331 matches
-
se face o singură dată În viață. Dumnezeu, ca să sufle lumea cum sufli Într-un glob de sticlă, are nevoie să se contracte În el Însuși, pentru a căpăta suflu, și apoi emite lungul șuier luminos al celor zece sefiroți”. „Șuier sau lumină?” „Domnul a suflat, și lumina s-a făcut”. „Multimedia”. „Dar e necesar ca luminile sefiroților să fie strânse În niște recipiente capabile să reziste strălucirii lor. Vasele destinate să-i primească pe Keter, Hokma și Bina au rezistat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
fiecare câte un pumn în piept, numai o clipă, cât pârâi salva și până când țevile cu gura fumegândă alb reveniră în poziția orizontală. Trâmbița nu-și întrerupse deloc țipetele de aramă... Zdrențele zgomotului împușcăturilor încă nu se risipiră și nici șuierul gloanțelor încă nu apucase a se potoli când din vălmășagul de oameni țâșniră stropi de sânge și urlete de durere. Multe trupuri se prăbușiră, scormonind pământul, care cu unghiile, care cu dinții, toate zvârcolite de chinuri ca niște râme zdrobite
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tot negativ! Douăzeci și patru de ore de decontaminare, după aceea veți putea să-l introduceți. În interiorul navei, un alt personaj optă pentru decizia contrară. Ash coborî levierul de comandă a ușii blindate. Un indicator roșu se aprinse, însoțit imediat de un șuier zgomotos, caracteristic. Dallas și Lambert se uitară la panoul interior culisând. Pe consola lui Ripley se înșirară cuvinte de neînchipuit: SAS INTERIOR DESCHIS SAS INTERIOR ÎNCHIS. Stupefiată se uită la legendă fără să-și creadă ochilor. Cu trupul lui Kane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
în spitalul de medicină tropicală. ...M-am deșteptat într-o dimineață și am privit surprins încăperea aceea aibă ― mirosind a zahăr ars și a amoniac ― și pe doamna care citea confortabil într-un jeț aproape de fereastră. Câteva minute am ascultat șuierul ventilatorului, încercînd să aflu cine îmi vorbise mie, chiar atunci, de Lord Jim al lui Joseph Conrad. Îl auzisem, îi știam glasul și cât n-aș fi dat să mă pot ridica din pat și să-i spun că romanul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cum ? - această făptură înspăimântătoare. Sub picurarea vie a lumânării, un cap înnegrit și micșorat cât pumnul, părând mai mic pe imensitatea albă a pernei, cu ochii sclipind înghețat, cu buzele vineții și arse. Nemișcată și doar respirând zgomotos, un ciudat șuier al aerului, ca o luptă cu ceva nevăzut asupra căruia ea își concentrase toată atenția. Eu sunt, știi că sunt eu ? îi șoptește prostește și, pe acea față ce încremenea înghețând și în acei ochi care nu mai zăreau pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
îi șoptește prostește și, pe acea față ce încremenea înghețând și în acei ochi care nu mai zăreau pe nimeni, pupila neagră se strânge vie, a înțelegere. S-a strâns, într-adevăr, sau a fost doar o iluzie ? Pentru că ciudatul șuier al aerului printre buzele ei întredeschise nu s-a întrerupt o clipă și ea păstrează același aer concentrat, ca și când toată atenția trebuie să-i fie la acest lucru foarte important, care o privește doar pe ea și de care se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
zornăitul unor garnițe goale de lapte într-un faeton - obișnuitul foșnet al străzii, al casei, al lumii care, rămânând aceeași, încetase să mai fie primitoare și caldă, și unde își ascundea atunci rânjetul dezmățat și înfiorător ? Pași împrejurul lui, ciudatul șuier al aerului auzindu-se parcă mai slab printre buzele vinete și expresia ei încă și mai concentrată, dar și mai nepăsătoare, ca și când, oricât ar fi de incredibil, ea a uitat că trebuie să isprăvească mai repede acel lucru care o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ceea ce doar el crezuse că e cu putință : un urcuș firesc și agreabil spre un binemeritat belșug și o armonie dulce... Pentru că, batjo corind orice sens, orice încurajare, nu mai lăsase în loc decât pângăritoarea duhoare de carne putredă, decât nedreptul șuier al aerului printre buzele întredeschise... încât la fel de firesc i se pare și cum, dintr-odată, ciudatul șuier a încetat, cum fălcile împietresc întredeschise și, obișnuită, moale, se aude numai tăcerea... Dacă mi-ar fi copil, după o astfel de imagine
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și o armonie dulce... Pentru că, batjo corind orice sens, orice încurajare, nu mai lăsase în loc decât pângăritoarea duhoare de carne putredă, decât nedreptul șuier al aerului printre buzele întredeschise... încât la fel de firesc i se pare și cum, dintr-odată, ciudatul șuier a încetat, cum fălcile împietresc întredeschise și, obișnuită, moale, se aude numai tăcerea... Dacă mi-ar fi copil, după o astfel de imagine a încercărilor lui, nu aș putea împinge deoparte, cu o mână atât de sigură, plicul, în timp ce scena
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Orașul se vedea undeva în depărtare, răspândind, sub razele soarelui, o lumină albă și ușor cețoasă deasupra orizontului, în timp ce în jurul lui creșteau nestingherite bălăriile înalte, nerușinate și atotstăpânitoare. Vântul care le clătina făcea să se audă în răstimpuri câte un șuier în timp ce le mângâia în trecere capetele țepoase și ciufulite. Niciun petic de pământ nu era cultivat cât vedeai cu ochii, iar drumul pe care trebuia să-l păzească Eugen nu se știa sau el cel puțin nu știa nici de unde
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
celălalt însă, poemele lui Ion Lazu sunt traversate de sentimente care nu ating intensități extreme, spectaculoase: iubirea este domoală, calmă, împlinită și nici măcar moartea nu naște spaime, fiind, mai degrabă, privită cu împăcare, ca un dat: Moartea e încuibată în / Șuierul planetei Pământ. Sincopele speranțelor - sau ale viețuirii depline, în general, - sunt înregistrate tot molcom: Prin sufletul nostru nu se mai vede / Ca printr-o fereastră prea veche... Nici timpul, în curgerea lui continuă nu-i provoacă eului liric lamento-uri
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
e obosită, de jumătate de oră se învârte prin cameră cu tine-n brațe, urmând pașii unui ritual secret de adus somnul, șoptind ceva ce odată a fost un cântecel de leagăn, dar care acum s-a transformat într-un șuier fără sens, dormi, puiule, pe mama o dor brațele, umerii i se desprind și-o trag în jos, degetele i-au amorțit și picioarele n-o mai ascultă, pleoapele i se-nchid, mama te ține în brațe cu ultimele puteri
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
cufundat În somn, mi-a vorbit În mii de nopți de veghe, iar cuvintele rostite de toate graiurile Întunecate și necunoscute sînt scrise În inima mea. A trecut peste mine În bătaia ritmică a aripilor sale puternice, a țîșnit În șuierul de glonț al bucuriei demonice purtate de vîrtejul iute al vîntului de iarnă; a poposit, blînd și tăcut, aducînd cu sine presimțirea neîndoielnică a bucuriei sălbatice coborîte din cerul Întunecat și moale, Încărcat de zăpadă, a zăbovit În noapte, sălbatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fie pe punctul de a-și relua lucrul, dar înfățișarea lui Gosseyn îl avertiză. Poate nu voia să riște. Mâna, cu un gest convulsiv, apăru înarmată cu un suflor. Gosseyn se similariză la șase metri de tabloul de control. Auzi șuierul suflorului și un strigăt de uimire în spatele lui. Răsucindu-se rapid, îl văzu pe celălalt cu spatele, contractat. În mâna omului lucea patul suflorului. Rapid, îl fotografie și, când omul se întoarse tresărind, similariză arma din mâna acestuia. Acum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
în tăcere. Aterizară în umbră și se opriră. - Revino din oră în oră!... zise Gosseyn plecând. Coborî pe drum, făcu câțiva pași și apoi, un popas. Așteptă ca avionul să-și ia zborul aproape silențios - un vârtej de aer și șuierul lejer al propulsorului -, apoi porni din nou. Noaptea era încinsă și calmă. Nu se întâlni cu nimeni în cale, și nici nu se așteptase. Ashargin cunoștea drumul de multă vreme. O mie de nopți, ca aceasta, se târâse pe aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
flăcări și voi devora bărbați ca pe aer. — O să i se închidă curînd fălcile, spuse Ozenfat. Uite, știu că nu mă placi, dar îți mai dau cinci secunde, cinci secunde neoficiale, începînd de acum. Peste o clipă se auzi un șuier slab, iar avalanșa de abur care-i ieși din gură fu atît de puternică încît Lanark își smuci capul în spate țipînd. — Nu ești aici, nu-i așa? întrebă ea. — Ba da, sînt aici. Dar o să te omor. Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fie pe punctul de a-și relua lucrul, dar înfățișarea lui Gosseyn îl avertiză. Poate nu voia să riște. Mâna, cu un gest convulsiv, apăru înarmată cu un suflor. Gosseyn se similariză la șase metri de tabloul de control. Auzi șuierul suflorului și un strigăt de uimire în spatele lui. Răsucindu-se rapid, îl văzu pe celălalt cu spatele, contractat. În mâna omului lucea patul suflorului. Rapid, îl fotografie și, când omul se întoarse tresărind, similariză arma din mâna acestuia. Acum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
în tăcere. Aterizară în umbră și se opriră. - Revino din oră în oră!... zise Gosseyn plecând. Coborî pe drum, făcu câțiva pași și apoi, un popas. Așteptă ca avionul să-și ia zborul aproape silențios - un vârtej de aer și șuierul lejer al propulsorului -, apoi porni din nou. Noaptea era încinsă și calmă. Nu se întâlni cu nimeni în cale, și nici nu se așteptase. Ashargin cunoștea drumul de multă vreme. O mie de nopți, ca aceasta, se târâse pe aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Grosvenor, care nu-l observase până atunci. - Da, domnule director, ce doriți? întrebă Selenski. - Pune toate sistemele în funcțiune! Selenski își manevrăa cu dibăcie scaunul spre consola principală și, ajuns acolo, acționă încet comutatorul general. Se auzi un fel de șuier și nava începu să se zguduie, scuturată de un tremur puternic, dar peste câteva secunde își recăpătă echilibrul, motoarele se puseră în mișcare, iar șuierul se stinse treptat. Morton își făcu din nou auzit glasul: - Aș dori că experții să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
spre consola principală și, ajuns acolo, acționă încet comutatorul general. Se auzi un fel de șuier și nava începu să se zguduie, scuturată de un tremur puternic, dar peste câteva secunde își recăpătă echilibrul, motoarele se puseră în mișcare, iar șuierul se stinse treptat. Morton își făcu din nou auzit glasul: - Aș dori că experții să facă propuneri în legătură cu lupta noastră împotriva monstrului. Ar fi cazul ca șefii diferitelor secții să se consulte între ei, pentru a găsi o soluție practică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
căci îi era binecunoscută. Se afla într-o pivniță la 4 000 de kilometri depărtare de orașul imperial, plină de mașini care pulsau încet și de instrumente strălucitoare. Mîna i se strînse pe un întrerupător din perete. Se auzi un șuier de energie în timp ce-l împinse pînă la capăt. Și apoi în minte i se formă fulgerător imaginea tuturor inelelor și mecanismelor din hotelul Royal Ganela, în curs de descompunere. Își, îndepliniseră misiunea. Tot ce putuse spera pînă atunci să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
secretul șarpelui Kundalini. Și geomanția chineză căuta În pământ urmele dragonului, dar șarpele teluric era menit doar să semnifice șarpele inițiatic. Zeița se odihnește În formă de șarpe Încolăcit și-și doarme letargia eternă. Kundalini palpită dulce, palpită cu un șuier ușor și leagă corpurile grele de corpurile subtile. Ca o rotire, sau ca un vârtej În apă, ca jumătatea silabei OM“. „Dar la ce secret face aluzie șarpele?“ „La curenții telurici. Dar la cei adevărați.“ „Dar ce anume sunt curenții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
a stilului din 1885 (...) Trecem peste motive și fapte. Și atunci, Maniu e un vizual surprinzător în asemuiri și imagini inedite. Întîlnim la puțini astfel de legături neașteptate și reale”. Întîlnim și aici sugestii expresioniste („țîșnește stridența poftei ca un șuier drept de sirenă”, „artă-naivă, simplă, capricioasă, țîșnită”). Relevantă este viziunea libertății poetice care, din „capriciu aristocratic”, explorează teritorii noi, neumblate: „Încă un capriciu - aristocratic - al acestui postillon al poeziei. Versul e un bici, tremură, șerpuie sau se sparge în vînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
O lume plină de probleme, O lume gri cu oameni gri I-aș invita pe toți în lumea mea colorată Fiindcă eu încă mai trăiesc în lumea mea de copil. Toamnă Vara a trecut repede Școala a-nceput din nou Șuierul vântului e limpede E frig și când strig e ecou Anotimpul dulce, toamnă dragă Ești tu cu alaiul tău De păsări ce pleacă-n țara cea caldă Și le duc dorul mereu. Pripici Alina-Ștefania, clasa a V-a Școala Gimnazială
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
vijelii, numeroși erau cei ce se adunaseră În fața hotelului de Îndată ce zvonul arestării lui Loïc se răspîndise, iar acum asistau, neputincioși, la plecarea mașinii jandarmeriei, care-l transporta pe fratele Mariei la postul de poliție. O tăcere apăsătoare, tulburată doar de șuierul rafalelor de vînt, Însoți ieșirea lui Lucas. Acesta Înfruntă o clipă zidul compact de priviri ostile, cînd un glas aspru și tăios se făcu auzit. - Ești mîndră de ce-ai făcut, piază rea? Doar cînd o văzu pe Marie În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]