271 matches
-
de altminteri dorința de a înființa o fundație culturală dedicată memoriei lor. Nici el nu bănuia că, odată ajuns în România, va fi atît de cucerit de așezări și de oameni încît va alege să rămînă aici, devenind un emigrant șui generis la o vîrstă cînd alții își fac deja bilanțul vieții. Pe scurt, Eugčne Van Itterbeek, căci despre el e vorba, și-a cumpărat o veche casă săseasca în Cisnădioara, în preajma dealului pe care se ridică silueta cetății teutonice, si
Istoria unei reviste by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7286_a_8611]
-
erau de neîncetata fulguială. Îmbrăcămintea nu i se deosebea de a oricărui cerșetor dintre cei care mai treceau uneori prin sat. Cu toate acestea, silueta lui de-șelată, câtă se vedea prin gardul cu căciuli de zăpadă pe ostrețe, avea ceva șui, de om care nu era de prin partea locului, sau poate (Maria-și făcu cruce în gură cu limba) nici măcar de om: semăna trupul lui decupat pe casa dărăpănată de peste drum cu unul dintre diavolii zugrăviți în biserica satului, acolo
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cele două bulbucaturi ale ochilor, doi stropi neclari de azur, și filamente negricioase mai conturau și-n alte zone organe și dezvoltări încă de neînțeles. Culori tulburi, amestecate cu o ceață alburie, se străvedeau prin coaja subțire. Pe când țitera, acum șuie ca o orgă de catedrală, cânta tot mai avântat, Vasile parcurse ultimele ocoluri ale spiralei, atât de strânse încît ultimul nu mai era decât o răsucire a trupului după stâlpul central de sidef, tranda-j firiu ca interiorul ghiocurilor. Atunci, întorcîndu-se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
diseară urma să meargă la circ cu ai lui și zâmbi. În interior, casa era-naltă ca o biserică. Ceea ce, văzut din afară, părea a fi etajul nu era decât prelungirea spre bolta plafonului a încăperilor de jos, înguste și șuie ca niște interioare de clopotniță. Planul casei era-n cruce, două coridoare se intersectau puțin dincolo de centrul clădirii, cel transversal ducând spre odăi deocamdată mascate de perdele de catifea. Culoarul de la intrare ducea însă, în capătul celălalt al casei, spre
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în vechile diorame cu bătălii celebre, pe când restul luptei, încîlceala de cai, brațe cu săbii ridicate, orizonturi în flăcări e pictat pe o pânză desfășurată în semicerc. Cei trei aproape că fură absorbiți de bucata aceea de realitate: o casă șuie, neverosimil de îngustă, terminată într-un fronton cu curbe îndrăznețe. În centrul frontonului, la patru caturi înălțime, lucea gălbui o fereastră rotundă, singura luminată. Părea o a doua lună pe cerul care-nflorise nebunesc deasupra Amsterdamului. Poarta era stacojie precum
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu scrisul meu tremurat, probabil că am scris adresa neciteț. Ce noutăți să vă dau? O să apară În curând, cu un frumos articol despre Plicul negru, un volum de critică de Ov.S. Crohmălniceanu. Într-o Istorie cam sărăcuță și cam șuie a literaturii române contemporane, Ion Rotaru, un universitar, se ocupă pe larg și cu relativă bună credință (dar fără să priceapă mai nimic) de proza bine cunoscutului autor al romanului la care m-am referit. Atât Florin, cât și Mircea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
soarele strălucitor. Din această cauză, Liu și Mao devin dușmani. Totuși, Liu nu privește lucrurile astfel. Liu are convingerea că, pentru viitorul Chinei, el și Mao pot ajunge la o armonie. Nu că m-aș simți bine în legătură cu moartea vicepreședinte șui Liu în 1969. Însă el e cel care l-a făcut pe Mao să apese pe trăgaci. Mao se simte pur și simplu amenințat de el, atât. Liu are puterea unui copil politician. Spre deosebire de premierul Zhou, mareșalul Ye Jian-ying și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
îi tresări, alertat. —Căcat. Uită-te unde arăți! Ce se întâmplă, pentru numele lui Dumnezeu? Lăsă să-i scape un strigăt de durere. Nu vezi? E exact unde am făcut eu accidentul. Se lăsă pe spate, sprijinindu-se de ușa șuie a pivniței. Ia explică-mi și mie. Timp de o clipă, păru la un pas de o criză de nervi. Să salvați păsările? Să salvați râul? Dar pe mine cine mă salvează? Unde dracu’ e Doctorașu’? Am să-l întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
același tip de pat pe care îl aveau și ai mei la Brașov, alcătuit din două părți care se puteau ridica și sub care țineai așternutul de rezervă. Dincolo de pat era o bibliotecă. Fusese făcută la comandă, avea un caracter șui și oarecum artistic; golurile dintre rafturi erau acoperite cu imitație de cărămidă. În stânga era un dulap. Era același model de dulap ca acela din dormitorul părinților mei, de la Brașov. Ciudate coincidențe, ai fi zis, dacă n-ai fi cunoscut perioada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
coloane strunjite și o mulțime de paralelipipeduri albe, roșii și verzi. Sora mea făcea din ele frumoase locuințe simetrice, încununate de țuguiuri. Eu i le dărâmam, ca s-o văd cum plânge, apoi făceam și eu un fel de turnuri șuie, așezând, pur și simplu, o piesă peste alta, până ce totul se prăbușea. Cât timp am locuit acolo, plopii, abia plantați când ne-am mutat, au crescut mai înalți decât blocul de opt etaje, ascunzând cu totul Circul de Stat și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
von Sydow să reia partitura personajului rău de la nivel înalt (adică președintele corupt al Tribunalului Penal Internațional), regizorul ne-a rezervat o mare surpriză distribuindu-l pe Roman Polanski în rolul redus, dar colorat al unui polițist francez un pic șui, un fel de inspector Clouseau așa cum se așteaptă americanii să găsească în Orașul Luminilor. Și, firește, orizontul de așteptare al americanilor nu putea să nu rateze Turnul Eiffel, unde are loc cea mai spectaculoasă confruntare fizică a filmului, confruntare sfârșită
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
care încă mai fâlfâia din aripile moi. Dar altfel rămâneau nemișcate, fiecare pe bucățica sa de lemn. Sânt mani tucani ji lari ilari îmi venea în minte, privind toate acele ciori vopsite, cu paiele ieșind prin cîte-o crăpătură, cu ciocurile șui, butucănoase ca ale tucanilor și ale păsărilor-rinocer, în formă de ac, ca ale păsărilor colibri, unele cât bondarii. Penajele erau și ele răsuflate, decolorate: ce fusese odată albastru de Prusia și verde ca smaraldul în cozile păunilor, ruginiu-vulpe în ale
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de la spitalul de nebuni (II, p. 623). Remarcând că, de la misteriosul accident la care a fost martoră, soția lui e numai nervi, aude peste tot și vede peste tot numai dușmani (II, p. 623), Ionel afirmă despre ea că e șuie, că zilnic face asemenea isterii (II, p. 624) și reprezintă un caz tipic de delir de persecuție : Este în stare să nu doarmă o săptămână, să tune și să fulgere, să-și ruineze sănătatea, să se distrugă, câștigând ceva derizoriu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
mare atenție la ce se întâmplă în centrul urbei, la felul cum sunt îmbrăcați oamenii, la mișcările și gesturile lor. Ca un romancier realist, poți vedea categoriile sociale și profesionale, tipologiile ilustrate aproape didactic. Fie eleva de liceu înțolită mai șui (să moară colegele de invidieă, fie mama elegantă și preocupată, care vorbește la mobil și-i trasează soțului obișnuitele indicații, fie pensionarul mai amărât, dar îmbrăcat decent, care respectă ostentativ regulile de circulație și, când se face verde, începe să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
că dacă mai trăiește, să fac o danie azilului, ca să avem, baba și cu mine, un adăpost pentru bătrânețe”. „Fiindcă, să vezi - mai grăi Zaharia - mâna îmi tremură pe rândeaua care merge pișălău și blana coșciugului a început să iasă șuie...” Ferdinand Sinidis se ridică încovoiat din fotoliu, ca să prepare al doilea rând de cafele. Se plimbă agitat prin cameră, ignorându-mi prezența, cu gândul dus departe. Botișorul său de știucă tremura ca târtița și brazdele adâncite ale obrajilor abrupți tăiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ai cărei ochi erau două palide picături de apă înconjurate cu umbre albastre. Buzele îi erau mărite cu o linie portocalie care ajungea aproape până la nări. Pe lângă cercei, câteva șuvițe de păr cărunt scăpau de sub peruca neagră, care stătea puțin șuie. Fusta scurtă dădea la iveală picioarele ofilite și strâmbe, iar escarpenii prea largi păreau niște galoși. Zilele întregi de somnolență sub o lampă cu ultraviolete o copseseră pe domnișoara Trixie până la o nuanță cafeniu-aurie. Zău că arată bine, spuse domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mușchii șalelor și, astfel, melodia le da, complezent, înapoi ceea ce anume împrumutase de la ei. La auzul lui Oyral quartetul Schmidt fusese cuprins de o veselie frenetică. Singură, imună, doamna Schmidt privea cu indulgență cum acești oameni serioși erau deodată cam "șui", cum ar fi zis Lina în moldoveneasca ei singuratică. Acces trecător, de altfel, cum bine credea doamna Schmidt. Și iată că, după atâta timp, când quartetul Schmidt era de mult dizolvat, Oyral reapărea pentru a 204 205 consemna starea lirică
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
clipa În care se așeza). Dar după ce ea Îi dădea Înainte o vreme, el spunea „Gata, gata cu schmaltz-ul ăsta de Weimar. Las-o moartă, Margotte!“. Acea Întrerupere virilă, puternică nu avea să mai fie auzită vreodată În camera asta șuie. Margotte era scundă, rotunjită, Împlinită. Picioarele-i În ciorapi negri de plasă, În special sub coapsă, erau atrăgător de pline. Când stătea jos, Își Întindea un picior ca dansatorii, cu arcul tălpii curbat Înainte. Își punea pumnul mic și puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
astea, nu mai deranjau, de-acum, aproape pe nimeni. Doar autorităților, sub a căror jurisdicție erau, au Început a le crea, de la un anumit timp, probleme deosebite. În primul rând, că, din punct de vedere al demografiei, lucrurile stăteau deosebit de șuie. De născut, nu se mai nășteau copii; de murit - mureau, destul de mulțișori, existenți, de la o vreme, Încoace. Și numărul acelor locuitori scădea drastic și cu o rapiditate uimitoare, pentru Împricinați, și, Îngrijorătoare, pentru diriguitori. Dar, așa-i! Când ți-o
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ceasul ce dispare în pântecele navei - patru tineri cu pantaloni bufanți și fețe halucinate îl salută pe Corto din miezul universului lor etanș și saturat de muzică. Mireasma ciupercilor lui Levi Colombia ajunge până la Corto și acesta înțelege că submarinul șui descinde din aceeași groapă a timpului spre care se îndreaptă și el. Rasputin însuși îi face semn vesel cu mâna, în vreme ce ostrovul său din Pacific plutește în derivă pe o mare de smarald. Cerul lumii lui Corto se deschide asemenea
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
M-au lăsat c-un vraf de pene... Rar, le culegeam alene: Moșul Iene Răzbătea de prin poiene Să-mi dea genele prin gene. Și trudit Lângă vatră prigorit Privegheam prelung tăciunii... Umbre dese Ca păunii Îmi roteau pe hornul șui Leasa ochilor verzui. Și-mi ziceam în gînd: "Dar el, Melcul, prost, încetinel? Tremură-n ghioacă, vargă, Nu cumva un vânt să-l spargă; Roagă vântul să nu-l fure Și să nu mai biciuiască Bărbi de mușchi, obraji de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Rupta lumilor meninge! Pîn' la el, Ușurel, Pe arc tors fără cusur, Îndoiește și întinde Zborul tău de șoarec sur... Și cu pumnul dus mosor Pîn' la sita din tărie, Treieră șuierător Spart descântec din fetie! f) Buhuhù la luna șuie, Pe gutuie să mi-l suie, Ori de-o fi pe rodie: Buhuhù la Zodie. Uhù, Scorpiei surate, Să-l întoarcă d-a-ndarate, Să nu-i rupă vreun picior Câine ori Săgetător! - Ai văzut? Muri o stea. Ca o Zmieură mustea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și cifrul tainei, o incifrează ca o nouă taină pe care numai poezia o poate descoperi cu ajutorul metaforei. Omului trebuie să-i rămână cifrul, criptograma fiind o lege a vechilor texte de inițiere, ca păstrătoare de taină: "Buhuhù la luna șuie,/ Pe gutuie să mi-l suie,/ Ori de-o fi pe rodie:/ Buhuhù la zodie./ Uhù scorpiei surate,/ Să-l întoarcă d-a-ndărate,/ Să nu-i rupă vrun picior/ Câine ori săgetător!" (Domnișoara Hus). Însuși titlul de Domnișoara Hus este un
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
La domnie și‐ n cetăți Că de stai și te gândești, Cărțile filozofești Câte sunt, toate‐ s grecești, Chiar și Gaton, însuși Gaton, E nepot vărului Platon. Roze sunt câte ‐ au rămas, Vremea trece ceas cu ceas, Este vântul, vântul șui, Vine‐o vreme ‐ a nimănui. 210 șt. O. Iosif ( 1875‐ 1913 ) „Doi călători veneau de pe drumuri opuse și m‐ au întâlnit în calea lor. Cel dintâi care a sosit, de bună sea mă, a fost șt.O.Iosif, trist, melancolic
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
știa cum e treaba, Dar avea un principiu azi demodat De la părinții părinților lui, Din îmbătrânitul sat, De Istorie așezat, Lângă Vaslui: După ce te-ai cununat Abia ai mușcat Din ,,măr"! Și-l mănânci tot! Altminteri te considerăm idiot ! Idila șuie s-a terminat, La modul nu tocmai ciudat; Codana școlită a plecat Spre...,,lumea bună", Și după un an, poate-o lună, A văzut-o timidul băiat, La plajă, în bar, pe terase La brațul mai multor...golani, Iar el
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]