1,933 matches
-
felul ăsta! Mângâie afectuos părul ciopârțit al lui Georgie și-i întoarse capul puțin spre el. Simțeam că Honor Klein își ținea ochii ațintiți asupra mea, dar nu m-am uitat la ea. Stătea acolo având pe chip o expresie ștearsă ce aducea a zâmbet, ca o pisică, dar nu se amesteca în conversație. Și Alexander era destul de reținut, învăluind-o pe Georgie într-o privire blândă, tristă, dar cufundat în propriile sale emoții. Îl invidiam pentru capacitatea lui neîndoielnică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de Hotelul Kreuzer, cu atât mă simțeam mai pierdut. Oare n-ar fi mai bine să mă Întorc acasă? Sau măcar de-aș bea o tărie În timp ce mă gândesc mai bine la ce am de gând să fac? Citind urma ștearsă a adresei din palmă, mi-am dat seama că, În orice caz, trebuia să-mi inventez un alter ego. Nu se știa niciodată. În ultima vreme ziarele au Început să răspândească zvonuri ciudate despre bărbați care s-au sinucis după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În geaca lui, și când i-am strâns mâna, am simțit-o udă și moale ca un galoș. Tenul sănătos dispăruse, Împreună cu constituția naturală zdravănă. Anton părea stresat, și din prezența sclipitoare a perioadei vieneze nu mai rămăseseră decât urme șterse: batista din buzunarul de la piept, cizmele lustruite cu meticulozitate militară, eternul păr pomădat. Începuse să semene c-o nevăstuică. S-a mutat la mine, desigur; ziua dormea În patul meu și noaptea pleca. Însă, după câteva săptămâni, doamna Andersen descoperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
lucruri de vânzare la etaj, În muzeu - pastile, accesorii și multe de genul ăsta. Potrivind receptorul, Îl informă pe doctorul invizibil că Îl așteaptă niște musafiri. Câteva minute mai târziu, un bărbat Între treizeci și patruzeci de ani, cu trăsături șterse și o mină circumspectă, coborî scările. L-am recunoscut vag după poza de grup. Avea un păr blond Închis, tuns scurt și era Îmbrăcat impecabil. Totuși, avea ceva rigid și prea corect, de parcă ar fi fost decupat din carton. Observându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
este una dintre tragediile nespuse ale epocii În care trăim. În mod curios, Karp dădu din nou drumul la proiector. Aveam impresia că vrea să-mi arate ceva ce păstrase tocmai pentru sfârșit. Dar nu se vedeau decât niște lumini șterse și Întunericul de necuprins. — O fată de șaisprezece ani nu știe multe despre viață. Dacă are mult de câștigat, probabil că poate fi convinsă ușor, chiar Împotriva voinței sale. Un halat alb e Încărcat cu destulă autoritate, să știți. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
că cu cât deveneam mai inventiv, cu atât era mai monosilabică. Știam că... Mai știam că În lunile În care nu ne-am mai Întâlnit, a decis să de tundă scurt, lăsându-și părul să revină la culorea sa originală, ștearsă. Știam că se machiază foarte rar, ceea ce Îi dădea un aer bărbătesc - accentuat și mai mult de părul scurt. Știam că vinerea trecută a vizitat Apollo sub pretextul că vrea să vadă filmul pe care-l difuzam, dar, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cenușie care Învăluia șeful Fundației, care stând așa lângă partenerul său, părea a se scălda În gloria momentului. Totuși, ceilalți oameni din portret fuseseră eliminați - sau mai degrabă: puteam să deslușesc Încă un braț și jumătate de față În zona ștearsă care Înconjura centrul atenției, aparținând unor persoane care Îl Încadrau pe Froehlich și Gielke, cămășile scrobite ale celor aliniați În spatele lor, și fruntea unui băiat care stătea la picioarele lor, În poziție de lotus. — Îi recunoști? Vocea Dorei avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Într-o manieră care te face să te mănânce pielea și să te doară ceva, și care nu te lasă să dormi. Și tocmai asta m-a surprins, Înainte ca senzația aceasta să se transforme În ceva diferit, ceva mai șters, ceva mai degrabă... Ei, poate era o premoniție. Ceea ce descoperisem era mai călduț și mai dulce. Brusc, mi-am dat seama că s-ar putea să n-o iubesc pe Dora, cel puțin nu așa cum ar trebui. Am simțit mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
m-a cuprins un dor intens de a comunica această intuiție. Dacă luminile nu s-ar fi stins chiar atunci, sunt destul de sigur că mi-aș fi putut dezvolta gândurile cu ceva elan. Dar am fost Întrerupt de o voce ștearsă: — Osram, ai zis? Ce vrei cu el? Nu pricepi, deviatule? Ai Încurcat-o. Dacă nu ne spui ce... În nici un caz nu mă așteptam la așa ceva. Pentru a-mi păstra demnitatea cât de cât, mi-am Închis ochii și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
la fel de aiuritoare, toate la fel de sinuoase, și am Înțeles că e prea mult, cel puțin pentru capacitatea mea actuală de a judeca, ca să urmăresc mișcările astea capricioase, corpurile astea În formă de lalea, alergând În toate direcțiile, aproape ca... Vocile ciudate, șterse răsunară din nou - de data aceasta, Însă, nu din Întunericul care mă Înconjura, ci chiar din sinea mea enervantă. Părea că reușisem să pătrund chiar În propriile mele gânduri! Implorând, acestea Îmi puneau Întrebări care cred că meritau un răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și i-am explicat că, În ceea ce mă privește, toate acestea nu mai aveau nici o importanță. Apartamentul aparținea acum familiei Britz. Dând vodca peste cap dintr-o singură Înghițitură hulpavă, m-am instalat pe canapeaua din bucătărie. Soarele, rozaliu dar șters, tocmai ce răsărise deasupra clădirii de vis-a-vis. Chérie dădu din coadă, dar nu se clinti. În curând am adormit amândoi și eu, cel puțin, m-am scufundat Într-un somn adânc, fără vise. Pe la prânz, m-a trezit o limbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
bine, e clar că i-o ștupuia 1... Păi, nu? O adusese acasă, din câte zicea el, ca să vadă și ea cum e „o mâncare evreiască adevărată“. De câteva săptămâni ne tot bălmăjea despre noua casieră goișe („o persoană foarte ștearsă și insipidă“, zicea el, „care se îmbracă în șmates 2“) care îl zăpăcise de cap - ăsta era textul pe care nu se putea stăpâni să ni-l tot bage - din prima ei zi de lucru la Boston & Northeastern, cum că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și bea berea. Ia citește-mi mie unde zice că soția poate să-l acuze pe bărbat că și-a omorât copilul și toată lumea trebuie s-o creadă pe ea. Pe măsură ce dau paginile agendei în urmă, scrisul devine tot mai șters și mai greu de citit. Hârtia e țeapănă și pătată de muște. Și mai în urmă, cineva a început să rupă paginile cele mai vechi. — I-am cerut lui Dumnezeu - zice omul. Gesticulează cu sticla de bere spre mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
o singură pagină. La început, singurele lucruri care apar acolo sunt însemnările pe care le-a făcut Helen pentru ziua cu pricina. Numele „căpitanul Antonio Cappelle“ și o listă cu întâlniri de afaceri. Apoi, pe hârtie apare ca un model șters - cuvinte roșii, propoziții galbene, paragrafe albastre -, în clipa în care luminile colorate trec prin dosul paginii. — Cerneală invizibilă, zice Mona, ținând pagina răsfirată de celelalte. E șters ca un filigran, ca scrisul unei stafii. De la legătură mi-a picat fisa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
în spirală pornind din centrul paginii. Număr: 9, 10, 11... Mijindu-se la rândurile șterse de pe pagina pe care o ține în geam, Helen zice: — Spune-i că nu mă mai ocup de imobiliare. Plimbându-și degetul pe fiecare cuvânt șters, zice: — În familia din Pender Court sunt și adolescenți, nu? Întreb, și omul de la telefon zice că da. Și Helen se întoarce să se uite la Mona, în spate, care a azvârlit o altă biluță de muci, și zice: Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Pavel, s-a instalat la o masă liberă, iar acum vine dincoace de bar, prinde un moment și-i șoptește lui Ovidiu "mi-e și foame", apoi se retrage. Lazăr și-a ridicat fața de pe teancul cu programe, vede cerneala ștearsă își dă seama că-i murdar și o trezește pe studentă: se uită unul la altul, rîd amîndoi și pleacă să se spele. Actorul s-a dus la bar, a comandat o sută de brandy chinezesc, apoi o cafea, plătește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
prind că-l invită pe Haralamb la noi, că-i trîntesc ușa în nas! Cum aș fi în stare să-i suport privirile lui insistente?!... Deși, la drept vorbind, așa înalt, cu tîmplele argintii și cu ochii de un albastru șters, metalic în sclipire, Haralamb e, totuși, un bărbat ce-ți acaparează privirea... Poate cel mai..." Sărut mîinile, doamnă! o salută un bărbat care iese din lift. V-am căutat, că nu-s lămurit cu cifra de plan la filamente pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
șansa de-a face film. Dacă se amînă pînă la primăvară, ar putea să mă înlocuiască. E un rol complex, iar regizorul, dintru început n-a avut încredere în mine, probabil din cauza emisiunilor de varietăți, în care am apărut monocord, șters..." Ești trist, de ce? Mă gîndeam... Mîine, cînd ajungi la Valea Brândușelor, ce faci? Îi caut pe cei cu filmările. Numai? întreabă femeia încet, mai mult din privire, mișcîndu-se sub pătură. Ascultă... șoptește Iulian înfuriat de genunchiul chinuit, dar întîlnind ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
chiar își merita numele. Carol își păstra mintea limpede la băutură - de fapt, alcoolul o transforma într-un fel de spioană, căci, pe măsură ce bea, ochii ei albaștri spălăciți deveneau din ce în ce mai inexpresivi și mai strălucitori, reflectând cu fidelitate, dar puțin cam șters, chiolhanul din jur. Asta credea oricine avea ocazia să o privească atunci: că, bând ea însăși, aduna dovezi împotriva celor care se îmbătau. Când se căsătorise cu Dan, unii dintre cei care îi văzuseră bând împreună cârcoteau că e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
acum adevărate șanțuri, tocmai potrivite pentru șuvoiul sărat cu gust de müsli. Fără a fi impresionată, Carol nu era cu totul nepăsătoare. Își acoperi mai bine umerii delicați cu halatul de baie, observând că meteorologul de la TV-AM, un omuleț șters, care lipsise de pe micul ecran în ultimele două luni, apărea acum la BBC Breakfast Time, îmbrăcat în costum. Dan bolborosea ceva formând numărul mamei sale. Apoi mormăi în direcția lui Carol că asta fi ultima dată - ultima dată când îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
marginea topului stretch. La fel de izbitoare era și coafura etno a femeii. Șuvițele groase și negre fuseseră adunate într-o singură coadă prinsă în vârful capului și împodobită cu șiraguri de mărgele din imitație de chihlimbar. Figura îi era cel puțin ștearsă, iar pieptănătura neglijentă n-o făcea nici ea mai memorabilă. — Bună, sunt Geena, spusese ea, chiar înainte ca Dave 2 să apuce s-o prezinte. Tâmpitul ăsta mi-a vorbit despre tine. Am ținut să ne cunoaștem - am și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
aleagă praful și pulberea, îi va fi fiind pe plac să fie conservate cuvintele robului său? Și, în sfârșit: dacă ai avea de ales, să mori sau să-ți cobori cuvintele în pământ, în locul tău, să fie mâncate de viermi, șterse, uitate, iar tu să rămâi deasupra, trăind veșnic, ce-ai face? Musca pe tavantc "Musca pe tavan" Mulți vor fi rămas cu gura căscată auzind ultima probă de gândire politică a premierului Năstase: „Alegerile anticipate sunt un subiect artificial”. Subsemnatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Avea pe piept o blăniță de păr cîrlionțat grizonat, ce-i cobora În formă de V pînă la buric, iar pe bicepsul stîng avea tatuat un trandafir roșu sub care se vedeau, În stil papirus, cîteva litere albastre, atît de șterse că abia dacă se mai vedeau. Cred că scria „forever”, deși la fel de bine ar fi putut fi „clever” sau „roll over”. Numea scara de incendiu, cu fotoliul pe ea, balcon, așa cum Îmi numisem și eu unul dintre locurile preferate, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
scriu un bilețel pentru domnul Trench. Ieșiră din clădire pe o ușă dosnică, pentru a scăpa de Jones, care nu putea bănui că clientul lui va Încerca să-i scape. Hilfe chemă un taxi. CÎnd mașina porni, Rowe zări silueta ștearsă a agentului, care continua să stea la pîndă, aprinzîndu-și Încă o țigară și privind cu coada ochiului impozanta ușă principală a clădirii. Părea un cîine credincios În stare să rămînă ore Întregi la ușa casei stăpînului. — Aș fi preferat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Însă, nu promiteau cine știe ce distracție - Îndeosebi Înțelepciunea dogmatică a unor Învățați bătrîni: Crezul meu de Tolstoi, Psihanaliza vieții cotidiene de Freud, o biografie a lui Rudolf Steiner... Digby luă cartea lui Tolstoi și, deschizînd-o, văzu pe marginile unor pagini urmele șterse, dar Încă vizibile, ale unor linii trase cu creionul. Și, cum orice om e curios să știe ce i se pare remarcabil altuia, Începu să citească: „CÎnd Îmi aduc aminte de tot răul pe care l-am făcut eu Însumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]