4,027 matches
-
mimează cameleonic, extrage din sine trăsăturile peisajului abhorat. E un prim moment al repulsiei-atractie care pune an mișcare o atare poezie a ființei ce nu se poate exprima decât an impulsurile sale contradictorii. Ființă recurge la o exteriorizare specială, care țâșnește din interior. ăncearcă "a păcăli" realul, substituindu-i propriile-i metafore, emoții, reflexe, stupefacții, neăndurări, care par a se confundă cu priveliștea realului ănsusi, așa cum un animal amenințat adopta culorile, structurile, rigiditățile ambientului: Ar trebui să fim mai atenți/ cu
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
ași demontează, suprarealistic, făptura, spre a obține din sine factorii naturii, deopotrivă cu oniricele năluciri, marcând clar nostalgia: " Apoi ați scoteai singură câte un ochi și al puneai alături./ Pentru zilele an care poate-poate cărăbuși,/ dihanii azurii și litanii vor țâșni din creierul tău/ și se vor pierde spre asfințit printre alte vise noroioase/ și departe de casă./ Păi sigur că da, așa stau lucrurile" (Dihanii azurii și litanii). "Dezastrul" ănsusi iese din trup precum un șarpe veninos, tăindu-i drumul
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
de la munte. Am adus, de la o pepiniera, șapte (ca an balade!) brazi canadieni, care, plantați de-a lungul gardului și udați, multă vreme, cu stropitoarea, au devenit o oază miraculoasă. Cel mai voinic, ca un staroste (fusese mai aproape de cișmea), țâșnea cu modestă fala pe vreo 20 de metri ănăltime și ași răsfira crengile monumentale, de căte 7-8 metri, ăntrecându-se cu mesteacănul argintiu, sădit an spatele lui. O singură dată, la ănceput, a ăndrăznit cineva, pe ascuns, să taie vârful unuia
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
pivotează majoritatea componenților generației cu pricina) cultiva un lirism particularizat, neîncadrabil în șabloanele "generationiste". E un "disident" cu aplomb. Stratul sau liric primar e romantic, vitalist, turbulent, precum un sol neașezat geologic, în care se produc erupții vulcanice ori măcar țîșnesc impetuoase gheizere. Nostalgic, poetul regretă neapartenenta să la elementele cosmice, cosmosul fiind aici asumat nu doar prin simbolurile sale consacrate, ci și printr-o retorica ce vuiește în marile-i goluri, sugerînd neîmplinirea: "De ce m-ai născut din carne cînd
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
e, ca la autorul Herodiadei, o hieroglifa a Neantului, o răscruce a limbajului cu Absolutul, ci o nostalgie a existenței, un rest al său, tînjind după întregul ce-a fost ori ar fi putut fi. Printre stihurile dezabuzării abstractizate, vitalitatea țîșnește sloboda, aidoma unor fire de iarbă din crăpăturile asfaltului. Biruie datul temperamental al poetului. Între poem și trăire are loc o luptă surda, biruința poemului nefiind decît o victorie à la Pirus. Viața decimata revine sub chipul invincibil al "uimirii
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
comunist o reprezintă disprețul față de contingent. Acest discurs nu se alimentează din realitate - oricît se invocă, demagogic, "legătură cu viața", rolul important al praxis-ului, întorcîndu-le, de fapt, spatele, în favoarea unei ordini "definitive", scutite de primejdia imprevizibilului, care ar putea țîșni din orice detaliu necontrolat: "Raportul dintre discursul comunist și realitate poate fi rezumat într-un singur fel: daca realitatea contrazice teoria, cu atît mai rău pentru realitate! Teoria fiind infailibila, realitatea trebuie să-i urmeze; dacă nu, înseamnă că realitatea
Un antiideolog (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17584_a_18909]
-
de un joc sportiv, cu reguli precise; adversarii devin dușmani, iar rolul de încurajare a echipei favorite denaturează în umilirea echipei și galeriei adverse, urîte de moarte, ca într-un adevărat război. Cu cît stratul de educație e mai subțire, țîșnește la suprafață bestialitatea care, oricît am vrea să ne amăgim, există în stare latentă în mulți oameni și e contagioasă. Un excepțional articol despre Violență și xenofobie în sport a publicat Andrei Oisteanu în revistă "22" nr. 36. Părăsind pentru
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17617_a_18942]
-
arătasem bucuroasă să aud trompeta lui Louis, be-bop-ul Ellei, pianul Ducelui (Ellington), clarinetul lui Benny (pentru Goodman scrisese Bartăk o piesă atât de complicată precum "Contraste". Va să zică și el...). Funcționau pe atunci, modest și non-agresiv, magnetofoanele noastre Tesla, din care țâșneau muzici "bune", de toate felurile. Mult mai tarziu, am suportat eu însămi un șoc, tocmai la un Festival Wagner - elită amatorilor, șlefuita în pasiune și răbdare pentru cele grave vine acolo, la Bayreuth; uluita de suplețea cu care Peter Hoffman
Costinesti '99: Never ending story... by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17630_a_18955]
-
spiritul are oroare, tot astfel se ivește dezordinea, ipostază rebelă de încălcare a armoniei, a cărei expresie entropică provoacă nopți albe fizicienilor, așa izbucnește incertitudinea, ale cărei formule cuantice umilesc pînă și pe cei mai încrezători cercetători, și tot astfel țîșnește hazardul, a cărui pleașcă irațională pune pe butuci pretențiile științei de a anticipa evenimentele. Savoir c’est prévoir e lozincă pentru inocenți. Certitudinea e o reverie fără temei, iar siguranța o ipoteză fără acoperire, caz în care viața își cam
Binefacerile întîmplării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2499_a_3824]
-
zăbovește pe încifrarea voluptuoasă, privirea i se îndreaptă spre lărgirea orizontului. O fibră telurică îl cheamă către materialitățile vaste ale lumii ce se întrepătrund cu undele avîntatcomprimate ale poeticii: „Nu opri cîntul! Lasă-l să se spună,/ întins și dîrz, țîșnit dintr-un regat/ fără hotar, dintr-un înaltăparte/ compact ce-ți poate fulgera-n ființă” (Artă poetică). Legăturile cu universul au o severitate care le scutește de insistența metaforică ori de o discursivitate adjuvantă, acordîndu-le un aspect de basorelief: „Coif
Aidoma unui submarin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2435_a_3760]
-
furcii. dar nu-și conteni zborul toată noaptea. Dimineața un nou Schelălăi de durere, în vreme ce deasupra capului se oraș se ivi în depărtare. Mai fusese în orașul acesta. Era abătu lopata vecinului înfricoșat, curmându-i urletul. aproape de casa lor. Sângele țâșni. Recunoscu gara orașului, parcul și casele Oamenii fugiră care-ncotro. învecinate. Plană ușor deasupra unui loc pe care nu-l mai Între straturile de flori, pământul sorbea lacom viața văzuse. Sute de cruci înșirate de-a lungul unor alei, Pepitei
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_75]
-
ar fi tras, după război, și de la „faptul că ignora cu desăvîrșire temele fierbinți ale luptei de clasă,”16 dar, după cum se vede, Ana era destul de pe linie. Ba chiar cu oarece zel: „Cînd aud cum răsună cîntecul muncii,/ Cum țîșnește lumina din guri de cuptoare,/ Cum zburdă ecoul cuprins de văpaie/ Și zboară ca șoimul avîntat peste plaiuri,/ Atunci în suflet o magică strună/ Vibrează și cîntă: Slăvit fie omul!” etc. (Slăvit fie omul). Pot fi adăugate aici și „omagiile
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
Mișc cuțitul, simțind rezistența sâmburilor tari. Împing apoi violent lama în jos; am impresia c-am pierdut-o. Capătul mânerului s-a înfipt adânc și nu mă mai pot mișca. Îl trag spre mine și, în timp ce lama atinge masa albă, țâșnește un lichid roșu. Încă câteva picături. „Au”, strigă ea, ridicându-se brusc, profund tulburată, și se duce la fereastră, luându-și umerii în brațe. Mă uit și eu pe geam. E într-adevăr incredibil cât de albastru poate fi cerul
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
Nicicând în ast lăcaș pios ; Spre ce mi-i sfânt, spre-a mea iubire, Opreste-ți pasul ticălos. Ai fost chemat?" Răspunde-ndată, Rânjind a zâmbet duhul rău ; Privirea lui întunecată Străfulgera de gelozie ; Veninul urii din vecie Din nou țâșni în pieptul sau : -« Ea este-a mea ! rosti el groaznic. În lături ! Las-o! Este-a mea! Târziu i te-ai ivit ca paznic, N-ai dreptul a ne judeca. Pe mândră inima-i fierbinte, Mi-am pus pecetea și-
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
o primă fază se detașează de propria înfățișare și s-ar părea că și de propria fire, în faza următoare neagă această nouă identitate, se de-mască. O asemenea dublă transformare, precum o negație a negației, implică relativizarea din care țîșnește adevărul. Nu altfel proceda Socrate, cînd, punînd întrebări "încuietoare" ce relativizau afirmațiile părelnic incontestabile ale sofiștilor, "moșea" adevăruri unanime, preexistente în conștiința interlocutorilor: Felul său de-a acționa în diferite momente definește, după Jankélévitch, conștiința ironică: aceea care se neagă
Ulise ca prototip by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16730_a_18055]
-
din cauza morții mele: " Nu voi muri din cauza morții mele/ ci din cauza vieții voi muri.// Viața îmi va ajunge la gât/ și mă va sugruma, mă va îneca. Viața îmi va hăpăi/ mărul lui Adam./ De prea multă viață or să țâșnească afară rinichii mei/ și plămânii mei, cu mâinile lor, îmi vor crăpa cușca toracică/ să iasă afară și să trăiască de capul lor." Cuprins de vârtejul propriei sale frenezii, poetul își "vede" moartea provocată de excesul de viață și o
Mihail Gălățanu și-a pierdut răbdarea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16780_a_18105]
-
sînge; față de cele citate la început, ea este specializată pentru acțiuni severe, în special de supraveghere și control. Evoluția semantică e sugerată în DLR (tomul X, partea a 3-a, 1990) prin legătura cu locuțiunea pînă la sînge - "pînă cînd țîșnește sîngele; prin extensie foarte tare, foarte mult"; acțiunile verbelor de bază determinate de această locuțiune sînt de tip violent: bătăi, pișcături, mușcături. Explicația etimologică se reflectă deja în DLRM (1958), într-o definiție cam exagerat negativă - "drastic, pînă la distrugere
"La sînge" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16769_a_18094]
-
paradoxurile, - și cu condiția de a înțelege cum trebuie semnificația ambiguă a frazei următoare, - putem să ne îngăduim să luăm ca adevărată ideea că Ficțiunea constituie elementul vital al fenomenologiei ca și al tuturor științelor eidetice, precum și izvorul din care țîșnește cunoașterea adevărurilor eterne". (Ideen) Se fundamentează, astfel, și proza, romanul de ficțiune, fenomenologia devenind, prin idei, și prin imaginea ideală extrasă din fenomen, baza ideologică a oricăror lucrări de imaginație... "Erlebnisse"-ul intențional, trăirea intențională... Orice conștiință este conștiința a
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16826_a_18151]
-
modern și postmodern, simplu în expunerea datelor tragediei. Spectacolul citește textul, limpezit prin traducerea Ninei Cassian de reperele temporale și spațiale care l-ar situa într-o anume epocă și un anume loc. E folosit un vocabular viu, suculent, poezia țîșnește din intensitatea gîndirii, din tulburările simțirii. Dialogul este intens, viu, replica este destinată interlocutorului, monoloagele nu fac decît să puncteze singurătatea personajului într-un anume moment al acțiunii. Cuvintele se leagă în frază și frazele expun limpede raționamentele și sentimentele
Forma și limitele vremii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16932_a_18257]
-
sale e sublimată în forța de reconvertire a imaginii, care, din elementele dislocate și adunate prin puterea unui limbaj inspirat (aci termenul de inspirat își dobîndește prerogativele sale antice), oferă noi temeiuri libertății creatoare ce se "descarcă" precum o armă, țîșnește după principiul efortului maxim. Împușcătura, explozia sînt evocate drept elemente legitime de poetică: "cunosc oamenii care împușcă străzile albe/ eu îi conduc apoi la granița unui oraș sau unei țări/ ei spun ei fac adio/ pînă se-ntorc eu le
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
la aberația bolșevică, persecuția Masoneriei în Portugalia sau la regia tutunului. Sunt tot atâtea pretexte obiective de dezvoltare a unor raționamente analitice foarte subtile ce aduc în discuție principii generale de politică, economie și sociologie. Adevărurile paradoxale ale lui Pessoa țâșnesc din analiza doctrinelor politice fundamentale, din teoria liberalismului și conservatorismului, a teratologiei comuniste, discuție în care tonul devine violent și stilul sarcastic. Comunismul e considerat "un dogmatism fără sistem", bazat pe "brutalitate și desfrâu", un "gunoi moral și mental", o
Terapia eliberării by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17019_a_18344]
-
Arghezianismul este, înainte de toate, în proză, ca și în poezie, un stil. Recitesc Manualul de morală practică, ediția de la Albatros, 1997, care o reia întocmai pe aceea ieșeană de la Pygmalion, 1946, și nu contenesc să mă uimesc de cîtă strălucire țîșnește din opacitatea limbii lui Arghezi, orbindu-te și făcînd să-ți pară indiferent tot ce se află dincolo de ea. (Trebuie să mărturisesc că am prins gustul oximoronului, vădit în fraza dinainte, de la maestrul lui necontestat, de la Arghezi, care numește acest
Inutile silogisme de morală practică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17032_a_18357]
-
Alb, verde, galben, roșu e focul." Ivirea propriu-zisă a vrăjitoarei pare un "efect" de pirotehnie. La început, ea seamănă cu o mică "trâmba învăluita", albind pe sol. Degrabă decorul se schimbă și magiciana (cu plete clasice de șerpi, ca Meduză) țâșnește din "mincea (mingea?) stârcita" în formă de "bleaznă mare": "Vântul stătuse, ploaia-ncetase,/ O rază-a lunei se arătase./ Cea cât o mince stârcita, mica,/ O bleaznă mare-n sus se ridică,/ P-obraz lăsate cărunte plete/ Cu șerpi i-
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
desluși ce și cum. S-apropie și mai mult. Păreau să fie cel puțin trei persoane. Păreau că se ceartă. Un vreasc uscat țipă ascuțit sub povara tălpii. Glasurile-ncetară subit, apoi hățișul se mișcă înaintea lui și din el țâșni un om. Un om necunoscut. Se priviră o clipă nedumeriți. Un altul sosit în salturi îl lovi în moalele capului. Mai auzi ca prin vis cum cel care-l lovise în cap doborându-l, îi spuse celuilalt. Vezi dacă a
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
substanță albă vâscoasă. O scârbă imensă-i străbătu din creștet în tălpi. Astea-s substanțele spițerului! glăsui popa. Care spițer? Un refugiat. El arunca mereu substanțele-aicea. Dați-le foc! Aduceți paie! Și din groapa umplută cu paie o vâlvătaie imensă țâșni în zările cerului. * * * Adrian se trezi c-o durere cumplită-n moalele capului. Buimăcit de lovitură nu-și mai aducea aminte cum de-a ajuns în starea asta. De undeva pe-aproape s auzea clipocitul răcoros al apei Moldovei. Mai
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]