364 matches
-
tinereții, dar și cu pocăința și bunătatea date de experiența războiului, în care a plecat voluntar ca jurnalist din linia întâi, fapt ce l-a costat pierderea unui picior; istoria tragică a fratelui său Valeri, împins de vremurile ieșite din țâțâni spre anarhism și ucis în luptă la numai 16 ani; Andrei și conturarea personalității sale artistice, scriitori, barzi, artiști de tot felul, printre care nume ca-re-ți stârnesc fiori de emoție: Ahmatova, Țvetaeva, Balmont, Mandelștam, Fedin, Pasternak... în carte își trăiesc
Saga Tarkovski by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/15281_a_16606]
-
spre Ardeal, pe la Întorsura Buzăului, pentru a-l virusa pe unicul fluture din lume cu înfățișare de om? Cioacă! Așadar, măcar vor bănui urmașii urmașilor noștri cu câtă tulburare sufletească așteptam să vedem că energia Președintelui nu smulsese fereastra din țâțâni, că aceasta se afla la locul ei, iar dincolo de sita protectoare din geam, abia-abia ghiceam o imagine care, poate, nici nu era a Președintelui, ci a vreunui felcer semănând binișor cu o mască? Categoric, nu! Doamne, că mai bine-ar
Trăind în cercul nostru... strâmt by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10609_a_11934]
-
modul "noroios" și "frumusețile" se amână precum unui alchimist frenetic dar pripit. Blazare este o încercare cam haotică de parabolă în care se amestecă toate ingredientele posibile dar care, în lipsa rețetei, își neutralizează efectele. Umorul, care să fi scos din țâțâni lumea amărâților de siderurgiști orfani ai Complexului, sau poezia contrastelor mizerabile ar fi salvat cartea și i-ar fi binedispus și pe cititori. Altfel, am rămas încruntați și cu jena unui gust amărui. Petre Barbu, Blazare, Prefață de Sanda Cordoș
Un roman cu loseri ratat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11853_a_13178]
-
o parte a experienței pe care o intenționează frații Coen, după No Country for Old Men (2007), unde întruchiparea iraționalului și a forței implacabile a hazardului era un ucigaș cu sînge rece, Anton Chigurh. Lumea și aici pare zguduită din țîțîni nu pentru că o lovește un cataclism sau un virus mortal, ci pentru că în absența bunului-simț, a unei autentice generozități ea se prăbușește de la sine sub greutatea propriei sale ignominii, a propriei sale suficiențe, a propriei sale ignoranțe. Toate personajele în
Idioții by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7898_a_9223]
-
egotică, „ridicată pe disprețul față de individul social, pe disprețul semenului”. Autodisciplinarea de care face uz C.D. Zeletin e, prin urmare, un mijloc de apărare atît împotriva stihiilor lăuntrice cît și a primejdiilor din afară, venite din partea unei lumi ieșite din țîțîni. Celor din urmă li se opune cu eficacitate scutul unui moralist de clasă. C.D. Zeletin, Rămînerea trecerii, Ed. Spandugino, 2011, 384 p.
Sub scutul moralistului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4714_a_6039]
-
rămîne cea de secol 19 și chiar dacă unele episoade „vechi” (îndeosebi călătoria în Crimeea și întoarcerea epuizantă) reprezintă, la rîndul lor, momente de forță epică. Avem, în interiorul romanului „de cămin”, cîteva personaje bine reliefate în tandemuri asimetrice, toate - „ieșite din țîțîni”: cuplul basarabean Aliona-Vasile, cuplul asimetric Mohicanu-Ludmila, cuplul exotic Georgică- Ulla și, înaintea tuturor, tandemul „maestrul din umbră-discipolă”, i.e. Pavel Dreptu și Maia. Primul - un profesor „borgesian”, mistic idealist și mare cuceritor de studente bovarice, refugiat în cloaca Universalului spre a
Misterele „Universalului” by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3958_a_5283]
-
a huzuri într-o casă de protocol, ce-ar fi să i-o ofere, în schimbul apartamentului cu ușă de metal? Nu de alta, dar dacă domnul Băsescu a rezolvat "spinoasa problemă" a flotei, nu se va opri în fața unor banale țâțâni de fier. (De altfel, devenit tragic personaj al poemului său, " Problema spinoasă a nopților", dl. Dumitrescu se oferă să plătească eventualele daune!) Drama celui care a scris "Jurnalul de campanie", un om "de stânga", nu poate fi, simplist, explicată prin
Problema spinoasă a yalelor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16922_a_18247]
-
din Crimă și pedeapsă care e consacrată revanșei morale. Totul e uluitor de exact, susține el, se preconizează o ieșire magnifică din circuitul fixat de tradiție. Ce se petrece ulterior, după săvârșirea omorului, în creierul făptașului, în organismului ieșit din țâțâni, e o derogare de la radicalismul din prolog. Eroul lui Dostoievski n-a fost la înălțimea revelației inițiale. În panică, marele scriitor a anexat acțiunii un final al abandonului, al replierii, o infirmare a logicii caracterului. Lăudând foamea unei împliniri biologice
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
o cunosc și la care până atunci n-am avut acces. Atunci s-au dat de perete ușile adolescenței sau poate chiar ale tinereții mele - atât de puternic, încât aproape s-au sfărâmat, răsucindu-se de mai multe ori din țâțâni, închizând și deschizând accesul între toate naivitățile și manipulările pe care le trăisem ca membru al generației mele. Atunci am descoperit propriul meu destin - al meu ca ființă deosebită de ceilalți, nu numai prin ceea ce trăisem eu, ci și prin
Ușile date de perete by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/3069_a_4394]
-
la care e supus. El are aerul că-și reproșează succesul, că a comis o greșeală scriind o carte care a plăcut atâtor oameni. Situația ar fi ridicolă, dacă n-ar fi suficient de sinistră pentru a te scoate din țâțâni. Mircea Cărtărescu observă fenomenul cu exactitate, dar trage o concluzie greșită: nu el a trădat literatura, ci inamicii săi și-au trădat invidia, care dă în clocotul verzui-leșios al resentimentului: ,În Romania continuă să funcționeze foarte puternic acest clișeu al
Gulagul de hârtie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10797_a_12122]
-
enigmatice în alegrețea ei, o lume în care un pat zboară prin aer, ca-n Chagall, un măgar suferă din dragoste, lăcrimează și se înțepenește sinucigaș pe calea ferată, soldații ling cocaină împrăștiată pe șine, nebunia războiului scutură lumea din țîțîni, dar nebunia dragostei se dovedește infinit mai puternică! O secvență din "Viața e un miracol" i-ar fi plăcut în mod special lui Fellini: un meci de fotbal nocturn, scufundat în ceață, colorat grandios cu muzică de operă, și care
VIVE LA DIFFÉRENCE ! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12801_a_14126]
-
de la stat. De pe creneluri, lăncieri șolticari le aruncau chifle, gogonele, măsline, ce se găsea. Arthur scoase un pachet de Kent pe care scria Citiți povestirile din Canterbury! și mitui un bodyguard mascat, care mânui un scripete ce scârțâi îndelung din țâțâni. Podul se coborî, grilajul se ridică. Avu noroc. Regele tocmai își bea cafeaua, iar regina citea ziarul. “Știu răspunsul, Majestățile Voastre!”, strigă Arthur, dând ușile de perete. “Stai jos, tinere, ia o cafeluță din Bizanț, să-ți mai tragi sufletul
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
autoportret la persoana a doua, detașat, detectabil, parcă în pofida voinței auctoriale, îndărătul unei perpetue măști. Când poemul spune tu, asta vrea să însemne eu, dar retractilitatea își urmează netulburată artificiile: ,și tu ai trecut prin zile/ cu timpul scos din țâțâni/ când așezai piatra peste/ o altă piatră numind-o grădină/ și-n următoarea clipă dădeai/ buzna la masa de scris/ pregătită să-ți însăilezi o postfață" (postfață la noul manual de grădinărit). Mai există însă, încă o posibilă accepție a
Autoportret la persoana a doua by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/10758_a_12083]
-
să ai măcar trei mâini pentru toate câte le ai de făcut în același timp. Oskar Popescu este un om îndemânatec, ceea ce nu l-a scutit de două ori să-i pice lucrul din mână. "De ce nu scoți fereastra din țâțâni?" parcă o auzi pe nevastă-sa, însă el se încăpățână să prindă ochiul pe perete, fiindcă lemnul era destul de vechi și balamalele mai mult ca sigur că erau ruginite, iar, în asemenea cazuri, ai toate șansele să cazi din lac
Geamgiul by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/12496_a_13821]
-
a constatat că rândurile se așterneau singure pe hârtie. Așa s-a născut Eterna întoarcere, revizuită și adăugită peste ani în Ofrande. În ultimul timp se luminase. În ciuda vârstei și a bolilor care nu o ocoliseră, în ciuda "vremurilor ieșite din țâțâni", se lumina pe zi ce trecea, lăsând în urmă zațul vieții și păstrând doar bucuria. În ultimul interviu pe care avea să-l dea, Horia-Roman Patapievici, ca de altfel toți telespectatorii, era uluit. O invitase să vorbească despre viața trăită
Un destin împlinit by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11765_a_13090]
-
reparații imposibile Venind dinspre Cavafii Vechi Să deznozi drumul spre parkingulgroapa Din spatele străzii Baia-de-Fier Apoi să desenezi un alt drum Să readuci la lumină locul acela amețitor Cafeneaua din vis și numele ei de insectă Umilă Să o repui în țâțâni în pasajul De dedesubtul clădirii cu ferestre oarbe Să privești într-un asemenea fel încât Să nu poți uita niciodată Clădirile din jur la nesfârșit incendiate Să nu te încrâncenezi contemplând Traiectoriile dislocate ale prietenilor Sau atunci când vezi neputința cu
Biografobii by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Imaginative/3111_a_4436]
-
la loc și haț! a pupat-o pe Ofelia în bot dar metodic vai atât de metodic încât am fost nevoit să izbucnesc într-un hohot de plâns acu stau cu mama în casă o ajut să scoată ușa din țâțână mama râde ,cu capul doldora de buze" mama râde mă-ntreabă într-una: da dacă numele Osip nu mai vine cartea cine face cartea Bernis - aprindere de plămâni Ziua e în creștere Zvetlana la ora asta un oraș poate fi
Poezie by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/11204_a_12529]
-
cară umbra imaginea tatălui și-a mamei decupată dintr-un tablou îmi spun tot noapte bună, bună lună nebună beznă de lună călător doar c-o aripă ce oracol să bântui în mareea cuvintelor tale se produce seismul pârâie din țâțânile lui palid pământul și-n umbra lui doar aripi de stele numai lumină în bezna întunericului meu. Așteptarea focului De zei împinsă către lumină din nou scufundări în bălțile razelor frunze pe altarele verii doar târziu în miezul câmpiei un
Poezii by Dumitru Ion Dincă () [Corola-journal/Imaginative/2414_a_3739]
-
Kadare imaginează continuarea acestuia în microromanul Vremea nebuniei, prin vocea inconfundabilă a adolescentului din primul, care înregistrează răul adus de comunism. Singurul lui refugiu rămân istorisirile bătrânilor, ce par să conțină rețeta supraviețuirii oamenilor atunci când lumea și-a ieșit din țâțâni. „Îmbinând stilul poetic cu narațiunea ingenioasă, Cronică în piatră e un roman elaborat și sofisticat, al cărui impact profund este dat de ancorarea sa într-o civilizație europeană patriarhală” - John Updike. Romanele Cronică în piatră și Vremea nebuniei vor apărea
ISMAIL KADARE - Cronică în piatră Vremea nebuniei by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/4789_a_6114]
-
provoacă scârba și repulsia lumii civilizate, nu spune nimic celor mai vechi dușmani ai cruciaților. Setea lor de răzbunare trece peste tot, alegerea mijloacelor se face după gradul lor de cruzime și sadism. În fapt, ceea ce i-a scos din țâțâni pe adepții Jihadului a fost tocmai elementul moderator pe care-l reprezentau S.U.A., posibilitatea unei păci de compromis în Orientul Apropiat, a unei înțelegeri trecând dincolo de sclerozate mentalități. Orice asemănare între acești profesioniști ai ororii, rătăciți chiar de sânul islamului
O sfidare fără precedent by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15852_a_17177]
-
unei petreceri - penibilă, e drept - organizată la sfatul medicului psihiatru (nu întîmplător, desigur, jucat de către Danny De Vito!), care recomandase o grabnică "socializare". De un umor macabru este sfîșietoarea scenă în care întreaga comunitate trudește cu îndîrjire să scoată din țîțîni gardul peste care căzuse plăpînda victimă. Trezind și interesul televiziunii (locale!), flagranta confuzie dintre efect și cauză va continua să dăinuie. În realitate, ca și în filme. Într-un film ca acesta în care - sfidînd muzica învăluitor nostalgică anume compusă
Uciderea inocenței by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16038_a_17363]
-
de mai mult decât de o strângere de mână sau de o privire pentru revelarea unei tragedii, iar faptul că normalitatea se află acolo dezvăluie, de fapt, dezechilibrul imens al lumii în care trăiesc și Gruber și Malaparte, ieșirea din țâțâni a acelei lumi devenite absurd-monstruoase pentru care normalitatea episodului constituie cel mai bun turnesol. Filmul lui Gabrea rămâne unul de referință cu acest adagio: romanul lui Malaparte și mărturia sa nu pot constitui o bază documentară pentru un eveniment real
Călătoria lui Malaparte by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6700_a_8025]
-
celorlalți și apoi a favorurilor sexuale ale femeilor din celelalte saloane. Situația se degradează rapid și ultimele reziduuri de umanitate se dizolvă într-un infern concentraționar unde homo homini lupus și nebunia, bestialitatea, crima devin reperele unei lumi scoase din țâțâni. Soția doctorului îl ucide pe acest "rege" grotesc de balamuc și lupanar, iar un incendiu transformă întregul stabiliment într-o imagine sulfuroasă, coșmarescă, infernală ca în Capriciile lui Goya așa cum înainte fusese un fel de stultifera navis, corabie a nebunilor
Orbitor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7324_a_8649]
-
postmodernă, un artificiu rupt de transcendență al cărui singur sens pare a fi tocmai afirmarea acestei schisme (Jean Echenoz ar fi, așadar, un Raymond Roussel trecut prin cîteva recente prises de conscience). Literatura postmodernă vorbește despre o lume „scoasă din țîțîni”, autarhică (asta face literatura beckettiană, prin excelență), crede autorul în final, iar cititorul suferă. Nesațul de lume cu sens al lui Ioan Pânzaru se transpune într-o sistematică a culturii în care textul de față se înscrie ca o verigă
Știință voioasă pe o temă dată by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13312_a_14637]
-
ar merita atitudinea lui Eugen Simion față de „spiritul național” și față de ceea ce, eu unul, aș numi „ura de sine” a ultracosmopoliților postdecembriști; în mod cu totul nedrept (ca să nu spun mai mult...) dar simptomatic pentru un mental colectiv ieșit din țîțîni, Eugen Simion a devenit brusc, după 1990, un soi de naționalist ultraconservator în ochii esteticilor de serviciu, după ce fusese decenii de-a rîndul „de partea bună”. Cei care l-au citit cu mintea deschisă și au asistat la colocviile Penser
Editura Timpul mărturisirii by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4528_a_5853]