1,581 matches
-
timpul, toate trec anumeParcă zilele-s mai scurte, parcă fug de mine;Se zoresc spre nicăieri și-și grăbesc apusulCa o furcă-n brâu de fotă ce-i sfârâie fusul.Unde-o merge-așa grăbită, vremea poate spune?Slobodă și știrbă-n zâmbet... Mai - Gustar - Răpciune;Căci abia începe ziua, luna... anul în Gerar,Că-i sfârșitul de la Undre și-apoi Făurar.Timpul deapănă fuiorul și își toarce pleataSchimbă orele cu râvnă, o secundă-n alta;Se rotește-n loc cadranul
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
La întoarcere am reluat tenisul pe terenurile de la Operă, până când, într-o duminică de august 1989, am găsit vestiarele devastate, oficial, de o echipă a securității, care cu sârguință pregătea securitatea zonei. Eram peste drum de ,,cazemata” lui Ceaușescu, pe Știrbei Vodă, unde de 23 august urma să aibă loc defilarea, în fața balconului. Scena mi-a lăsat un gust amar. A urmat o mutare la Baza Tineretului, cu terenuri de tenis și bazin de înot, de pe Kiseleff și o reluare, în
BORIS DAVID (III) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383015_a_384344]
-
Dimitrie Ghica a emis actul înființării orașului cu cetățeni proveniți din orașul care tocmai decăzuse - Cerneți. Planul inițial al orașului a fost gândit de arhitectul Xavier Villacrosse, secundat de inginerul Moritz Von Ott, prin grija domnitorului din acel moment, Barbu Știrbei. Mărturisesc că nu numai pentru aceste interesante glorioase amănunte istorice iubesc eu Severinul. Istoria, foarte scurtă de data aceasta, face că în urmă cu 50 de ani, mai bine zis în vara anului 1969, să-mi încep prodigioasa activitate de
Drobeta Turnu Severin – miracolul de la porţile de fier ale Dunării [Corola-blog/BlogPost/92487_a_93779]
-
trec anume Parcă zilele-s mai scurte, parcă fug de mine; Se zoresc spre nicăieri și-și grăbesc apusul Ca o furcă-n brâu de fotă ce-i sfârâie fusul. Unde-o merge-așa grăbită, vremea poate spune? Slobodă și știrbă-n zâmbet... Mai - Gustar - Răpciune; Căci abia începe ziua, luna... anul în Gerar, Că-i sfârșitul de la Undre și-apoi Făurar. Timpul deapănă fuiorul și își toarce pleata Schimbă orele cu râvnă, o secundă-n alta; Se rotește-n loc
ZBOARĂ VREMEA, TRECE TIMPUL de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383267_a_384596]
-
lemn, și tot așa, generație după generație, pădure după pădure, până voi fi confundat cu Timpul. Iar tu, femeie, te vei fi trecut de mult și nimeni nu va mai tânji să-ți vadă sânul... Vei fi o umbră: cocârjată, știrbă și haină... Vei morfoli pesmeți între gingii și te vei uita spre mine la fel ca acum, fără să pricepi nimic. Vei pieri privindu-mă!” §Cam așa arată visul tău în viziunea Eremitului. Vor fi obiecții, cititorul va... E problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
de ani! spusese Rudi cu mândrie. - Numai douăzeci? se uimise bărbatul, ridicându-și sprâncenele în apropierea ochelarilor de pe frunte. Oho, bătrâne, văd de pe acum două coarne pe fruntea ta mare! - Ar putea să-ți fie strănepoată, aruncase râzând un bărbat știrb. - Vă înșelați, ca de obicei! Trebuie să știți că sunt încă un cocoș care nu și-a pierdut toate penele! Se râdea în hohote. Rudi era chel. Uneori purta două calote, cu toate că era numai un Sabat pe săptămână. Dar înțelegea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
A fi îngrijit și servit de o fată frumoasă care te ajută să mori împăcat, asta e adevărata iubire la vârsta noastră, răspunsese Rudi resemnat. - Ai nevoie de o infirmieră, bătrânelule, îi spusese femeia surâzând. - A fi îndrăgostit, adăugase bărbatul știrb, asta cere multă energie. - Nu oricine se poate îndrăgosti, cei leneși n-au nici o șansă, explicase bărbatul cu ochelari pe frunte. - Și nici cei care cască tot timpul, adăugase știrbul. Toți râseseră din nou, dezgolindu-și dinții vechi alături de cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
bătrânelule, îi spusese femeia surâzând. - A fi îndrăgostit, adăugase bărbatul știrb, asta cere multă energie. - Nu oricine se poate îndrăgosti, cei leneși n-au nici o șansă, explicase bărbatul cu ochelari pe frunte. - Și nici cei care cască tot timpul, adăugase știrbul. Toți râseseră din nou, dezgolindu-și dinții vechi alături de cei noi din porțelan lucitor. Rudi căsca tot timpul, obosit de drumurile lui în oraș ca să vândă cărți și obiecte vechi. Nu reușea să se odihnească nici măcar noaptea din pricina neliniștii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
porțelan lucitor. Rudi căsca tot timpul, obosit de drumurile lui în oraș ca să vândă cărți și obiecte vechi. Nu reușea să se odihnească nici măcar noaptea din pricina neliniștii din inima lui. - Unde ai întâlnit-o pe tinerica ta? întrebase din nou știrbul. - Din întâmplare, mă aflam la Solna, îmi murdărisem ghetele cu noroi și mă oprisem în fața unei arteziene să le spăl puțin. Atunci a apărut o fată lângă mine și m-a rugat s-o ajut să-l ducă acasă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
pe spatele Carlei, cântând cucurigu și primind răspuns de la adevărații cocoși, târziu în noapte. Pe drum de la Castellana la Milano, soțul meu și-a pierdut deodată un dinte. E ceva care provoacă neliniște chiar dacă numai visezi despre asta. A deveni știrb înseamnă începutul decăderii. Observasem mai demult la soțul meu o schimbare pe fața lui de dansator al păsării. Acum schimbarea se accelerase. Încă din copilărie bănuisem că moartea se ascunde în oameni ca sâmburii într-un fruct zemos. Sâmburii sug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
se apropie cu duioșie de mogâldeața blondă și dolofană. Domnului Popa i se umeziră ochii: așa ceva merită toate suferințele. Așa ceva merită sacriciul Americii și României la un loc. Așa ceva merită totul. Roxănica, înțelegând parcă ce gândește tatăl ei, îi zâmbi știrb. Domnului Popa i se păru că Roxănica vrea să-i spună ceva. Își aplecă urechea la gurița dulce și curată: un copil minunat, curat ca moaștele unui sfânt, întrupat din cea mai înaltă dragoste ar putea, la urma urmei, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Apoi, au fost unii care și-au găsit nevestele de vârsta bunicilor și de-aici certuri, divorțuri, pătarea dosarelor. Nu ți-e ușor să-ți lași nevasta tinerică precum o floare și când te întorci din delegație s-o găsești știrbă, căruntă, cu varice și copii de vârsta ta. — Dumneavoastră sunteți căsătorit? întrebă Getta 2. — Din păcate, nu, mărturisi Dromiket 4. — De ce? spuse Getta 2. — N-am avut piese de schimb, răspunse Dromiket 4. De programat să mă căsătoresc, am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
fi plăcut să semnez poeme de calitatea asta: Chiar și pisica, m-a vizitat la spital într-un vis frumos * Foșnetul valurilor pe faleză-n zori - și-un râs de fată * După-atâta ceață, moșul bucuros că vede o lună știrbă Sau cu alte cuvinte: Uite ce frumos spune autorul acesta lucruri pe care de fapt nu le spune ci numai le sugerează cu o singură dar măiastră tușă de artist. Uite cât de bine știe el să capteze atenția cititorului
UMBRA UNEI FRUNZE de ION UNTARU în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364459_a_365788]
-
ÎNGERI! Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 258 din 15 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Prințesă, ce cauți la mine în suflet? Mă răscolești, îmi iei ș i tihna din cuget! Nu mai cutez ochii spre tine să-ndrept, Știrbă mi-i lancea, amorțit brațul drept. Stăpână, pe noroade și imperii, Femeie - mă farmeci, despot - mă sperii! Ți-am fost cavaler, prin brațele-mi scuturi Purtat-am, în vise, roiuri de fluturi. Ce țanțos pășeam, când gingașa mână Noaptea tânjeam
ŞI TOAMNA, PRINŢESĂ, PLOUĂ CU ÎNGERI! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364518_a_365847]
-
italian). În aceste condiții, și în rândul boierimii oltene se cristalizează două poziții față de reforma proprietății și a stării social-economice a țărănimii de pe moșiile boierești. O primă categorie, formată din foștii boieri mari și mijlocii, grupată în jurul familiilor Bibescu și Știrbei, avea ca purtător de cuvânt pe marele avocat cu studii strălucite la Paris, Constantin Brăiloiu. Această grupare, destul de numeroasă (căci în jurul ei gravitau numeroși proprietari sau arendași de moșii), nu se opunea reformei proprietății și măsurilor de îmbunătățire, dar cerea
DR. MITE MĂNEANU, BOIERII ŞIREFORMELE DE MODERNIZARESTATULUI NAŢIONAL DIN TIMPUL DOMNIEI LUI ALEXANDRU IOAN CUZA(1) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 917 din 05 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363929_a_365258]
-
acord să se recunoască țăranilor (foști clăcași) drept de proprietate deplină asupra locurilor de casă, iar unii chiar asupra sădirilor (vii, livezi de pomi, grădini de legume etc.). Aceste opțiuni erau de fapt o variantă îmbunătățită a Așezământului lui Barbu Știrbei din 185123, reglementare susținută la vremea respectivă cu deosebită fermitate de boierimea olteană, care a și inspirat-o reprezentantului său cel mai bine plasat, capabil și să o pună în aplicare: domnitorul Țării. Cealaltă grupare boierească, formată din proprietari, în
DR. MITE MĂNEANU, BOIERII ŞIREFORMELE DE MODERNIZARESTATULUI NAŢIONAL DIN TIMPUL DOMNIEI LUI ALEXANDRU IOAN CUZA(1) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 917 din 05 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363929_a_365258]
-
Petru Opran, Răspuns la un articol din Conservatorul Prograsist, Craiova, 1864, p.1. 37 susținerea ideilor românești și europene de expresie conservatoare, cum era Arsachi. În plus, acesta din urmă era încurajat de liderii marii boierimi oltene: Gh. Bibescu, Barbu Știrbei, Al. Lahovari, Costache Glogoveanu, Barbu Vlădoianu, Constantin Brăiloiu, Dimitrie Filișanu ș.a. În finalul “expozeului” său, Petru Opran concluziona: “Precum, dar, nu ne-am unit nici cu un temeiu pe care-l aduce autorul acestui articol despre absolutul drept al propritarilor
DR. MITE MĂNEANU, BOIERII ŞIREFORMELE DE MODERNIZARESTATULUI NAŢIONAL DIN TIMPUL DOMNIEI LUI ALEXANDRU IOAN CUZA(1) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 917 din 05 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363929_a_365258]
-
pe sacii plini de făină s-a culcat cu pălăria sa moale pe cap...pe când afară copiii începuseră să cânte:„Sculați boieri mari/C-au venit colindători”... 6. Cu ghetele cusute cu sârmă „Doctorul Hochmann locuia cu Eminescu pe Strada Știrbei Vodă. Mi-a povestit printre altele: Eminescu avea o ladă mare cu cărți manuscripte. L-am văzut într-o dimineață răsfoind autori germani. Stătea toată ziua în casă citind. I se rupseseră ghetele în așa hal încât nu mai putea
EMIESCU-STĂRI DE UMILINŢĂ TRĂITE CU DEMNITATE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363061_a_364390]
-
să plece. Precum căpșunarii”. Rămase un timp pe gânduri, încercând să-și imagineze cam ce va putea vedea în scurt timp în jurul său, după ce vor pleca stomatologii, când și așa, în ultimii ani putuse observa din ce în ce mai des, gurile tot mai știrbe. “Hmm, ciclică mai este și istoria asta... Probabil că la fel ca-n vremurile străvechi, oamenii se vor descurca și fără stomatolog, mulțumindu-se cumva, doar să-și extragă ceea ce-i deranjează prea tare... sau poate că se vor adapta
DILEMA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363368_a_364697]
-
numele de cerșetor. Arăta ca o ființă netrebnică, cu ochii bulbucați și roșii în cap, rătăciți în adâncul orbitelor pierdute sub câlții părului de pe creștet, urâțită și de alți câlți crescuți anapoda prin barbă și pe obraji. Avea o gură știrbă, care adăpostea o limbă vicleană ce-i adusese cândva multe foloase, dar și multe ponoase. În partea de sus a gurii îi atârnau doi dinți, ultimii care, deși șubreziți, mai puteau devora încă și o piele de animal! Nu se
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
trei. Mitropolia închiria cinci locuri la Piria 29, mânăstirea Strehaia avea închiriate 12 locuri la Breznița, 13 pe moșia Strehaia și 2 locuri la Slătinic,30mânăstirea Gura Motrului mai multe locuri la Țînțaru etc. Dintre marii proprietari laici vornicul Barbu Știrbei avea închiriate 13 locuri la Drincea și șase la Izimșa , Costache Oteteleșanu patru locuri la Gârla Mare, Catinca Gărdăneasca două la Obârșia etc.31 În județul Gorj, situația era asemănătoare în toate privințele: împărțirea instalațiilor pe categorii și zone, pe
DR.MITE MĂNEANU, ASPECTE ALE DEZVOLTĂRII MORĂRITULUI ÎN VESTUL OLTENIEI ÎN SECOLUL AL XIX-LEA(II) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364203_a_365532]
-
șocheze opinia publică de la noi și de aiurea. Ziarul "Universul"din 23 septembrie 1939 a relatat pe larg împrejurările asasinatului și detaliile care au decurs din această faptă: "De la Ministerul Apărării Naționale mașină primului ministru s-a îndreptat spre str. Știrbei Vodă și traversând podul de pește Dâmbovița, din dreptul arenei Venus a ajuns pe noul bulevard din fața Facultății de Medicină. Aproape de colțul bulevardului Carol al II-lea o căruță goală a trecut de-a curmezișul străzii. Dumitru Dumitrescu, care conducea
ARMAND CALINESCU de GEORGE BACIU în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367407_a_368736]
-
porți și fără fum Pășesc acum cuprins de întristare - Din tot ce-a fost, cenușă e și scrum. Pe deal stau moții fără lumânare, Biserica-i ruină, în mijloc de cătun Miroasea liliac și a uitare O roată-mi râde știrbă din margine de drum. În vechi ogrăzi fântânile-s căzute Mai stă o cumpănă în așteptare, Potcoavele pierdute sunt martori de hotare Dar moții sunt plecati spre lumi nemaivăzute. Sate pustii, crăpată-n pod covata, Doar stâlpii sunt rămași străjeri
SATUL DIN LACRIMĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364669_a_365998]
-
așa? În țări mai civilizate, încasați o amendă pe chestia asta.” Înghit în sec...mă uit cu jenă la motănelul blând, care privește cu interes automobilele care ne depășesc. Uneori, dă și el cu lăbuța în geam, când vreun pasager știrb ori cu dinții de lapte îi face semn, de pe bancheta din spate a mașinii învecinate. “Au copiii ăștia un limbaj al lor”, mă gândeam. Ființa asta firavă deșteptase în mine instincte materne, greu adormite. L-am scos din sacoșă și
AVENTURILE MOTANULUI TRIŞPE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 80 din 21 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349158_a_350487]
-
îi bucură toate simțurile, făcându-l să deschidă ochișorii negrii de îngeraș năzdrăvan. Era cocoțat într-un brad, lângă o stea mare roșie și copilașul lui, cel pe care trebuia să îl îndrume în viață, îl privea într-un zâmbet știrb, întins până la urechi. Se mișcă ușor, stânga-dreapta, și îi veni să chiuie de fericire, găsindu-și pe umeri două aripioare albe, pufoase și strălucitoare. Dumnezeu îl iertase și îl lăsase alături de copilașul lui, pentru totdeauna. Referință Bibliografică: POVESTEA UNUI ÎNGERAȘ
POVESTEA UNUI ÎNGERAŞ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349838_a_351167]