314 matches
-
pe el însuși. Se simțea însă hotărât și neclintit, ca în asalturile cele mai năprasnice. Acuma se încăpățîna să convingă pe dușman, deși înțelegea bine că silințele lui sunt de prisos. Se pomeni vorbind calm, fără umbră de emoție sau șovăire, parc-ar fi discutat cu un camarad binevoitor: ― Excelență, am conștiința că douăzeci și șapte de luni am luptat așa încît să pot sta cu fruntea sus în fața oricui. Nu mi-am cântărit niciodată datoria. Mi-am dăruit tot sufletul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Klapka, plină de prietenie, comunicîndu-i câte verzi și uscate despre traiul pe noul front, lucruri mărunte, adăugând la urmă de tot, în treacăt, că "pe-aici tot ruși am găsit, numai ruși..." Bologa își zise îndată, fără grijă și fără șovăire: Nu face nimic... Voi mai aștepta..." Varga încerca întruna să-i dezlege limba și nu se putea dumeri: de ce s-a făcut așa de ursuz Bologa? Pe el tăcerea îl apăsa și-l amăra. De aceea a fost fericit când
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cu cineva despre aceasta pe față. Atunci eram convins până în măduva oaselor că credința mea e desăvârșită și totuși mă îngrozeam doar la gândul morții. Suferințele miau înfrînt mândria, încît azi știu bine că numai credința căreia îi jertfești fără șovăire însăși viața ta, numai aceea te poate mîntui!... Și acuma dragostea de viață e mai puternică în inima mea decât credința, îmi dau seama... Am ajuns să-mi fie frică de mine însumi! Credințele și hotărârile se macină dacă le
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
însă îi apucă degetele cu o mișcare mașinală și răspunse de asemenea ungurește: ― O, domnișoară... nici nu mă așteptam să... Iartă-mă, sunt zăpăcit! Pentru că nu i-a sărutat mâna cum obișnuia și i-a zis "domnișoară", Marta avu o șovăire și chiar surâsul i se vesteji un moment. Dar își reveni repede și, întorcîndu-se spre însoțitorul ei, îi vorbi cu o veselie mai zgomotoasă, ca și cum ar fi vrut să-și risipească umbra de nemulțumire: ― Uite logodnicul meu, pe care îl
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
strigă doamna Bologa revoltată, mai ales gîndindu-se că Apostol s-a și umilit înaintea blestematului. De mult simțea Apostol că mai are o datorie de împlinit, dar mereu i-a lipsit curajul. Acuma își dădu seama că a trecut vremea șovăirii. După-amiază bătu la poarta avocatului Domșa, găsi pe Marta acasă, îi sărută mâna, o privi în adâncul ochilor și o rugă să-l ierte cu atâta patimă, că fata se zăpăci, zâmbi rușinată, apoi izbucni în lacrimi, murmurând că numai
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
zise cu disperare îngrozitoare în suflet. În aceeași clipă pașii ei răsunară în ogradă. El îi recunoscu, deși niciodată nu și-a dat seama că-i cunoaște... Pașii intră în tindă și se înmoaie, apoi se opresc șovăind... Apostol simte șovăirea și iar își aude limpede bătăile inimii... Pe urmă clanța se mișcă fără zgomot și nici ușa nu scârțâie, deschizîndu-se puțin, de-abia atâta cât îi trebuie ei ca să se strecoare... Iar îi fulgeră prin gând lui Apostol să sară
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
lume, fără cărți, fără oameni de seama ta?... Trebuie s-o duci greu de tot. Popa Boteanu roși, dar în aceeași clipă îi izvorî în ochi o lumină smerită, care răspândea în jurul lui valuri de încredere și simpatie. Răspunse fără șovăire și cu un zâmbet de împăcare: ― Grea a fost lupta mea, Apostole, și lungă a fost... Dar Dumnezeu m-a ajutat și mi-a deschis inima și m-a mângâiat... Căci viața e pretutindeni, în firul de nisip ca și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fi vrut să citească vreo explicație pe fețele lor. Bine... Atunci mă duc să dau fetei legătura și vin... Apostol ramase lângă birou, în picioare, până ce văzu pe Vidor intrând în odaia de dincolo, pe urmă trecu și el, fără șovăire, dregîndu-și puțin glasul, în mers. Pe fața groparului citi un fel de spaimă amestecată cu șiretenie. ― Bade, vorbi Bologa hotărât, mi-e dragă Ilona și vreau s-o iau de nevastă, dacă vrea și ea și dacă mi-o dai
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
în uliță și porni spre sat. Casele îl priveau cu ochi galbeni, mirați. Drumul mijea ca o chemare stăruitoare. Nici un gând nu-i lumina în minte, inima însă îi poruncea întruna: "Înainte!... Înainte!..." ca un comandant care nu îngăduie nici o șovăire. Îi lipăiau pașii pe uliță, parc-ar fi fost desculț, iar pintenii zăngăneau regulat, subțire și dulce, ca niște clopoței de argint într-o depărtare nehotărâtă. Întâi câteva siluete negre și două căruțe venind de pe front, la pas, cu răniți
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
iască. Simțea că "trebuie", mii de gânduri îi furnicau în minte, dar toate se îngrămădeau și se spărgeau, încît nu putea închega nici o "explicație". Sub vălmășagul gândurilor însă un puhoi năprasnic îi ducea sufletul departe, zdrobindu-i toate îndoielile și șovăirile. ― Ilona... Îngână dânsul, îngrozit că nu are ce să-i spuie. ― Eu cunosc munții mai bine, șopti deodată Ilona, ghicindu-i gândurile. Știu toate cotloanele, toate potecile, toate pâraiele... Am să-ți fiu călăuză! ― Nu, nu! tresări Apostol uimit. Tu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
silea să găsească o apărare împotriva pretorului și o găsi în faptele din trecut. " O rătăcire întîmplătoare nu cumpănește cât o faptă vitejească, murmură cu nouă încredere. Cine a fost în luptă știe că orice viteaz are și momente de șovăire. Dar o singură rătăcire nu poate șterge o viață întreagă de fapte, oricât ar umbla pretorul să mă ponegrească..." Încetul cu încetul se potoli. Dragostea de viață îi născocea mereu argumente și dovezi salvatoare. Pe urmă va începe o viață
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
balsam. Puritatea ei absolută, tămăduiește orice rană, unind două suflete care până atunci s-au căutat, contopindu-le în fericirea și seninul ei. Andrei fiind puțin mai în vârstă decât Radu trecuse deja prin toate acestea și îi înțelegea bine șovăirea. La un moment dat, Radu fu chemat la telefon de către bătrânul în a cărui casă locuia, acesta zicându-i că e căutat de tatăl său. Când el se întoarse în cameră, avea un zâmbet trist: -Tatăl meu m-a
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
dureros era mai puțin vizibil din cauza veseliei și a dansului de la acea oră de după miezul nopții. Lui Andrei și Liviei, finii soților Brădescu nu le scăpase scena și intrară între cei triști, luându-i la dans, fără timp de șovăire, reușind să le schimbe lacrimile cu zâmbete binevoitoare. în hora lor intră și socri mici, foarte veseli și cu o mulțumire vădită, toți se învârteau zâmbind în jurul mirilor care dansau în cercul format de ei. La revărsatul zorilor, când
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
învierii cu care mergeau spre „înfiere” , către „Pomul Vieții” (Facere 2, 9). Ca trecere pascală prin adâncul deschis în Hristos spre „scăpare”, Jertfa era trecerea spre înviere și calea către ieșirea la „pășunea” Duhului Sfânt,ca înfiere mângâietoare a Tatălui. Șovăirea pe această cale din sminteala ereziei face necesară mărturisirea credinței: „Pe această piatrăvoi zidi Biserica Mea și porțile iadului nu o vor birui” (Matei 16, 18).„Crezul” mărturisește slava Lui ca putere de înviere. Defăimarea„slavei” Cuvântului a fost poarta
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
lat. equarius (care, de altfel, s-a transmis și în sp. yegüero). Creații expresive Interjecțiile hârș! și șovâlc! sunt două cuvinte create de români. Primul imită zgomotul produs la frecare sau la spintecare, celălalt exprimă ideea de șchiopătare sau de șovăire în mers. Amândouă sunt creații expresive și aparțin unei bogate serii ce ar putea constitui conținutul unui volum cu acest titlu. După părerea lui A. Ciorănescu, în această categorie intră multe cuvinte care au primit și alte explicații (de exemplu
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
fie contra programului partidului. [...] Partidul comunist, ca orice Biserică față de dogmă, reglementează strict studierea acesteia, învățându-i pe unii detaliul teologiei și necerându-le altora decât să profeseze un crez simplificat, pe care primesc misiunea de a-l apăra fără șovăire și fără să crâcnească de criticile "contrarevoluționare". Nu trebuie să ne mirăm peste măsură de vigoarea acestor teze perimate, care surprind astăzi prin spiritul lor de sistematizare grosolană și prin caracterul lor adventist. Ceea ce le apără nu este nici rațiunea
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
sus și în jos ca o suveică... și întrebă brusc: -Ș-atunci... cine-i stăpânul, boierule?! La întrebarea neașteptată a bătrânului, moșierul în blană de lup, rămase o clipă descumpănit; și, amintindu-și de strămoșul nostru, al dacilor, zeul-lup, răspunse fără șovăire... -Zalmoxis, măi Fanachi... Zalmoxis!.. din moși-strămoși! Exclamă boierul dintr-o răsuflare. Cuvântul Zalmoxis se revărsă peste ei, umplând văzduhul, ca și cum cerul, pădurea... totul l-ar fi rostit ca pe o sentință, atât era de grav și de sonor, trist și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Spune hai părintele, dar eu nu mă pot ridica de pe pernă, dacă vreau ca toate lucrurile să rămână în ordinea lor prestabilită și chipurile îngrijorate de lângă mine să nu dispară în ceața creierului meu dintr-o dată, Și el îmi vede șovăirea și se dă lângă mine să-mi ridice capul pe pieptul lui, dar sudoarea din hainele de lucru ale părintelui provoacă efectul nedorit în mintea mea și iarăși mă scufund în noaptea grea a leșinului, stropi reci de apă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de client foarte grăbit, râde el spre ceilalți, nu-și lasă țigara și mă urmează, ne urcăm în mercedes-ul lui Octavian, până unde? întreabă el, îi dau adresa Aidei și abia acum îmi dau seama că am urmat-o fără șovăire și ea n-a sesizat încă neobișnuitul prezenței mele acolo, prin oglinda retrovizoare Octavian îmi aruncă priviri amuzate, dar eu, nepăsător, mă întorc spre Aida, ce face acum tanti Nora? E puțin mai bine, amândouă ne-am temut întotdeauna pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Petre, Îți doresc o viață așa cum Îți place - făcută numai din veselie, plină de soarele pe care eu l-am pierdut... Peste două zile Îmi voi hotărî soarta. Dacă am să fiu În stare să parcurg traseul de 5B, fără șovăire, fără teamă, arătată, cel puțin, viața mea va deveni mai plină ca niciodată, pentru că voi Începe alpinismul, sportul celor curajoși. Dacă nu voi putea urca, tot ce am În mine mai bun se va topi treptat Într-o viață monotonă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
atace prima, fără teamă de complicații, râzând În hohote cu bravura unui gascon-muschetar aflat mereu en garde. Este atâta dorință și voință de a trăi deplin, dincolo de bine și de rău, Încât incită pe cel slab s-o urmeze fără șovăire, să se pună În marș spre ceva, să se ducă la mama dracului, dacă ea ar cere-o. Ea are acest fascino, atrage bărbații, care n-o iubesc pentru ceea ce este ea, ci mai degrabă sunt excitați și incitați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lumină, ci de apă obișnuită. V-am spus vreodată că lumina mea se află-n mine? 11 mai 1965 (marți) Lui Martin. Nu mi-e nimeni stăpân și totuși, undeva, o voce-mi șoptește că tu mi-ai putea porunci. Șovăirea de azi ar putea deveni spasmul mâinilor ce se caută, dar ne crispăm, de ce? Gestul oprit În noi ar putea fi o Înlănțuire delirantă. 12 mai 1965 (miercuri) Mi-e atât de somn, Încât nu voi putea dormi. Am atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Se vedea că mergea la sală. Și avea cei mai calzi ochi căprui din lume. Trecu cu vederea chiar și faptul că era ginecolog. Dar dacă ar fi adus din nou vorba de poștă? Părea că și el Îi simțea șovăirea. Sau e un birt italian drăguț chiar vizavi, spuse el. Fac o lasagna de te lingi pe degete. Era pe cale să-i accepte invitația și să-i spună adevărul despre timbrul găsit În vagin. Era o chestie lașă și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
și valabilă și pentru noi, cei ce murim pe rând în succesiunea morților sale, nădăjduind să învingem Cerul prin speranță: „Speranța vie învinge voința divină! A crede în așa ceva e într-adevăr credință și credință poetică! Cine poate spera fără șovăire, plin de credință în speranța sa, că nu o să moară, nu va muri!“ București, iunie 2007 Sorin Mărculescu CEAȚĂ Prefață Don Miguel de Unamuno ține morțiș să-i fac o prefață la această carte în care se relatează atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
e da viva speranza, che vince la divina voluntate. Și asta e mai mult decât poezie pură sau erudiție culterană. Speranța vie învinge voința divină! A crede în așa ceva e într-adevăr credință și credință poetică! Cine poate spera fără șovăire, plin de credință în speranța sa, că nu o să moară, nu va muri...! Și în orice caz, osândiții lui Dante trăiesc în istorie și, ca atare, osânda lor nu e tragică, nu este tragedie divină, ci comică. Deasupră-le și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]