935 matches
-
surda, cum e proză din ziar: Fără cap și fără coadă..., cin' le poate memora? Doar o strofă să rețină, va fi-n stare careva!... *Eu am timp..., căci veșnicia nu e dată orișicui, Dar citesc în altă limbă versul șubred, gol și șui. Unde-i Limba învățată de la buna noastră mamă? Cui vă adresați și scrieți, cine vă mai ia în seamă! Cruce-mi fac și-ntreb tiparul, cum o poate trece Vorba searbădă, amici? Văd că praful se alege
21 MARTIE ZIUA MONDIALĂ A POEZIEI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384678_a_386007]
-
se sacrifice pentru viața ființelor aduse pe lume. E oribil că astăzi multe mame (dacă mai pot fi numite cu acest nobil cuvânt!) își abandonează pruncii, în condiții incomparabile cu cele în care s-au chinuit româncele noastre. În pofida sănătății șubrede, fără nici o recompensă din partea statului sovietic, Ecaterina Panciuc a continuat să-și ajute copiii, i-a dat în rând cu lumea, i-a susținut material și moral până la trecerea la cele veșnice - în 1987, la vârsta de 74 de ani
MARTIRAJUL ROMÂNESC COPII AI DEPORTĂRILOR [Corola-blog/BlogPost/92928_a_94220]
-
Din cauza clădirilor tot mai vechi din România și a structurii tot mai șubrede, românii sunt din ce în ce mai sceptici atunci când vor să cumpere o casă, mai ales din cauza diverselor vicii ascunse, cum ar fi inexistența unui sistem de prevenire a incendiilor, incapacitatea de acces la sistemul defect de țevi sau posibilitatea de condens în sezonul
Vanzatorii nu mai pot ascunde micile vicii ale imobilelor lor. Un nou tip de evaluare le deconspira “defectele” [Corola-blog/BlogPost/93353_a_94645]
-
ultimă porțiune de drum, o nimica toată, trebuia s-o străbatem cu piciorul. Stimulat de fervoarea celorlalți, mă arătasem fără ezitare de acord să merg și eu. Într-una din pauze, Angela se apropiase de mine agale, cu sănătatea ei șubredă nu putea să ne însoțească, o știam, dar se părea că ținea să mi-o spună, cu regret, ea însăși. Își alesese însă nu tocmai bine momentul, căci discutam însuflețit cu băieții în legătură cu preconizata excursie. Vrei neapărat să te duci
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
va remarca pe drept influența simbolicii cabalistice asupra lui Ben Haas), cel căruia i se zicea Maestru, va scoate din manuscris tot ce ar fi putut Însemna imaginea autorului, imaginea vanității sale, singura Însușire pe care se sprijinea făptura-i șubredă; va elibera, așadar, manuscrisul de acele micimi În care s-ar fi reflectat ca pe luciul unei bălți, chipul cu obrazul ciupit al lui Jeshua Krohal, cearcănele sale vineții ca și trupu-i trîndav; apoi va tăia dintr-un condei orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
istorie, după cum se spune, dar care e adesea dată uitării, pentru a fi salvată întâmplător, când scotocești prin pod sau prin mormanele de gunoaie. Se întâmpla când a murit tatăl meu, în ’26. Fusesem nevoit să mă întorc în casa șubredă în care mă născusem și crescusem. Nu voiam să pierd timpul. Tata murise, iar eu avusesem deja parte de destule morți. Casa aceea era casa morților mei, mama murise cu mult înainte, pe când eu încă eram o obrăznicătură, Domnul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
care putea analiza expresia ce predomina pe fețele studenților din anii terminali. La ora cinci a simțit nevoia să-și audă propria voce, așa că s-a retras acasă, să vadă dacă mai sosise vreun nou locatar. După ce a urcat scările șubrede, a cercetat resemnat camera, ajungând la concluzia că nu avea rost să Încerce s-o decoreze cu altceva decât cu fanioanele grupei lui de studiu și cu fotografii de tigri. S-a auzit un ciocănit În ușă. — Intră. O față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
o reuniune colegială, În ordinea În care visele, personalitățile și credințele lor proiectaseră lumini colorate asupra sufletului său. Fiecare dintre ei Încercase să explice gloria vieții și uriașa semnificație a omului; fiecare se Împăuna că sintetizase, În propriile sale generalități șubrede, tot ceea ce fusese deja spus; fiecare depinsese, la urma urmei, de un anumit decor și de convenția aflată la baza teatrului, anume că omul, În foamea lui de credință, Își va hrăni sufletul cu merindele cele mai accesibile și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ce-a zis? se informează Ovidel. ― Ce să zic, mă, spune Johnny ( mitocanul, de!), era al dracului de sălbatică persoana, iar eu nu puteam să o tratez cu refuz. ― Bine, mă, da’ să rupi lucrurile? ― Adevărul e că erau cam șubrede; chiar, Adriene, ia mai înnoiește, neică, chestiile pe acolo, că n-o să mergem acușilea în dezordinea aia, conchide Johnny, iar vodca era parcă mai altfel, mai uleioasă, mai adevărată. Dormeam. Era după-amiază, eram singur, era cald, ningea afară, ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
acolo și voia să le vadă. Cam către sfârșitul turneului, eram nu știu în ce orășel și ne duce impresarul la un hotel lângă gară, dar ce fel de hotel, mai mare mirarea, că avea pereții din ceva tablă, era șubred, ce mai. Stăm noi la masă, bem oarece, impresarul mai dă un rând, patronul mai pune și el, tragem la bere cu nădejde și-l văd pe conu’ Johnny că face ochii ca de pește fiert; mă uit eu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
imaginabile, individul dispune de o singură soluție: să consimtă la ceea ce-l face să fie ceea ce este. Libertatea lui se rezumă la a voi ceea ce se întâmplă sau chiar la a îndrăgi orice epifanie, oricare i-ar fi formula. Epicur, șubred, pipernicit, firav de constituție, teoretizează un hedonism ascetic; Lucrețiu, despre care se crede că avea o sănătate mai robustă, legitimează teoretic un alt raport cu dorințele și cu plăcerile. Pus în fața pasiunii amoroase, de exemplu, poetul roman pare mai apropiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
rând, vesele, / Solemne, îngrozitor de triste. Longfellow (Sclavul cântând la miezul nopții) (engl.). Scări, unghiuri, porți! În prag de ușe. O troli domoli, o troli cu gușe, La ce vărsări, ca de venin, Vis crud striviți și gând cretin! Stângi cuburi șubrede, intrate, De case roșii, zaharate; Verzi investiri, prin cîte-un gang, Sub ceasuri largi - balang, balang! RIGA CRYPTO ȘI LAPONA ENIGEL Baladă Menestrel trist, mai aburit Ca vinul vechi ciocnit la nuntă, De cuscrul mare dăruit Cu pungi, panglici, beteli cu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cap, fără însemnări în interminabilele preumblări prin curtea închisorii, luat în râs de patrioții, oameni din popor, închiși odată cu dânsul, silit adesea să ia parte la bețiile lor de rachiu, procurat prin contrabandă de paznici, adevărată otravă pentru organismul său șubred. Aceste scene, puțin înălțătoare, erau răscumpărate însă seara printr-un ritual impresionant. Deținuții politici se adunau în curtea închisorii, înainte de sunarea stingerii, în jurul unui tricolor, să cânte imnuri patriotice, sfârșind totdeauna cu Marseillesa. La cuvintele "Amour sacré de la patrie", toți
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Mi-era atât de greu să pun această întrebare. Și fără să vreau , toate frământările,neliniștile, adunate în timp, au însoțit această frază care cuprindea în sine surparea unei vieți , unor gânduri care au clădit un edificiu pe o temelie șubredă. Era plecat în D. de 3 ani, timp în care ne-am revăzut de două ori, fără să schimbăm prea multe impresii;cele câteva zile petrecute acasă fiind devastatoare, tăcerile tensionate ducând la stări de agonie și deznădejde. Nimeni nu
ULTIMA ÎMBRĂŢIŞARE... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364288_a_365617]
-
era ca în visurile sale, la un moment dat, a avut, pe fondul unei beții crâncene, o fantezie cu păunul preferat al lui Mbobo. În consecință, ceva mai negru ca de obicei, Mbobo l-a îmbarcat pe o plută cam șubredă urându-i „bon voyage” cu ajutorul unor grenade și rafale de automat. Convingându-l astfel să vâslească disperat spre largul mării. Dar, proverbialul său noroc a funcționat din nou! Ruta era destul de circulată și, peste două zile când începuse deja să
NOROCOSUL TITI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364489_a_365818]
-
juridice din vechime, dar și deschizător de drumuri pe modelul napoleonian, Codul Civil, numit pe bună dreptate al lui Alexandru Ioan Cuza, a reprezentat suflul de modernitate necesar progresului societății românești care, din păcate, se baza pe unele instituții sociale șubrede. Timp de aproape 150 de ani, Codul Civil a fost cel mai statornic act juridic al poporului roman. Completat în varii rânduri numai prin acte normative adiacente și, aproape niciodată în chiar textul său, legiuitorul, alături de juriștii reprezentativi ai națiunii
DESPRE FAMILIA CREŞTINĂ DIN PERSPECTIVĂ CANONICĂ ŞI JURIDICĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361399_a_362728]
-
au reușit. Era încăpățânat din fire și credea că se va vindeca la începutul răcelii cu o cinzeacă de rachiu fiert și cu piper, care să scoată tot focul din el, apoi, văzând cum sănătatea lui a devenit tot mai șubredă,când a ajuns pe patul de spital sub îngrijirea medicilor, a constatat că a fost prea târziu. Plămânii lui erau așa de plini cu pungi de apă, încât a murit într-o noapte sufocat. Pe 24 august moare, lăsând atât
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
vorbe, care să nu te plictisească, astăzi, când îmi adun toate puterile ca să înfrunt viitorul și să pătrund prin el cu un moral sănătos și tenace , mai ales acum ,când în jurul meu , în jurul nostru tronează la fel de proeminent, ușoarele vicii, morala șubredă și predilecția spre desfrâu. Sunt tânăr comunist, Dio! Și-mi place să lupt pentru dreptate, egalitate, libertate-până la sfârșit! Sunt foarte fericit că am ajuns - prin timp-până aici și că am putut să-mi dau seama că omenia cu care
DEŞERTUL DE CATIFEA (71-74) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363897_a_365226]
-
securisto-masonică a zilei de azi: intimidarea. Cu moartea bătându-le ceas de ceas la ușa destinului individual, specimenele jalnice la privit ale momentului își conțin într-un mod patologic sentimentul cronic al ne-muririi individuale, al înveșnicirii propriilor lor ființe șubrede și complet aspiritualizate într-o formă de existență pe care efigia degradării umane tronează dominator și despotic la nesfârșit, parcă. Toți, fără deosebire, trăiesc sub copita unei neoideologii a desfrâului și a falsei condescendențe devenite fundamentul de carton cu mucegai
ARTA MIZERIEI PE PLANETA BĂSESCU-BOC-UDREA de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362431_a_363760]
-
la ele numai după un an, pentru ca în anul următor, întors la Bacău, să se înscrie și să obțină diploma de licență în drept la facultatea cu același profil din Iași. Nu profesează niciodată ca avocat, poate și din cauza sănătății șubrede, ocupând de-a lungul vieții funcții mărunte de funcționar, șef de birou, copist, referent sau bibliotecar. La 47 de ani se căsătorește cu poeta Agatha Grigorescu, cu care are un fiu, iar la 51 de ani se pensionează primind de la
„ … DESCHIDE CLAVIRUL ŞI CÂNTĂ-MI … ” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362500_a_363829]
-
îngânase Theodora. Uite că poți crede asta!... Apoi au început să bombardeze anglo-americanii. Au atacat în mai multe valuri, fără să țină seama de starea populației civile. Casa noastră nu a fost lovită în plin, dar pereții ei vechi și șubrezi s-au năruit sub suflul exploziilor. Ieșirea noastră din pivniță s-a blocat cu zidărie și moloz. Mai tarziu ne-am dat seama că, de fapt, țintele avioanelor fuseseră instalațiile industriale și de cale ferată. Se iscaseră focuri mari din pricina
LAGĂRUL de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360878_a_362207]
-
profesorului Bogdan Murgescu evocă precaritatea culturii noastre materiale la mijloc de secol XX: jumătate din locuințele țărănești investigate de echipele sociologului Dimitrie Gusti nu aveau latrine. Pare un detaliu penibil, însă direct răspunzător pentru chestiuni precum igiena precară, sănătatea corporală șubredă, nutriția deficientă, mortalitatea infantilă ori speranța de viață scăzută. Documente de arhivă mai arată că și în anii comunismului târziu puteau fi raportate cazuri izolate de holeră (boala mizeriei și, deci, un alt indiciu al subdezvoltării). De asemenea, România are
MIHAIL NEAMTU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366796_a_368125]
-
să renuț la discuții pretins „savante” care mă depășesc și pe care nu le pot susține cu argumente pe măsură, plauzibile, greu atacabile, acestea fiind cum se observă (de la o poștă) copilărești, improvizate sau probate de o experiență de suprafață, șubredă, nerelevantă. Lipsa exercițiului intelectual, retoric, de un anumit nivel de inteligibilitate, într-un cadru organizat și nu doar autodidact cum am făcut eu, poate fi și el motivul renunțării mele. Să „atacăm” mai bine probleme mici și simple(de-astea
de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366805_a_368134]
-
nu au reușit. Cum era încăpățânat din fire, credea că se va vindeca la începutul răcelii cu o cinzeacă de rachiu fiert și cu piper, să scoată tot focul din el, apoi, văzând cum sănătatea lui a devenit tot mai șubredă, ajuns pe patul de spital sub îngrijirea medicilor, s-a dovedit a fi prea târziu. Pe 24 august moare, lăsând atât copilele și pe Fana, fără nici un sprijin material. Plămânii lui erau așa de plini cu pungi de apă, încât
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
rădăcini, aruncat de o viitură pe un mal pustiu, îi apăru Arinei în minte. “Când ți se taie contactul cu ceea ce știai, cu ceea ce erai și te pierzi în spațiu și timp, rămânând doar un prizonier într-o atât de șubredă carcasă, oare ce mai poți simți?” - se întrebă ea, încercând să zărească ceva, dincolo de nevolnicia trupului din fața sa. “Totuși, dacă suferința vine din comparații, din regretele de a nu fi putut atinge țintele dorite, atunci când mintea devine doar o foaie
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]