377 matches
-
Biesta, 2006, p. 109) O asemena școală reprezintă de fapt o "mașină de supraveghere", iar rolul profesorului este redus la acela al unui "prestator de servicii". Depreciind rolul și importanța profesorului nu am distrus relația de dependență/autoritate dintre adult/știutor și elev/ignorant, doar l-am înlocuit pe acela care trebuie să proceseze cunoașterea în funcție de posibilitățile, nevoile și interesele elevilor, cu un centru unic (chiar dacă este deservit de o echipă) care declară că "știe" care sunt posibilitățile, nevoile și interesele
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
impus maxime de genul: Cine nu are bătrâni, să și-i cumpere". În același spirit gândea și Noica atunci când, plecând de la volumul tot mai mare de cunoștințe necesar în jocul supraviețuirii, ajungea la concluzia că prezentul funcționează în favoarea bătrânilor, fatalmente știutori de mai multe: "De vreo două generații, simpla tinerețe, tinerețea in sine nu mai contează la bursa generală. De ce? Pentru că vitejia tinereții și forța brută de muncă nu mai interesează. Nu vă ascund că, astăzi, tineretul de pretutindeni nu mai
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
și a curajului de a se servi de ea fără a se lăsa condus de un altul". (Kant, 2000, p. 29) Totodată, Kant consideră că "omul este singura ființă care trebuie educată", ceea ce trimite în mod clar la ideea autorității știutorului în raport cu neștiutorul, autoritate care își păstrează poziția privilegiată doar atâta timp cât copilul nu se poate servi de rațiunea proprie "fără a fi condus de un altul". Luminile au conferit autoritate cunoscătorului, celui care se află în posesia adevărului și care poate
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
autorității, S pe subiectul în raport cu care P își exercită autoritatea, iar D se referă la domeniul de expertiză (deci de autoritate) al purtătorului. Pentru luminiști, doar autoritatea epistemică legitimează accesul la putere, deci conferă autoritate deontică; cu alte cuvinte, doar știutorul poate deține o funcție, poate fi conducător (iar dacă avem în vedere limitarea autorității doar la domeniul de expertiză al purtătorului devine limpede că ideile lor nu trimit la doctrina platonică a filosofului-rege). Este adevărat că astăzi, deși recomandabil, autoritatea
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
iar dacă avem în vedere limitarea autorității doar la domeniul de expertiză al purtătorului devine limpede că ideile lor nu trimit la doctrina platonică a filosofului-rege). Este adevărat că astăzi, deși recomandabil, autoritatea superiorului nu este mereu dublată de autoritatea știutorului. Pentru Bochenski, "P este o autoritate deontică pentru S în domeniul D atunci și numai atunci când există un scop O de un asemenea tip încât (1) S dorește ca O să fie realizat, (2) S crede că executarea de către S a
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
în vederea dobândirii autonomiei individului: "Educația modernă s-a fundamentat astfel pe un adevăr particular despre natura și destinul ființei umane, în vreme ce conexiunea dintre raționalitate, autonomie și educație a devenit "Sfânta Trinitate" a proiectului luminist. (Biesta, 2006, p. 4) Ca atare, știutorul deține autoritatea în calitatea sa de posesor al adevărului în raport cu copilul care este neștiutor, dar doritor să afle. Cu alte cuvinte, școala reprezintă acea instituție umană în cadrul căreia cunoașterea conferă autoritate și putere (profesorul deține autoritatea deontică în mod legitim
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
intermediarului stă la baza tuturor strategiilor publice sau private". (Sloterdijk, 2000, p. 156) Relativizarea postmodernă a atins cunoașterea și adevărul, puterea și ierarhiile puterii, autoritatea și atributele acesteia. "Moartea subiectului" a presupus moartea autorului (și înlocuirea lui cu cititorul), moartea știutorului (și înlocuirea lui cu comunitățile de cunoaștere), moartea Autorității (și înlocuirea ei cu nenumărate autorități, toate parțiale, trecătoare); în acest context, Zygmunt Bauman nota: "Când autoritățile sunt multe, ele tind să se anuleze reciproc, iar unica autoritate eficientă în domeniu
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
de autoritatea profesorului, a funcționat în mod eficient atâta timp cât întemeierea pragmatică a autorității acestuia a fost validată de întemeierea metafizică a iluminării. Întemeierea pragmatică a autorității profesorului pleacă de la raportul dezechilibrat care se stabilește între acesta și elev; profesorul este știutorul, elevul este neștiutor (dar doritor să afle), profesorul este matur, elevul este imatur (și nu poate atinge starea de maturitate, înțeleasă ca desăvârșire a umanității sale fără intervenția decisivă a maturului), profesorul este adult, elevul este doar un copil (din
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
cu poziția de autoritate, ceea ce înseamnă că el ar trebui regăsit și în cazul în care purtătorul autorității este profesorul; acesta are catalogul în care consemnează prezența sau absența copiilor și validează sau invalidează prin note (din poziția sa de știutor) răspunsurile acestora; copiii sunt obligați să poarte uniformă iar profesorul nu (chiar și atunci când este obligat să poarte uniformă, acest accesoriu nu face decât să întărească poziția sa dominantă); totodată, renunțarea la uniformă (acolo unde s-a produs) a fost
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
astfel disponibil pentru realizarea mai eficientă a altor obligații pedagogice: poate să observe și să Îndrume mai degajat activitățile independente ale elevilor, să-i sprijine În consolidarea cunoștințelor și formarea competențelor. Profesorul se transformă astfel dintr-un „mentor” a toate știutor Într-un partener cu mai multă experiență care participă alături de elevii săi la dezbaterea unor probleme științifice de actualitate. Comunicarea bilaterală profesor-elev dobândește astfel un dublu sens. Ea nu mai Înseamnă numai dialog Între profesor și elev, ci mediază dialogul
Învăţarea centrată pe competenţe by Băsu Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1279_a_1900]
-
pe bătrân, ca scoasă din minți urlă Tudora: — Stați!... Mulțimea se opri, de parcă un farmec se abătuse asupra ei. — Staaați, ajunge, ajunge sângele boierului celui tânăr! În șoaptă se întrebau cine-i fetișcana și răspunsul veni tot șoptit de la un știutor a toate: — E țiganca jupânesei, care-i dă țâță celui mic. — Ha, ha, îți lăsăm moșul, dacă ne dă două pungi cu galbeni înnumărați... Dacă ne dai pruncul, care-i finul măriei sale vodă, te lăsăm și pe dumneata în pace
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
arma împotriva armatei turcești. Dar prea puternică, această armată i-a înfrânt atunci pe români. Deznădăjduit, Dimitrie Cantemir a trebuit să părăsească țara. Soția sa, doamna Maria, și câțiva prieteni l-au încurajat zicând: Ești bărbat înțelept și a multe știutor. Continuă să scrii. Și, scriind, ai să fii de folos țării și poporului. S-a întâmplat ca, marii învățați din stăinătate, din orașul Berlin, să-i ceară, tocmai atunci, să scrie o carte despre țara noastră și despre istoria poporului
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
din coasta lui Hristos, se întoarce cu fața spre Obeliscul cu lei, purtând în ochi îndemnul către mine de a vorbi. -Acesta e Obeliscul Regulamentului Organic și se află aici de la 8 noiembrie 1834 - o fac eu pe a toate știutorul. Prietenul meu nu se lasă și continuă: A fost ridicat după proiectul lui Gheorghe Asachi. La început “clirosul și noblesa” au închinat monumentul lui Mihail Struza voievod. Acesta, însă, cu simț diplomatic, l-a închinat “Auguștilor monarhi care au dat
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
legături de mătase, pe o pernă pe care era cusut din mărgele de aur chipul soarelui, cu razele lui. Alături stătea o măsuță din același lemn negru, cu unelte de scris și foi de papirus curate. Marele Preot al Atlantidei, știutorul tuturor celor văzute și al celor nevăzute, citea. La câțiva pași de el, Auta, îngenunchind, își lipi fruntea de marmura rece a pardoselii și rămase astfel, tăcut și nemișcat, un oarecare răstimp. Marele Preot citea cu multă luare aminte, totuși
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
care cei doi s-au mai dus. Când se apropiară de coliba lui, Abraam se sculă și li se închină până la pământ. - Noi suntem... vru să înceapă Auta, însă bătrânul zise surâzând șiret: - Știu cine sunteți voi! Tu ești Enoh, știutorul tainelor cerești, și celălalt este îngerul Domnului. Ați venit să pedepsiți fărădelegea Sodomei și a Gomorrei. Auta se gândi că nu mai era timp de zăbavă: lumea știa. Îi tălmăci tovarășului său ceea ce i-a spus bătrânul. Dar bătrânul Abraam
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Abraam. Bătrânul Enoh urmă: - Altul e numele meu. Totdeauna mi s-a spus Auta, dar acum șase sute de ani Abraam, cel care a locuit la marginea Sodomei și apoi s-a mutat la Țoar, mi-a zis Enoh, socotindu-mă știutorul tainelor dumnezeiești pentru că am aflat într-adevăr taine pe care Abraam nu le știa. El a crezut că umblam cu Dumnezeu. Eu n-am umblat însă cu cel ce nu este: am umblat cu niște oameni veniți dintr-altă lume
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
valorizați ca adevărați specialiști în domeniu. Nu întâmplător, doar în cazuri excepționale, se apelează la serviciile pe care ei le oferă. Adesea sunt vraci și solomonari, personaje de care comunitatea tradițională cu greu se putea despărți. Ghicitorul-magician este, în plus, știutor de carte, deci instruit. Arta sa devine în ochii publicului rodul unei cunoașteri profunde, temeinice și secrete a lumii. În concluzie, imaginea pe care ne-o oferă această descriere este departe de a fi atât de înspăimântătoare și de greu
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
301. Intrând în lume cu o asemenea încărcătură simbolică, chiar și cea mai banală carte încă mai sugerează omului modern cunoaștere și un mister anume. Limbajul curent a conservat o serie de expresii care fac trimitere directă la acest lucru: "știutor de carte", "ai carte, ai parte", "stă scris la carte", "așa i-a fost scris" etc. Un alt element care sugerează simbolistica aparte a cărții în mentalul tradițional este reprezentat de motivul "scrierii pe cer"302. Ideea se regăsește în
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
și „proprietățile frazei” la începuturi, Cantemir adaugă drept cauză principală a stării ulterioare negative a unor limbi neștiința de carte a barbarilor. Astfel, sărăcia spirituală a limbilor lor se explică „mai ales pentru că nu toți gramaticii barbari au fost prea știutori de carte, precum vedem și astăzi la albani, sircasi, abhazi și toate hoardele de sciți de dincolo de fluviul Tanais, hoardele siberiene și neamurile de dincoace de fluviul Ombius către răsărit care se întind „până la Oceanul răsăritean...” (p. 184). Acestea sunt
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
identificat Logosului și considerat stăpânul bibliotecilor și patronul scribilor, el însuși fiind și secretarul zeului Ré (Ra), simbol al soarelui și legislator al universului, zeul luminii și al apelor binefăcătoare, ca apa vieții. Dar Thot, demiurgul și cel a toate știutor, era considerat și autorul Cărții Magiei (42 de tomuri), cu toată știința lumii, cu toate disciplinele, de la istorie și magie, la astronomie, drept și medicină. Se crede că misterioasele papirusuri sacrosancte erau tăinuite și numai de el știute în litera
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de Bordeau este colaborator la Enciclopedie și unul dintre cei mai cunoscuți medici ai timpului. O altă nuanțare a concepției lui Stahl o afirmă Paul-Joseph Barthez (1734 - 1806) elev al lui Bordeau și ajuns medic militar. El este a toate știutor: istorie, științe juridice, filologie etc. Barthez este un timp și cancelar al Medicinei din Montpellier și ulterior medic consultant în capitala Franței. El își prezintă ideile medicale în cărțile: Nouvelle Doctrine des fonctions du corps humain; Nouvelle mécanique des mouvements
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de dispus la flecăreală, ca orice ipochimen afumat, ce umblă hoinar prin cârciumi, se așezase la aceeași masă cu el, din localul aproape pustiu. Nu iradia în jurul său nici un dram de primejdie, mai ales fiindcă Mircea reținuse (de la cei bătrâni, știutori ai adevărului: Nu e de glumit cu brațul înarmat al Partidului) că ăia cu Ochi-albaștri nu râd niciodată. Ori, în flagrant contrast la respectiva aserțiune, afabilul personaj izbucnea, adesea, în hohote atât de nestăvilite, bătându-se atât de dezlănțuit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
1930. Figura 8. Distribuția spațială a științei de carte în 1930 Sursa: D. Gusti (1930). Enciclopedia României, vol. I., p. 145. În 1930, din cei 14.485.914 de locuitori cu vârsta trecută de 7 ani, 8.213.592 erau știutori de carte, ceea ce plasează rata literalității la 57 la sută. Petele albe de pe cartograma științei de carte designează enclavele de analfabetism, cele mai multe dintre acestea fiind localizate în Basarabia, unde doar 38,1 la sută din populația știa citi. În timp ce zonele
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
le trimitea lucrurile de care aveau nevoie: obiele, petice de stofă, de pânză, le aducea câteodată cărți pentru mântuirea sufletului și le împărțea celor care știau să citească, fiind pe deplin convins că le vor citi pe drum și că știutorii de carte le vor citi celor neștiutori. Îi întreba rar despre crimă, doar asculta, dacă ucigașul începea singur să-i povestească. Toți criminalii erau pentru el pe picior de egalitate, nu făcea nici o deosebire între ei. Le vorbea ca și cum i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pe an la sate (la o apariție bilunară), ceea ce Însemna (echivalat prețurilor din Transilvania) aproximativ 2 creițari pentru un exemplar. Foaia sătească din Moldova, În calitatea ei de oficios guvernamental, mergea chiar mai departe În acest sens, distribuindu-se gratis „știutorilor de carte la țară”. Practica editării unor gazete ieftine, accesibile și din punct de vedere financiar unui public mai modest, putea fi Întâlnită, de fapt, În acești ani, pe Întreg continentul european. În Anglia, marile cotidiene ajung, după 1840, la
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]