578 matches
-
închid mai bine ușa la intrare și să ... vaai!...ce m-am speriat! Era fața mea în oglinda din hol ... dar, parcă eram mai negru la păr ... Așa!...Deci, un tip apare în fața ... unde ești tipule?... - Bună ... seara! - aud un șuierat printre dinți în spatele meu. Trec două secunde cât doi ani. Mă reculeg și reiau. În spatele meu apare un tip îmbrăcat în negru, cu ochelari șmecheri, fumurii. Așa îl văd eu în capul și spatele meu. În mână are. Nu pot
CAZUL MIORITA de LICĂ BARBU în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342134_a_343463]
-
pe ea încă de la Poiana Brașov și aștepta clipa când putea să abordeze subiectul. Dalia se trezi din somnul ce-o doborâse instantaneu și își aruncă privirea asupra patului unde dormea liniștită mama Gloria. I se auzea în respirație un șuierat pe care nu-l avusese până acum. - ”Oare se simte mai bine? Trebuie s-o trezesc și să o întreb cum se simte, sau să-i las un bilet ca în caz de nevoie să mă sune pe mobil? N-
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341866_a_343195]
-
sirenă și începe să fornăie a îngâmfare? Nu mai e de „nasul” ei funcția de forță de tracțiune. „Noi. Locomotivele, trebuie să ne disociem de prostime! Ideile noastre nu pot fi înțelese de toantele astea de vagoane! Ce, ele înțeleg șuieratul nostru?” Și au considerat că trebuie să formeze o castă a locomotivelor în care proastele astea de vagoane n-au ce căuta. Și au început să fornăie și să pufăie plimbându-se țanțoșe pe căile ferate, fentând cât de mult
LOCOMOTIVA de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341595_a_342924]
-
instigatorii! PREZENTATORUL: Vă rog să nu vă mai obosiți degeaba, pentru că tot cei chemați sunt aleși! VOCI: Să îl linșăm! Sunt aruncate diferite obiecte spre scenă) PREZENTATORUL: Domnilor, să continuăm, spectacolul nu s-a terminat! ( Între timp se aude un șuierat de tren, iar partida de șah încetează. Pe măsura scăderii luminii în intensitate replicile se succed fără noimă) PREZENTATORUL: Azi e joi. ( Cei doi sunt aduși în primul- plan al scenei) PRIMUL: Am câștigat. AL DOILEA: Ba nu, e remiză
SECTIUNEA DRAMATURGIE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341176_a_342505]
-
unei măreții a mărturisirii. Opera ei izvoraște dintr-o simbioza, o îmbinare armonioasă a preocupărilor sale: științele exacte cu cele umaniste. ” 24. Florin Grigoriu,Uniunea Ziariștilor Profesioniști în URZP : ”Cornelia Păun scriitoare publicată în Franța, UȘA, Malaezia, Australia etc.” (Un șuierat prelung, sfâșietor, ca un bocet disperat pătrunde... adânc.. 25. Dan Costinaș, romancier și traducător, noiembrie 2014 în Postfața la cartea „" El cartero nunca más llama dos veces" O "Sueños...sueños...sueños..." : “Pentru un scurt moment, poți fi un mare rege
CORNELIA PĂUN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2110 din 10 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342836_a_344165]
-
asurzitor când încercai să le închizi, din cauza degradării materialului din care erau confecționate, dar noi eram mulțumiți că nu aveam scurgeri de apă pe pereți, așa că am trecut cu vederea. După câteva ore de la sosire, ne-am obișnuit și cu șuieratul trenurilor, sau cu zgomotul roților de tren și al altor vehicole grele ce treceau prin fața ferestrelor. Era iarnă și peisajul Predealului avea un aspect mirific. O ninsoare molcomă acoperise totul cu o mantie albă și groasă. Crengile brazilor din fața ferestrei
LUNA DE MIERE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1750 din 16 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343281_a_344610]
-
pe ea încă de la Poiana Brașov și aștepta clipa când putea să abordeze discuția. Dalia se trezi din somnul ce-o doborâse instantaneu și își aruncă privirea asupra patului unde dormea liniștită mama Minela. I se auzea în respirație un șuierat pe care nu-l avusese până acum. - ”Oare se simte mai bine? Trebuie s-o trezesc și să o întreb cum se simte, sau să-i las un bilet ca în caz de nevoie să mă sune pe mobil? N-
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
Călin Publicat în: Ediția nr. 2169 din 08 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Căminul unde stau aș cere ca să-mi fie Acolo sus pe deal cu cer să mă-nvelesc. S-aud în zori de zi cântând o ciocârlie Și șuierat de vânt prin brazii ce-mi trosnesc . Acolo eu aș sta să văd în depărtare Cum soarele-mi răsare și-agale se ridică. Apoi îmi asfințește și-o luna ce-mi apare Sau să privesc pe boltă văzând o stea
CĂMINUL de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340226_a_341555]
-
mare iubire. - Te iubesc! Da! Te iubesc din tot sufletul! Acum, ascunde-te degrabă, înainte să te zărească gărzile, viața mea! Tolui îi surâse fericit. Făcându-i o adâncă plecăciune, încălecând armăsarul său negru și chemându-și șoimul cu un șuierat strident, se îndepărtă dispărând după cotitura stâncilor strigându-i din goana calului: - Pe curând, regina vieții mele! Ne vom reîntâlni negreșit și vei deveni soția mea! Tânăra Shokuktany îl privea pierdută și lacrimi îi perlară genele lungi mătăsoase, prelingându-i
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
vreo iubire-ascunsă Ți-o fi sufletul atins Și freamă-ți a neputință Că n-ai brațe s-o cuprinzi? Sau poate gura-ți uscată Ți-alungă iubirile Și-ale tale crengi uscate Îți opresc pornirile? Care-ți este suferința Când cu șuierat oftezi De-ți gonești frunzele-n cer Cu-ale tale vânturi seci? Ori așa ești blestemată Să cari tu tristețile Sufletelor neiubite De prin toate viețile?" Poate n-o să-ți știu eu chinul Pentru care ne-ntristezi, Dar n-aș
SUB LACRIMI VERZI de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378891_a_380220]
-
vântul de vest, cel mai mic și mai blând dintre vânturi. Nu mică le fu mirarea celor patru vânturi aflându-l pe Ador închis în turnul lor. - Cum îndrăznești să te folosești de refugiul nostru? Fără a se teme de șuieratul înghețat al lui Boreas, feciorul împăratului le povesti cum și de ce fusese închis în acel turn. - Împăratul a uitat făgăduiala! - Nu știu ce v-a făgăduit tată meu, zise Ador ca răspuns la nemulțumirea lui Notus, dar sunt gata să repar orice
ARIPILE FERMECATE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381472_a_382801]
-
de netimp bate-n pendul, De toate relele, ce le-au dușmanii, În prorocie, imi tin pasul, și îl spun. E multă nemurire, care se aruncă În adâncimile mormântului din cer... Se uită de evlavia, culeasă-n stâncă, Ucisă - n șuierat de săbii, somnifer. Ba se admite, c-ar fi lumea-ntunecată, Așa încât să- și lase strălucirea- Într-un triunghi de oaste ahtiata, Unde stăpâna e chiar ea, nenorocirea. Pogoară-n vârf de nori acei, ce văd, Cum soarele apune și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
zarva de netimp bate-n pendul,De toate relele, ce le-au dușmanii,În prorocie, imi tin pasul, și îl spun.E multă nemurire, care se aruncăîn adâncimile mormântului din cer...Se uită de evlavia, culeasă-n stâncă,Ucisă - n șuierat de săbii, somnifer.Ba se admite, c-ar fi lumea-ntunecată,Așa încât să- și lase strălucirea-Într-un triunghi de oaste ahtiata,Unde stăpâna e chiar ea, nenorocirea.Pogoară-n vârf de nori acei, ce văd,Cum soarele apune și răsare,Si
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
schimbat din declarațiile legionarilor care au fost de pază atunci în acea noapte. Unul din aceștia, un veteran, a spus că a auzit totuși ceva. În timp ce vorbeau între ei în noaptea aceea, s-a auzit pe sus deasupra mormântului un șuierat ca de vânt mare, însă au observat totuși că vântul nu bătea aproape de loc. S-au mirat de aceasta însă n-au mai dat importanță. Iar în rest absolut nimic! Nu-și mai amintesc decât că, fiecare dintre cei aflați
PRIMUL FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373286_a_374615]
-
părăsită de toți în imensitatea marii învolburate? Cine o va mai salva dacă se răstoarnă barca? Aceasta zbura peste valuri din ce în ce tot mai spre larg. Dinspre uscat nu se mai auzea nimic. Parcă totuși se auzea un șuierat de tren. Asta însemna că nu-i atât de departe uscatul. Poate că a pleacat cineva în căutarea ei s-o salveze. Dar cine? Cum o va găsi pe această furtună? Nu cunoștea pe nimeni în afara colegei de cameră și
CAND DRAGOSTEA BATE LA FEREASTRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371247_a_372576]
-
dulap pachetele ce-i ocupau brațele, în timp ce Ana dădu perdeaua la o parte și deschise ușa balconului să vadă dacă furtuna din visul ei chiar există întradevăr. Se auzea framătul mării iar plopii își legănau cu tărie crengile producând un șuierat și un freamăt specific furtunilor. Mda, astă seară s-a dus cina romantică promisă de Aurel, dacă va începe să plouă sau se va înteți furtuna. Se uită printre copaci spre scena artiștilor și descoperi că nu mai sunt instrumentele
CAND DRAGOSTEA BATE LA FEREASTRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371247_a_372576]
-
petrecută în afara drumului, Licsandru iese primul din incinta terasei cu o sticlă de vin în mână. Ajunge în parcare, face un pas și se oprește. Gazele din stomac pornesc într-o viteză necontrolată și-i ies pe gură cu un șuierat care displace și provoacă o nedumerire năprasnică în jur. Urmează un pact de neagresiune care durează doar câteva secunde pentru că mintea comandă din nou câteva înghițituri de vin. Ochii i se dau pe spate după sticla de vin și mărind
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.5 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2086 din 16 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373941_a_375270]
-
de foc care îi apărură deodată în față, sticlind puternic. Își dădu seama că aceia erau ochii Dragonului de Foc. - Bună, eu sunt Cora, nu vreau să îți fac nici un rău! Până să apuce fata să-i dea binețe, un șuierat răsunător se sparse între pereții pivniței și un val de foc fu cât pe ce să-i aprindă părul. - Te rog, n-am venit cu gânduri rele! - Te sssimt, șuieră dragonul vorbind omenește, eșșști vrăjjjtoare! Mirosssul tău nu essste assscunsss
PRINŢESA VRĂJITOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729]
-
Miku-Miku, strângându-l de gât. Ochișorul începu să îi lăcrimeze, închizându-se. - Nu-l strica! Miku-Miku simți că strânsoarea slăbește și că este scos din plasă. Îndrăzni să privească din nou către cei doi bandiți interplanetari care îl capturaseră. - Rău-rău! Șuieratul lui Miku-Miku îi făcu pe cei doi răufăcători să chicotească. Cel mai mic, căruia îi lipseau câțiva dinți, îl împunse cu degetul în burtica lui pufoasă și rotunjoară. - Cine ești tu? - Miku-Miku de pe Make-Make. Nu face rău-rău! - Uaauu! Un extraterestru
MIKU MIKU de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372470_a_373799]
-
pregătirilor, era urmată de înfrigurata așteptare a trenului pe peron. Din rumoarea mulțimii de călători, se desprindeau „știri” care de care mai importante: „Trenul se formează în triaj”, „Vom avea locuri cu toții!”, „Plecarea va fi la ora fixată” etc. Apoi, șuieratul și pufăitul locomotivei, care acoperea vacarmul mulțimii, anunța sosirea trenului. Clipele rămase până la plecare se scurgeau chinuitor de încet. În sfârșit, trenul pornea. Abia treceam de podul de la Herbac - adică de la Clujana - că mă și apuca foamea. Pe măsuța din
CĂLĂTORIA de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1650 din 08 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372538_a_373867]
-
locomotive din halta Dezmir. Urma apoi gara Apahida, unde trenul făceam popas 10 minute, în așteptarea vreunui accelerat care venea spre Cuj de pe magistrala trei. Nesfârște îmi păreau acele minute... un adevărat test de răbdare, căruie îi punea capăt doar șuieratul prelung ce creștea progresiv în intensitate, al acceleratului ce se aproia în viteză, de gară. Ca vântul trecea pe lângă personalul încremenit la linia unu, lăsând în urmă-i o dâră groasă de fum și ecoul zăngănitului de fiare. În sfârșit
CĂLĂTORIA de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1650 din 08 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372538_a_373867]
-
Mama fusese lăsată la o familie inimoasă și celelalte rude s-au stabilit în funcție de vremuri. S-au regăsit după zeci de ani. În casă nu am auzit niciodată nimic din acea perioadă. Mamei i-a mai rămas în memorie, fuga, șuieratul gloanțelor, mame împușcate, plânsul copiilor singuri... - Ce ne poți spune despre jurnalistul bucovinean Vasile Plăvan, un unchi al tău, căruia i-ai dedicat și o carte? - Vasile Plăvan, unchiul mamei, a fost o figură emblematică a acelor vremuri. Avocat, jurnalist
BOABE DE LACRIMI ŞI O INIMĂ PLINĂ DE IUBIRE de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372500_a_373829]
-
mai puțini, dar ei se numesc: Berthold Aberman, din Galați, azi în Israel, redactor la ziarul din Nayaret Ilit Perspectiva (În apropierea străzii Avrig, unde locuiau în acei ani... ), Cornelia Păun, scriitoare publicată în Franța, USA, Malaezia, Australia etc.(Un șuierat prelung, sfâșietor, ca un bocet disperat pătrunde adânc sufletele celor aflați pe aripile bulevardului din centrul Bucureștiului...), Dumitru K. Negoiță, din Rușavățu-Viperești- Buzău, cu o biografie de lucrător în diverse meserii, inclusiv de arbitru de fotbal, cu multiple pasiuni de
FLORIN GRIGORIU ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI 2014 de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347770_a_349099]
-
ferestrele vagonului se profilau pe fugă zidurile înnegrite și coșcovite ale unei foste fabrici. Privirile oamenilor lunecau peste ele la fel ca peste piciorul cerșetorului. “Oare câte, din tot ce a fost, mai funcționează?” - se surprinse Irina întrebându-se. Dar șuieratul locomotivei, care vestea apropierea de stație, îi acoperi cu sonoritatea sa, gândul. Zgomot metalic de roți pe șine, imagini fugare; din nou retina era rănită de deznădejdea pe care o degajau alte ziduri și ferestre cu geamurile sparte, ce se
FLASH de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347344_a_348673]
-
unde am petrecut următoarele 4 luni și unde am învățat elementele de bază ale zborului, acrobație, zborul instrumental și zborul în formație. T-37 era denumit oficial de către forțele aeriene “Tweet”/Țipăt. “Tweet” este o denumire modestă. Noi îi spuneam “șuieratul unui câine de 6000 de pounds (cca.3000 kg)” În orice caz, denumirea se datorează sunetului scos de motoare, care folosesc compresoare centrifugale, spre deosebire de compresoarele axiale pe care le găsești în majoritatea avioanelor cu reacție moderne. Zgomotul acestor bestii era
de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347357_a_348686]