1,581 matches
-
Dacă îi era frig, crea antifrigul, prin urlet direct proporțional cu înghețul, din oamenii-urlet, care hotărau, delimitau, trasau, zideau granițe, lacăte, labirinturi de urlete gunoierești, mașini care le tocau gălăgia în mărunte gălăgii și acel superior, acel cuvânt întreg eliminatoriu, șuierat în nota si bemol: O-PA! Dimensiunea a doua "M i-e frică", se auzea glasul Mioarei Alimentară din întuneric. Văd în suflete. Povestește-ne! Mi-e frică! Nu există oameni. Impresia noastră despre ei, totul e ceva, altceva. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
damnaților nu crăpau, încercuite de gânduri, întrecând în iureș titirezul de vânt, gândurile depășeau prin viteză conul îndrăcit și plecând gonit de metafizica ciudatelor gângănii care îngrozeau mecanica fluidelor vântoase cu forțele lor celeste. Voi mi-ați luat sufletul? Nu! șuierau ciudații. Ar fi nedemn pentru noi. Avem de dat, nu de luat. Eu nicidecum! răspundea toamna. Ești prea seacă Mioara, pentru a te fura cineva. Atunci poate noi, cârâiau ciorile! N-aveți voi ce face cu suflet de femeie, vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ecranul fără imaginea filmului ar fi fost la fel de mort ca timpul însuși care i-a dat viață? Am prelungit deci starea de spectator în sala goală a cinematografului cu ecranul alb. Scrisoare în Sol albastru P uteam să mă dedublez șuierând în gând numele Mamei. După luni și ani de încercări îl aveam și pe înăuntru și pe în afară, deopotrivă. Fapt ce a permis Autorului să facă un colaj impresionant din trăirile mele. Pe care nu-l mai acuz de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sau egal, decât să fie dezgolite de măști. În felul acesta, necunoscutele dispar între circumvoluțiunile timpului pentru a ispiti alți idolatri ai matematicii. Noi ne prefacem că le prelungim existența, când, de fapt, le creăm agonia. Unde-i atunci adevărul? șuieră Prunilă. El întreba ca și cum ar fi exclamat. ADEVĂRUL E NECUNOSCUTUL DESCÂLCIT CLIPĂ DE CLIPĂ, ÎNCET, ÎNCET... ÎNCET! zise Chirilă când deja avea apă în gură. Halipa se unduia departe, fulgerând apa cu solzii de aer în care se răsfrângeau Soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fasciști. „Este o nelegiuire, un masacru, organizat de miliția secretă a Piticului“, își mai dă acesta cu părerea de la o depărtare de mii de mile. Încheierea e mai dramatică decît îți poți închipui, reia Bătrînul, iar Poștașul îi aduce aminte șuierînd printre dinți că a citit-o de nenumărate ori pînă atunci din cauza pasajului cu placa de marmură care-i plăcuse la nebunie. La adunarea de ieri participanții duceau lumînări și diferite simboluri religioase, printre care era și o dală de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
prima clipă mi-am închipuit că o poartă a Iadului vi s-a deschis înainte și că Satana v-a înhățat dintr-o mișcare. Din dosul unei stive de lăzi care stă sa-i cadă în cap, printre bubuituri și șuierat de gloanțe, se aude vocea gîtuită a lui Dendé, ce ar fi să nu mai faceți pe șeful, dom’ Petrică? Țineți-vă pliscul, gata cu ordinele, și-a dat seama toată lumea cine sînteți, îi aruncă și Gulie o privire tăioasă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să schimbi ceva în cursul evenimentelor, ci pur și simplu pentru că ai acționat în așa hal, încît nenorociții care au subminat puterea imediat după aceea au tras toate foloasele de pe urma acțiunilor tale păguboase. O să te facem erou, Potaie, ți-a șuierat Picioruș la ureche după ce s-a întors de la Timișoara, tot ce ai de făcut este să-ți tragi un glonț în cap, credeai că avea chef de glume, prostuțule, dar trebuia să ți dai seama că vorbește serios, revoluția asta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
livezile, cruce pe fiecare ramură. Pute viața a carne arsă, a copită de cal șchiop, a oase descompuse, a morfină, a clor. Se descrăcește viața pe calea ferată, creierul sub o frunză de brusture, inima în petale de maci, sufletul șuieră a locomotivă rănită...(soarele usucă și șterge). Sfârâie viața precum două ochiuri în tigaia cu untură, nu puneți capacul, lăsați-le să privească cerul, albastrul este omogen atât cât cuprinde irisul. Se rostogolește viața la vale pe canal după ce tragi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cerului, de frânghia grinzilor! Nu vreau să mă rostogolesc în neant ca într-o avalanșă de frunze. Rupe, Dumnezeule, din moartea mea, moartea copacilor! Dorm pădurile într-un sânge veșted de octombrie, dănțuiesc livezi deasupra unei inimi acoperite cu brumă, șuieră vântul a iarnă într-o frunză de suflet zimțat. Sunt lucrul mâinilor tale, Stăpâne, m-ai modelat după propria-ți semănare. Totuși eu am rămas cu eticheta de om pe frunte, precum un ocnaș însemnat cu fierul roșul, pe când Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Le bontják! — Mit? — A malmot! — Ne bontsátok le! Ne bontsátok le! strigam cu toții să ne spargem piepturile. Nimeni nu făcea mai multă zarvă ca Vilmoș țiganul. Era mai mare cu cîțiva ani decît noi, ceilalți, se pusese În fruntea cetei, șuierînd cu două degete-n gură ca la speriat graurii. Cel mai mînios și mai necăjit era Însă baciu’ Șipoș oloierul, pe care-l vedeam pentru Întîia oară nemînjit de ulei. S-a răstit la noi: — Mă! CÎnd vă văd și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
am dat seama că Lia fluiera Înce tișor pentru că-i era tare milă de Zoli, și-n felul ăsta al ei Își oprea lacrimile. Ochii mici și albaștri i se roteau mai repede și străluceau mai tare, iar ea luneca șuierînd șoptit Între masă și sobă și dintr-o cameră Într alta. Mi se Învîrteau și mie ochii peste tot, cel din dreapta mai cu spor, cel slab din stînga mai domol, după ceea ce putea fi mai de luat În seamă, și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
focuri de armă. Fugarii au hotărît să se despartă și să-și joace fiecare cartea. Valeriu l-a văzut ultima oară pe celălalt cățărîndu-se Într un vagon pe fereastra spartă. El a dat să se agațe de o locomotivă care șuiera a plecare, dar a fost Împins jos de fochist cu un vătrai Încins. A simțit atunci o țeavă de pistol În spate. Locomotiva plecase. I s-a ordonat În germană să se miște spre clădirea gării. Se Împleticea, nu-l
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
scape din îmbrățișarea celuilalt și s-o apuce în direcția opusă, dar din mașina neagră, care oprise în apropiere, țâșniră alți trei zdrahoni, care îi tăiară orice posibilitate de retragere. Ei, să lăsăm mofturile, tovarășe Popescu, că oameni suntem!... îi șuieră la ureche familiar-amenințător șoferul, mulțumindu-se să-l țină foarte strâns de brațul stâng, în timp ce de brațul drept îl înșfăcase unul din cei trei securiști care coborâseră din mașina neagră. Frumoasă mașinuță mai ai, șefule! remarcă acesta din urmă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
el plin de revoltă. Cine vă dă dreptul să mă obligați să plec?... Securistul cu obrazul brăzdat de cicatrice, care se instalase pe scaunul de alături, îl trase cu putere înapoi și răsuci el cheia în contact. Fără prostii! îi șuieră amenințător la ureche. Vrei să știi cine ne dă dreptul?... Uite, asta ne dă dreptul!... binevoi el să-l lămurească, scoțând din buzunar un revolver și înfigându-i-l în coaste. Ai priceput?...Acum , hai, dă-i drumul!... Direcția Torino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să mergi?... Plecam acasă, minți Victor, dând să își elibereze brațul. Cu asta pe mână?! făcu pe miratul primul securist, strângându-l și mai tare de braț. Ne crezi tâmpiți?... Ești arestat pentru complot antistatal!... Ai vrut democrație, hai? îi șuieră în ureche celălalt securist și, scoțându-și fulgerător din buzunar mâna stângă îl lovi cu un pumn greu în plină figură, apoi, la fel de fulgerător, îl izbi de câteva ori, precis și metodic, cu vârful bocancului în burtă. Luat pe neașteptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să vă țină-n școală, mă, și voi vă țineți de prostii, 'tu-vă mama voastră de golani și de bandiți!... Lasă, c-o să te-nvățăm noi cum e cu democrația! O să-ți dăm noi democrație, să te saturi!... îi șuieră iar la ureche securistul cel dur, arătându-și într-un rânjet de satisfacție dinții îngălbeniți de tutun și îmbrâncindu-l pe ușă afară, unde dădu nas în nas cu Paulică Dobrescu, care tocmai voia să intre. Ce-ai pățit, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să o iau, bună ocazie să mai iau și marfă, dac-oi găsi.", își spune Atanasie înainte ca gândurile să se întoarcă fără știre la întâmplarea tragică de demult. Șareta făcea un cot al drumeagului de luncă atunci când a auzit șuierând pe lângă ureche un glonț urmat de lătrături de câini. Ca din pământ, de după tufele de răchită a ieșit o patrulă de trei grăniceri ruși care le-a tăiat drumul : "Stoi ! Nazat ! Nazat !" Vorbele aspre și grosolane pe care nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
vedem măcar pe unul în Mereni că încearcă să se încălzească la flacără de bălegar, că a doua zi nu-l mai vezi printre merinari. Aicea lemnu-i la putere și dacă nu-l ai, dârdâi o iarnă întreagă cu vântul șuierând în pod și în tinda casei. Vai și amar de românul cu mulți copii care vara-s bogăție și iarna curată sărăcie la casa omului. Noroc că se mai descurcă și singuri că altminteri ar trebui să-mi iau lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mă iei. Cu juma' de oră-nainte? Da. Presupun că nimerești. Bună glumă! șopti Doru când închise. Mai avea timp să facă o vizită. La Amanda. Când intră în apartamentul ei, simți un gol în stomac. De parcă vântul ar fi șuierat o melodie pe ale cărei unde ar fi plutit o parte din acel stomac, om, viață. Doru simți un izbitor iz de mentă. Dumnezeule, cât nu-i plăcea menta! Avea gust tipa. Îmbinase normal plăcutul, utilul și frumosul. Predomina o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cailor după care să înceapă a trage cu arcurile. La rândul ei, Adela și-a desfăcut broboada viu colorată de pe cap cu o mână și se pregătea să o fluture deasupra capului, iar cu două degete de la cealaltă mână a șuierat în semn că jocul poate începe. N-a mai putut face nici o mișcare pentru că s-a simțit prinsă de mijloc și ridicată de către un tânăr. Acesta a luat-o în brațe, ajutat de un altul care se pregătea să-i
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
în apropierea unei stânci. Dar, în ciuda întregii bucurii a contactului cu natura, fără exagerări. În anumite circumstanțe același peisaj poate suscita teamă. Când în ocean se declanșează furia uraganului sau pe vârfurile Alpilor suflă puternicul föhn, când furtuna zăpezii ne șuieră rece pe față sau ceața ne învăluie în timpul coborârii cu schiurile, când se termină oxigenul în scufundare, natura își arată cealaltă înfățișare, amenințătoare, uneori chiar înspăimântătoare. Natura, în manifestările sale mici sau mari, se poate arăta prietena omului, dar și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
efectiv sentimente specific umane. Tocmai astfel reușesc să ofere o mai mare calitate vieții oamenilor. Pedagogii experți au observat că animalele domestice, care necesită îngrijire și atenție, produc unele avantaje în dezvoltarea copiilor. Îmi place să privesc păsările care zboară șuierând libere în împrejurimile cu mulți copaci. Zona protejată a lacului natal este un paradis ornitologic. Când înnot, observ totdeauna cu atenție toate speciile de animale acvatice, de la lebede la cufundari. Iubitorii de animale mă întreabă deseori: Oare câinii și pisicile
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
de o clipă, se uită din nou la adversarul lui, Îl mai mai atacă o dată fără prea mare convingere și Îl privi iar pe căpitan. — Glumești? zise, dându-se un pas Înapoi ca să-și ia avânt, pe când făcea să-i șuiere lama prin aer cu două retezături feroce de-a dreapta și de-a stânga. — Lasă-l! insistă Alatriste. Italianul Îl măsură de sus În jos, necrezându-și urechilor. La lumina gălbuie a fanarului, chipul lui ciupit de vărsat părea o suprafață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
parcă din cer. Cât ai clipi o Înșfăcase, la țanc ca s-o opună oțelurilor care Îl căutau cu Înverșunare. Însă abia lumina celei de a doua Împușcături Îi permise să-și dea seama exact de situație, după ce glonțul trecu șuierând Între el și atacatori; și putu astfel să li se opună eficient, cunoscând că unul Îl ataca din stânga și celălalt din față, Într-un unghi aproximativ de nouăzeci de grade, În așa fel Încât cel din față se străduia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
nu-mi convine. Dădu să plece, și În aceeași clipă Își jucă În mâna stângă pumnalul apucându-l de vârf și aruncându-l În căpitan cu o iuțeală și o precizie greu de imaginat. Alatriste scăpă ca prin farmec. — Ticălosule, șuieră căpitanul. — Ei na, răspunse celălalt. Că doar nu te-așteptai să-ți cer voie. Apoi rămaseră iar neclintiți un timp, observându-se atent. Până la urmă italianul schiță o mișcare, Alatriste răspunse cu alta, și Își mai ridicară o dată prudent spadele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]