341 matches
-
de zile. Sunt exact opusul fostei sale soții - fost manechin, Înaltă, foarte slabă. O tâmpită care a făcut pe inaccesibila ca să-l determine s-o ia de nevastă; nu dădea doi bani pe arta lui, era tot timpul furioasă și țâfnoasă și l-a făcut să renunțe la călătoriile sale și să-și uite pasiunile. Știi, comercializează lucrări de artă, călătorește des În China. — Deci are mai multe În comun cu tine. — Da. Sunt cel mai valoros artist al lui. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
noastre. — Ce dracu’ spui? îi trânti neliniștit interlocutorul său. E vorba de o familie mizerabilă de nomazi care de ani de zile trăiește în curul lumii... De unde crezi că ar putea avea așa arme? — De ce mă întrebi pe mine? răspunse țâfnos, ca de obicei, Sam Muller. Acum trei zile mă aflam în Angola și n-aveam nici cea mai vagă idee de ceea ce se întâmplă aici. Și nici măcar nu mă interesează în mod deosebit. Pe mine mă angajează, vin și-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
energie reformistă ajunge după un an sau doi o namilă obosită și arțăgoasă, cu aere și umeri de comisar sovietic? Mare mister, oricum! Mai ales că, odată cu greutatea, proaspeților îngrășați li se schimbă și comportamentul: devin greoi, aroganți, intoleranți și țâfnoși. Nu mai ascultă și de fapt nu mai aud pe nimeni dacă nu e din lumea grașilor. S-ar putea să avem de-a face cu o modificare psihosomatică demnă de interes și pentru psihologi, și pentru fiziologi. Fenomenul apare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
suna-i-ar creierii, că-mi tremura picioarele de foame și-mi venea leșin de la lingurea... Cum îmi vine și-acuma... Ai nevoie de ceva, madam Delcă ? Dacă ai nevoie de ceva, spune mi mie... Uită-te la ea ce țâfnoasă și ce mutroasă e ! Și ce strâmbă din nas, ei, nu, pân-aici ! Pân-aici, că doară nu m-a luat din drum ! Să nu se uite la mine ca la o servitoare ! Ei, lua-te-ar dracu, cu blana
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o Întîlnire cumva? Da, cu Veronica Lake. *** Îi deschise. Bucățică ruptă din Veronica Lake: rochie de seară cu paiete, o buclă blondă căzută peste un ochi. Dacă sunai Înainte să vii, n-aș fi arătat așa de caraghios. Părea destul de țîfnoasă. Vopseaua de păr se cam ștersese și era inegală. La rădăcini se vedea părul negru. — O Întîlnire neplăcută? — Un bancher de investiții de la care Pierce vrea un serviciu. — Ai mimat cu talent? — Era atît de preocupat de propria lui persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ajungînd În patio-ul interior, unde chelnerii elastici de la „Murillo vă servește“, puțin În Întîrziere din pricina celei de a doua defecțiuni electrice, așezau ultimele platouri cu gustări. Cei nouă profesori erau niște artiști adevărați și Carlos, ca o broască țestoasă țîfnoasă, se retrase În carapacea lui de cum Îi văzu venind pe cei nouă șoferi mult mai norocoși decît el. Cei nouă profesori nici nu l-au băgat În seamă pe Carlos. Au sosit voioși și nici nu s-au uitat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
auzit o răsuflare generală de ușurare și toată lumea a început să vorbească. Asta e prietena lui Jack, le informă Kelvin pe Ashling, Lisa și Mercedes. — Numai necazuri aduce fata aia, dacă e să mă întrebați pe mine, spuse domnișoara Morley țâfnoasă. —N-aș prea crede, domnișoară Morley, spuse Kelvin lasciv. Domnișoara Morley se îndepărtă, cu un gest de dezgust profund. —E jumătate irlandeză, jumătate vietnameză, spuse și Gerry Mutul. Se ceartă ca chiorii, spuse Trix încântată. E foarte violentă. —Ei, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
efort o zi întreagă pentru a trece mai departe și el apăruse din nou. Pentru că ești cea mai bună, spuse el simplu. Alt zâmbet uimitor. Ea își azvârli cheile pe masa din bucătărie. Cam târziu să spui asta, zise ea țâfnoasă. Abia am divorțat. —Știu, spuse el gânditor. Mă simt de căcat în privința asta. M-a dat peste cap în ultimul hal! Oricum, nimic nu ne oprește să ne căsătorim din nou, rânji el. Vorbesc serios, adăugă el, când ea îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
nimeni nu a îndrăznit să le spună să coboare din lectici și au fost cărați cu toții pe brațe până lângă altar. — Drumul ăsta din vale nu e Calea Flaminia? se interesează Velleius Paterculus. Dacă știi, ce mai întrebi? îl repede țâfnos. Și mucosul ăsta! Cât e de obraznic și lingușitor, doar pentru că Tiberius Nero l-a luat cu ei! De n-ar fi fost el, capadocienii ar fi urcat liniștiți colina, fără să mai pretindă că n-au voie să intre
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
s-a învoit să-și dea fiica, Augustus s-a mâniat peste măsură. A jurat că dacă una sau alta dintre nepoatele sale ar avea vârsta convenabilă le-ar oferi el însuși zeiței. Surâde amuzat. Agrippina, mai treacă-meargă, înfumurată și țâfnoasă cum e, s-ar fi potrivit, dar Iulia cea mondenă... Încearcă să-și imagineze fosta fiică vitregă înveșmântată sobru și ducând un trai decent. Fără să vrea, pe gură îi țâșnește un gâlgâit de râs. Din toate părțile îl împung
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
jur: — Sunt sigur că însuși Marte m-a ținut să nu mă prăvălesc. Este semn că fumul sacrificiului a ajuns până la el și i-a plăcut. Îmbufnată, Marcia închide cu un pocnet scurt fereastra din plăcuțe de mică și trage țâfnoasă de perdelele încrucișate, pentru a le lăsa în jos. Scaunul purtat se pune primul în mișcare, cărat pe umerii celor opt vlăjgani. Îl precedă un singur lictor. Merge țan țoș înainte, ținând fasciile în mâna stângă, sprijinite tot de umărul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fiind atît de aproape, am hotărît să ținem totul secret, astfel Încît prînzul la familia Cooper, deși ocazional prilej de bună dispoziție, devine prea mult pentru mine, În starea delicată În care mă aflu. În primul rînd, știu cît de țîfnoasă am fost În ultima vreme și, În al doilea, am sentimentul oribil că Linda ar putea să intuiască faptul că voi păși spre altar cu un copil În pîntece. Tare-aș vrea să țin toate astea numai pentru noi pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
fețele oamenilor care dădură fuga afară să întâmpine apa după care tânjiseră atâta vreme. În cele din urmă, ajunge și în deșert. Până să înceapă ploaia, Forrester ascultase taclalele acelui brahman soios și, la un moment dat, se trezise zicând țâfnos că, iată, e momentul și locul bun pentru un popas. Poate că acest Moti Lal s-a simțit ofensat de brutalitatea lui, dar Forrester nu-și face probleme. Privirea lui fixează palanchinul și fecioara îmbufnată care se agită în dreptul paravanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
începutul verii, diminețile la Oxford sunt umede și pentru că domnul Bridgeman a crescut la tropice, simte că-i este frig. Willis a aprins focul în birou și el se apropie, târându-și picioarele, să stea la foc, cu brațele încrucișate țâfnos peste halat. Valetul său face zgomot cu cănile și bolurile de apă și treptat domnul Bridgeman este convins să se bărbierească și să se îmbrace. Pe la opt fără cinci este așezat, cu privirea încă încețoșată, la masa rotundă acoperită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
legată de penitență. Boala trece, lăsându-i victimele slabe, trase la față și pline de nemulțumire una față de cealaltă. Marchant și Gregg își reiau cercetarea zonei, întocmind harta regiunii din jurul povârnișului, încadrând-o într-o abstrație de triunghiuri. Iritat și țâfnos descoperă că în timp ce ei au fost ocupați, câțiva Fotse au încălcat perimetrul taberei lor. Majoritatea erau copii dar și câțiva tineri mai obraznici, care au hoinărit prin tabără și s-au uitat după lucruri. Î ntr-o dimineață, un puști iese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fiind aia din spatele tejghelei. — Bună Estelle, Îi zâmbesc eu. Mai ie șo țață bătrânăn magazin. O privește sfidător pe Estelle care și-a pierdut parțial stăpânirea ei de sine de vită dură, se scurge un pic de savoare din mișcările țâfnoase ale curvei. Țața cea bătrână Își ridică sprâncenele și se duce În partea din spate a magazinului. Cum merge afacerea? — Binișor, spune ea, dându-și părul pe spate cu un gest nervos. Ciudat, tocmam văzutun tip caria ieșidin magazin cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
fapt fiindcă nu știa să fabuleze la persoana a III-a, a făcut și ea ce a știut mai bine: a ținut un fel de jurnal de bord al poveștii. Sau a bruiat truda băieților prin tot soiul de fragmente țâfnoase, demolatoare, când i se părea că Mircii s-au luat prea în serios ca autori de roman senzațional. De fapt, era copleșită de stilul profesionist în care cei doi țăcăneau la mașinile lor ore în șir, șnur, pagină după pagină
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
toată lumea va bea pe săturate, toată noaptea... — Prietenele tale sînt și ele modele, ca și tine ? Înseamnă că logodnicul tău știe cu ce te ocupi, nu? — Ce te privește? Se pare că am atins o coardă sensibilă. Mi-a dat, țîfnoasă, mîna la o parte. — Nu fac prostituție de dragul meseriei și al băuturii. Am avut și eu speranțele mele, visurile mele, dar norocul nu mi-a surîs. Acum nu mă mai pot plînge Însă. Dacă alții consideră că o duc mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
înduri disprețul a milioane de oameni. Da, nu există meserie mai grea și mai grețoasă ca asta! Acum înțeleg de ce, oricâte abuzuri ar face, oricâte privilegii și-ar aloca, oricâtă aroganță ar emana, parlamentarii români par mereu nemulțumiți, frustrați și țâfnoși. Nu-i puțin lucru să renunți la umanitatea ta și să devii... naiba știe ce: maimuță, robot cu burtă, animal de vot? Oricum, ceva mai puțin decât un om. Dacă treceți vreodată prin București, vizitați-i la Casa Poporului și-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
nu a solicitat nimănui nimic. Făcea de una singură ceea ce trebuia să facă. Nu se supăra și nu se enerva niciodată pe nimeni. E adevărat tot ce-ți spun, nu exagerez cu nimic. Majoritatea fetelor, la ciclu de exemplu, sunt țâfnoase și se înfurie pe alții, dar ei nu i s-a întâmplat niciodată așa ceva. Ea nu se înfuria, dar era uneori abătută, cam o dată la două sau trei luni. Se închidea în camera ei și zăcea în pat, lipsea de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
multe surori de cruce, prea multe la care să țină astfel Încât ajungea să nu mai țină la nici una. Episodul cu prietenia nu a mai durat mult după asta. Konak-ul fiind atât de mare și dărăpănat, iar mama ei atât de țâfnoasă și de Încăpățânată, menajera și-a dat demisia după ceva timp, luând-o pe fiică ei de acolo. Lipsită de cea mai bună prietenă, a cărei prietenie fusese, ce-i drept, destul de Îndoielnică, Zeliha s-a simțit cuprinsă de resentimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cu atât mai apropiată se simțea de ea. — Bună dimineața, drăguță strănepoată, a răspuns Petite-Ma, impresionând pe toată lumea cu claritatea memoriei ei. Stând acolo cu telecomanda În mână, mătușa Feride a ciripit fără să se uite la ea: — Prințesa țâfnoasă s-a trezit, În sfârșit. Glasul ei suna jovial În ciuda unei nuanțe moralizatoare. Chiar În dimineața asta Își vopsise părul Într-un blond deschis, aproape cenușiu. Până acum Asya Învățase prea bine că schimbarea radicală a coafurii era semnul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mai facă atâta vâlvă și să accepte ce le-a fost scris. Nătărău bătrân. Iertat să-mi fie sacrilegiul, se închină pios Moira. — Moira, ești o femeie bună, dar o catolică deplorabilă, o tachină Laurence. — Mai bine așa, răspunse Moira țâfnoasă, decât invers. — Vino, Francesca, o conduse Laurence spre ușă, vino să vezi partea cea mai frumoasă. Într-o fostă debara recondiționată, un tehnician în halat albastru stătea aplecat asupra unui dispozitiv conectat la un ecran uriaș. Scoase un tub din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
a crea impresia unei familii fericite, Jack nu putu să nu recunoască faptul că masa era delicioasă, iar atmosfera îmbietoare. La începutul căsniciei lor, visase îndelung la astfel de scene. Dar Carrie avusese alte idei. Doar Ben părea stângaci și țâfnos. Jack simțea nevoia să-l îmbrățișeze și să-i spună: „Legătura dintre noi doi dăinuie, va dăinui întotdeauna“, dar Ben îi evita privirea. După ce terminară de mâncat și Louise fu trimisă la culcare, atmosfera se schimbă subtil. Carrie se furișă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cu mare atenție, nevăzut, neluat în seamă, netulburat de nimeni, ca și cum le-ar fi văzut gândurile, îi simțea cum se pierd cu încetul, ușor amețiți de băutură, la început numai activi și dornici să se amuze, apoi veseli, stângaci, obosiți, țâfnoși, încrezuți, nedumeriți de câte li se întâmplă, gălăgioși, aproape goi. De fapt, el numai asta spunea: sunt în acele clipe aproape goi și pot afla totul. Ce anume voia să afle? Și în acest fel s-ar putea începe: Fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]