539 matches
-
anumit grad de autoritate publică. Este cumva din Armata Salvării? Nu ni se spune. Misterul este parțial deslușit când acesta adună în jurul lui, ca în fiecare seară, oameni fără adăpost. Îi recunoaște după răspunsurile lor: - Paturi cu toții, nu? După o șovăială generală, se aude un murmur de aprobare. - Ei bine, aliniați-vă aici. O să văd ce pot face. Nici eu n-am nici măcar un cent (171). Lipsa lui de bani este primul indiciu cum că și el ar putea fi fără
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
numeroși universitari sau membri ai Academiei Române nu le lipsea audiența. Astăzi le putem verifica și elogia scriptic atât calitatea, cât și temeinicia. Prezența lor în agora n-a fost un gest circumstanțial, ci o decizie profetică, încă imperfect recuperată. Șovăielitc "Șovăieli" Care este însă locul teologiei în spațiul public românesc de astăzi? Ce vizibilitate culturală a dobândit într-o duzină de ani activitatea a sute de profesori din zeci de seminarii și facultăți de teologie? Dar prezența în societate a miilor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
paragină a simțului nostru critic postdecembrist și nu trebuie insistat. Prea mulți au întâmpinat numeroasele ipostaze ale „obscenității publice” românești cu logica inopinată a surdinei. Asfixiați de politețuri, am ales să tăcem, parcându-ne considerațiile pe străzile neasfaltate ale unei șovăieli ancestrale. Ce ar fi (fost) de făcut? Fără îndoială, Biserica nu se întărește pe sine atunci când alcătuiește un nou index prohibitorum și nici când distribuie medieval anateme către autorii înfășurați în mantaua sfâșiată a modernității. Asceza trezviei nu se confundă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
la mijloc: între itineranță și sedentarism, între rigoarea patristică și elasticitatea bunului-simț țărănesc, între înțelepciunea rurală și urbanitatea intelectuală, între ingenuitatea scenică și un diafan histrionism, între discursul volubil și sentința ireductibilă, între licență și inovație, între certitudine și neprihănită șovăială. La toate aceste interstiții se întrupează chipul pacificat al unui bătrân care se încăpățânează să rămână veșnic tânăr. Taina firesculuitc "Taina firescului" Dacă ar fi să rezum într-o frază multele întâlniri - în grai sau tăcere - cu părintele Teofil Părăian
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
o batere amicală pe umăr.” Claudiu T. Arieșan, Orizont Cuprinstc " Cuprins" Cuvânt înainte și notă lămuritoare la a doua ediție 9 Capitolul I Areopag Teologia pentru Moromete 19 Gazeta, între sinod și șezătoare 19 Predica scrisă 20 Misionarismul cultural 22 Șovăieli 23 În concluzie 25 Soarele și semiluna Ortodoxiei 28 Adevărul dificil 28 Excurs: drumul către libertate 30 Taxa de intrare 36 Mita și mitra valahă 38 Cartea de bucate 40 Profeții pustiei și glasul patriei 42 Ecouri balcanice 45 Tineretul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nu poată fi puse în practică. De altfel, în noaptea de 29 - 30 august 1936, primul - ministru Tătărăscu a făcut o declarație amplă în care sintetiza și programul de politică externă a țării. În acest document se afirma hotărârea “fără șovăială“ de a promova aceeași politica externă subliniind caracterul național al acesteia și reafirmând că nu a avut și nu va avea un caracter personal, oportunist și improvizat ci va urmări doar obiective permanente. Observăm că aceste precizări erau o critică
Demiterea ministrului român de externe Nicolae Titulescu (29 august 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1605_a_3118]
-
simbolurilor dihotomice moarte-viață, în care abstracțiunile capătă însușiri concrete. Poemul este văzut ca trăire și retorică, atitudine evidentă în succesiunea alternantă a registrelor poetic, imagistic sau spiritual, generând astfel o construcție elaborată, ce are, în ansamblu, o tonalitate unitară. Volumul Șovăiala (1999; Premiul Uniunii Scriitorilor) nu aduce schimbări de registru, aceleași teme și tehnici susținând poemul. Remarcabil este ciclul Douăsprezece teorii feniciene asupra vieții și morții, care poate fi atât citire modernă a lumii vechi, cât și trăire a istoriei și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288239_a_289568]
-
de credința în zei. Într-o anumită măsură aici apar reflexe ale teoriei epicureene a formării corpurilor prin căderea atomilor într-un clinamen, căci organicul și anorganicul se metamorfozează ciclic. SCRIERI: Vară indiană, București, 1984; Fumul și spada, București, 1989; Șovăiala, Timișoara, 1999; Nerușinarea, Timișoara, 2002. Traduceri: Jean Marie Rouart, Cei care au ales noaptea, București, 1992 (în colaborare cu Dora Zorcă). Repere bibliografice: Mincu, Eseu, 102-105; Simion, Scriitori, IV, 546-550; Coșovei, Pornind, 83-87; Țeposu, Istoria, 81-83. M.Dr.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288239_a_289568]
-
februarieț - La rugăciunea obișnuită, fără a-I percepe pe mijlocitori, fără răceală sau lâncezeală, cu destulă evlavie, dorind să mă pregătesc pentru liturghie, șovăiam spre cine și cum să mă îndrept mai întâi; m-am așezat în genunchi cu această șovăială, privind cu cine să încep; mi s-a părut că mai multe mi se dezvăluiau dintr-ale Tatălui și mă atrăgea spre îndurările Sale, părându-mi-se mai binevoitor și mai dispus să-mi dea ceea ce doream (neputându-mă apropia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
departe timp de câteva ore până ce mi-a venit gândul de a nu mă mai preocupa de a mai spune liturghii, indignându-mă împotriva Preasfintei Treimi, și nemaidorind să merg mai departe cu acest lucru, socotindu-l deja hotărât, chiar dacă șovăieli cât de mici mi se mai înfățișau încă; evlavia nu m-a părăsit de-a lungul întregii zile, chiar dacă era în ea ceva neîmpăcat și teama de a greși cu ceva. A PREASFINTEI TREIMI 18. Marți ș19 februarieț - Noaptea trecută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
grai rudimentar? Probabil chinurile mele, temerile mele, spaimele mele nu-și vor dezvălui niciodată zbaterea lor încâlcită. Poate că nuanțele ce ar trebui subliniate, ca să se arate complexitatea trăirilor încercate aici, nu sunt suficient de pregnante. Și totuși senzațiile și șovăielile mele de-acum, modul acesta oral de a mă exprima, exuberanța sincerității reprezintă cu siguranță partea cea mai bună din mine. În frazele astea trunchiate, în suspinele ascunse și în tăcerile abrupte, sunt cu-adevărat autentic. Sper numai că, într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
n-am crezut niciodată în existența zeilor. După cele spuse de Aia, această eventualitate gravă devine tot mai plauzibilă. Cu toată dorința mea de atinge acest grad maxim de inițiere și cu tot curajul meu, încep să am însă serioase șovăieli. Poate că începe să-mi fie teamă din cauza necredinței mele. Pesemne că așa e: doar asta poate să justifice noua mea îndoială. Doctrina lui Zalmoxis care, cu siguranță, a fost un inițiator abil, m-a cucerit în așa fel încât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
R!, l-a tutuit de la începutul interogatorului, desfășurat în prima zi a arestării, locotenentul major Mihăilescu Gheorghe, care îi semnase actul de arestare. — Eu nu am desfășurat nici un fel de activitate împotriva regimului democrat popular din R.P.R., a răspuns fără șovăială poetul. — Răspunsul dumitale nu corespunde realității deoarece din materialele ce le posedă ancheta reiese că ai desfășurat activitate dușmănoasă regimului din R.P.R., fapt pentru care ancheta revine și îți poruncește: arată adevărul ! — Arătând mai sus că n-am desfășurat nici un
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
în brațe mai mult forțat ca pe o jucărie acoperând-o cu sărutări. Ea avusese o reacție și se retrase din jocul lui făcând câțiva pași în direcția paharelor de pe masă. Fiecare băuse câte puțin din pahare. El observă o mică șovăială la ea. - Ce-i cu tine? Ți-e frig ? Tremuri. Nu ți-a plăcut? Ea tăcu și se uită la el cu acea privire care spune totul. Zări în ochii lui o strălucire ce străpungea orice întuneric. - Trebuie să recunoști
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
-ne ca în flăcările iadului?” Carlina plecase lăsându-l acasă până la vacanța de vară care nu era departe. Într-o zi, pe când îl cuprinse disperarea în casă, Alin își luă câteva haine care i se păruse necesare și părăsi fără șovăială adăpostul părintesc, ducându-se direct după maică-sa. Carlina îl privea printre gene, sângerându-i inima pe dinăuntru și înlăcrimată îi cercetă sufletul de copil care mâine+poimâine avea să se apropie de pragul majoratului. Orice adolescent așteaptă această zi
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
timp. Din cauza acestor formalități, mulți tineri riscau să216 și piardă libertatea sau chiar viața, aventurându-se într-o trecere frauduloasă a frontierei. Alin, împreună cu câțiva prieteni s-au hotărât ca mulți alți tineri care alergau după vise, să treacă fără șovăială granița. Se apropie de o fereastră și se uită afară ca și cum ar fi fost pentru ultima oară zicând ca pentru sine: „Dacă trebuie s-o fac am s-o fac chiar acum, chiar dacă voi muri înainte de a împlini nouăsprezece ani
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
din 27 februarie 1938. Prefectul județului Dorohoi, col.Em.Procopiescu, aduce la cunoștința publică Proclamația către țară a M.S.Regelui Carol al II lea: un singur gând. iubirea nesfârșită pentru poporul meu, o singură dorință: binele României, mă călăuzesc fără șovăială pe calea ce am făgăduit-o țării mele. Salvarea patriei este pentru mine singura poruncă care mă îndrumează în aceste vremuri îngrijorătoare de neliniște sufletească; deci, înfățișez astăzi poporului meu, noua constituție menită să așeze temelii noi solide și mai
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
făcea auzit deopotrivă de bine coborând tonul ca și atunci când îl ridica; putea să străbată toată gama și pronunța finalele cu atâta grijă, că ulti mele cuvinte nu se pierdeau niciodată. Maniera lui obișnuită era puțin tărăgănată: începea cu oarecare șovăială, ezita adesea, dar într-un fel care trezea interesul; putem să spunem că, sub ochii noștri, își cântărea, își alegea și își îndepărta cuvintele, până când se însuflețea și foalele fierăriei intrau în funcțiune. În momentele cele mai impetuoase, sentimentul care
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
de raționament. Oamenii cuvioși pot fi îndemnați la asta de nevoile imaginației sau ale inimii, iar spiritul lor se poate adapta acestor nevoi fără să se falsifice; însă omul care crede că a ajuns, prin raționament logic, să respingă fără șovăială orice idee religioasă, mi se pare a fi necesarmente un spirit fals. Lipsa de credință a lui Julie era, de altfel, mai mult o im presie rămasă din copilărie decât o convingere rațională, iar rezultatul a fost că necredința i
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
când cele mai proaste piese au cel mai mare succes. Dacă Ludovic Napoleon ar fi fost un om înțelept, sau un om de geniu, n-ar fi devenit niciodată președinte al republicii. Se încredea în steaua lui; se credea fără șovăială instrumentul destinului și omul de care era nevoie. Am crezut întotdeauna că era realmente convins de dreptul său, și mă îndoiesc că regele Carol al X-lea a fost vreodată mai pătimaș convins de legitimitatea sa decât Ludovic Napoleon de
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
închinat. Maria B. Baiulescu Președinta Uniunii femeilor române Ziarul Nostru Lui îi datoresc azi, când împlinește zece ani de aprigă și entuziastă luptă pentru dreptate, toate gândurile mele. și oricât de departe îi cercetez trecutul, nu văd nici umbra unei șovăieli. Nimic nu l-a abătut din cale. A avut o singură linie, dreaptă, neînduplecată, fără reticențe. Devotat „Asociației” și numai ei până la sacrificiu, a apărat steagul ridicat de noi cu o splendidă energie și pe credința Ziarului Nostru ne-am
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
căzut la 1916 în Munții Călimani. "Toate acestea mărturisește în scrisoarea amintită erau pornite din sufletul ales și hotărât al lui Stoleriu și la toate am luat și eu parte cu dragă inimă și ascultând de el fără pic de șovăială, căci, dacă n-am fost bun de comandant, apoi am fost foarte bun de ascultat și executat ordinele comandantului"13. Din aceste mărturisiri pline de modestie reiese în primul rând că N. Stoleriu se bucura de mare prestigiu în fața colegilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
întotdeauna de către cei cari îl adulau. A fost în tot timpul guvernului, de patru ani, al lui Lascăr Catargiu, președinte al Camerei, apoi, când a simțit că regimul conservator se duce, și-a pregătit trecerea către partidul liberal. După oarecari șovăieli și manevre, a intrat în partidul liberal, iar timp de aproape 8 ani a fost președintele Senatului liberal. În timpul guvernului lui Lascăr Catargiu n-a jucat alt rol afară de acela al unei vanități măgulite. Cu toate aceste slăbiciuni, a jucat
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
moldovenească se scria până la Conciliul bisericesc de la Florența din anul 1439 cu litere latine, din care încă există piese disponibile până în clipa de față. În felul acesta, ar fi deja înlăturate pentru un succes dorit și despăgubirea vistieriei de toate șovăielile. După ce am lămurit oarecum mai sus aceste probleme, vreau acum să mai relatez fidel decăderea comerțului și cum s-ar putea face ca să înflorească din nou. Despre decăderea comerțului. Comerțul este mort în toată Bucovina și provoacă, prin urmare, locuitorilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
să înflorească pe alocuri. Literatura apuseană decadentă mai izbutește încă să ademenească unele spirite - nu destul de ferme, sau nu destul de adânci - cu gratuitatea care dă ideea unei false libertăți. Socialismul însă nu se poate construi cu jumătăți de măsură, cu șovăieli pe drum, cu cochetării.“ (Gazeta literară, 10 iulie 1958) Lucia Demetrius mereu la datoria slugărniciei (nota V. I.) „China are nevoie de liniște pentru marea operă pe care o săvârșește, și noi, cei ce credem în dreptul la fericire al tuturor
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]