5,299 matches
-
iubit. Murim, puțin cîte puțin, mereu cu fiecare dintre ei. Am murit cu fratele meu, singurul om din lume la fel cu mine, acelasi sînge, aceleași gene...Dezastrul cu Dominic care abia împlinise 50 de ani cînd s-a întîmplat. Șunt scene pe care le văd: cum a lucrat pînă în ultima clipă, cum m-a iubit pînă în ultima secundă înainte să se piardă... Plecarea părinților mei, a prietenilor mei dragi. Mi-amintesc și momentele teribile, de răscruce din viața
Cu Sorana Coroamă-Stanca, despre viată si scenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18009_a_19334]
-
ea "în realitate iubești pe cine știe cine." Urma, apoi, vestea unei decizii: "Dar cred că trebuie să sfîrșim odată" pentru că are convingerea că, pentru ea, el este "un capriț al d-tale, nu mai putea rămîne astfel, pentru /că/ nu mai șunt de 16 ani, nici de 70. Ei bine, ce-ai binevoit d-ta face din mine? Mi-ai omorît orice idee mai bună în cap; am stat aice, în acest oraș pe care nu-l pot suferi pentru a te
Scrisori de dragoste by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18005_a_19330]
-
iubite Titi". (În general, apelațiile ei drăgăstoase sînt vulgare: "micutule iubit", "Mitule", " Mitul meu", "Eminul meu", "Micuțul meu Eminescu"). Aici i se mărturisea: "Tu mă crezi prea ușuratica spre a-mi presupune o inimă și eu îți pot afirmă că șunt o femeie sinceră, și n-aș vrea cu nici un pret să-ți creez o viață penibilă... Vreau să știu dacă mă vei ierta, dacă mă mai iubești un pic răutăciosule mic, bebeluș mic și prea iubitul meu Titi". Dacă de
Scrisori de dragoste by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18005_a_19330]
-
drojdia amărăciunii i-a rămas în suflet. Cîteva scrisori succesive i-a trimis totuși, la începutul anului 1882. În una, din ianuarie 1882, îi și mărturisea "Asculta, dragă, toți mi-au interzis ca să-ți scriu, căci ziceau că purtările tale șunt nedemne pentru un răspuns din partea mea". (Se pare că, după incidentul Caragiale, Maiorescu însuși i-a atras atenția poetului despre ușurătatea totală și depravarea Veronicăi). Corespondență dintre cei doi amanți a continuat totuși, inclusiv deplasările ei la București, el plîngîndu-se
Scrisori de dragoste by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18005_a_19330]
-
vorbind de căsătorie. Încît, la 28 februarie 1882, Eminescu îi scria acea tulburătoare scrisoare de refuz ("Bolnav, neavînd nici o poziție socială sigură prin care să-ți pot pregăti un trai modest și poate fericit alături de mine; sărac, precum știi că șunt, și avînd pururea grijă zilei de mîine, tu crezi că aș putea fi atît de nelegiuit să pot veni lîngă tine și să nu vreau să viu... Eu nu mă opun fericirii tale; dacă crezi că un alt mod de
Scrisori de dragoste by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18005_a_19330]
-
știre veche devine cu ușurință o informație proaspătă, semnele întâmplătoare se transformă într-un șir elocvent de indicii ale crimei. Pe strada Lourcine a fost găsit cadavrul unei fete și toate indiciile par a spune că cei doi cheflii nu șunt străini de eveniment. vestea e citită într-un ziar vechi de zece ani. După ce a expus pe înțelesul tuturor datele problemei, regizorul își permite declanșarea angrenajului comic. Cei doi vor să șteargă urmele. Acțiunile lor îi încurcă și îi nedumiresc
O crimă fără cadavru by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/18040_a_19365]
-
bucate... care ne-ar folosi mai mult decît banii". A șaptea epistola e expediata din Cluj (unde se stabilise deocamdată), în 7 noiembrie 1921, si cerea stăruitor bani lunar: "Nu știu primită cea scrisoare, dara pe scurt vă spun că șunt avizata la ajutorul vostru, pe care cred că nu-m/i/ vet lua în nume de rău... Veți lua la cunoștința durerea mea și nu mă vet lasă aruncată pe drumuri și fără ajutor, im/ i/ veți scrie că mă
Mama lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18023_a_19348]
-
reamintea frumos: "tu care ai fost învrednicit să fii născutul de o fecioara curată, rară, din multele numite fecioare". În noiembrie 1925, stabilită la Aiud, îl ruga din nou pentru ajutor lunar: "să dai ajutor corespunzător pentru două persoane care șunt nevoite de ajutor", ba chiar adaugă grijulie dar tot pe ton amenințător: "Te sfătuiesc atîta să faci ce ai zis mai nainte. Să trimit la bancă Goronul anumită sumă din care să scot eu lunar una mie de lei și
Mama lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18023_a_19348]
-
aceasta indicațiune nu a fost ascultata, pentru ca, la 1 ianuarie 1926, urmează alte reproșuri despre scriitor și fratele său Iulius ("La Dumnezeu mă mulțumesc dar de copii nu pot să zic că e mai bun unu decît altu. Cu tot șunt uneltele satanei. Le pare rau și după mîncarea ce o mînc." În februarie 1927 revenea cu cererile ei de bani, amintindu-i: "nu pretinde să te răfuiești cu 2500 pe an, că mi/i/ rușine de ginere?" Așadar, o sumă
Mama lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18023_a_19348]
-
a copilului meu mult iubit." Nu putea însă ocoli un reproș. Și anume că el nu are "pe nime decît soția și copilu tău". Adaugă că e mulțumită că a primit de la fiul ei dinții 2000 de lei "de care șunt foarte mulțumită". Și în aprilie 1929 preciza că "în urmă scrisoarei tale am fost cu toții fericiți; dar mai cu seamă eu, că mi-ai promis că-m/i/ vei trimite parale în curînd". Însă, tot în 1929, se plîngea că
Mama lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18023_a_19348]
-
încît dacă cineva m-ar întreba că de ce ești vrednic?! Aș zice că pentru mine nu ești nimic - cînd tu știi cît am suferit în case streine și ție nici nu t-a păsat că mamă-ta e pe drumuri. Șunt nervoasă și aștept răspuns." În 26 noiembrie 1931, în preajma aniversării zilei sale de naștere, mama îl felicita duios, neuitînd să menționeze că "nu s-a arătat mamei sale nici cu o scrisoare de 3-4 ani în urmă". Revenea, în vremea
Mama lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18023_a_19348]
-
din nou: "Dacă nu-m/i/ vei răspunde la scrisoarea asta ca și la alte multe cîte t-am scris, să ști/i/ că voi fi silită să merg la București, să mă înțeleg cu tine personal, că între noi șunt pedice de nu ne potem întelge". Și tot așa înainte, deși în 1940 îi mulțumea că a primit un stipendiu de zece mii lei, lucru repetat în decembrie 1943. E ultima scrisoare din volum. Ludovica avea 78 de ani și fiul
Mama lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18023_a_19348]
-
nostru, femeilor le este greu să se descotorosească de tot soiul de idei de predestinare tip ămenirea femeiiă și să se justifice prin ceea ce aleg să facă și prin felul în care știu să se afirme. Patriarhatul, ca și totalitarismul șunt și interioare, nu doar exterioare". Păstrîndu-și conștiința de "criptoservitoare", deci preluînd exclusiv corvezile îngrijirii familiei și casei, femeilor le rămîne puțin timp pentru autodezvoltare, ceea ce se resimte în plan profesional. E și vina lor. Că și Cristina Cărtărescu, Mihaela Miroiu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18060_a_19385]
-
ce ar putea fi absolvit, Purgatoriul fiind invocat cu un patetism nelipsit de-o nuanță de cochetărie: "Tîrziu mi-am pierdut inocentă adolescentului,/ cînd eliberat mă credeam de ispitele lumii,/ acum mai seamăn eu sfîntului ce vorbea cu păsările,/ sau șunt doar o pasare pe care-o hrănește/ din mila Dumnezeu?(...) Căzut în păcatul de-a iubi efemerul,/ viața mea e moartea, că plata a căderii,/ totuși, împreună cu corul celor din Purgatoriu strig:/ăNu-ti întoarce, Doamne, Față de la mine!a
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
condeiul celui care declara că, "tînăr, pe Francisc l-am cîntat": "Ne întîlnim înainte de cină, în pervazul bucătăriei,/ punctuala și timidă de fiece dată, ea, ăporumbita/ pudica, sau ăturturica biblică, neagră/ că o mireasă a Libanului din văzduh.// Gesturile-mi șunt blînde și cumpătate, altfel fuge ușor,/ ea - firimiturile bucății mele de pîine, eu - bucată mai mare,/ dac-am putea ne-am lasă unul altuia ce-i mai bun,/ ne asteptam, cînd celălalt se grăbește puțin.// Un gri cu alunițe pe
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
Mierle și buxusus-ul abhorat de Montale/ și ginestrele mele le simt în spate,/ în fața nu pot atinge Egina, asemeni Grădinii Edenului/ intangibilă pe uscat.// În fine ajuns la cafeneaua literară a lui Temis/ ascult vocile transmițînd vibrațiile sinelui:/ cîte ființe șunt în tine, copila, femeia, înțeleaptă/ nestatornica și fidelă, Poezie cu nume de stol?// Mie care dintre acestea îmi este menit?/ Numele uleios, senzual, sau cel de reci ape montane?/ Împărtindu-te generoasă te pierzi cîștigînd/ altă tinerețe, un strat de aur
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
disperat/ tăceam amintindu-mi că peste puțin voi fi un suflet fără trup/ tăceam amintindu-mi viața dinainte și după.// Latin, încercam să mă simt acasă printre greci,/ și totuși ăMartiniă cu gheață mă trădase ușor;/nu labil, vulnerabil cum șunt, la subtilele mișcări/ ale dublului astral, ale geamănului celest? (Elegie egeică). Nu mai puțin atractioasă decît cea italica, e priveliștea din Montmartre ("După Biserică Sfintei Inimi e o stradă spre Place du/ Tertre,/ în ce an citeam pe rupte ăAvoir
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
celebrează sărbătoarea poporul Sikhi, care este ziua de naștere a marelui Guru Nnok, patronul lui spiritual. Iar templul e chiar aievea complet din aur, așezat în mijlocul unui loc pietruit. Și adaugă copleșit: "templul Sihn e singurul templu indian în care șunt acceptați toți oamenii, de orice religie și de orice rasă ar fi ei." Vagabondînd în călătorie de studii, ajunge, cu trenul, la Jaipur, cetate din piatră roșie, care se vede din orice stradă a orașului. Aici vizitează un muzeu impunător
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
Dumnezeu să nu fi înțeles ofranda pe care i-am făcut-o în fiecare zi, a mea pentru el. Nu-i cu putință că aceasta însingurare și tortură din lagăr să nu se fi transformat într-un dialog cu dumnezeu. Șunt gata la orice numai să fi fost așa." În lupta dintre imaginile crude, odioase (care o asaltează din toate părțile și o fac să-și închipuie martiriul soțului ei) și credința, Jacques Maritain susține cu afecțiune și inteligența partea credinței
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18093_a_19418]
-
tradiție: cel de la Valladolid (ajuns, în octombrie, la a 43-a ediție) și cel de la Salonic (ajuns, în noiembrie, la ediția a 39-a). Iată, pentru cititorii României literare, cîteva rînduri extrase dintr-un "jurnal de festivalist". PRINTRE atributele care șunt conferite libertății "spiritului latin", este și acela al lipsei de punctualitate. La "Semăna Internacional de Cine de Valladolid" poți însă potrivi ceasurile elvețiene după exactitatea cu care ți se închide ușa cinematografului în nas: odată începută proiecția, nimic nu-i
De la Valladolid la Salonic by Magdalena Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/18122_a_19447]
-
Rosetti pe solitarul și probul critic, schimbă brusc subiectul raportăndu-se la relația cu G. Călinescu: "Nedreptatea ne păndeste din atatea colțuri. Gestul ăndreptării ei e atat de rar, chiar din partea prietenilor noștri." Și urmează incriminarea celui surprins ăntr-o clară indelicatețe: "Șunt informat, iubite dle. Rosetti, ca obiecțiile mele relative la ăOpera lui Eminescuă vol. I, ultima carte a lui Călinescu, te-au nemulțumit și, poate, chiar impacientat. Țin să precizez din capul locului că nu fac parte din acele spirite amarnice
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
mai naturală și nimeni nu a avut să se plăngă an ce mă privește de depășirea ei(...) Aceiași rezervă, de astă dată cu mult mai naturală, m-a ămpiedicat să formulez an public vreo obiecție față de felul injust an care șunt tratat an cartea amicului nostru (...) Te vei convinge, poate, ca cele afirmate despre lucrarea lui Călinescu nu șunt o simplă proiecție a umoarei mele dificile, pornite spre negație, si ca fondul serios merită cel putin o judecată dreapta, daca nu
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
rezervă, de astă dată cu mult mai naturală, m-a ămpiedicat să formulez an public vreo obiecție față de felul injust an care șunt tratat an cartea amicului nostru (...) Te vei convinge, poate, ca cele afirmate despre lucrarea lui Călinescu nu șunt o simplă proiecție a umoarei mele dificile, pornite spre negație, si ca fondul serios merită cel putin o judecată dreapta, daca nu o privire binevoitoare". Din acest punct Vianu ia an discuție două aspecte: relația de elucidat ăntre hegelianism și
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
ănainte că, nervos și moral, Vianu să fie pus an mare ăncurcătură. Surmenajul atroce ce marchează, pentru amandoi, ănceputul lui 1942, cu internarea an spital a lui Călinescu și o ușoară hemoptizie la Vianu, ai obligă la un concediu prelungit. Șunt, oare accidente comune, suportate ămpreună de la distanță? Ori provocări ale destinului, nemilos cu cei pe care mediocritatea ai tratează, din totdeauna, ca adversari și ai condamnă la grele sacrificii? Nu ar trebui trecut cu vederea, ăn fugitiva conexiune de care
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
idealism. Revine la uneltele sale greu, stingherit de denunțuri. Se adresează lui Călinescu, uns ăntre timp directorul Institutului de Istorie și teorie literară, pentru că are timp disponibil, mai ales după ce activitatea la Dicționarul limbii române aproape se ăncheiase. Afirmă Vianu: "Șunt deci liber și doritor să reiau, ăn alt cadru, colaborarea mea la Academie". Menționez că G. Călinescu era deja membru titular an Academia Republicii Populare Române an vreme ce Tudor Vianu va dobăndi aceeași calitate abia peste trei ani. an
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]