1,603 matches
-
au fost niște trădători. Nu pentru vodă, ci pentru țară. Pământul gemea, norii fugeau ca nebunii pe bolta cerului întunecat care cuprindea câmpul sub clopotul lui greu. Zăngăneau armele la fiecare împreunare a soldaților cuprinși de frica morții. Vântul le șuiera pe la urechi îngrozindu-i cu mugetul codrilor. Trupuri căzute se zdrobeau sub copitele cailor, sângele lor se amesteca cu sângele pământului și moartea ... moartea secera vieți după vieți. Un tânăr căzut, cu pieptul sângerând, cu ochii-i negri și încețoșați
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Drumul_carului_roman_istoric_.html [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
de ape ciripit de păsărele, animale să se adape noaptea într-un dans de iele, să nu am apă curentă nici lumină de la stat nu vreau datorii, o centă cu mine să stau la sfat, să aud vuiet de vânt șuierat de ploaie rece , cerul, acoperământ când soarele mă petrece, iar când mor să-mi facă o plută cu un pat de crengi uscate și-n lumea necunoscută să plutesc pe mări și ape, să mă poate noaptea vântul, stelele mă
SINGURĂTATE de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 by http://confluente.ro/stejarel_ionescu_1470240381.html [Corola-blog/BlogPost/370608_a_371937]
-
S-au așternut la vorbă, după ce au dat televizorul mai tare să-l audă de acolo. Fata povestea încet, cu pauze în care i se înnoda vocea și își ștergea lacrimile. Când povestea că a văzut cu ochii ei gloanțele șuierând și ricoșând din caldarâmul plin de sânge, nea Petrică s-a ridicat în picioare și, acuzând oboseala din cauza unei nopți albe și pline de griji, si-a scos batista și, vădit jenat, și-a șters lacrimile ce curgeau încet pe
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 by http://confluente.ro/marian_malciu_1419032952.html [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]
-
Publicat în: Ediția nr. 1653 din 11 iulie 2015 Toate Articolele Autorului se scutură duzii aerul este siropos îți scriu pe șapte frunze de arțar cu pletele pline de omizi rubiconde, ce îmi devoră sufletul culcat în iarbă, dulce aureolă șuier nopțile șubrede, presar sare pe trotuarul fierbinte cu inima învelită în staniol tu-mi taci și râzi înainte cele două sorți se rotesc ca la ultima vară desculță fluturi polenizează câmpul roșu de cuvinte prin oraș circulă aburul poeziei, sufletul
ORAȘUL ÎNVELIT ÎN STANIOL de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 by http://confluente.ro/angi_cristea_1436594537.html [Corola-blog/BlogPost/377322_a_378651]
-
verse asupra acestuia. - Io de unde să știu!... Matale știi mai bine unde nu ți-ai plătit rata, replică Neculai, la fel de tăios, într-un moment de proastă inspirație, pe care-l regretă imediat. - Cine, mă, nu-și plătește ratele?... Hai, mă?... șuieri printre dinți Petre, făcând amenințător un pas spre neinspiratul poștaș. Uite mă, ce fac io cu scrisoarea ta!... Uite!... Na!... rostește cu năduf, rupând în bucăți mărunte scrisoarea ce abia-i fusese înmânată. Asta fac!... Na!... Asta fac!... Asta fac
ŢUICA LU' PĂSĂRILĂ de LIVIU GOGU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Tuica_lu_pasarila_liviu_gogu_1365338738.html [Corola-blog/BlogPost/345751_a_347080]
-
aceea m-a întors cu fața spre el și m-a evaluat într-o fracțiune de secundă. Probabil că atunci aveam chipul frumos și trupul la fel care îmi tremura, iar fundul meu lat, chiar că l-a întărâtat. A șuierat mieros: cum de n-am observat ce comoară e „fătuca” asta? De ce tremuri? Hai, că nu te mănânc! Măă, dar tu ești foarte frumoasă!..Apetisant de frumoasă! Hai, liniștește-te! Rămâi după program, vii cu mașina aici și eu îți
CAP. 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/nastase_marin_1484822715.html [Corola-blog/BlogPost/383076_a_384405]
-
călătoare Și-avangardă spartă în tristețe grea. Nu mă mai înalț pe funii de lumină Pe care se urca ideea mea frivolă; De hohotul uscat viața se anină Univers vulgar, cu braț de girandolă. Când fără motive vârsta se întinde Șuieră banale ramuri seci de vânt, E tăcere-naltă mama lângă tata Și mormântu-i plânge, peste alt mormânt. Ion cel fără țară După o idee Adrian Păunescu Încă rătăcesc ca „ Ion cel fără de mormânt” Dincolo de bornă și fâșia de pământ, Pe
POEME de STELIAN PLATON în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 by http://confluente.ro/Poeme_0_1_2_3_4.html [Corola-blog/BlogPost/356054_a_357383]
-
deloc. Avea un păr blond-auriu, Și ochii albastru-azuriu, Pe chip un zâmbet minunat, Ce doar un înger i l-a dat. Când ea plângea, plângea și cerul, Cu picături smulse din rai, Iar norii se loveau că fierul, Și vântul șuiera în nai. Când ea zâmbea, zâmbea și luna, Sub care s-a născut odat', Iar soarele-o veghea într-una, Stând cocoțat într-un înalt. Când ea pășea în urma ei, ... Citește mai mult A fost oadată o fetiță,C-era
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/remus_strugar/canal [Corola-blog/BlogPost/342704_a_344033]
-
deloc.Avea un păr blond-auriu,Și ochii albastru-azuriu,Pe chip un zâmbet minunat,Ce doar un înger i l-a dat.Când ea plângea, plângea și cerul,Cu picături smulse din rai,Iar norii se loveau că fierul,Și vântul șuiera în nai.Când ea zâmbea, zâmbea și luna,Sub care s-a născut odat',Iar soarele-o veghea într-una,Stând cocoțat într-un inalt.Cand ea pășea în urma ei,... ÎI. DRUM CĂTRE IUBIRE, de Remus Strugar, publicat în Ediția
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/remus_strugar/canal [Corola-blog/BlogPost/342704_a_344033]
-
răsărit și apus chemând fericirea oamenilor la țărmuri. în sufletul meu n-ar putea să fie un alt anotimp decât vara; iarna, primăvara, toamna îmi sunt doar prieteni care mă vizitează grăbiți abia apucă să-și desfacă geamantanele și trenul șuieră în gară anunțând o nouă plecare călătorului îi stă bine cu drumul doar eu îmi întind rădăcinile și mă înalț, mă înalț pe umerii mei lumina coboară în dimineți răcoroase noaptea mă gâdilă cu umbrele ei și-apoi cineva trebuie
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 by http://confluente.ro/Sperantele_vietii_antologie.html [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
trișcă dintr-o ramură de salcie subțire ca degetul cioplind-o cu un cuțit pescăresc cu mânerul gros din lemn și meșteșugind viitorul instrument cu atenția începătorului , cu numeroase ezitări, văzuse la un prieten zilele trecute o trișcă cu care șuiera imitând strigătele câinilor enoți, așa că își propusese să facă și el una asemănătoare... Puțin după-amiază începu să adie vântul, apoi începu să bată dinspre ruși din ce în ce mai tare, cerul se întunecă dintr-o dată acoperindu-se cu nori negri în tunete și
O TOAMNĂ CA ATÂTEA ALTELE..., AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 by http://confluente.ro/valentina_becart_1495290854.html [Corola-blog/BlogPost/376779_a_378108]
-
Zvâcnind în crâmpeie de dulci amăgiri,/ Răspunsul de-a pururi nedat întrebării,/ Tăgada frivol-a pierdutei iubiri.”( Nesentimente ) Iată cum se cunună elementele naturii într-o viziune adâncă care întruchipează frumosul și iubirea sculptate cu dor. “Prin plete să-ți șuiere vântul,/ Peste noi trepideze cascada,/ Să nu ne cuprindă pământul./ În alb să ne-mbrace zăpada”. Simbolul purității, zăpada, îmbracă iubirea în cel mai curat veșmânt, pentru ca ea să însenineze necuprinsul și simțurile. O haină de mătase țese și marea
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 by http://confluente.ro/alexandra_mihalache_1455729249.html [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
din 07 februarie 2015. Când cad se prăvălesc din ceruri visele noastre prinse-n apă ce ia forma În ierni ... Când fulgii se aștern pe fruntea ta Greierii cântă în urmă mea Norii se dau la o parte Și vântul șuiera aparte Când fulgii se topesc pe geana ta Mierlele cântă, visele se-nfiripă Ceață dimineții se ridică Și zefirul adulmeca poala Ce nu se ridică precum aș vrea În căldură amiezii Precum sudoarea ta ce urca la cer în stropi
BORCHIN OVIDIU by http://confluente.ro/articole/borchin_ovidiu/canal [Corola-blog/BlogPost/367983_a_369312]
-
nori din care cad se prăvălesc apoi visele ce ne izbesc ... Citește mai mult Când cadse prăvălescdin cerurivisele noastreprinse-n apace ia formăîn ierni ...Cand fulgii se aștern pe fruntea taGreierii cântă în urmă meaNorii se dau la o parteși vântul șuiera aparteCând fulgii se topesc pe geana taMierlele cântă, visele se-nfiripăCeața dimineții se ridicași zefirul adulmeca poalaCe nu se ridică precum aș vreaîn căldură amieziiPrecum sudoarea tace urca la cerîn stropide viseadunate în noridin care cadse prăvălesc apoiviselece ne izbesc
BORCHIN OVIDIU by http://confluente.ro/articole/borchin_ovidiu/canal [Corola-blog/BlogPost/367983_a_369312]
-
gara mea era un tren care plângea cu ochiul trist de ametist, copilul cel nevinovat ce mâna lui și-a fluturat și îmi zâmbea. Erai și tu, nici nu mai știu, acum mi-i sufletul morțiu de tren în gară șuierând, scrâșnind din roți, încet murind și cer în mine prăvălind către pustiu... Tristețea gărilor ce plâng cu ochiul drept, cu ochiul stâng, sădită-n mine e mereu: că gara, trenul, sunt chiar eu în dor nătâng. Leonid IACOB Poezia face
TRISTEŢEA GĂRILOR CE PLÂNG de LEONID IACOB în ediţia nr. 544 din 27 iunie 2012 by http://confluente.ro/Tristetea_garilor_ce_plang_leonid_iacob_1340810712.html [Corola-blog/BlogPost/355090_a_356419]
-
în tramvaiul care înaintează agale. Calătorii privesc în gol, indiferenți, obosiți după o zi de muncă. Colega de cameră e deja acasă. Prăjește cartofi. „Iar ai căscat gura prin consignații, poate într-o seară îți face vreunul felul”, mi-a șuierat colega urâtă de rea ce e. O roade invidia, e fată batrână, nici un barbat nu o place și ar vrea să se marite. Adorm cu gândul la minunea roșie din vitrină. Dis-de-dimineață, cu spatele la colega de cameră, scot din geamantanul de
HAINA ROȘIE DE CATIFEA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/dorina_stoica_1416086054.html [Corola-blog/BlogPost/371656_a_372985]
-
Acasa > Versuri > Visare > HIPNOZĂ Autor: Adriana Papuc Publicat în: Ediția nr. 2036 din 28 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Hipnoză Într-o viață anterioară am fost șarpe Știu asta,pentru că șuier încă Dar dau vina pe astm. Ador merele roșii,pietrele calde Și bărbații docili. Îmi place culoarea verde, Ochii pătrunzători,limba ascuțită Și mai ales ...hipnoza. Referință Bibliografică: Hipnoză / Adriana Papuc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2036, Anul VI
HIPNOZĂ de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 2036 din 28 iulie 2016 by http://confluente.ro/adriana_papuc_1469653439.html [Corola-blog/BlogPost/371129_a_372458]
-
și aveau ca hrană peștișorii amorțiți de apa înghețată. Întregul cârd ateriză pe luciul lacului, grupându-se spre mal. Apoi, începu pescuitul, afundându-și ciocurile în mâl și căutând moluște sau peștișori. Gerul strângea tare și vântul sufla cu putere șuierând printre stufuri. Sesizând pericolul înghețării apei, gânsacul dominant ieși pe un plaur din turbă și stuf, cu întregul cârd de lebede după el. Doar un pui nevolnic și neexperimentat mai rămăsese să caute de mâncare, ignorând pericolul de-a rămâne
PLANSUL PUIULUI DE LEBADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Plansul_puiului_de_lebada_stan_virgil_1388576519.html [Corola-blog/BlogPost/365721_a_367050]
-
aveau ca hrană peștișorii amorțiți în apa înghețată. Întregul cârd ateriză pe luciul lacului, grupându-se apoi spre mal. Apoi, începu pescuitul, afundându-și ciocurile în mâl și căutând moluște sau peștișori. Gerul strângea tare și vântul sufla cu putere șuierând printre stufuri. Sesizând pericolul înghețării apei, gânsacul dominant ieși pe un plaur din turbă și stuf, cu întregul cârd de lebede după el. Doar un pui nevolnic și neexperimentat mai rămăsese să caute de mâncare, ignorând pericolul de-a rămâne
PLÂNSUL PUIULUI DE LEBĂDĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1444382472.html [Corola-blog/BlogPost/343207_a_344536]
-
Cazi în ne-nțeles ca o ghindă coaptă cu miez otrăvit și aștepți mistreții întrebând mirat ce te mai așteaptă în râpa vieții. Părăsit, uitat în singurătate, speri chiar și atunci când vezi că-i degeaba, pentru că-n a ta imobilitate șuieră graba. Te prelingi din punct spre virgulă-ntruna pândind crăpături în care s-aluneci, speriat că n-auzi în tine vreo strună, că te întuneci. Anatol Covali Referință Bibliografică: Locuiești demult La capăt / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
LOCUIEŞTI DEMULT LA CAPÃT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 by http://confluente.ro/anatol_covali_1445090450.html [Corola-blog/BlogPost/378348_a_379677]
-
mă obligați, tovarășe director, să cer sprijin la județeană! Negru de furie și speriat nevoie mare, tovul tăuraș bâiguia în neștire: hai, liniștește-te, liniștește-te! Rezolv, rezolv! Rezolv eu problema! M-a chemat urgent tov director și mi-a șuierat, scrâșnind din dinți: de ce nu mi-ai spus până acu’, idioata dracu’? Ce mă fac eu acu’? Eu eram foarte calmă și mă miram cât era de furios și țipa ca un pui rătăcit de cloșcă. După atâtea zile și
CAP. 3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/nastase_marin_1485170947.html [Corola-blog/BlogPost/383078_a_384407]
-
crească aripi ascuțite pînă la nori, că ai să te ascunzi într-un ochi străin, și el o sa se-nchida cu-o frunză de pelin. Și-atunci mă apropii de pietre și tac, iau cuvintele și le-nec în mare. Șuier luna și o răsar și o prefac într-o dragoste mare. Haliarimos sharadesko Avilo o sharad, pakiar-mangă le iles varesosa La ushiliasa îkhă rukheski, vai mishteder kire ilesa Trashau ka chi și te dikhau-tu, po yekvar, Ka și te barion
ȚIGANII DE PUȘKIN TRADUS ÎN LIMBA ROMANI/ ROMII ÎN LIRICA LUMII/ IMN CĂTRE AGNI DIN RIG-VEDA de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/marian_nutu_carpaci_1479364037.html [Corola-blog/BlogPost/344152_a_345481]
-
-i este dat oricui./ Măcar să nu-i mai bateți niciun cui.” Are trupul “lipit de cruce” iar moarte-i pare mai dulce “decât o viață pământească”. Versuri precum: “Pudră albă de cenușă/ Risipită peste plai,/ Gerul strecurat sub ușă,/ Vântul șuierând prin nai”- sunt o bijuterie plină de farmec. În poezia “ Gânduri” se întreabă:” De unde atâtea sălbatice gânduri/ Îți tulbură mintea cu suflet cu tot?!”... Pune print re rânduri ” lacrimi,/Zâmbet/ Și lună și soare/ Și păsări/ Și fluturi,/ Bucurii și
O ANTOLOGIE DE POEZIE IZVORÂTĂ DIN LIVADA ÎNFLORITĂ A IUBIRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1419592896.html [Corola-blog/BlogPost/357627_a_358956]
-
pe străzi ca-ntr-o rugăciune. În jur, doar pândele cerșetorilor îmbrățișați părintește de ger, în uimirea trecătorilor indiferenți. Oriunde privesc, abatere, risipă, pierzanie de la drumurile moștenite de la facere, în licărirea luceafărului de seară. MĂ CHEAMĂ SINGURĂTATEA Șoapte meschine îmi șuieră în urechi, tocmai când bat clopotele împărtășaniei. Robe atârnate peste capetele rugânde, ochi înecați în lacrimi de căință, mustrări sfidând timid lumina, toate cheamă singurătea. Se dă semnalul ridicării privirii, și te miri că nu ești trăsnit de sminteala bănuitoare
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 by http://confluente.ro/daniela_gifu_1426419121.html [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]
-
în când în depărtări se auzea huhurezul care tulbura cântecul melodios al privighetorii. Deodată pe lângă el trecu o pasăre de noapte fâlfâind din aripile-i mari. Tresări oarecum surprins, apoi se liniști. Dar nu după mult timp, vântul începu să șuiere printre stejarii seculari. O pâclă transparentă, albăstruie, plutea ca un mister deasupra coroanelor bogat împodobite ale arborilor. Luna care se apropia de orizontul de la apus, își trimise și ea parcă raze de chihlimbar. Tânărul se opri și privi de jur
COMOARA DIN PĂDUREA ALBASTRĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1496213227.html [Corola-blog/BlogPost/376802_a_378131]