280 matches
-
de bietul Valerică Frunză ați auzit? - Ce-a pățit? a venit aproape instantaneu, avalanșa de întrebări? - S-a apucat să scrie poezii - spune, cu compasiune, deținătorul informației. Explicație De ce au copacii ramuri? Pentru a le folosi când stau la o șuetă, asemeni actorului clujean Rabă, și pentru a se prinde în horă când Natura interpretează, pe strune de vânt, „Arta fugii” de J.S. Bach. Catrene cu tâlc Fără deosebire Indiferent dacă ai fost gestionar, Șofer sau cadru universitar, După o tembelă
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
de meridian, Trebuie să lupte cu cel mai perfid dușman. Timpul Nu trece timpul peste noi, accelerat, Ci noi îl parcurgem lent, neobservat. Existența, cu toate ale ei, e trecătoare, Peste un timp ce început și nici sfârșit nu are. Șuetă literar-bahică Un vin bun și-o poezie Provoacă euforie Dacă vinu-i abundent Și poetul cu... talent. Simfonie de Ajun Parfumul sarmalelor se-mbină magistral Cu al altor bucate gătite tradițional. Alcătuind o simfonie a aromelor, în bloc, Ce-ți agresează
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
oral, și unde gesticulația, tonul și mimica sânt totul. Să spun doar că era fermecător. Ne amuzam copios și povesteam apoi mai departe istoriile din lumea literară care ne ajunseseră la urechi. Cum la sfârșit urma o nouă porție de șuetă și anecdotică, cenaclul propriu-zis era de fapt un fel de mare paranteză. Se citea ce aducea fiecare, la fel ca la cealaltă "Junimea", fără programări și fără preselecție. Prima lectură pe care am auzit-o a fost extraordinară și mi-
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Mel Cooper. Thom o întâmpină cu o înclinare a capului și făcu un alt lucru pentru care era cunoscut, chiar dacă Rhyme nu prea era de acord cu el: întrebă dacă dorea ceva de băut. - Thom, nu suntem tocmai la o șuetă, îl apostrofă Rhyme. Kara oricum spusese că nu are nevoie de nimic. Thom însă insistă. - Bine. O cafea se poate? - Bineînțeles. - Tare. Și cu mult zahăr. - Chiar nu cred că..., începu din nou Rhyme. - Cafea pentru toată lumea, anunță ceremonios asistentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
soldățoiul Îl agresase pe nefericitul scriitor. — Lămurește-mă, prietene Montenegro, a intervenit Parodi. Ciudatul vostru tren nu oprea nicăieri? — Dar de unde-ați căzut, don Parodi? Domnia voastră nu știți că Panamericanul merge direct din Bolivia la Buenos Aires? Continuu. În după-amiaza aceea, șueta a fost fără sare și fără piper. Toți voiau să comenteze numai dispariția lui Bibiloni. Fără Îndoială că cel puțin un pasager observase că Întâmplarea punea sub semnul Întrebării mult trâmbițata securitate pe care capitaliștii saxoni o atribuie convoiului feroviar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
poetului Alexander Pope I Cu sinceritatea virilă ce-l caracteriza, poetul José Formento nu șovăia să repete fără răgaz doamnelor și domnilor ce se Întruneau În Casa Artei (Florida colț cu Tucumán): „Pentru spiritul meu, cea mai mare sărbătoare sunt șuetele În care maestrul meu, Carlos Anglada, luptă Împotriva acestui Montenegro stil 1800. Ce mai: un Marinetti Împotriva unui Lord Byron, un 40 CP Împotriva unui aristocratic tilbury, o mitralieră Împotriva unei spade.“ Atari turnire constituiau, de altfel, și plăcerea protagoniștilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
expoziție din Palermo decât minunata Întâlnire a Naturii cu Arta, a pampei cu Carlos Anglada, ce se producea treptat chiar pe moșia sa. Pe când jos defilau animalele, negre sub soarele În agonie, sus, pe terasă, oamenii se dedau din ce În ce mai mult șuetei și erau mereu mai vorbăreți. O singură interjecție a lui Montenegro la adresa maiestății taurilor a fost de-ajuns pentru a deștepta creierii lui Anglada. ținându-se pe propriile-i picioare, maestrul a improvizat una dintre fecundele tirade lirice ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de Duco por Gauweloose. Mă fascinează fieru vopsit alb. Mickey Montenegro - nu vi se pare purcoi dă genial? - ne-a spus să venim să vă deranjăm. Ce baftă pe noi să dăm de matale. Aș vrea să vorbim nițel o șuetă, că-i ca drogu să le tot repeți chestia la grubări, care te hăbăucesc cu Întrebările, și cumnatelor mele, care-s ca opiu. Vă voi face filmu la Întreaga zi de 30 Încă din zori de dimineață. Ieram decât Fromento
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Înger. Da iera și el dă vină, că le soilise până târziu. În ajun, el și Formento stătuse până-n zori la parole despre-o terfeloagă. Asta-i, dacă se-apucă să trăncănească de ce n-are habar. Am ajuns la sfârșitu șuetei, da m-am prins pe loc că ce parolau. Pepe - Formento, vreau să zic - pregătește o traducere populară din La soirée avec M. Teste. Da ca să meargă până-n inimă la mase, care la urma urmelor ele-s totu, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dimineață de septembrie, pe Anglada Îl lovise inspirația. Mintea-i lucidă intuia trecutul și viitorul; istoria futurismului și chipul În care unii hommes de lettres Îl săpau pe la spate, doar să accepte premiul Nobel. Când Parodi și-a Închipuit că șueta se sfârșise, Anglada a fluturat o scrisoare și a spus, râzând binevoitor: — Bietul Formento! Hotărât lucru, pirații chilieni știu care-i treaba. Citiți această misivă, prietene Parodi. Nu vor să publice grotesca versiune a lui Paul Valéry. Don Isidro a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
capăt tristeții fiului, tatăl a grăbit În taină tipărirea operei și, cât ai clipi din ochi, l-a copleșit prin surprindere cu șase sute și cincizeci de exemplare pe hârtie Wathman, de format Teufelsbibel. În secret, Comandorul e proteiform: stă la șuetă cu medicii de familie, ține ședințe cu interpușii Băncii, Îi refuză obolul baronesei de Servus, care vântură amenințător sceptrul peremptoriu al Ajutorului Antievreiesc, Își bisectează capitalul În două ramuri: pe cea mai mare o hărăzește fiului legitim - un ciubăr de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Gregorio Martínez Sierra al nostru a fost sever, dar cât se poate de drept, când a publicat chestia cu femeia care este un sfinx modern. De bună seamă că nu veți cere generozității mele cavalerești să reproducă punct cu punct șueta dintre marea doamnă nestatornică și pisălogul june prim, care voia să facă din ea o simplă confidentă. Astfel de baliverne și tocănițe din vorbe de clacă aparțin mai curând romancierilor franțuziți și grosolani decât celor care caută adevărul. Dar nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
casa pe de-a-ntregul, dar a devorat o puzderie de lampioane micuțe din lemn. Nu răscoliți pământul În căutarea apei, domnule Parodi, nu vă deshidratați onorabilul trup: pojarul a fost stins. Dar, vai, s-a stins și instructiva căldură a șuetelor noastre. Madame Hsin și Tai An s-au mutat În strada Cerrito, purtați pe roatele și adăpostiți de coșurile unor trăsuri; Nemirovsky a folosit banii primiți pentru asigurare pentru a Înființa Compania Focurilor de Artificii; Fang She, liniștit ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
m-am Împrofitat pă cai mari dă viraju luminat care-l lua parolele cu care ne dam talente: c-o șopârlă strâmbă care, În a mai bășcălioasă tinerețe dă garagață, mi-ar fi invidiat-o și P. Carbone, am virat șueta ș-am glisat-o la Marile Necunoscute, c-aveam o fixă s-arunc burtoiu valoros În Casă la Catihetu. Făcând grosso modo rezumatu la directivele dân ghidulețu elemental, da șucar trăznet, a lu P. Fainberg, l-am desfigurat cu Întrebarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să-i dau răgaz, l-am iscodit: — De unde scoți atâtea istorii, amice? Răspunsul mi-a confirmat bănuiala subită. Mi-a zis că pe toate, sau aproape pe toate, i le povestise Nierenstein, iar pe celelalte, Nicasio Medeiro, marele tovarăș de șuete al răposatului. A mai adăugat că cel mai nostim e că Nierenstein le povestea tare prost și că oamenii din ținut le Înfrumusețau. Totul mi s-a lămurit fără Întârziere: aspirația poetului de a realiza o literatură absolută, observația lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
etcaetera. Îl desfidem pe criticul cel mai dispus să denișeze, fie-ne iertat galicismul, măcar o singură metaforă În complexa totalitate a artei lui Loomis, cu excepția celor Înregistrate de etimologie. Cei care păstrăm În memorie, ca Într-un etui prețios, șuetele la care trăncăneam din plin și lejer În strada Parera și care adunau adeseori sub un singur arc două crepuscule, cel al după-amiezei din ajun și cel al dimineții neînțărcate, nu vom uita cu ușurință batjocoritoarele diatribe proferate de Loomis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
el verifica și dacă un fragment din Sapho sau o inepuizabilă maximă a lui Heraclit nu dăinuia mai mult În timp decât nenumăratele volume ale lui Trollope, ale fraților Goncourt și ale lui Prăjitu, refractare memoriei. Un asiduu participant la șuetele de sâmbătă din strada Parera a fost Gervasio Montenegro, Încântător atât ca gentleman, cât și ca stăpân al stabilimentului din Avellaneda; după știrea noastră, la acea multitudinară formă de manifestare a orașului Buenos Aires, unde nimeni nu cunoaște pe nimeni, César
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
impecabilă bonomie concesii reclamei unor corespondenți anonimi, adaugă primitivului catalog o a cincea savoare, dulcele, care, din pricini pe care nu e cazul să le investigăm, multă vreme Își bătuse joc de perspicacitatea sa. În ’92, unul din participanții la șuetă, Ismael Querido, deschide, sau mai bine zis Întredeschide, porțile aproape legendarei incinte Les Cinq Saveurs, chiar În spatele Panteonului. Imobilul e primitor și modest. Plata prealabilă a unei sume modeste oferă eventualului consumator cinci alternative: un cubuleț de zahăr, un cub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
s-a nimerit să fie un tânăr provincial numai moderație și prudență, care n-a ajuns niciodată la căile de fapt, pe când io-mi dădeam talente cu privire la artele plastice. Să recunoaștem că, cel puțin de data aceea, companionul meu de șuetă a fost la Înălțimea copioasei mele perorații; pe când ingeram În magazinul La Cinci Colțuri de Stradă o cafea cu lapte, cuasi la sfârșitul ditirmabului meu analitic cu privire la sursa Lolei Mora, el m-a informat că era sculptor și m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cu zamă d-aia albă dă strugurei, perdut În talieru dă tâmplărie. Și uite-așa, gnocchi-n sus, gnocchi-n jos, a dat gata butelca și m-a lăsat bușbeu cântându-l personal pă Caruso În Lohengrin. Puhoiu dă potol, băutură și șuetă i-a trezit soileala și la trei și douăzeci p.m. s-a și pus pă crivat. Mandea igienizam farfuria și cinzeaca și gemeam la gându că ce-o să servească diseară. M-a zmuls dân idei un urlet dă mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
o Fata Morgana dă ape sulfuroase. Răbdare, frate-miu. Monsieur L. Durtain, patronu, ie, ș-o zic pă șleau, primu igzecutiv viu dân istoria lu otelu lui, da scapă prileju să-și deie talente cu asta, că se Întinde la șuete cu a mai asortată amplitudine. Dân când În când, se bagă În viața personală a lu chelăreasa Clementine. Sunt niscaiva nopți, pă zău meu, care nu poci să pui geana dă cât rahat halește. Da când, În sfârșit, Îmi uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
misie delicată. Brunu mi-a părut cherchelit și a zis că da. În fața scării fatale, Brunu, care, când nu te-aștepți, se bagă În egoizmu lui abulic, a zis că n-avea să meargă sus și s-a pus la șuetă c-un vecin, care am aflat că iera ceasornicar și chiar dă ultimă oră. Io am urcat sus bâțâind cu brățara care o cumpărasem nainte dân Emporiu cu Reduceri. Deștu Îmi mai tremola Încă pă sunerie, când Locarno s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Mir y Baralt. Nici o fărâmă nu se mai poate adăuga textului plin de haz pe care l-am exhumat; faptul strălucește În totala-i integritate: „Pe când Morarul era În trecere prin Jaca, niște mici derbedei l-au zărit stând la șuetă În stradă cu un tip purtări foarte distinse și, vrând să-și râdă de simplitatea lui, i-au strigat: — Ei, bărbate, cu ce bărbat stai? La care Zúñiga, fără să-i vină sângele-n obraji și fără să-și piardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
din simplă prietenie paginile celebrei povestiri Tlön, Ucqbar, Orbis Tertius Încep prin a-l evoca pe Bioy. Cel mai probabil e că o serie de găselnițe borgesiene care fac astăzi deliciul cititorilor s-au copt tocmai În cursul nesfârșitelor lui șuete cu Bioy. Oricum, e sigur că se simțeau tare bine Împreună. Borges Îi mărturisește chiar lui Sorrentino: „...mă simt atât de În largul meu, Încât uit că lucrez cu Bioy Casares: căci de lucrat, lucrează cu adevărat al treilea, bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
noastre. Dar el era mai coerent ca mine. Borges [...] credea că literatura era mai importantă decât adevărul. În schimb, eu nu“. 2. O insolită simbioză literară. Cei doi scriitori argentinieni practicau cu voluptate o formă activă și agreabilă a lenei: șueta nocturnă inteligentă, o horbotă spumoasă de cuvinte schimbate Între prieteni, Împletite după criteriul drag mai ales lui Borges: cel hedonist. În fina ei țesătură detectăm azi nu numai ciornele mentale pe care Borges era obligat să le practice din pricina miopiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]