din vecinătatea „gărgăunariței” (aceea a copilului, desigur), o alta amestecă planurile și rememorează, șovăind printre debriurile memoriei, experiențe și senzații difuze. Intervin și alți naratori sau interlocutori ocazionali (mama, o vecină etc.), edificator pentru valorificarea ironică a polifoniei dovedindu-se mai cu seamă finalul Luptei cu gărgăunii („Am văzut atunci cu ochiul celălalt, rușinat
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
intelectualului de către clasa aflată la putere: "Muncitorul manual să ia sub ocrotirea sa pe cel intelectual și să-i suplinească infirmitățile structurale". Loial ideii de monarhie constituțională, cînd regele va fi obligat să abdice, ca un veritabil personaj caragialesc, nu șovăie să scandeze noul nume al țării, nu fără o argumentație prealabilă: "...noi am fost sinceri și nu am înșelat pe nimeni, sperînd că instituția monarhică se va acorda cu interesele poporului român. Cînd însă factorul constituțional însuși abdică (...) înțelegem că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Ștefan cel Mare pe domnitor la bătălie, e remarcabilă. În 31 decembrie 1959, revenit de la Securitate, după nararea celor petrecute, Tatăl, bătrînul evreu de 82 de ani îi spune: "Ce-ai mai venit acasă, nenorocitule? Le-ai dat impresia că șovăi, că poate să încapă și posibilitatea să-ți trădezi prietenii. În afaceri, cînd spui lăsați-mă să mă gîndesc înseamnă că ai acceptat. Pentru nimic în lume să nu primești a fi martor al acuzării. Hai, du-te chiar acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Femeia lui a ieșit împreună cu el; dar pentru că a fost de altă părere și nu s-a unit cu el, i s-a dat semn, să fie stâlp de piatră până în ziua de azi, ca să cunoască toți că cei care șovăiesc și se îndoiesc de puterea lui Dumnezeu ajung judecată și semn pentru toate generațiile”. (Sf. Clement Romanul, Epistola către corinteni (I), cap. XI, în PSB, vol. 1, p. 57) „Umbli în sfatul necredincioșilor, dacă spui în inima ta: Este, oare
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
și dezbinări, că altă temelie nimenea poate să puie, afară de ceea ce este pusă, care este Iisus Hristos”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariile sau Tâlcuirea Epistolei întâi către Corinteni, omilia VIII, p. 85) „Întreabă dar pe eretic: Dumnezeu se teme, șovăie, pregetă, se întristează?, și dacă-ți va răspunde: Da!, fugi de el și așează-l jos cu diavolul, dar, mai bine spus, mai jos decât diavolul! Nici diavolul nu va îndrăzni să răspundă așa!” (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvântări
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
ca să luăm două exemple grăitoare, sînt perfect coerenți în atitudinea lor: primul e un ardelean care refuză ideea unirii convins că Ardealul are numai de cîștigat rămînînd în Austro-Ungaria, celălalt e un basarabean care, din aversiune față de etosul rusesc, nu șovăie să aleagă tabăra nemților. În fond, e drama unor oameni siliți să trăiască într-o țară care trebuia să reacționeze într-un fel la extinderea conflictului european. Că unii au reacționat sub forma simpatiei față de Puterile Centrale e un detaliu
Iubindu-i pe nemți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6337_a_7662]
-
culoare e aplicată prin încălcarea liniilor ce le conturează, criticul care l-a mustrat pe Arghezi pentru că discursul poetului s-ar situa "dincolo de text, într-o exterioritate incongruentă", și pe Blaga pentru o emoționalitate cosmică, expresionistă, id est "retardată", nu șovăie a scrie despre Nichita Stănescu: "Numai Ťnecuvinteleť pot să transporte sentimentele nude, neconsumate, nemediate de structura normată a discursului. Aici Nichita se revendică de la Bacovia, cel care face organ poetic dintr-o unică stare de sentiment. De la starea de sentiment
Dificultățile unei "panorame" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8445_a_9770]
-
Trei-patru zile mai târziu - sau poate într-o joi -, Shuoke o întrebă pe Suki ce face sâmbătă. - Pentru că, îi zise el, am putea merge la un meci de fotbal împreună, dacă te interesează, Joacă F.C. cu Verdy, pe Ajinomoto. Suki șovăi. „Aualeu, sper că nu-i pe stop“, gândi Shuoke în japoneză, pentru că nu știa cum se spune „pe stop“ în engleză. „Oh, bine că nu-s pe stop“, gândi Suki ușurată, tot în japoneză, din exact același motiv ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
cele mai mari agenții din New York pentru a le reprezenta produsele. — Întârzie, a spus Franklin, jucându-se cu o cutiuță de medicamente din sidef. Mai devreme l-am văzut luând, nu foarte discret, jumătate de Xanax; m-am gândit că șovăia dacă să ia și a doua jumătate. Apoi, fără surlele și trâmbițele la care te-ai fi așteptat, a intrat Candace, nearătând deloc a Candace - cu un păr șaten necoafat, colanți negri și, bizar, nici urmă de machiaj. George, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Eu: Gorilă 1, ai și-un nume cumva? Gorila 1: Colin. Eu: Gorila 2 are un nume? El: Nu. Gorilă e suficient. Eu: Care-i treaba cu perdelele cu volane? El: Doamna Big. Eu: Există și o doamnă Big? El (șovăind): S-ar putea să nu mai existe. Tocmai de-asta vrea șeful să te vadă. Și eu m-am gândit, Ah, la naiba. Am crezut că ăsta ar putea fi începutul unei cu totul alte cariere și, în loc de asta, părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de hârtie. Acolo zicea camera 514 - și exista o cameră 514. Chiar la capătul holului; n-arăta deloc a biserică; doar o cameră goală în care era un cerc de zece-unsprezece scaune așezate pe podeaua plină de praf și rumeguș. Șovăind, mă întrebam dacă ar trebui să plec. Vreau să spun, cât de dementă era chestia asta? Dar m-a oprit speranța. Speranța și deznădejdea. Ce-i drept, ajunsesem devreme. Foarte devreme. Și bătusem atâta drum până aici, puteam cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fi zis? Procesul meu de reevaluare a continuat rapid. După ce am comandat am zis: —Trebuie să te întreb ceva. — Dă-i drumul. Când ai vorbit cu Neris Hemming ai crezut cu adevărat că ea primea mesaje de la Trish? —Mda. - A șovăit. Părea stânjenit. - Știi... A râs puțin. —Uite. În perioada aceea, o luasem razna. Uitându-mă în urmă, îmi dau seama că eram de-a dreptul nebun. Aveam nevoie să cred. A dat din umeri. Poate că a contactat-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
O să le vezi dacă le cauți. Nu pot să-mi închipui că aș putea iubi pe altcineva în afară de tine. — Dar o s-o faci. —De unde știi? Pentru că am acces la astfel de informații acum. — Oh. Atunci știi și cine e? A șovăit. N-ar trebui... Oh, haide, m-am rugat de el. Ce rost are să vii din lumea de dincolo dacă nu-mi vinzi măcar un pont? — Nu pot să-ți divulg identitatea lui... —Răule! — Dar pot să-ți spun că-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Myanmar nu e ușor, cu viză sau fără viză. Sunteți americani. De obicei, americanii zbor cu avionul, Întâi merg la Yangon sau Mandalay. Aici la granița Ruili, numai chinezii și birmanezii intră și ies, nu cetățeni străini. Bennie Începu să șovăie. —Tot nu Înțeleg. —Americani nu intră pe jos, de foarte mult timp. Poate nu convenabil pentru vama din Myanmar să facă permis de trecut granița pentru turiști vorbitori de engleză. Birocrația e deja complicată pentru că așa mulți din China și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
vor mai trebui să ajungă decât vulturii. Sunt convins că și voi ca și mine, socotiți că va trebui să ne întoarcem, cât mai este timp, pe dâra de lumină, de glorie și jertfă pe care a umblat fără să șovăiască neamul nostru de la Sarmizegetusa și până la înțeleptul și bătrânul rege, care a pregătit cu munca și exemplul lui, Marea și Istorica Înfăptuire. Crucea și Stindardul, Ogorul și Patria, Onoarea și Virtutea, Înfrățirea și Iubirea, Legea și Omenia, să fie, Ostași
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
a mă înscrie la Institutul de Chimie Alimentară, iar când am venit să întreb dacă sunt într-adevăr dispuși să mă primească, decanul mi-a răspuns afimativ. Am pentru tine loc la secția de morărit" a spus; "Morărit?", am repetat șovăind și, citind pe fața interlocutorului meu că într-adevăr aceasta era propunerea lui, am zis: Nu, nu vă mulțumesc! Sunt dispus să iau în calcul înscrierea la secțiile de uleiuri sau parfumuri, însă la secția de morărit...? Nu mă cred
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
ieșirea aceasta a sa contra "băieților" despre care se-ntreba "ce-au pățit"? De ieșirea aceasta, puțintel nedreaptă, cel puțin prin intransigența ei, prin tonul ei, prin violența ei? Probabil că da. Nu de conținut însă, pe care azi ar șovăi, cred, de a-l semna, tot așa cum eu însumi, ca și nefericitul meu amic colaborator dac-ar mai fi în viață, am șovăi de a semna copilăria, nebunia noastră de atunci? În schimb, cred c-a recitit cu ușoară emoție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
prin tonul ei, prin violența ei? Probabil că da. Nu de conținut însă, pe care azi ar șovăi, cred, de a-l semna, tot așa cum eu însumi, ca și nefericitul meu amic colaborator dac-ar mai fi în viață, am șovăi de a semna copilăria, nebunia noastră de atunci? În schimb, cred c-a recitit cu ușoară emoție documentul de demult uitat, care dacă nu prin alte lucruri, apoi în tot cazul pentru faptul că invocă numele (uitat și el, aproape
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
elogiul prieteniei. "Căci numai acolo e sfatul, e sprijinul, e puterea, e nădejdea". Viața lui proprie nu e o luminoasă pildă? A început ca un muncitor umil, și a lucrat fără preget, fără oboseală înaintând mereu. Iar dacă n-a șovăit niciodată, și dacă niciodată n-a pierdut nădejdea, e că n-a mers singur și că mândria nu l-a stăpânit. Și înșirarea clipelor trecute, privirea aruncată îndărăt dau vorbelor sale o căldură sugestivă și o mare putere de îndemn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
partea cealaltă, Pietro călărea și el În același ritm cu voievodul, mișcându-și spada cu o iuțeală care o făcea aproape invizibilă. Călăreții spătarului Albu intrară pe flancurile atacului domnitorului, recuperând terenul pierdut până atunci. Întregul centru al oastei tătare șovăia. Oană intui importanța momentului. - Dă-mi voie, Măria Ta, să-ți câștig bătălia asta! Îi spuse, Încet, voievodului. - Ai mână liberă, Oană, atâta vreme cât nu-mi ceri să ies din luptă! - Nu-ți cer, Măria Ta! În tine stau sufletul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
aceea, fiecare ceas e prețios. Fiecare minut. Trebuie să câștigăm tot ce putem În cursul dimineții. Să-i dăm peste cap până nu realizează cât de puțini suntem. Să-i lovim fără Încetare, din toate direcțiile. Să-i facem să șovăie. Dacă mâine la prânz vor simți că e posibil să piardă, atunci șansa noastră se poate ivi. Ne trebuie un miracol. - Cred că planul Întocmit ieri este cel mai bun, spuse pârcălabul Vlaicu. Simularea atacului spre nord-est, În mlaștini. Lovitura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
gândul morții apropiate, dar luminat de flacăra curajului și a Împăcării cu sine. Dacă aici trebuiau să moară, aici vor muri. Dar iată că nu toți erau sortiți morții pe Valea Bârladului. Iată că cerurile se clătinaseră și că dușmanul șovăia. Călăreții de Neamț Întoarseră caii și dădură pinteni, chiuind, pe urmele spahiilor fugari. Călăreții de Vrancea Începură o Învăluire largă, care tăia drumul unui grup masiv, de peste cinci mii de fugari călări. Răzeșimile se Întoarseră și ele, fugind printre miile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
În capătul căruia se afla sala. Alte două străji Îi blocară drumul. - Nimeni nu intră la măria sa! spuse unul din luptători. - Sunt Erina Litovoi, din suita Doamnei Maria! spuse tânăra, adăugând parcă fără să vrea: Sunt soția căpitanului Oană. Străjile șovăiră și, până la urmă, o lăsară să treacă. În Sala sfatului nu se afla decât domnitorul, care se plimba, Îngândurat. - Să trăiești, măria ta! spuse Erina, Înclinându-se. Îmi cer iertare că dau buzna așa. Credeam că soțul... Cosmin... se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
scot acum la intrare... trei... cinci... opt ieniceri omorâți! Alexandru sări de pe scară și fugi la Gabriel. - Întoarce corabia! Nu putem pleca acum! În câteva minute, totul se va schimba la Istanbul! Măria sa are nevoie de informațiile acestea! Comandantul misiunii șovăi, calculând avantajele și dezavantajele unei posibile Întoarceri la chei. Urcat pe una din scări, căpitanul Morovan Îl privea Încordat, spunând parcă „Faci cum vrei, dar nu mai garantez nimic”. - Ancorați la cheiul cel mai apropiat! ordonă, În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
efect magic. Că trecutul se va Întoarce, iar cei care vor Îndrăzni să ridice brațul asupra Marelui Maestru vor fi răsplătiți cu o viață de victorii și belșug. Cei patru erau autorii celor mai multe asasinate dintre cei prezenți. Unul dintre ei șovăia. Ultimul din dreapta. Dar nu Îndrăznise să le vorbească celorlalți despre Îndoielile lui. Dintre cei douăzeci de războinici ai celui de-al doilea cerc care se strângea Încet În jurul lui Ștefănel, opt erau hotărâți să scoată iataganele dacă, cumva, Marele Maestru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]