549 matches
-
ci două sau trei autorități rivale, care vor toate să profite de alegerea divină și de puterea suverană de reprezentantă a lui Dumnezeu pe pămînt. Fiecare Biserică încearcă atunci să-și rezolve problemele fără să recurgă la o administrație romană, șovăielnică și lipsită de acum înainte de autoritate morală. Această aspirație a Bisericilor se alătură celei a suveranilor europeni, dornici, după exemplul lui Filip cel Frumos în Franța, să fie "stăpîni în regatul lor". Slăbirea legăturilor cu Roma încurajează monarhiile naționale să
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
membru al Constituantei. Din această cauză, majoritatea deputaților nu au nici o experiență politică. Cu toate acestea, această mulțime lipsită de experiență constituie baza indispensabilă a întregii majorități, iar toată politica deputaților care apără o ideologie constă în atragerea acestor voturi șovăielnice. Adevăratul impuls vine de la două grupări antagoniste: deputații de dreapta, hotărîți să oprească evoluția regimului revoluționar, și cei de stînga, dintre care cei mai celebri sînt cei din regiunea Gironde: Brissot, Condorcet, Vergniaud, Gaudet, Gensonne. Aceștia din urmă, revoluționari sinceri
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Saxa, în toamna lui 1806 și înfrînge Prusia la Iena și la Auerstadt. Cu excepția Prusiei orientale, întreg regatul lui Frederic-Wilhelm al III-lea cade în mîinile lui Napoleon. Atunci rușii atacă Franța. Campania din Polonia (1807) începe cu o bătălie șovăielnică dar sînge-roasă, la Eylau, dar incontestabila victorie de la Friedland îl obligă pe Alexandru I, certat de altfel cu aliații săi, să trateze cu Napoleon. Împăcîndu-se cu acesta, pe care îl întîlnește la Tilsit (primăvara lui 1807), el încheie cu Napoleon
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
cu un clitoris mai mare (fals hermafroditism), fie că nu reușesc să dobândească suficiente ca ractere tipic feminine, aceste fete pot prefera schimbul de tandrețe cu alte fete. Ele încep prin a admira de la distanță o fată mai gracilă, mai șovăielnică sau mai „lipicioasă“ din punct de vedere afectiv, ajungând să se folosească de diversele împrejurări rezervate fetelor pentru a o atinge. De aici se poate deduce că între lesbiene se pot contura roluri polarizate: una dintre ele se poartă ca
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
de sănătate. Se spune că el e de vină În zilele noastre există o mulțime de mituri legate de sexualitate, iar unul dintre ele spune că frigiditatea femeii se datorează nepriceperii bărbatului. Este pe deplin adevărat că un bărbat agresiv, șovăielnic, grăbit, insensibil poate produce daune greu reparabile în dinamica sexuală a femeii, dar rolul esențial în trăirea plăcerii sexuale a femeii îl are ea însăși. Ce poți face tu, ca fată, pentru a favoriza apariția orgasmelor în viața ta sexuală
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
limitate dispar. Odată ce sufletul a ajuns la un nou vârf, se simte ca și cum nu ar fi făcut încă nici primul pas; este departe de a fi ajuns la sfârșit, precum sunt cei care nu au făcut încă nici primii pași șovăielnici<footnote Hans Urs von Balthasar, Becoming and the Immanent Infinite in Gregory of Nyssa, from Presence and Thought An Essay on the Religious Philosophy of Gregory of Nyssa, tr. Mark Sebanc, Ignatius Press, San Francisco, 1995, p. 45. footnote>. În
Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
tufărișuri și tineret, bălani toți ca moldovenii lui Cantemir, cobor sărind la tren, pumnii strînși, secunda de plutire! halta Costești-Iași tot oameni de duminică, nașterea de lume fără deschidere în spațiu, mai rabzi? aparenta depărtare, aparentul șir de plopi, pasul șovăielnic, legenda călătoriei cît este convenție, nori la șosea în pantă sub rezerva agitațiilor de vorbe, palatul lui Cuza pe văioagă, Ruginoasa telefonul, ai mai scris o strofă, îți spun că este de fantezie, iapă gestantă, oaie cu miel! Ora 14
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
rostea, părea apoi să se dizolve într-o criză de lacrimi. Hotărâsem amândoi, cu mult în urmă, că ne vom căsători de îndată ce vom împlini optsprezece ani, când, deci, vom fi mari. Cu câtă patimă îi strigam, printre lacrimile ei misterioase, șovăielnice, evanescente, că sunt gata să aștept, că n-am de gând s-o presez! Era vorba doar de teama unei adolescente? Îi spuneam că am să i-o respect, că poate proceda oricum dorește, atâta timp cât lasă deschis în fața noastră viitorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
se aurea din ce în ce sub un cer verde paj, mi-am așezat paharul gol într-o crăpătură și m-am cățărat pe o stâncă și mai înaltă, de unde puteam cuprinde cu ochiul întreg întinsul apei. În lumina cadaverică, șovăielnică, m-am pomenit deodată scrutând depărtarea și pândind încordat. Ce așteptam? Monstrul marin? A doua zi, înainte de ora nouă, intram în biserică. Venisem pe un drum ocolit, cățărându-mă întâi pe stâncile aflate de cealaltă parte a digului, apoi cotind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pe atunci, marea era pentru noi amândoi un vis îndepărtat. Niciodată nu ne dăduse prin minte să ne aventurăm împreună în apele canalului negru, deși pe la paisprezece ani, când plecasem în }ara Galilor cu domnul McDowell, eu devenisem un înotător șovăielnic. Pe parcursul primei discuții purtate la Nibletts, Hartley îmi spusese că Ben nu poate înota, dar despre ea nu rostise nici un cuvânt. Să se fi avântat acum din brațele mele și din amăgirile mele de-a dreptul în pacea lesnicioasă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
uluituri imperioase, ca de bufniță. Întâi m-am gândit să-i ignor strigătele, dar pe urmă mi-am spus că-i mai bine să răspund, deși era încă mult prea devreme ca să fi venit Ben. M-am întors cu pași șovăielnici pe pajiște, ducându-mi farfuria și paharul. Titus și Hartley stăteau în ușă, fața ei purtând aceeași expresie doborâtă și speriată, pe care ajunsesem să i-o cunosc atât de bine. Titus mi se adresă: — Uite ce-i, Mary e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am fi plecat împreună în lungi, minunate vacanțe, l-aș fi iubit, aș fi avut grijă de el. De ce nu mi-am dat seama pe dată că acest lucru, faptul de a-l avea pe Titus, paternitatea mea anxioasă, responsabilă, șovăielnică, acesta era lucrul important, darul autentic pe care mi-l trimiseseră zeii, laolaltă cu o mare cantitate de ambalaj inutil? Acesta era lucrul de care ar fi trebuit să mă agăț, și nu himerele. Mi-am adus aminte de cuvintele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ce aș putea atinge/ și nu ating/ tot ce aș putea înțelege/ și nu înțeleg/ tot ce aș putea fi/ și nu sunt” (Autoportret). Multe texte au în componența lor fragmente interogative sau se constituie ele însele în întrebări rostite șovăielnic, cu o disperare surdă: „ce mai aștept acum/ când nimic nu mai aștept?!/ mi-am numărat cu atenție/ toate malformațiile/ neputințele toate/ și nenorocul întreg,/ cu suflet ușor,/ în sufletul meu/ l-am adunat/ ce mai aștept?” (Ce mai aștept
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288905_a_290234]
-
de azi. Dar după toate astea, mă simt dator să revin la viața cotidiană, la „viața noastră cea de toate zilele”. Și aici echilibrul are un rol foarte important. Poate ați observat adesea un bătrân mergând pe stradă cu pași șovăielnici, ținând în mână un baston. Ați crezut desigur că se sprijină pe el, ați crezut că mâinile lui slabe și articulațiile lui deteriorate de artroză pot prelua mult din greutatea corpului lor, dar adevărul este altul. Cu ajutorul bastonului el „pipăie
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
și pe băncile din cartier, apăreau fericiți, plini de romantism și de voie bună (așa era pe vremuri). Era apoi o oră pe înserate, când mai ales prin cartierele mărginașe, apăreau bătrânii cu nostalgiile lor, cu chipuri ridate, cu pași șovăielnici, stăteau de vorbă despre lucruri numai de ei știute, lucruri petrecute cu mulți ani în urmă. Unii criticau aceste umbre, acuzându-i pe bătrâni de „bârfă”, că doar, ce-i drept, ei aveau timp și vedeau multe. Așa a apărut
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
politica de recrutare a noilor membri În partid. După 1951, Stalin era convins că o enormă conspirație imperialist-sionistă amenința socialismul. De aceea, toate partidele comuniste trebuiau să se debaraseze de „trădători” și de toți cei percepuți ca „elemente ostile sau șovăielnice strecurate În rândurile partidului”. Deși a fost de acord cu crearea statului Israel, Stalin s-a Îndreptat În anii de după război spre o atitudine antisemită, căreia i-au căzut victime, mai Întâi, evreii din URSS (asasinarea, În ianuarie 1948, a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
dezvolte legături cu alți oameni, să iubească profund, să aibă sentimente profunde, să simtă blândețe, durere sau rușine, în măsura în care dau dimensiune personalității umane. Dezvoltarea intelectuală a copiilor lipsiți de atașamente a fost foarte lentă. Copiii au dobândit într-un ritm șovăielnic acele lucruri pe care copii crescuți în familii le învață în ritm galopant. Copiii fără atașament sunt lipsiți de imaginație și apatici, își dezvoltă târziu limbajul. În vorbirea acestor copii, totul se referă la propria persoană. Copiii fără atașament nu
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Tatiana Panţiru () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92815]
-
lui Mihai în Sala Tronului și al depunerii jurământului oferă alte detalii: Din fund „pe ușa din stânga, apare în sfârșit, Mihai pentru a fi proclamat a doua oară rege. E nespus de tras la față și palid ca sideful, pășind șovăielnic. Parcă nu vede pe nimeni. Are aerul unei victime. La apariția sa, tăcerea înecăcioasă e întreruptă brusc de formidabilele hohote de plâns din grupul Casei Militare și Casei Civile. Mai nestăpânit decât toți hohotește Pavelescu (inspector general al trenurilor regale
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
acesta Întinase „nobilele idealuri ale comunismului“! Revoltă, lovitură de stat? Și totuși, a fost o revoluție. Indiferent de motivațiile protagoniștilor, la 22 decembrie 1989 istoria a fost eliberată și nimic n-a mai putut să o țină În loc. Încet și șovăielnic, mai mult frânată decât stimulată de noii săi lideri, România a pornit spre democrație, spre economia de piață,... spre Occident. Un bilanț România lăsată de comunism nu mai seamănă aproape deloc cu România dinainte.<endnote id=8""/> Comunismul a Îngropat
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
pe pământul dornic de răcoarea picăturilor de apă cerească. Cu mulțumirea în suflet a omului care și-a părăsit singurătatea chiar și pentru câteva ore, Dumitru Dascălu și-a luat rămas bun de la gazdă și, cu pași măsurați și ușor șovăielnici, s-a îndreptat spre stația autobuzului care să-l ducă acasă. Știe că motanul, singura ființă care îl așteaptă, îl va primi cu răceală reproșându-i astfel că l-a lăsat singur mai mult de o jumătate de zi. Aventura
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
pot să urinez. Apoi, Întorcîndu-se spre Ike, l-a Întrebat dacă aveam crize. Ike mi-a zis: - Întreabă dac-o iei vreodată razna. Îi spun că nu, decît că te mai joci cîteodată cu pisica. Rollins vorbea În spaniola lui șovăielnică, căutîndu-și fiecare cuvînt: - Esto señor huele muy malo and quiere saber por que. („Domnul acesta miroase foarte urît și vrea să știe de ce.”) Doctorul a explicat că era o uremie incipientă, dar că pericolul trecuse. Trebuia să nu mai beau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
mutat ofițerul. Un altul, căpitan C. D. Stăhiescu (Regimentul 55 Infanterie) a fost calificat mediocru și s-a dovedit „neserios, fricos, nedevotat, bolnăvicios, nu vede bine etc.”, cam la fel cu căpitanul Constantin Mera (Brigada 4 Mixtă Munte), „fire ascunsă, șovăielnic, nu poate fi devotat unei persoane” și, în plus, fără caracter. Un număr de 22 ofițeri au fost propuși din arma cavaleriei, însă și aici, în urma cercetărilor, au ieșit la iveală aspecte care nu concordau cu obiectivele urmărite: - căpitan C.
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
Învață ființa umană să se iubească pe sine și să poată iubi pe cei din jur. Favorizează iertarea, compasiunea și consolidarea încrederii în sine. Este necesar să fie utilizat de cei ce sunt înlănțuiți de amintiri dureroase, de temători și șovăielnici, care după o traumă sau o suprasolicitare afectivă se străduiesc să își compenseze nesiguranța și ezitările adoptând o atitudine blândă și amabilă. Ei speră să dobândească astfel, dragostea și aprecierea celor din jur, cu care să își construiască o iluzie
Momentele zilei : oportunităţi de vindecare şi armonizare a inimii şi a minţii : exerciţii practice by Moisoiu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/91878_a_92803]
-
un drum al pașilor săi printre lucruri și ființe, nu poate ieși din staționarea fără întovărășire, fără însoțitorul ce-i ține brațul într-un gest de compasiune solidară. Fără acest sprijin din preajmă, spunem că orbul bâjbâie adică își caută șovăielnic certitudinea unor prezențe pe care neputând să le vadă speră să le atingă. Gestul deschiderii brațelor sale se aseamănă cu o aruncare în îmbrățișarea vidului dar el de fapt relevă dorința și reflexul himeric de a înlătura negura, de a
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
în acea suferință fără chip și ascuțime, în acea durere stinsă și pietrificată ce învăluie ființa orbului. Această ființă se împiedică și se prăbușește în nenorocirea beznei sale pe care o poartă asemeni unui propriu mormânt. Ridicarea și continuarea mersului șovăielnic înainte constituie, aici, în mod firesc nu eliberarea din beznă ci înfruntarea acesteia, nu salvarea din labirint ci doar reluarea alergării prin el. Astfel, întreaga viață a orbului își consumă tensiunea în interiorul criptei de întuneric, căderile și îndreptările sale fiind
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]