1,670 matches
-
argint. În jurul gâtului i se încolăcesc o puzderie de lănțișoare de argint, care dispar sub rochia portocalie. Pe piept, țesătura portocalie, creponată a rochiei formează o cocoașă peste grămada de pandantive de dedesubt. Părul îi este împletit în mii de șuvițe răsucite și de codițe ..................., roșii și negre, prinse peste cercei de argint filigranat. Ochii-i sunt ca de chihlimbar. Unghiile - negre. O întreb dacă lucrează aici de mult. Dacă ne luăm după timp pământesc zice? Și ia o ediție de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
bucătărie. E încălțată cu niște mocasini bărbătești de culoare maro, fără șosete. Un șorț imprimat cu puișori galbeni o acoperă în față de sus până jos, iar pe dedesubt poartă o rochie ieftină. Își dă la o parte cu palma niște șuvițe care-i atârnă pe frunte. Puișorii țin în cioc tacâmuri - polonice și linguri. Femeia se uită la noi prin ușa ruginită din plasă metalică și ne întreabă: Da, vă rog? Helen își întoarce privirea spre mine. Se uită spre Mona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
peste umărul lui Helen: Dar știu că te pricepi la machiaj! Deșurubând cutiuțele rotunde cu farduri, examinându-le și adulmecându-le conținutul arămiu, roz sau piersică, Helen zice: — Vine din experiență. Se privește în oglinda retrovizoare și-și aranjează niște șuvițe roz. Se uită la ceas, apucând cadranul între arătător și degetul mare, și zice: Poate că n-ar trebui să-ți spun, dar asta a fost prima mea slujbă adevărată. Dar acum am parcat lângă o rulotă mâncată de rugină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Suge-ți obrajii, drăguță. Îi apucă o buclă mare și o ridică drept în sus. Părul femeii e blond, cu vreo doi centimetri de rădăcini șaten. Cu cealaltă mână, Helen îi trece un pieptăn prin păr cu mișcări rapide, ținând șuvițele mai lungi ridicate și trăgându-le pe cele mai scurte, șaten, în jos, spre pielea capului. Mai apucă o mână și îl jumulește, îl umflă, îl piaptănă în răspăr, până ce, cu excepția firelor mai lungi, tot părul se ghemotocește pe cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
următoarea bibliotecă, poate spre următoarea ședință de machiaj; Helen e la volan de mai bine de patru sute de kilometri. Este aproape întuneric, și zice, uitându-se înainte: — Fac bilanțul cheltuielilor. Mona se ridică în capul oaselor, scarpinându-se în cap printre șuvițe. Apasă cu inelarul, cu buricul degetului inelar în colțul ochiului și apoi îl trage rapid de-acolo, cu o urdoare lipită de el. Își șterge urdoarea pe blugi și zice: — Unde ne oprim să mâncăm? Îi spun Monei să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cu un cui de la o corabie scufundată, apoi făceai foița sul și o străpungeai cu cuiul. Când scriai, scriai primul rând de la stânga la dreapta, următorul, de la dreapta la stânga și așa mai departe. Dacă se putea, înfășurai blestemul în jurul unei șuvițe din părul victimei sau a unei bucăți dintr-o haină de-a ei. Aruncai blestemul într-un lac, într-un puț sau în mare, ca să ajungă în lumea de dincolo și să o citească demonii care să-ți împlinească porunca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
să rezolvăm, și pe urmă să mergem să ucidem un fazan frumos pentru masa de prânz. Pe drumul spre ieșire, îl întreb pe bibliotecar despre exemplarul lor din cartea de poezii. E împrumutat. În legătură cu bibliotecarul, detaliile ar fi următoarele: are șuvițe blond-cenușii în părul înțepenit cu gel sub forma unei copertine care-i umbrește fața. Un fel de vizieră blond-cenușie. Stă la birou în fața unui monitor și miroase a fum de țigară. Are un pulover pe gât cu un ecuson de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Stai liniștit, zice Helen, care conduce. Anticariatul avea trei exemplare din carte. Problema era că nu știau pe unde sunt. Și Stridie zice: — Erau amestecate toate. Mona a adormit cu capul în poala lui, iar el îi desparte părul în șuvițe roșii și negre. Doar așa adoarme, zice. Dacă i-aș face tot timpul așa, nici nu s-ar mai trezi. Mă duce cu gândul la soția mea, nu știu de ce. La soția și fata mea. Sirenele și mașinile de pompieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
să pornească focul. Aveam nevoie de timp ca să stropim cu benzină. Omorâm oameni ca să salvăm vieți? Ardem cărți ca să salvăm cărțile? În ce s-a transformat călătoria asta? întreb. — În ce-a fost de la bun început, zice Stridie, împletind o șuviță printr-o piatră chinezească. Este o luptă îndârjită pentru putere. Vrei ca lumea să rămână așa cum e, tati, zice, și matale să fii șeful. Helen, zice, vrea aceeași lume, dar să fie ea șefa. Fiecare generație ar vrea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Mona se dă înapoi, cu mâinile apăsate pe urechi. Cu ochii strâns închiși. În patru labe, din rigolă, de lângă familiile cuprinse de flăcări, Helen se uită în sus la Stridie. Stridie e un om mort. Coafura lui Helen e distrusă; șuvițele roz i-au intrat în ochi. Ciorapii i s-au rupt. Genunchii îi sunt plini de sânge. — Nu-l omorî! strigă Mona. Nu-l omorî, te rog! Nu-l omorî! Stridie se aruncă în genunchi și înhață hârtia arsă de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
apă. Începe să plouă. Foarte bine, zice Stridie, și deschide portiera smucind-o. Așa faci cu un câine pe care n-ai reușit să-l dresezi, nu-i așa? zice. Chipul și mâinile-i sunt mânjite de sânge. Chipul diavolului. Șuvițele blonde de pe frunte îi stau în sus, ciufulite, țepene și roșii precum coarnele diavolului. Țăcălia lui roșie. Totul este roșu; doar ochi-i sunt albi. Nu acel alb al steagurilor albe, al abandonului. E albul ouălor fierte tari, al puilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
argint și amuletele i s-au încurcat în păr. Rochia portocalie i s-a răsucit strâns în jurul trupului, iar gulerul i s-a rupt într-o parte, dezgolindu-i umărul. Sandalele i-au căzut din picioare. Ochii ei acoperiți de șuvițele încâlcite, ochii ei reflectând luminile bâlciului, țipetele din depărtare ca un ecou nesfârșit al țipetelor ei. Arată ca o făptură de groază. O vrăjitoare rea. O iasmă. Sucită. Nu mai e fiica mea. Acum este o ființă pe care s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
în interior și-l bagă în servietă, pune servieta la loc pe scaun, apoi se îndreaptă spre bar să-și bea paharul lăsat acolo. Din drumul lui printre mese, Ovidiu este oprit de femeia cu căciulă albă, de sub care o șuviță de păr, ieșită în partea stîngă a frunții, îi dă un aer copilăresc, iar fața mică, rotundă, cu ochii mari, părînd și mai mari din cauza cearcănelor o fac să semene cu o tînără din acelea care cutreieră, cu gînduri nevinovate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-l tratez, că am doi copii... Fata stă chircită, băgată toată într-o ladă de citrice, cu fusta ridicată pînă la șolduri, un ciorap rupt de la genunchi în sus, răvășită la păr, smiorcăindu-și nasul din care se preling două șuvițe de sînge. Ieșită din minți, Sultana pune mîna pe-o scîndură de la o navetă cu sticle goale și-o smulge, îndreptînd spre fată capătul în care se vede ieșind jumătatea unui cui: Toată te găuresc, să te saturi! Văzînd-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
îl așteaptă un tînăr înalt cît și el, dar mai subțire, cu o față albă și niște ochi calmi, puțin nedumeriți, parcă ar fi o fată mare. Singurul atribut bărbătesc e gestul sigur cu care își aranjează cînd și cînd șuvița ce-i cade pe frunte. Dinu Zaharia întinde tînărul mîna. Am fost trimis să preiau lucrările de montaj. Lăsați pe mîine, ori pe luni face Vlad un gest de lehamite. Trebuie să umblăm prin zăpadă, să vă arăt... Dinu Zaharia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
înalte. Carol ajuta la împărțirea cănilor de ness membrilor Alcoolicilor Anonimi. Fu izbită de imaginea burții revărsate a Geenei, care arăta de parcă și-ar fi îndesat o pernă sub marginea topului stretch. La fel de izbitoare era și coafura etno a femeii. Șuvițele groase și negre fuseseră adunate într-o singură coadă prinsă în vârful capului și împodobită cu șiraguri de mărgele din imitație de chihlimbar. Figura îi era cel puțin ștearsă, iar pieptănătura neglijentă n-o făcea nici ea mai memorabilă. — Bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
trenul o porni din nou prin întunericul din jur. În mine se schimbase ceva. Aveam senzația că se eliberase ceva, că se rupsese un fel de membrană. Mi-am scuturat capul cu putere într-o parte și în cealaltă, simțind șuvițele de păr atingându-mi fruntea și sprâncenele. Chiar în clipa în care mă trânteam înapoi pe scaunul acoperit cu pluș, închizând ochii pentru a potoli ploaia de scântei aurii produse de retină, mi-am dat seama că totul fusese în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
acestor oameni, fața lui atrăgătoare era umbrită de tristețe și compasiune. Pe scurt: chiar îi păsa. Însă asta ținu până când o voce suavă îi șopti la ureche: „E un sfânt“. Alan se opri și își dădu înapoi în spatele urechii o șuviță rebelă. Nu trebuia să gândească în felul acela. Respinse gândul așa cum ar fi șters un text tipărit care se perinda prin fața ochilor minții sale. Pe de o parte, încerc să mă implic și să fiu altruist, dar, pe de alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
lui de client. Continuase să discute cu Gail și Leroy, dar nu îi stătea mintea la pălăvrăgeală. — Sherri are niște marfă. Știu că are și pizda mi-e datoare. Gail rostise fraza și luase o dușcă din Berea ei Specială; șuvițele de diferite culori îi fluturau pe frunte. — N-o mai pupi tu, fetițo. Punem pariu dacă vrei. Te aranjez eu după ce câștigi ceva. N-am io mereu grijă de tine, fetițo? Leroy se umfla în pene, la fel de conștient de statutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
nimic din ființa autorului, rămâne opera, dacă rămâne, zice Criticul. E o afirmație reconfortantă, mai ales pentru un critic. Căci, ia să ne gândim, ce-ar însemna ca Mihai Eminescu, renăscut prin clonare, dacă-i mai găsim pe undeva o șuviță sau o unghie la fel de bine conservată ca scrierile către Veronica, să stea față către față cu cohorta lui de exegeți? Mulți dintre cei care au academizat din greu pe marginea cuvintelor lui Eminescu ar ieși moralicește deșelați, poate chiar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Pembroke Books, cînd i-am auzit pașii tropăind Înapoi. — Haide, Ernie, a zis. S-a aplecat și a făcut mîna căuș. M-a ridicat și m-a pus pe umărul lui și, cocoțat așa, ținînd bine cu o lăbuță o șuviță de păr rărit, am ieșit afară și am pornit pe trotuar. Mai mersesem așa, pe umărul lui, prin casă și-mi plăcuse la nebunie. Îmi plăcea să-mi Închipui că e o cămilă și că eu sînt Lawrence. Evident, prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
stingher intră Într-un parc, adulmecînd pesemne ceva. Rowe auzi un glas În spatele lui: — Ia te uită, Arthur! Se opri să vadă cine-l strigase: un tip Într-o salopetă a Apărării Civile, cu o beretă de sub care ieșeau niște șuvițe Încîlcite de păr cărunt, stătea la intrarea unui bloc. — Ești Arthur, nu? Îl Întrebă omul, cu Îndoială În glas. De cînd se Întorsese la Londra, Îi reveniseră multe amintiri. Bunăoară, cutare biserică sau cutare magazin, ori aspectul străzii Piccadilly la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și arată unui musafir, după cină, copilașul adormit. Hilfe era culcat pe spate, fără haină, cu cămașa descheiată la gît. Dormea adînc și părea atît de lipsit de apărare, Încît ai fi zis că e o Întruchipare a nevinovăției. O șuviță de păr bălai Îi cădea pe frunte; parcă era un băiat odihnindu-se după joacă. Arăta foarte tînăr. Așa cum dormea, nu-i puteai asocia În nici un chip imaginea lui Cost cu beregata tăiată În fața oglinzii, sau aceea a lui Stone
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Ashes al lui Bowie. Dar nu era bine, nu, nu era bine deloc, hotărât lucru. - Mona, am zis, termină. Înnebunesc. Nu m-a auzit. Mânuia vioara cu ochii închiși, din când în când își dădea capul pe spate, izgonind o șuviță delicată de păr negru. Era deosebit de frumoasă în jeanșii mulați pe picioarele perfecte și tricoul alb, strâmt, care-i punea în evidență sânii, talia și umerii. Dar vioara, ah, vioara... M-am ridicat din pat și am descoperit mirat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
jur și să-și dea seama că acum cei cărora voia să le semene aveau un aspect complet diferit. Briantina ținea bine; chiar apăsându-i capul ca să-l bag în sac calota părului rămânea sferică și se segmenta doar în șuvițe compacte, arcuite în sus. Nodul de la cravată se cam strâmbase; instinctiv, era să-l îndrept, de parcă un cadavru cu cravata strâmbă ar fi putut să sară în ochi mai mult decât un cadavru pus la punct — E nevoie de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]