371 matches
-
Vigilentul Petru (Petrache) Necula corectase o greșeală ce ar fi urmat să apară În pagina a IV-a a numărului 1310/13 mai 1972 al ziarului „Vremea nouă”. Baiul se datorase neglijenței unui redactor care altoise funcția tovului Erich Höneker, ștab de partid și de stat al fostei republici democrate germane. Acesta venise la pupături pidosnice cu ceaușescul nostru Însoțit și de bichon-ul de serviciu Willy Stoph, care pe atunci deținea funcția de președinte al consiliului de miniștri. Despre primul, la
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
obsesiv În analizele cenzorilor vasluieni, aruncând În derizoriu munca școlarilor și a cadrelor didactice care ar fi vrut ca literatura beletristică să fie disociată de cea politică, neagreată de marea masă a cititorilor dar aromitoare ca o tămâie pentru nasurile ștabilor de partid. Mai departe, una caldă - altele reci: „În ceea ce privește aportul la educarea În spirit socialist și comunist (subl.ns.) al elevilor, putem spune că, În general, revistele școlare vasluiene, atunci cînd au fost folosite eficient, au constituit realmente
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
notă nesecretă intitulată „CÎteva probleme” emisă la data de 16 noiembrie 1973, cenzorul-șef Își prezentase păsurile pe o coală și jumătate A4. Problemele (poate reale) purtau amprenta clară a autoplângerii de milă, pentru a mai muia inimile stâncoase ale ștabilor bucureșteni de, poate-poate, se va lăsa din partea lor și c-o primă (la stânga) pe lângă leafă. Prima frază, primele constatări: „După opinia noastră, stilul și metodele de muncă În activitatea de control a presei pot fi Îmbunătățite ținînd cont nu numai
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
secția germană În cadrul școlii (subl.În orig.). Anul acesta s-a reînființat o secție germană. Ne-am bucurat foarte mult”. Partea subliniată a fost eliminată că, de unde avea să știe biata pionieră că moșu-său Ceaușescu bătuse laba cu niscaiva ștabi din vest, În fața cărora Își luase angajamentul să?! Iată-ne ajunși la epuizarea fondului arhivistic „Direcția Generală pentru Presă și Tipărituri - Colectivul Vaslui”, după o lungă și exhaustivă parcurgere a sa. În continuare, vom parcurge ultimele inter-titluri ale acestui scurt
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
la domiciliu Această propunere venise din partea locotenentului-colonel Ioan Toma În urma unui „raport” Înaintat șefului său la data de 19 XII 1973. Totuși, În rezoluția sa, comandantul Securității Vaslui nu aprobase acest procedeu decât „...pentru 30 de zile”. După ce le reamintise ștabilor de reîntoarcerea preotului Sofianu din Penitenciarul Iași „...În luna noiembrie a.c. (1973, n.n.)” acesta precizase că și În celulă a fost urmărit pas cu pas, chiar și la baia săptămânală, de către informatori, Întocmindu-i-se DUI cu numărul 100 care
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
-se numai cu copoii puși pe mirosit urmele sale, sau poate dându-și seama că preotul Începuse să fie mult mai prudent față de convivii săi chiar și față de cei declarați ca fiind amicii de maximă Încredere, disperatul Toma ceruse aprobarea ștabului din fruntea ierarhiei pentru „...a fi urmărit și prin mijloace speciale pentru a stabili legăturile prezente și În special natura legăturilor dintre el și numiții (nume șterse, n.n.) foști legionari care Îl vizitează la domiciliu. De asemenea se va stabili
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
totuși noi înșine - pentru a ne încadra într-o instituție culturală, știind bine ce reprezenta acest gen de citadelă chezașă a ideologiei. Ceea ce m-a făcut, de altfel, să înțeleg de ce unii intelectuali au putut ceda acestei iluzii. Printre diverșii ștabi străini zăriți la Institutul de Relații Culturale și la Editura în Limbi Străine, cei mai mulți erau comuniștii francezi. PCF-ul îi trimitea cu titlul de ajutor frățesc, ca jurnaliști sau prezentatori de limbă franceză la Radiodifuziunea Română, sau ca redactori și
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
Comuniștii veniți din Franța au fost, alături de consilierii sovietici, eminențele cenușii din spatele mutrelor primitive ale organelor românești, improvizate din nimic. Cu mulți ani mai târziu, în metroul parizian, am dat nas în nas cu una din acele franțuzoaice, soție de ștab din Partidul Comunist Român, devenit ministru prin anii ’50. Păstrasem o amintire precisă a chipului acelei femei, căci o zărisem la Institutul de Relații Culturale cu Străinătatea. Mă mai întâlnisem cu ea și la talcioc, uriașul târg de vechituri din apropierea
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
vina lor. N-au decât să nu mai voteze niște golani. O să le fie foame un pic. Ei și? Asta o să-i învețe minte și le va arăta care-i interesul lor". Celălalt a tăcut, bineînțeles. E ordinul primit de la ștabii lui, chiar dacă-i place să creadă că nu-i așa. Subterfugiile noastre au o explicație cât se poate de simplă: Shoah. Ea nu face parte, vai! din câmpul de conștiință al orientalului, pentru că acesta este preocupat de propria-i istorie
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
o bursă și mai Întârzie câteva luni, am mințit eu. - Aha, a dat fals Înțelegător din cap colonelul, a zâmbit larg, a salutat Încă o dată și ne-am reluat apoi jocurile, definitiv. Acest scurt dialog al meu cu unul dintre ștabii securității Bucureștiului - trebuie spus că, la acest Tenis Club, unde eu nu eram membru ci doar invitat de unul sau de altul, jucau nu rareori demnitari Înalți, membri ai guvernului etc., ca și unele personalități artistice precum actorul Ion Caramitru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
unui uriaș spirit european, al unui poet ilustru, novator și adânc trăitor al tradiției literare a acestui pământ și nu am fost capabili nu să-l instalăm Într-un palat sau măcar Într-o vilă la șosea, ca pe orice ștab de mâna a doua al momentului (unii mai locuiesc și azi acolo!Ă, ci să fi „Îndrăznit” a face câteva ample interviuri și discuții cu el, filmate acasă sau la universitate, În fața studenților - dar câte universități l-au invitat pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
teologie (88-89); liberalism după Bizanț? (89-90); politică și religie în SUA și în România (91-92); creștin-democrație în România? (92-93). Direcții noi în cultura română? / 95 Din nou despre războaiele culturale din România de azi (95-97); afirmarea centrelor culturale regionale (97); "ștabii" vechi și noi în cultură (97-98); schimbare, totuși (98); direcții noi în cultura română? (99-100); idolii tribului: Țuțea, Cioran (100); dezbateri canonice (101); o lectură contrafactuală: umanismul românesc (102-103); Generația '27 și posteritatea ei (103-104); Grupul de la Păltiniș (104); indigenism
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
o serie întreagă de universități absolut solide din America etc. Este nu numai un fenomen exploziv, dar și unu-l care ar trebui să fie motiv de mândrie, nu de nervozitate pentru culturnici, cum îi numise Vlad Georgescu, acești noi "ștabi" care ar vrea să domine în România, iar acum par supărați că nu au același control și asupra tinerilor care au plecat în străinătate tocmai pentru că nu le plăcea să se supună controalelor celor care au înlocuit sau ar vrea
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
domine în România, iar acum par supărați că nu au același control și asupra tinerilor care au plecat în străinătate tocmai pentru că nu le plăcea să se supună controalelor celor care au înlocuit sau ar vrea să înlocuiască generația de ștabi culturali de dinainte de 1989. S. A.: În felul acesta facem tranziția către o temă nouă: războaiele culturale din România de azi. În conflictele simbolice ale începutului de mileniu, antanta relativ cordială care s-a menținut, cel puțin la suprafață, între diversele
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
interesa. În vreme ce, în momentul în care sunt acolo, dintr-o dată își dau seama: Ia stai, domnule, aici lucrurile merg într-un anumit fel și eu, dacă vreau să funcționez, trebuie să lucrez și eu așa. Nu că a dus vreun ștab muncă de lămurire cu mine, dar nu pot să înșel pe nimeni prin felul meu de muncă". S. A. : Eu am privit cu interes fenomenu-l migrației masive în ultimii ani, am urmărit începuturile de literatură sociologică, antropologică inspirate de el. Unii
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
din redacție în clădirea în care funcționa cândva Cartea Rusă și acum erau revista 22 și Grupul pentru Dialog Social. Într-un fel sau altul, astfel de lucruri s-au petrecut în continuare. S-au creat niște categorii de noi "ștabi" înlocuitori, aproape echivalenți ai celor vechi: Patapievici, Pleșu, Dinescu în loc de Râpeanu, Ion Dodu Bălan, Victor Tulbure sau Cicerone Theodorescu etc. Când exprimam în scris atari erezii, primeam ocazional e-mail-uri: Da, multă lume gândește în felul acesta, dar n-are curajul
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
pe acei din clasa burgheză sau chiaburească ce se încăpățânau să creadă, să se convingă și să accepte „bunul-simț”. Noul „bun-simț”, învingător și gălăgios, și, într-adevăr, fapt uitat azi de mulți comentatori, în primul deceniu al „orânduirii comuniste”, șefi, ștabi de diferite niveluri, dar și mulți din masa muncitoare, în ciuda lipsurilor, a granițelor închise, a brutalității miliției, a cadrelor etc., erau convinși că se instala cu adevărat o nouă ordine istorică! Șefii, mai ales, de pe toate treptele ierarhiei comuniste, aveau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
-mi de vizitele făcute la nenea tâmplarul. Unul era sicriul, care în germana RDG se numea „Erdmöbel“ ștextual: „mobilă-de-pământ“, așa cum ai zice: mobilă de bucătărieț. Celălaltera denumirea unei secții a poliției secrete Stasi care se ocupa de aniversările și decesele ștabilor și se chema „Secția Bucurie și Durere“. Prin urmare: „figuri-înaripate-pentru-sfârșit-de-an“ pentru a evita cuvintele „înger“ și „Crăciun“, iar „element-de-făcut-semne“ pentru a evita cuvântul steguleț, fiindcă un asemenea diminutiv ar fi jignit, nu-i așa, ideea de drapel al Partidului. Cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cuvintele „înger“ și „Crăciun“, iar „element-de-făcut-semne“ pentru a evita cuvântul steguleț, fiindcă un asemenea diminutiv ar fi jignit, nu-i așa, ideea de drapel al Partidului. Cât despre „bază-de-aprovizionare-cu-băuturi“, această construcție lexicală tonifica militar prăvălia de spirtoase - cine știe dacă ștabii nu-și potoleau „setea de libertate“ recurgând la sticlă. În acești termeni, o ideologie greoaie, afonă, își creiona propria-i caricatură lingvistică. Deloc comic pentru urechile mele sunau însă „mobilă-de-pământ“ și secția Stasi „Bucurie și Durere“. În aceste cuvinte poți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Zace acolo de ani de zile. Nu pot s-o scriu nimănui, și nici să scap de ea. Așa cum elita puterii își deghiza asasinatele în sinucideri, proceda și invers, când era vorba de propriii ei reprezentanți, prezentând sinuciderile unor mari ștabi drept accidente. Clicile de activiști politici superiori și mijlocii din întreaga țară trebuiau sau voiau să-l imite pe marele vânător Ceaușescu. Așa a ajuns vânătoarea un sport al activiștilor, un soi de activitate de partid forestieră. Chiar și ștăbuleții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și m-am sleit făcând-o. Constatam însă totodată că mai fiecare ostenea tot luptând cu sine însuși și muncind din greu să țină în frâu lucrurile despre care nu poți vorbi. Pentru ca astfel să se conformeze atât vigilenței unor ștabi de partid veniți de aiurea, cât și îndatoririi de a-l reprezenta mulțumitor pe unul dintre acei „ai noștri“ mai de soi ca alții. Dar, instinctiv- și prin urmare inevitabil, însă fără s-o recunosc față de mine însămi -, adeseori nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
o povară în plus. În școala de la oraș am dat peste insula copiilor de la sat printre copiii de la oraș. Era un gimnaziu german, însă elevii bine îmbrăcați, cu replică promptă, cu știința de a se evidenția proveneau din familii de ștabi români. Se uitau de sus la micii săteni, niște bieți prostovani ce vor și ei s-ajungă ceva mai de soi. Așa cum mă luau peste picior pe mine, la fel ar fi făcut-o cu toți ceilalți din satul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
gudure cu trupul și cu vorba. Erau români, dar se spălau mai des ca mine și erau mai harnici la învățătură. și-atunci, de ce-mi spuseseră acasă că românii sunt murdari și leneși? Un singur lucru era valabil: de ștabi e bine să te ferești. Prin iscusința lor naturală, cultivată în familie, copiii de ștabi dobândeau iute poziția de supraveghetori în clasă, se ofereau pentru activitățile politice ale organizației de tineret, conduceau ședințele. Nu proveneau din familii stigmatizate, în familiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și erau mai harnici la învățătură. și-atunci, de ce-mi spuseseră acasă că românii sunt murdari și leneși? Un singur lucru era valabil: de ștabi e bine să te ferești. Prin iscusința lor naturală, cultivată în familie, copiii de ștabi dobândeau iute poziția de supraveghetori în clasă, se ofereau pentru activitățile politice ale organizației de tineret, conduceau ședințele. Nu proveneau din familii stigmatizate, în familiile lor statul era acceptat - ce-i drept, luaseră și ei exemplu de la părinții lor cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de acasă până ce-am început să citesc cărți despre fenomenul provincialismului și despre național-socialism. Am văzut în fața ochilor satul ca îndărătul unui perete de sticlă - o ladă fantomatic ruptă de lume cu oameni încremeniți nemilos. Îi evitam pe copiii de ștabi, dar voiam s-ajung o orășeancă așa cum erau miile de oameni obișnuiți întâlniți în magazine, parcuri, tramvaie. Recunoșteam în jur numeroasele insule rătăcitoare de pe insula imobilă de asfalt. În acest oraș ținut sub supraveghere, nefericirea insulei se reflecta zilnic pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]