414 matches
-
fel și câmpul fără apă rece; La păsăret îi vei strica hodina, Nici rufe nu mai spală gospodina, Iar ciurda când o fi să se adape, Va fi doar smârc aici în loc de ape; Adu-ți aminte scalda de plăcere A țâncilor și-a sălciei mângâiere ! Cum poți să schimbi deodată legea firii, Pentru un moft și-n numele iubirii ? - Of, malule, mă umpli de tristețe, Când te gândești la propria frumusețe ! Arinul, păsăretul și morarul, Sau salcia și ciurda, grădinarul, S-
LEGENDA RÂULUI DE DOR (ALTRUISM) de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376743_a_378072]
-
Fulgii, unul câte unul, Vin din ascuțite creste. Tata scapără amnarul Sub ninsoarea ca o salbă Și-n ogradă, felinarul Pâlpâie, în noaptea albă. Săniile-ntârziate Lasă zurgălăi să cânte, Vântu-ncepe lin a bate, Fulguiala să frământe. Într-un geam, un țânc în noapte, Somnoros cată spre munte; Bea dintr-o cănuță lapte Și se scarpină în frunte. Referință Bibliografică: SE APROPIE CRĂCIUNUL / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1437, Anul IV, 07 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014
SE APROPIE CRĂCIUNUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376757_a_378086]
-
Uitând ce-nseamnă har și pietate. Topește Doamne sloiurile firii Și Duhul Sfânt să-i umple pe vecie, Să înflorească iarăși trandafirii, Să Te slăvim mereu cu bucurie! Căci mult prea scurtă-i viața, trec decenii, Mai ieri eram un țânc, azi văd Iordanul, Doar câțiva pași mai am, două milenii, Vor fi secunde ce-ntregesc cadranul. Te-ador Isuse, Te iubesc Mesia! Din dragoste, Te-ai dat ca jertfă vie, Te-aștept să vii! Osana! Aleluia! Ca să mă duci cu
REVARSĂ-ȚI SFÂNTA BINECUVÂNTARE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375197_a_376526]
-
li-i Încă, ghioceilor. Soldățeilor de iarbă Abia de le dau tulei Pe la subsuori și barbă, Prea sunt cruzi, prea tinerei... Ici și colo, săltând clisa Prinsă între chingi adânci, Ies lăstari cărora li s-a Rupt buricul ca la țânci. Musculițe parcă bete Zbor spre soarele firav, Din pământ iese-un orbete Ce, la ochi, pare bolnav. Vrăbiuțele fac larmă Și-și iau zborul ciorile: Ies ostași dintr-o cazarmă Și stârnesc furorile: Trece-o fată mai sprințară Îmbrăcată cam
PARCĂ-L VĂD PE TOPÂRCEANU de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2246 din 23 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373211_a_374540]
-
părinții ce vor deveni; fiii aducându-și cu drag aminte și cinstindu-și mama prin pomenire: ,, Așa făcea mama!"; - Să-Ți unești frații, fiii! ... la bine și la rău, la muncă și la odihnă, reînviind jocurile în aer liber ale țâncilor, ,, șezătorile" de altădată sau ,,poiana lui Iocan" în ziua a șaptea sau în zi de sărbătoare. - Să dăinuiești prin IUBIRE, în veci! Un ison al doinei populare românești este presărat cu o scurtă parafrazare a unui vers din creația marelui
ROMÂNIA, CATEDRALA DIN CARPAŢI, DE GEORGETA-IRINA RUSU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376130_a_377459]
-
Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1617 din 05 iunie 2015 Toate Articolele Autorului PRIMĂVARĂ CIUDATĂ Privește, iubito, ce vreme ciudată; Câteva grade plus în primăvara toată! În parcuri e iubire și dragoste urbană; La țară-s inundații; recolta-i inumană. Țâncii de azi așteaptă, pe e-mail, Răspunsuri să primească de la prostituate, De care n-au știut bătrânii niciodată; Că alte timpuri fiind îi aplecau de spate. În zori, pe câmpuri, aleargă cai sălbatici Prin ierburi rourate în scăpătat de lună, Stăpânii
PRIMĂVARĂ CIUDATĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1617 din 05 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379734_a_381063]
-
sus. Atunci vin la el bunele bătrîne ale diplomației pentru a-1 îngriji și a-1 acoperi de bandaje care se schimbă în adevărate lanțuri. Nefericitul geme mai tare ca oricînd, în vreme ce Europa își spune: "Ce-o mai fi vrînd țîncul ăsta gălăgios? Niciodată nu-i mulțumit. Ai face bine să taci, țestoaso!"". Punctul de vedere al lui Alecsandri este tragic. Scriitorul pleacă de la o constatare locală și știe, fără să o spună explicit, să sustragă deciziilor și angajamentelor locale perspectivele
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Havuzul. Aurolacii. Scenă demnă de pensonul voluptosului Frans Hals, care ferită de "interpretări", de fanatele clișee cu copiii străzii pîclișind imaginea țării dincolo îți produce pe loc cea mai proaspătă senzație de plinătate a vieții. Aurolaci sau nu, pîlcul de țînci, cu maieurile și chiloțeii aruncați în iarbă, goi pușcă, unii cît pumnul, alții cu fuduliile cît pumnul, sfidează cu superbie înțesata arteră și, în chiote de piei roșii, se bucură pur și simplu de plăcerea apei împroșcate. Mașini luxoase încetinind
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-nțeleagă nimeni..., și n-o să ne ierte nimeni... Gh. P. unu: Adică cine să mă înțeleagă?! Ia mai lasă-mă! Și cine să mă ierte?! Puștimea asta, ce-și spune democratică, și etică..., și fără dosar...?! Adică s-au trezit țîncii ăștia, care-au sărit din pemperși direct în jepuri, să facă, vezi Doamne, ordinea morală, adică să ne pună la zid pe noi, adică pe cei care am tăcut, am mințit, am îndurat toate umilințele și spaimele, care am făcut
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
aș fi strîns și n-aș fi tras de părul acela prins în cosițe; și nu i-aș fi smuls pantofiorul acela minunat din picior, nici ca să-mi salvez viața, Doamne-ajută! Iar să-i măsor talia în joacă, așa cum făceau țîncii ăia obraznici, n-aș fi putut nicidecum; s-ar fi putut întîmpla să-mi rămînă brațul încolăcit în jurul ei, drept pedeapsă, și să nu se mai îndrepte niciodată. Și totuși, tare mi-ar fi plăcut, recunosc, să-i fi atins
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
unui juriu. Acest tip de creativitate, chiar dacă face parte din domeniul cercetării legate de creativitate, s-ar putea să nu aibă nimic comun cu creativitatea din orice alt domeniu. La fiecare nivel, de la nominalizările pentru premiul Nobel până la mâzgăliturile unui țânc de 4 ani, ariile de specialitate sunt implicate intens în evaluarea produselor noi și în luarea deciziei dacă ele sunt sau nu creative - cu alte cuvinte, dacă reprezintă un pas înainte destul de mare pentru a fi incluse în domeniul respectiv
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
1987, București), eseist și istoric literar. Este fiul Anei (n. Barbăalbă) și al lui Bucur Țincu, agricultor, ținând și o cârciumă. Casa natală era vecină cu cea a familiei lui Emil Cioran. Acesta, cum va mărturisi la bătrânețe, copilărește cu „Țâncii”, adică împreună cu Bucur și Petru (viitor director al Băncii Agricole și autor, în prima tinerețe, al unei broșuri intitulate alarmant Moartea civilizației capitaliste, pe care eseistul parizian dorea să o recitească). Casa lor se numără printre foarte puținele locuri și
ŢINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290186_a_291515]
-
proferate de eroii lui Tăutu Împotriva boierilor, ca și frumoasele cântece de leagăn cuprinse În poem: «Din lemn Își durau docare duce-i-ar la-nmormântare! Fagule, tu nu uita, că i-ai tras și-n țepi cândva. Nani, nani țânc peltic n-ai mindir de borangic, dar ți-aducem azi altoi, de gând și podoabe noi». Iar Dan Deșliu, care se pricepe, dealtfel, să chiuie și lăutărește la ospețele vremii noi, știe, cum am văzut, să fie nu numai dirijor
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
fără să-i pese de mozaicul somptuos. Nu e decât un copil crescut în puf, obosit de prea mult belșug. Oftează din greu. Deh! Feciorul lui taică-său. Dă din cap încruntat. N-are de ce să-și piardă timpul cu țâncul ăsta. Rolul pe care i l-a hărăzit soarta e altul. Menirea lui e să stârpească inovațiile nefaste introduse de Octavianus și să redea Senatului și poporului roman splendoarea lor de odinioară. Dacă Drusus o vrea să-l urmeze, bine
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se bulucește spre altar. Îl apucă pe unul de braț și-i poruncește scurt: Adu-l aici pe ăl’ de colo! Bărbatul se execută imediat. Când Paterculus ajunge lângă el, îl ia iritat la rost: — Ce te-ai împiedicat de țâncii ăia? Velleius se înroșește. Răspunde încurcat: — Nu i-ai recunoscut? Sunt copiii celor mai mari familii din Roma... — Ei și? ridică Tiberius din umeri plictisit. Îl doare-n cot de toți Lentulii, Metelii, Valerii și Fabii de pe lumea asta. Încep
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
bine. După ce a spus toate astea, nenea Gheorghe dă să plece. Copiii, însă, i-au prins fiecare câte o mână. Ei, ce mai e? Știi, te rugăm să nu spui nimic nimănui. Noi am vrut să facem un lucru bun. Țâncul Noaptea, oricât încerci, n-ai să-l poți vedea. Cu toate că el te vede foarte bine. Chiar mult mai bine decât ziua. Dacă blana lui, ar avea altă culoare (albă sau roșcată), n-ar fi nici o greautate. Pe când cu ea așa
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
lăbuțele, firave și neîndemânatice la început, încercau acum să părăsească culcușul înjghebat de copii. Când reuși și se treziră cu el prin bucătărie, bunica le spune tuturor: Să fiți cu mare băgare de seamă pe unde călcați” Să nu striviți țâncul! Peste alte câteva săptămâni, Motănel crescuse asemeni voinicului din povestea minunată. „unde-i acum pisoiașul firav și fricos care trebuia ocrotit, mângâiat și alintat tot timpul?” se întrebau copiii. Nu-i vorbă că de mângâieri și alintări nu duce el
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
pisoiașul firav și fricos care trebuia ocrotit, mângâiat și alintat tot timpul?” se întrebau copiii. Nu-i vorbă că de mângâieri și alintări nu duce el lipsă nici acum, că tare i mai plac! Însă, de la o vreme, în căpșorul țâncului nu mai era altceva decât mâncare și joacă. De cum îl priveai, ochii lui mici și neastâmpărați te îmbiau, parcă, la alte și alte șotii. Nici unul din ghemele bunicii nu mai stă la locul lui, căci Motănel sare peste ele și
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
toată puterea cuvântului. Poate de emoție. Ceva se va petrece pentru prima oară în viața lui, un lucru foarte important. Jos, din spatele unor saci lângă care se află Cuțulache și-a făcut apariția o mogâldeață, toată numai ochi și coadă. Țâncul se gândește să facă o săritură și să-și înfingă ghearele în blana nepoftitului. Dar câinele e la postul său; nedoritul musafir e acum în laba lui. Un alt „musafir” urâcios apare imediat. Nu departe de Motănel. Arcul spinării pisoiului
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
-și înfingă ghearele în blana nepoftitului. Dar câinele e la postul său; nedoritul musafir e acum în laba lui. Un alt „musafir” urâcios apare imediat. Nu departe de Motănel. Arcul spinării pisoiului se desface ca la comandă. (Ai crede că Țâncul e doar o jucărie care, după ce ai întors-o cu cheia, sare cât colo imediat ce apeși pe un buton.) Unu, doi, trei! Motănel a plonjat chiar pe blana cenușie a nepoftitului. Acum, ghearele pisoiului l-au înșfăcat și-l țin
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
-o cu cheia, sare cât colo imediat ce apeși pe un buton.) Unu, doi, trei! Motănel a plonjat chiar pe blana cenușie a nepoftitului. Acum, ghearele pisoiului l-au înșfăcat și-l țin strâns, ca-ntr-un clește. Sigur pe el, Țâncul privește spre Cuțulache care, acum, e foarte liniștit, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Câinele mârâie scurt: „Hai, ce mai stai, termină odată cu el!”. Lui Motănel, însă, i-a venit cheful de joacă. Are și o idee: să coboare
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
de joacă. Are și o idee: să coboare în curte. Nu singur, firește, ci împreună cu... Se-ndreaptă către scara de piatră. Cuțulache parcă i-ar spune: „Ai grijă, nu care cumva să-ți scape!” Au ajuns din nou în ogradă. Țâncul devine o „persoană” foarte importantă; toate vietățile curții îl privesc curioase, unele chiar cu admirație. Oare ce duce el în gură? Se dau cu toții la o parte, făcându-i loc să treacă. Isprava lui nu le scapă nici copiilor. Ce-
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
gură? Se dau cu toții la o parte, făcându-i loc să treacă. Isprava lui nu le scapă nici copiilor. Ce-o fi având Motănel acolo? întreabă Sorin. Și, după ce vine mai aproape ca să se dumirească, le dă tututror celorlalți vestea: Țâncul e, de acum, motan mare, de-adevăratelea. Prinde și șoareci! Nu mă credeți? Duceți-vă lângă el, să vedeți și singuri. Afară ninge cu fulgi mari și pufoși. S-a stârnit așa, ca din senin. Spre seară, dacă ninsoarea o să
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
că el nu știe ce s alea și ce gust minunat au!... Apoi, poznașul s-a dus pe cuptor și în curând a adormit. Bunică, ce se aude? De unde vine zgomotul ăsta? Parcă ar fi un ferăstrău! spune Sorina. E Țâncul nostru, toarce! Cum așa! Dar toarce, adică sfârâie prin somn precum un fus. Sorin a scos, între timp, un fulg dintr-o pernă. Cu el gâdilă nasul motanului. Acesta-și mișcă mustățile, deschide ochii și, văzând cine nu-l lasă
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
doar una din piersicile ei”. Capacitatea figurativă demonstrată de autor în asemenea secvențe este remarcabilă. Demne de menționat sunt și câteva proze cu subiect animalier ale volumului în care, pornind de la mărunte întâmplări domestice, autorul construiește scenarii interesante. Astfel, în Țâncul o ispravă a pisoiului adoptat de copii (vânarea primului șoarece) este relatată ca o istorie cu suspans: <<Ochii lui Cuțulache l-au zărit. Privindu-l, Motănel îl și înțelege: „Rămâi acolo unde ești. Și mai ales încearcă să nu faci
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]