333 matches
-
D, Bradateanu V. Tomorug M. Bucescu D. și Stein Mary și Niculescu Daniela de la liceul de fete și alții, făceam atâtea acrobații sportive că în arenă circului. Îmi mai aduc aminte cu plăcere de clasă noastră unită și de nenumăratele ștrengarii făcute în decursul anilor, spre disperarea unor profesori și a secretarului UTM a raionului Rădăuți Done Tudor. Dirigintele nostru, profesorul Galan Traian, a fost ferit de aceste șicane, el era acela care ne mustra dintr-o privire foarte severă, de
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93310]
-
Citea tot ce-i cădea în mână. Ziua, noaptea, sănătos, bolnav, Pogor citea”. Apoi continuă „Cu mersul mărunt și săltător, cu mâinile în buzunar, zâmbet malițios, privire piezișă, barbișon mefistofelic și pălărie pusă veșnic strâmb... Chip de epigramist veninos și ștrengar cinic...A admirat mai mult belșugul gândirii decât finețile ei...a cerut literaturii linii precise și frază largă, nu observații migăloase, icoane viu colorate, și nu cizelare măruntă”. Iubea femeile, dar a scris un singur aforism pe care l-a
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
cu Dana s-au consumat în mai puțin de o oră. Această familie frumoasă și iubită de Dumnezeu cu cei trei copii urmăriți îndeaproape de cele două bunici, sunt încântători fiecare în felul lui. Edy (cel mare) este activ și ștrengar, iar gemenii (cei mici) Brandon și Jackie sunt uimiți încă de lumea pe care încep s-o descopere în jurai lor. Jackie s-a lipit de mine din prima clipă și ar fi în stare să-mi stea în brațe
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
calea deciziilor care, omenește, păreau ilogice ori prea riscante. Unui grafolog renumit i-a fost supusă caligrafia lui don Calabria. El nu știa cine era. I-a studiat scrisul și a spus: «Acest om are toate caracteristicile sfântului sau ale ștrengarului». Adevărul este că don Calabria nu a fost un suflet mediocru care să se mulțumească cu niște compromisuri mărunte. În fața privirii superficiale a cititorului grăbit, scrierile lui și istorisirea vieții sale ar putea da impresia unei credințe ingenue, simpliste. Și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Calabria, după cum am văzut, nu reușea totdeauna să găsească o sistematizare imediată pentru acei copii pe care îi aducea acasă. Iar copiii săraci, normal, nu sunt altfel decât ceilalți copii din familiile normale, dimpotrivă, de multe ori sunt mult mai ștrengari și prost-educați. Mama Angela, bătrână cum era, nu mai avea puterea să se îngrijească de ei, iar Masina își pierdea răbdarea adesea. Dar, mai apoi, un pic bombănind și un pic suspinând, cele două femei căutau să hrănească acele guri
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
vicentin l-au ales ca directorul lor spiritual. Episcopul de Vicenza, văzând atâția copii orfani de război, abandonați pe contul lor pe drumuri și constrânși la munci masacratoare și prost plătiți, s-a adresat lui don Calabria: «Aici se înmulțesc ștrengarii. Nu e posibil să deschidem și aici la Vicenza un refugiu pentru ei?». A folosit chiar cuvântul «refugiu». Divina Providență a jucat pe etimonul numelui localității. Un binefăcător bogat, onorabilul Gaetano Rossi, fiul fondatorului marii industrii textile din Schio, i-
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
un unghi, într-o așteptare tremurătoare, ascultând cu urechea apropierea zgomotului produs de motoarele avioanelor dușmane. Terminată incursiunea, băieții și asistenții ieșeau afară din refugiu și își reluau leneș propriul loc și propria muncă. Studenții frecventau școlile seminarului episcopal. Unii ștrengari profitau de alibiul alarmei aeriene cerând să fie scutiți de nepregătirea pentru lecție. Profesorii, luându-i în râs, îi apostrofau cu un aforism ironic: «Eh, săracul! Nu te-ai pregătit pentru că ai fost în grotă!». Pe 17 februarie 1920 grupul
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
a predica un curs de misiuni la popor, văzându-l pe câmpul său de luptă și de dăruire, am avut față de el cele mai profunde senzații că vizitez un mare sfânt. Casa lui era invadată de copii desculți, slabi, neliniștiți, ștrengari; o larmă, o invazie cutremurătoare în fiecare zi, în toate săptămânile, în toate anotimpurile... și mame care cereau ajutoare, și bărbați la cerșit, și căsătorii de refăcut, și fii de sistematizat, și scandaluri de aplanat, și ruinări de salvat... și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
în nici un caz nu crezi că a fost mercenar în Angola. Orice ar face DiCaprio, încărcătura masivă de experiență pe care i-o atribuie scenariul pur și simplu nu-i iese la cîntar ; e prea ușor pare mai degrabă un ștrengar dickensian (Artful Dodger din Oliver Twist, să zicem) mutat disciplinar în Africa și te tot aștepți ca Africa să-l înghită. Problema lui DiCaprio și a tuturor celorlalți prinți ai Hollywood-ului de azi, în comparație cu Bogart, este că nu par destul de
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
rangul fiecăruia; singura dată când am uzat de titlurile cu care Vogoride sperase să ne cumpere. Iar la masă, să dea Dumnezeu bine Numai râs și chef; și nici că se putea să fie altfel când eram vreo 40 de ștrengari, toți unul și unul, tineri, sănătoși, veseli, la adăpost de grija zilei de mâni și toți însuflețiți de focul pe care Vogoride cerca să-l înădușe cu pergamente 5. Bine te-am găsit, bre comis! Să trăiești, chir6 paharnice! La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
căci ea dă notă exactă a stărei noastre sufletești de atunci. LUI IACOB NEGRUZZI 111 Suflă vijelia-n geamuri, eu pe-o carte stau plecat Urmărind slovele negre, de mii gânduri spulberat. Într-un colț nevasta coasă pentru opt copii ștrengari, Care zburdă împrejuru-i și-i fac capul călindar; Eu însă n-aud nimica din furtuna de afară. Din furtuna dinlăuntru, a mea-nchipuire zboară La ce-i scris în cartea veche: anu-ntăi de Convorbiri. Și ce văd pe fila scrisă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
zborul tăi ce nu-l oprești? Răscolind cele trecute numai cât mă amărești, Redeștepți simțiri ascunse, deschizi rana învechită, O! nu te-ncerca zadarnic să mă pui iar în ispită!... Astăzi când mă uit în juru-mi la cei opt copii ștrengari, Opt speranțe întrupate, marturi timpului fugari, Zic că-i dusă tinerețea-mi, rândul lor de-acuma vine; Sigur, decât noi bătrânii, dânșii face-vor mai bine, Iară eu închid azi cartea unde-odat-am gângurit Primul vers pe care dorul inimii l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
trei, cu puștele pe umăr, am înaintat până la scara balconului, unde am salutat pe Manolucă militărește, cu mâna dreaptă la pălărie. Să trăiești, Manolucă! strigarăm cu toții în cor. Bine te-am găsit sănătos! Bine-ați venit sănătoși!... Ce căutați voi, ștrengarilor, aici al vremea asta? răspunse Manolucă, care se uită îngrijat la noi numărându-ne din ochi. Ce căutăm? Apoi nu vezi, adause Vasile, că venim de la vânat, asudați, colbăiți 143, osteniți și mai cu seamă flămânzi ca vai de noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de la Sevastopol și Solferino, asupra căruia se mai răsfrângea și gloria nepieritoare a unchiului său. Astfel veniră rând pe rând să i se ploconească Franz Ioseph al Austriei, Alexandru al Rusiei, regina Angliei, sultanul Turciei, al cărui portret îl vindeau ștrengarii pe bulevarde strigând: cinq sous le grand turc!193, Wilhelm al Prusiei, care după patru ani avea să intre a doua oară în Paris, în altă calitate, și alții, și alții... Cine ar fi zis că după un așa scurt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
e dor de glasul tău iubit Ce parcă și acuma îmi sună În sufletu-mi de el vrăjit Deși nu suntem împreună Mi-e dor de acel farmec rar Ce ascund privirile-ti senine, Mi-e dor de visul tău ștrengar Mi-e dor, mi-e dor de tine...
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Octavian Loghin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93308]
-
colegiu după ce i-a fost respinsă o cerere de bursă. S-a înscris, ulterior, ca intern la colegiul din Forlimpopoli. La scurt timp, din cauza comportamentului a trebuit să urmeze cursurile ca extern, locuind la o bătrână. Continua să fie același ștrengar fără bani, care devine pe neașteptate pasionat de muzică. În 1896, Mussolini nu era decât elev la colegiul din Forlimpopoli; cânta la trombon, în fanfara școlii, rămâne un element turbulent și asistă într-o zi la plecarea emigranților spre Brazilia
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
Aristocrați și oameni din stările de jos i-au dăruit cele mai frumoase veșminte. Garderoba sa, se spune, este cea mai completă și mai variată din câte există pe lume și poate fi admirată în colecțiile fostului Palat Regal. Simpaticul ștrengar îți face cu ochiul din toate vitrinele orașului, de pe tricouri și pliante, din cărți și mochete. Îl găsim și noi la intersecția cunoscută, după ce scăpăm de cetele de suporteri din Grand-Place. Micuțul își face treaba în continuare, imperturbabil, spre deliciul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ele ceea ce coprindea, în alt colț al casei un pat de lemn c-o saltea de paie, c-o plapumă roșie și-naintea patului o masă murdară, cu suprafața ilustrată de litere mari latine și gotice ieșite de sub bricegelul vreunui ștrengar de copil. Pe masă, hârtii, versuri, ziare rupte și întregi, broșuri efemere ce se împart gratis, în fine, totul un abracadabra fără înțeles și fără scop245. Portretul interior al poetului/copilului de geniu, conștient de valoarea și de talentul său
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Și ce profanație a cărților! Toate marginile erau profile de femei, popi, cavaleri, cerșitori, comedianți... în sfârșit, viața în realitatea ei, mâzgălită în fiecare colț disponibil. Deodată intră bătrânul. - Binecuvintează părinte. - Domnul. - Ei, Ieronime, zise bătrânul vesel, ce mai lucrezi ștrengarule? - Eu? Când am mai lucrat eu ceva? Această presupunere jignește caracterul meu. Eu nu lucrez nimica; mă joc desemnând cai verzi pe păreți, dar sunt mai înțelept de cum arăt. - Faci rău că nu-nveți pictura. - Eu nu fac nici rău
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
în alt colț al casei un pat de lemn c-o saltea de paie, {EminescuOpVII 182} c-o plapumă roșie și-nainte [a] patului o masă murdară, cu suprafața ilustrată de litere mari latine și gotice ieșite de sub bricegelul vreunui ștrengar de copil. Pe masă, hârtii, versuri, ziare rupte și întregi, broșuri efemere ce se împart gratis, în fine, totul un abracadabra fără înțeles și fără scop. Dar asupra cărților culcate-n colț era aninat în cui bustul în mărime naturală
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lulele puturoase un tutun ce făcea nesuferită atmosfera, și așa atât de mărginită a man sardei. Eram cu toții în vârsta aceea în care urli arii din opere, declami pasage din autorii clasici, faci poezii de amor, vrei să treci de ștrengar și de vițios, îți închipuiești așa de mult despre mustăcioara d-tale, ești convins că zâmbetul d-tale e fermecător și ochiul săgetător - în fine, în vârsta cea pedantă și nesuferită căreia nu știi ce nume să-i dai. Pe când
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
-l!' fu înăbușit de un acces de tuse și nu fu auzit decât de câteva fețe nedumerite și curioase. Un polizeisky mai în vârstă, cu mult peste vârsta de pensionare, a observat că se întâmplă ceva. Îl văzu pe micul ștrengar murdar fugind în direcția sa, dinspre magistratul investigator, așa că se așeză într-o poziție de prins, despărțindu-și picioarele și întinzându-și mâinile. Amintirea tinereții și a sportului practicat atunci îi sclipi în ochi și îi puse sângele în mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
vor căsători. — Ce? Adică va fi soțul surorii mai mici a mamei mele? Hiyoshi păru satisfăcut și izbucni În râs. Mama lui, când Îi privea rânjetul dințos și obraznic, cu toate că era propriul ei copil, vedea În el doar un mic ștrengar precoce. — Mamă, În magazie e o sabie cam atâta de mare, nu-i așa? — Este. Ce vrei cu ea? — De ce nu mă lași s-o iau? E Îndoită de tot și Tata n-o mai folosește. — Iarăși te joci de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
În spinare, pe când scotea boabele de orz din spic sau gătea, făcea eforturi să se uite În altă parte și să tacă. Totuși, pe față i se citea durerea, ca și cum ea Însăși ar fi fost lovită. — E firesc ca un ștrengar de unșpe’ ani să ajute la muncă. Dacă-ți Închipui că poți s-o tulești și să te joci tot timpul, e vai de fundu’ tău! Chikuami cel spurcat la gură se purta aspru cu Hiyoshi. Dar, după ce fusese trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
nu urmărea să-l flateze. Nici nu-i făcea pe plac, cu umilință. — Cu toate că sunteți inamicul meu, am fost impresionat de faptele dumneavoastră din ultimii ani. Prima oară când v-am văzut, la Templul Shotoku, păreați a fi un tânăr ștrengar. Dar, din ceea ce am constatat azi, Îmi dau seama că administrarea domeniului dumneavoastră contrazice părerea generală. Osawa vorbea ca un egal, franc și candid. Nu era doar un om curajos, ci și binevoitor din fire, Își spuse Hideyoshi. — Haide să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]