522 matches
-
relief puternic, de a prezenta răscolitor, cu mare putere de convingere, acțiunile revoluționare din fabrică. (Ă). Ori rămășițele ideologice mic burgheze persită adesea În conștiința unora din scriitorii noștri sub forma unei umbre de neîncredere În forțele noului, sub forma șovăielii În afirmarea lui, ceea ce frânează curajul romancierului de a se azvârli În clocotul vieții și a căuta locurile unde vârtejul este mai puternic. În special patosul revoluționar de care vorbeam lipsește din romanul lui Ion Călugăru. Nu se poate spune
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
-l strivească pe Zmeu cu hotărârea și calmul date de Încrederea În forțele clasei muncitoare. (Ă). Dar toate acestea sunt relatate mai mult din afară, vlăguite parcă de pulsația vieții. Și În centrul lipsurilor stau tocmai rămășițele mic burgheze, această șovăială care-l Împiedică pe autor să trăiască - zbuciumul din sufletul lui Pavel Ilie (Ă). Frazele lui Pavel Ilie (Ă) suferă tocmai de această neînțelegere din partea autorului a intenselor sentimente, a Încordării care-l cuprinde pe director când uzina e amenințată
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
pe director când uzina e amenințată să sară În aer. Există aici o neîncredere În forțele noului, În puterile oamenilor care duc cu ei acest nou și nu trebuie să ne sfiim a recunoaște la baza ei, Încă urme ale șovăielii mic burgheze. (Ă). Ion Călugăru Își propune a Înfățișa cu justețe cum partidul e motorul tuturor acțiunilor decisive din uzină. Dar autorului nu-i e Încă evident că partidul nu e o entitate exterioară, ci tăria lui sunt oamenii Înșiși
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
puternică, dominantă, l-a făcut pe romancier să-i opună o chiaburime care nu este Înfățișată ca o forță organizată și mai ales să ofere o rezolvare Întrucâtva idilică, neverosimilă a luptei de clasă. (Ă). Dar și hiperbolizarea neveridică a șovăielilor sărăcimii satului și rapida convingere a mijlocașilor poate să ofere cititorului o imagine răsturnată a Însemnătății politice a păturilor cuprinse În țărănimea muncitoare, poate sugera că țărănimea mijlocașă este forța principală politică pe care se sprijină clasa muncitoare la sate
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Pricinile deficiențelor sunt multiple. 1.În primul rând, ele trebuie căutate În slăbiciunea ideologică a colectivului redacțional, În faptul că problemele literaturii nu se adâncesc, că redactorii nu Învață suficient. De aici vine și lipsa de curaj, de-o parte, șovăielile și confuziile pe de altă parte. 2.Lipsa unei legături susținute cu viața, cu oamenii, cu problemele concrete ale construirii socialismului În R.P.R. antrenează și superficialitatea multora din materialele literare apărute. Membrii redacției nu se deplasează pe teren, nu verifică
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
inima dârză și neîmpăcată, căzut eroic În lupta dușmanilor Împotriva poporului. (Ă). Ion Serebreanu vorbește și el În câteva strofe despre copilăria de altădată, despre mizeria Îndurată din cea mai fragedă vârstă. Iar Dragoș Vicol În poezia Îndoiala redă izbutit șovăiala mijlocașului (Ă). Constanța Tudorache În poezia Pe șantierele tineretului reușește să exprime adevărul muncii constructive a tineretului (Ă). După cum reiese din exemplele citate, care, fără Îndoială, nu sunt singurele, culegerea reușește să ilustreze În bună măsură posibilitățile literare ale acestor
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
publicare un articol de-a dreptul de pe poziția proletcultului. El se intitula Contribuție la studiul limitelor viziunii realiste a lui Caragiale. Autorul studiului, G. C. Nicolescu se străduia să găsească tot ce nu e valoros, tot ce constituie limitele, opintelile, șovăielile, căutările lui Caragiale, Însuși faptul că articolul nu avea pretenția să epuizeze problema ci să aducă o „contribuție” doar, arăta că autorul socotește că limitele lui Caragiale sunt cu mult mai numeroase și mai adânci, că ele necesită o dezbatere
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Orlov. După ce citește Așa s-a călit oțelul, Bănică pornește cu entuziasm la organizarea brigăzilor de tineret. Lui Pangrati, marele savant sovietic Serafimov, cu care lucrează, Îi comunică flacăra celei mai Înaintate științe din lume, Îl ajută să-și biruie șovăielile și drama personală, ca până la urmă să pășească În primele rânduri ale constructorilor Canalului. Și pe profesorul Lăzărescu contactul cu știința sovietică Îl readuce Între oameni, Îl Întinerește, Îl face și pe el să participe cu entuziasm la marea construcție
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
pulbere subiectul se Încheagă În jurul lui Mateica, Dona și Pangrati, face ca tema romanului să alunece și mai mult În afara atenției noastre, În timp ce adevărații eroi ai socialismului - muncitorii Înaintați și conducătorii lor comuniști - ne sunt ascunși de figura șubrezită de șovăieli a inginerului Pangrati. Într-adevăr, cine este eroul principal al volumului Drum fără pulbere? Cititorul va răspunde fără ezitare: inginerul Pangrati! (Ă). De aceea trecerea lui Pangrati de pe pozițiile burgheziei pe cele ale clasei muncitoare apare mai mult ca un
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
închinat. Maria B. Baiulescu Președinta Uniunii femeilor române Ziarul Nostru Lui îi datoresc azi, când împlinește zece ani de aprigă și entuziastă luptă pentru dreptate, toate gândurile mele. și oricât de departe îi cercetez trecutul, nu văd nici umbra unei șovăieli. Nimic nu l-a abătut din cale. A avut o singură linie, dreaptă, neînduplecată, fără reticențe. Devotat „Asociației” și numai ei până la sacrificiu, a apărat steagul ridicat de noi cu o splendidă energie și pe credința Ziarului Nostru ne-am
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
este figura Cristinei Padera. Ea este șefa «partidului unității naționale», și, în același timp, agentul principal al imperialismului american; ea conduce toate sforile trădării, ale complotului ce se urzește împotriva tinerei democrații (...). În interpretarea Cristinei Padera, Dina Cocea - după unele șovăieli (...) reușește să-și clarifice pe deplin atitudinea în ultimele două acte, personajul crescând din punct de vedere artistic până la o remarcabilă culme în final. Cristina Padera simte cum poporul îi taie pe rând firele de păianjen veninos, ea intră într-
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
scoase un smoc de iarbă uscată care se înfășurase în jurul brăzdarului, iar cu cealaltă mână verifică ascunzătoarea: în făgașul rotunjit din capătul brazdei, degetele lui atinseră mânerul unei securi. Acum se simțea eliberat. Nu mai avea gânduri, nu mai avea șovăieli. Aveau să-l înconjoare, el se va apleca pentru a schimba, chipurile, unghiul brăzdarului, va apuca securea, îl va lovi cu ea pe Batum, apoi pe inspector. Carasin, cel mai netrebnic, va încerca s-o ia la sănătoasa. Krasnâi, incapabil
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
aceea, mi-am amintit din nou de soldat. Înconjurat de camarazi, se oprea la marginea a ceea ce fusese cu siguranță un râu îngust, transformat acum într-o apă stătătoare, astupată de rămășițe omenești și de cadavre. După câteva clipe de șovăială, intra în lichidul brun la culoare, ceilalți îl urmau, se cufundau apoi până la piept și ieșeau din nou la suprafață, acoperiți de o spumă lipicioasă. Și începeau să alerge spre șirurile de sârmă ghimpată, spre miradoare... Înțelegeam acum că în
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
îi apără de frig. Timpul trece, se face întuneric ca smoala, apoi, peste mult timp, din nou se urcă bostanul râzând pe cer. Îndrăznesc și ei să iasă din ascunzătoarea lor să exploreze locul pe sub copac. Se uită sus cu șovăială, amintindu-și, ce bine era în scorbură, cu mămuca lor. Ce mult e de atunci! - oftează micuții cu amar. Nu fac bine doi pași în stânga și doi în dreapta, când se trezesc bot în bot cu o cățelușă, cu pete mari
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
liniștea din sala mare, iar înalții oficiali așteptau răbdători, tușind din când în când, hotărârea seniorului Shiraishi. Misionarul savura liniștit tulburarea japonezilor. Acești oficiali care încercaseră să-l joace pe degete erau acum roși de îndoială. Trebuia să profite de șovăiala lor și să scoată și el asul câștigător din mânecă. — Ordinul nostru... zise misionarul sigur pe sine, se bucură de o încredere deosebită din partea Papei care ne conduce acum. Și atunci? Ar fi bine dacă ați trimite prin mijlocirea ordinului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
firea. Nici una din speranțele sau din deziluziile mele n-aveam delicateța sau n-aveam tăria sa i le ascund. Nu eram nici copil, nici om întreg, și transformarea aceasta aducea cu sine o stare nesigură, entuziasm, planuri, petreceri și apoi șovăială, neîncredere, disperare. Prezumțios peste măsură, fiecare insucces mă istovea. Era pe timpul când începea să mă tulbure înțelesul morții, la care nu mă gândisem până atunci decât cu ușurință, și mă deprindeam cu greu cu această idee. Irina suferea toate toanele
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
răscoale echipajul crucișătorului Vasco de Gama, și a căpitanului Jaime Baptista, care evadase de curând din fortul Elvas, unde fusese închis laolaltă cu ceilalți șefi ai insurecției din aprilie. Noua rebeliune militară se prăbușește, ca și cea din primăvară, datorită șovăielilor anumitor elemente care juraseră să urmeze pe complotiști, dar care în ultimul moment renunță la insurecție. Lupta cu gărzile republicane și regimentele loiale Guvernului e scurtă, iar șefii insurecției se predau înțelegînd zădărnicia unei rezistențe prelungite. La guvern se află
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
o săptămâna mai târziu, era încă destul de proaspătă. De data aceasta nu primea să facă parte din guvern decât în anumite condiții, care nu erau numai grele, dar implicau chiar investirea ministrului de Finanțe cu puteri dictatoriale. Lesne de înțeles șovăielile Guvernului prezidat de generalul Vicente de Freitas. Salazar cerea unei dictaturi militare victorioase să i se încredințeze lui, de la început, puteri dictatoriale. Nu-și lua răspunderea situației economico-financiare și nu garanta echilibrarea bugetului, decât dacă Președintele de Consiliu acordă Ministerului
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
șterse cu dosul celeilalte mâini și, clătinându-se pe picioare, arătă cu degetul către omul ce ședea alături de Ademar, singurul dintre cei prezenți care nu purta arme. Numai blestemații ăștia de diaconi sunt de vină. Nu fac decât să semene șovăială și frică. Ptiu! Palavrele lor despre un dumnezeu care nu dădea doi bani pe el și s-a lăsat răstignit pe cruce le tâmpesc pe femeile noastre și fac din tinerii noștri niște idioți; și, vă spun eu că... vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de cicatrici adânci, nu trăda nici cea mai vagă expresie. în realitate, Mandzuk era mult mai mult decât un simplu scutier: toți războinicii lui Balamber, inclusiv Khaba și Odolgan, precum și capii celor zece jagun, centuriile mingan-ului, știau să execute fără șovăială ordinele pe care li le transmitea, fiindcă Mandzuk vorbea numai în numele comandantului său, de care îl lega aceeași devoțiune absolută pe care în trecut o avusese față de tatăl său, valorosul Uldin. Pentru Balamber, Mandzuk fusese, după asasinarea lui Uldin, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
seama de ce li se întâmpla. De îndată ce Metronius ajunse la ostrov, unul dintre ei încercă să i se opună cu o secure, însă romanul îl mătură cu puternică lovitură oblică înainte să-și repeadă arma. Un altul, după o clipă de șovăială, lăsă să-i cadă sabia scurtă pe care o strângea în mână și căută să se facă nevăzut, dar fu împuns de sabia lui Sebastianus. Al treilea se azvârli în apă și fugi cu zgomot mare prin apă, înspre desișuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ce se retrăseseră pentru a se reculege în vederea unui nou atac, cine știe al câtelea, se deschiseră pe loc. Războinicii aceia, deja greu încercați de bătălie, ridicând sulițele, izbucniră în strigăte entuziaste de salut la adresa regelui și se alăturară fără șovăială oamenilor săi, pentru a participa la ceea ce toți înțelegeau că era ultima încercare, efortul hotărâtor. Spectacolul pe care-l oferea câmpul de luptă i-ar fi putut înspăimânta și pe cei mai viteji războinici. Oriîncotro ai fi întors privirea, terenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
a infirmierei lui și de altă infirmieră care ședea cu un creion îndreptat spre un carnet, și de noaptea întunecoasă din fereastră. Își îndepărtă durerea din minte și, cu întreaga putere a acelei minți, se strădui să străpungă amestecul de șovăială și ceață care zăcea ca un nor peste memoria lui. Acolo, imaginile luau forme nelămurite, gânduri fără contur și amintiri obscure ale unor zile de o întunecime de nedescris. Nu erau amintiri, ci amintiri ale unor amintiri. Era izolat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
vrei niciodată ceea ce vrei... Cuvintele ei se raportau la părăsirea programului meu carpatin, dar fraza, cu tot caracterul ei general, severitatea, maturitatea cu care a rostit ultimele cuvinte nu lăsau nici o îndoială că erau o aluzie (poate o mustrare?) la șovăielile mele față de dânsa. Începuse cu înțepături și isprăvea neliniștitor... Am plictisit, ori am ofensat pe femeia aceasta cu tristul meu hamletism? Dacă ar fi fost crudă și cu adevărat cochetă, aș fi amu-zat-o și ar fi fost mai bine, oricât
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
impresia că sunt scrise de un ingrat, de cineva care întoarce spatele - efectiv - propriului său mediu și oamenilor care-i sunt apropiați. Spunea că mâncarea și-o scoate din marile noastre frigidere, conduce mașinile americane de opt cilindri, folosește fără șovăială medicamentele noastre când e bolnav, se bizuie pe armata Statelor Unite ca să-i ocrotească părinții și surorile de Germania lui Hitler, și nimic, absolut nimic din toate realitățile acestea nu transpare în poemele lui. Ceva era teribil de nepotrivit. Mărturisea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]