326 matches
-
rărunchii: “Zgaibaaan!”, ca vaca lui s-o ia la sănătoasa. Iar exemplul ei a fost urmat de toate celelalte animale. Nici unul dintre copii n-a înțeles cum reușise băiatul să-și “dreseze” vaca. Și, ori de câte ori erau cu vitele la păscut, ștrengarii se distrau strigând porecla paznicului și văzând cum Joiana lui Titi o ia la fugă de parcă ar fi ciupit-o strechea. 6. Iar m-au furat pașii și gândurile. Nici n-am băgat de seamă că, nu prea departe, în fața
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
moștenit numai pe dumneata. Pe mine m-au moștenit ceilalți doi - și doamna îi învălui cu privirea pe Marioara, cu năsucul ei perfect, și pe Mișu, cu șuvița lui de păr căzută pe frunte, care-i dădea un aer de ștrengar. Sora mai mare a Mariei, Elena, fată bătrână, vorba vine, ținea ca întotdeauna cu Hristea, și avea motivele ei. Elena încercă să mute atenția lui Costache de la scenele de familie: — Domnule Boerescu, ce se-aude cu tânărul Ochiu-Zănoagă? Nu mă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cu caii proaspăt țesălați și hamurile cu ciucuri noi, roșii. Nelu, vizitiul, se făcuse bine, dar era tot tras la față. Doamna abia încăpuse, cu poalele rochiei revărsate, pe una din banchete, iar doctorul era flancat de Jacques și de ștrengarul de Nicu, la a cărui ținută contribuise toată familia: arăta ca scos din cutie. Băiatul era roșu la față, îi era cald, și avea privirea lui de fugă sub sprâncenele în unghi ascuțit. Jacques se chinuia să nu-i alunece
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nu-ți scape. Dascălu se înfurie. ― Nu gândești deloc, deloc? Crezi că e așa prost ca să se lase prins? Scarlat clătină din cap. Șopti: ― E 8. Încărcă arma și începu să urce scările. Nu prea ești în mână, observă Miga. Ștrengarule! Mi se pare mie... Îl amenință pe profesor cu degetul zâmbind complice. ― Ce ți se pare Șerbănică? se interesă candidă Melania Lupu. ― Eh! Florence ridică din umeri: Bate cîmpii! Cum găsești crema? ― Delicioasă. Totdeauna... ― Stai! Doamna Miga o opri cu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-l!' fu înăbușit de un acces de tuse și nu fu auzit decât de câteva fețe nedumerite și curioase. Un polizeisky mai în vârstă, cu mult peste vârsta de pensionare, a observat că se întâmplă ceva. Îl văzu pe micul ștrengar murdar fugind în direcția sa, dinspre magistratul investigator, așa că se așeză într-o poziție de prins, despărțindu-și picioarele și întinzându-și mâinile. Amintirea tinereții și a sportului practicat atunci îi sclipi în ochi și îi puse sângele în mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
zgâriat stăruitor în scoarța unui arbore - numele - cu slove mici, stângace și subțiri. Azi am văzut din întîmplare cum slovele-au crescut din cale-afară - uriașe. Așa îți tai și tu copilo numele în inima-mi supusă mărunt, mărunt, ca un ștrengar. Și după ani și ani de zile-l vei găsi cu slove-adînci și uriașe. VISĂTORUL Spânzurat de aer printre ramuri se frământa în mătasa-i un păianjen. Raza lunii l-a trezit din somn. Ce se zbate? A visat că raza
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
în fapt de seară Larmă mare e în toi, Mic și mare strânși în gloată Fac un mare tărăboi. Saltă praful de pe uliți Câinii latră fără glas Ceata de copii năvalnici Joacă, cântă, fac alai. Blând privește mândra lună Pe ștrengarii mititei, Râd pe sub mustăți bătrânii Care au fost așa, ca ei. Peste tot e veselie, Jocul e neîntrecut, Roata vieții se învârte Și o ia de la-nceput. Elinescu Raluca, clasa: a VIII-a Școala Gimnazială Nr.2 Motru Gorj profesor
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
asupra trupului lui Gildas. O apucă amețeala, care o făcu să-și reamintească cele petrecute În ajun. Să-și amintească de Gildas, care se făcuse alb la față cînd văzuse pescărușul mort În vălul Însîngerat. Christian vorbise de hazard. Vreun ștrengar omorîse un pescăruș cu praștia. Un văl se afla În fața unei ferestre deschise. O biată viețuitoare venise să moară acolo. Nimic altceva. Jeanne se grăbise să plece cu vălul ca să repare stricăciunea, spunînd că a doua zi nu se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
valuri Înalte de cinci metri. Un adevărat infern. Or, farul, care la vemea aceea funcționa, căzuse În pană și nici un electrician nu venise să-l repare. Lucas Înălță capul și privi spre farul care se profila la capătul insulei. - Niște ștrengari ar fi putut profita de toate aceste Împrejurări la un loc pentru a se juca de-a jefuitorii de corăbii, plimbînd felinare pe faleză fără riscul de a fi stingheriți de cineva, spuse el Înțelegînd unde bătea. Știm că trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În dosarul pe care Stéphane Îl obținuse de la arhivele poliției. Lucas scoase atunci fotocopia articolului despre necunoscuta din Molène. - Femeia asta a naufragiat În largul insulei Lands’en, acum treizeci și cinci de ani... De vină a fost probabil o ceată de ștrengari care nu-și dădeau seama ce făceau, trei dintre ei sînt acum morți: Gildas, Yves și Loïc... - Ce legătură au cu mine? SÎnt cumva suspectul ideal pentru că sînt un fost pușcăriaș? Marie Îi atrase atenția lui Ryan că seria crimelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o șterg la Rouen ca să se Îmbarce cu prada, din nefericire Ryan este oprit și ucide accidental un polițist, e arestat, dar complicii lui o iau din loc fără el! - Și cad victimă unui naufragiu la Lands’en din pricina unor ștrengari! E cam exagerată teoria, dar stă În picioare... Bun, acu’ un’ te duci? Marie Își luase arma din sertarul biroului și o strecură În holster. - Mă duc să văd ce crede Ryan despre ipoteza mea! - Vin cu dumneata! Nu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
amar. - Arthus și Pérec hotărîseră deja totul. Aveau să lesteze trupurile și să le arunce În largul mării, iar eu trebuia să strîng tot ce căzuse, să ard tot, să fac să dispară tot... Dădu din cap, pierdută În gînduri. - Ștrengarii noștri făcuseră asta... Nu Îți poți denunța propriii tăi copii... Și apoi, naufragiații erau cu toții morți, la ce bun să mai vorbim de ei? CÎnd marea s-a retras, am dat o raită În grotă ca să vedem dacă nu cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Întindă cîrpele pe care le ținea În brațe, dar fără măcar să-l vadă, fetița plecă În goană ca și cum ar fi fost urmărită de Însuși diavolul. Gildas și Loïc ieșiră la rîndul lor, șiroind de apă și de noroi, cei doi ștrengari o luară și ei la goană fără să stea să-i asculte chemările, apoi văzu apărînd capul lui Pierre-Marie, care Încerca să ajungă la suprafață. Tocmai era gata să iasă din cavitate cînd o mînă Îl apucă de gleznă, făcîndu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Înfățișare elegantă și se Întrebă dacă Marie nu Încerca oarece regret contemplînd silueta celui pe care-l admirase atîția ani. De parcă i-ar fi auzit gîndul, tînăra femeie Își Întoarse privirea de la Lands’en, căreia Îi dădeau Încet ocol. Doi ștrengari care se hîrjoneau se ciocniră de ei țipînd, cel mai mic căzu În poponeț la piciorul lui Lucas, acesta se aplecă și-l ridică neîndemînatic, trăgîndu-l de braț. Puștiul chițăi, după care plecă În fugă. Lucas Întîlni privirea Mariei, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În stare să Înțeleagă modul de a face să picure sînge de pe menhiri... Bacul trecea prin fața sitului de la Ty Kern, contemplară Împreună siluetele uriașilor monoliți Înălțați ca niște santinele. Marie văzu un zîmbet desenîndu-se pe chipul lui Lucas. ZÎmbetul de ștrengar care pune la cale o năzdrăvănie. Se Îndreptă spre un automat distribuitor de dulciuri și luă un cornet de Înghețată de zmeură pe care-l scoase din ambalaj. Se Întoarse la ea și i-o puse sub nas. Deși cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
în odaia vecină. Pascalopol se duse după ea. Se auziră deodată râsetele zgomotoase ale celor doi și Otilia apăru, urmată de moșier, cu un șal turcesc pe umeri. - Te rog să mă crezi, îi spunea Pascalopol deloc supărat de aceste ștrengarii, că-ți sta admirabil. Pot să îndrăznesc să ți-l ofer? Otilia îl rugă să se apropie de ea și-i suflă ceva la ureche. Pascalopol aprobă încîntat. Felix însă fu iarăși jenat, ca de o complicitate a celor doi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Simion. G. Călinescu VIII Felix își dădea prea bine seama că iubește pe Otilia, fără să poată determina conținutul acestui sentiment. Uneori îl urmăreau genunchii mici ai fetei, în poziția în care ea îi îmbrățișa. Erau niște genunchi caști și ștrengari în același timp, cu o personalitate a lor proprie, și lor ar fi voit Felix să le comunice printr-un limbaj mut dragostea lui. Altă dată, părul căzut în bucle creștea în visele tânărului și-l inunda. Să-i spună
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Din așa-zisa societate înaltă, pe care, la o aniversare de-a lui, Robin, jucîndu-le un renghi, le-a antrenat în cea mai imposibilă situație din lume. - Habar n-ai să-i zici! Lasă-mă pe mine... După miezul nopții, ștrengarul s-a insinuat pe lângă fiecare din cele 28 de 247 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Habar n-avea el ce-i ăla jad. Înăuntru, ședeau, întinse pe burtă, două plicuri. - Întâi scrisoarea! Amândouă erau scrisori, amândouă erau plicuri. Îl
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Și ce profanație a cărților! Toate marginile erau profile de femei, popi, cavaleri, cerșitori, comedianți... în sfârșit, viața în realitatea ei, mâzgălită în fiecare colț disponibil. Deodată intră bătrânul. - Binecuvintează părinte. - Domnul. - Ei, Ieronime, zise bătrânul vesel, ce mai lucrezi ștrengarule? - Eu? Când am mai lucrat eu ceva? Această presupunere jignește caracterul meu. Eu nu lucrez nimica; mă joc desemnând cai verzi pe păreți, dar sunt mai înțelept de cum arăt. - Faci rău că nu-nveți pictura. - Eu nu fac nici rău
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
în alt colț al casei un pat de lemn c-o saltea de paie, {EminescuOpVII 182} c-o plapumă roșie și-nainte [a] patului o masă murdară, cu suprafața ilustrată de litere mari latine și gotice ieșite de sub bricegelul vreunui ștrengar de copil. Pe masă, hârtii, versuri, ziare rupte și întregi, broșuri efemere ce se împart gratis, în fine, totul un abracadabra fără înțeles și fără scop. Dar asupra cărților culcate-n colț era aninat în cui bustul în mărime naturală
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lulele puturoase un tutun ce făcea nesuferită atmosfera, și așa atât de mărginită a man sardei. Eram cu toții în vârsta aceea în care urli arii din opere, declami pasage din autorii clasici, faci poezii de amor, vrei să treci de ștrengar și de vițios, îți închipuiești așa de mult despre mustăcioara d-tale, ești convins că zâmbetul d-tale e fermecător și ochiul săgetător - în fine, în vârsta cea pedantă și nesuferită căreia nu știi ce nume să-i dai. Pe când
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cunoscut dezacordul lor. Poate c-a făcut-o de pomină, așadar, dacă nici prietenii adevărați nu-i împărtășesc fapta... Ce-am atașat eu la catafalcul bătrânului filosof era doar o poezie, nicidecum o bombardă. Ei da, ca și cum poeziile tale, bătrân ștrengar, n-ar avea mereu spini, ace ascuțite sau otrăvuri. Nu știam că niște ființe mici ca voi s-ar amesteca în filosofie sau teologie. Vezi cum te contrazici, mai întâi ne crezi niște creaturi extraordinare și importante precum îngerii, ca
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
pe ușa cortului lui Tudorel, cu gândul de a-l mai chestiona discret; acesta, care avea o hârtie în mână, se sperie de neașteptata ivire a tatălui său și rupse hârtia în bucățele mici, pe care le băgă în buzunar. - Ștrengarule, primești scrisori de dragoste! Îl provocă Ioanide, cu ochii fix la o bucățică de hârtie, scăpată atenției lui Doru și care ca un fluture coborî încet spre sol, până ce se opri la marginea foii de cort. Mai ieși și tu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mi-e foame, ce îmi mai dai?"), fără să înceteze o clipă însă ciripitul - se întinde pe trunchi în echilibru precar, cu fața spre soare și ochii închiși, și continuă să vorbească. Are un aer poznaș-infantil și râde ca un ștrengar când mă vede speriat la gândul că s-ar putea rostogoli de pe trunchi. Sîntem toți animați și destinși, și totul are un aer aproape frivol raportat la atmosfera dens-culturală pe care Noica o întreține de obicei în jurul său. Ticurile de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o face și fără? Aduceți-o pe Mariedl! că trebuie mai întâi să se înfunde closetele ca să o ademenim aici pe Mariedl. ERNA: Și Erna dă pe gât un păhăruț de vin, și Wottila se uită la ea ca un ștrengar. GRETE: Și Freddy surâde ca un ștrengar, dar se simte deja jenat. Că, acum, și-a strâns tot curajul și s-a așezat lângă Grete. Și Grete se uită la el cu coada ochiului și vede că sărmanul Freddy e
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]