246 matches
-
și bârne. Două santinele înfofolite în mantale, degeră stoic. La apariția lor salută regulamentar și după un control riguros al actelor sunt lăsați să intre. Înăuntru, între pereții al căror var de abia își mai arată culoarea originală se aude țăcănitul permanent al teleimprimatoarelor precum și agitația specifică punctelor de comandă. Oriunde privești vezi furieri sau agenți de legătură care aleargă grăbiți să își îndeplinească misiunile încredințate. Ofițeri în uniforme kaki studiază atent hărțile prinse în pioneze direct pe perete sau dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și zâmbește rece, siberian. Mnogo sciastia, tovarisci starșii leitenant!129 Spasibo, tovarisci capitan!130 Glasul hotărât precum și fața calmă, inexpresivă, nu trădează în nici un fel iritarea lăuntrică. Ieșirea rusului lasă în urmă o tăcere apăsătoare. De dincolo de ușă pătrunde firav țăcănitul grăbit al unei mașini de scris. Probabil așterne pe hârtie cine știe ce ordin urgent adresat vreunei unități. Domnule colonel... Comandantul tresare surprins la intervenția căpitanului Apostol. Da, spune, te rog. Dacă asta este tot, permiteți să ne întoarcem la companie? Bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de munte răsare dintr-un morman de cadavre, la nici câțiva metri de cazemată. Aruncă o grenadă înspre ambrazura betonată. Mitraliera îl ciuruie cu o rafală lungă. Se zguduie neîncetat, cuprins parcă de fiori. O detunătură înfundată face să tacă țăcănitul prelung. Norul gros de fum se împrăștie repede, în urma lui rămâne un miros greu de carne arsă. Câțiva germani, echipați în halate albe, ies din cazemată ca să se prăbușească sub gloanțele lui Marius și ale lui Nicky. Căpitanul face semne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
soldații aceia au fost pedepsiți cu arest sever 10 zile, așa cum și tatăl dumitale trebuia să plătească pentru ceea ce a făcut. Unde am ajunge dacă fiecare ia legea în mână și o aplică după capul lui? Replicile se amestecă în țăcănitul continuu, ca rafalele unei mitraliere, al mașinii de scris. Obosit, locotenentul Răducu privește printre zăbrelele ferestrei mari din spatele locotenentului major, către foișorul de pază al unității, dar fără să-l vadă. "Mda, își spune în sinea lui, Armata Roșie eliberatoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
instalația!“ În schimb, aveam o slăbiciune pentru scena cu frizerul și clientul lui. Mă fascinase întotdeauna voluptatea frizerilor de-a te urechea, de a-ți pipăi ceafa sau a-ți lungi lobii urechilor, în căutarea unor fire de păr imaginare. Țăcănitul freudian al foarfecilor, prosoapele fierbinți, sertarele cu spirt și mărunțiș purtau toate un aer intim, curat, de prăvălie cu aparate de tortură. Îți închipuiai brațele prinse de niște clame de fier, corpul ridicat din pedală cu tot cu scaun, până-n tavan, bărbia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în mâna dreaptă a lui Ippolit a strălucit ceva și cum în aceeași secundă micul pistol de buzunar i-a ajuns lipit de tâmplă. Keller se repezi să-l apuce de mână, dar în aceeași clipă Ippolit trase. Se auzi țăcănitul tăios, uscat al cocoșului, dar acesta nu fu urmat de împușcătură. Când Keller îl înșfăcă pe Ippolit, acesta îi căzu în brațe, parcă leșinat, poate într-adevăr imaginându-și că e deja mort. Pistolul era deja în mâna lui Keller
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
imaginându-și că e deja mort. Pistolul era deja în mâna lui Keller. Câteva persoane l-au luat în brațe pe Ippolit, l-au așezat pe un scaun și toți se îmbulzeau în jurul lui, toți strigau, toți întrebau. Toți auziseră țăcănitul cocoșului de la pistol și-l vedeau pe omul acela viu, fără măcar o zgârietură. La rândul lui, Ippolit ședea pe scaun, neînțelegând ce se întâmplase, învăluindu-i pe toți cu o privire fără sens. Lebedev și Kolea intrară în fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să se ascundă, Nastasia Filippovna a rămas peste noapte la ele. Prințul se ridică de pe scaun complet distrus; femeile aveau să povestească pe urmă că „pălise groaznic la față“; într-adevăr, aproape că i se tăiau picioarele. Până la urmă, din țăcănitul îngrozitor al vocilor, înțelese că femeile încearcă să-l convingă să accepte colaborarea lor și-l întreabă de adresa lui din oraș. Prințul nu avea adresă; îl sfătuiră să se oprească la un hotel. Prințul se gândi și le dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nuanțate. Fiecare specie de plante era prezentată asemenea unui tablou într-o expoziție. Vă imaginați câte tablouri trebuia să analizezi pentru examen. Cursul se desfășura în același ritm, cu aceleași tonalități și cu aceeași respirație, încât făcea impresia că asculți țăcănitul unei mașini germane de mare precizie. Cursurile de sistematică, fie că este vorba despre plante, de insecte sau în genere de animale sunt ușor de urmărit dar foarte greu de asimilat. Nu mi-am dorit să predau astfel de cursuri
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
unire dintre măruntul univers local și infinitul lumii acesteia, nutrit prin arterele căilor ferate. Vă mai amintiți vagoanele de clasa a III-a ale călătoriilor tinereții noastre? Dar mirobolanta șapcă roșie a impiegatului de mișcare? Așa-i c-ați uitat țăcănitul telegrafului Morse, prin care până hăt târziu, după anii '60, se mai dirija circulația? Cine să creadă, în anno Domini 2009, că am fost pasageri ai trenurilor mixte, adică, și de marfă, și de călători; în fiecare gărișoară mai de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
slobozit din cilindri. Suratele lor de astăzi, fie diesel, fie electrice, sunt niște impersonale cutii lustruite pe roți. Totu-i ascuns, nimic la față de cortină, iar perfecțiunea depersonalizează. Pur și simplu mi-e dor de mirosul fumului de cărbune, de țăcănitul pompei de aer, de "bătaia" sănătoasă a pistoanelor, de vagoanele pe două osii (pluș roșu la a-ntâia, pluș albastru la clasa doua, scândură la a treia...), chiar și de firicelul de zgură intrat în colțul ochiului mie-a dor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de gunoaie din spatele fabricilor, parcurile de pe malurile lacurilor păreau să se transforme În păduri... Pe urmă n-am mai vrut să știu, dar tot am mai trecut pe aici și iarăși trec. Blocul Antilopei are luminate ferestrele primelor etaje, iar țăcănitul ștanțelor se apropie În fugă și Înghite țârâitul greierilor, apoi se Îndepărtează În timp ce ne apropiem de Platforma Industrială și ieșim În Bulevardul Muncii. Coborâm În gura de metrou Republica, lăsând afară un șir lung de garduri și porți de fabrici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cu 25 lei plus hrana. Le admir caii, hamurile, coviltirul. Dacă ar lipsi șoseau de asfalt aș zice că sunt pe Băragan. De altfel, atât mașinism, atât miros de benzină, mă fac să mă gândesc nostalgic la poezia drumului, la țăcănitul cailor, pe Bărăgan. Drumul cu căruța cu cai însă are farmecul său deosebit. Dar pentru asta trebuie să te fi născut și să fi copilărit pe acele meleaguri. Jean Jaques Rousseau, în confesiunile sale, descrie cu deosebită căldură drumul făcut
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
de la sol, surprins de rapiditatea atacului, rămăsese înmărmurit. Tot astfel, țăranii de pe câmp, muncitorii de la fabrica "Apretura" din vecinătatea aerodromului, toți au fost spectatorii și martorii acelei lupte sângeroase, în lumina orbitoare a soarelui de vară, în zgomotul exploziilor, în țăcănitul asurzitor al mitralierelor, în urletul fantastic al motoarelor, în timp ce pretutindeni se înălțau spre cer volutele de fum ale avioanelor doborâte ce ardeau. Apoi, brusc, s-a așternut tăcerea, se auzea doar zgomotul motoarelor încetinind, pe când cerul și pământul încă mai
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
vorba să îndeși în ea pîine, acte, țigări, briceag și tot ce-ți mai poate folosi la drum sau ce-ți mai trece prin cap, și atît de moale cînd îți sprijini ceafa pe ea și te răzbește somnul în țăcănitul monoton al trenurilor de noapte! Era prima ei experiență "pluvială" și părea că s-a urcat la bord o întreagă turmă de capre. Marele meu noroc era faptul că, la Napoli, senzațiile olfactive sunt deosebit de variate și deloc discrete. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Dacă ieși/ De la slujbă/ Vin’la Cujbă./ Al matale Caragiale”. Dincolo de casa lui Missir ar fi trebuit să găsim casele lui P.P.Carp. Din stânga străzii, de la numărul 11, ne privește un palat beldimănesc. În timp ce Ducipalul lui Mișa sforăie acompaniindu-și țăcănitul monoton al potcoavelor care scot scântei pe pietrele caldarâmului, eu îmi port privirea prin frunzișul teilor de pe marginea trotuarului. Printr-o spărtură a frunzișului zăresc frontonul cu monogramă al casei lui Gheorghe Racoviță. Tot privind visător în lungul uliței, nici
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
îl luă și lăsă să-i cadă mâna, inertă, pe genunchi. Nu se auzea, în tăcere, decât amenințarea mereu amânată a mării. Evitau să se privească. Prin ușa pe care el uitase s-o închidă, năvăli deodată, din adâncurile casei, țăcănitul susținut al mașinii de cusut, manevrată demențial, dând impresia unui tren care, dintr-o clipă în alta, avea să sară de pe șine. Credeam că madam Segal s-a culcat." "Tocmai se culcase..." Duruitul continua și mai tare, înspăimântător, avansând spre
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
iasă un dezastru. Nu vreau nici copii și nici căsnicie. Recunosc: sînt oarecum crispat. La Iași a fost în regulă! Am dat trei examene (sintaxa, dialectologia și psihologia). Ultimele două le-am luat cu 10, primul l-am picat (cu țăcănitul acela de C. Dumitriu și gramatica-i contestatară!). Nu-i nimic. Între timp, prietenul meu (!) Radu Călin Cristea a publicat în FAMILIA nr. 4 un pamflet ("despre") împotriva Furtunilor. Un soț ofuscat. A ținut să-mi plătească aventurile cu Mariana
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
volumul lui Borges pe care ți l-a dăruit George Stanca (eu nu reușisem să-l procur de la Raveca!) băiatul acesta bun iubindu-te sincer foarte mult! Eu țin tot la T. cel mai mult pe planeta aceasta așa că: Slavă țăcăniților ca mine! Deci voi veni pe acolo în curînd! Gîndul meu cel bun pentru tine și Iolanda, pentru domnul Rusu (îi voi procura și untură de bursuc!), pentru Parascan! Te îmbrățișez cu toată dragostea prieteniei! Aurel Salutări dragului de Luca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
foame. Era liniște în vagon. Nu se auzeau decât păcăniturile ritmice produse de roți la îmbinarea șinelor de cale ferată: Si-be-ri-a! Si-be-ri-a! Si-be-ri-a! Atât. Până atunci nimeni nu se gândise la mâncare. Eram atât de speriați! Dar lucru foarte curios țăcănitul acesta al roților de la capătul șinelor, repetat la intervale egale, mereu-mereu, avusese darul nu numai să ne distragă atenția de la reîncărcarea organismului cu o nouă doză de energie, dar și să înfiripe în sufletele noastre o stare antagonică disperării, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mereu-mereu, avusese darul nu numai să ne distragă atenția de la reîncărcarea organismului cu o nouă doză de energie, dar și să înfiripe în sufletele noastre o stare antagonică disperării, și anume, o notă de optimism, care se degaja din același țăcănit al roților. De data aceasta glasul lor repeta pentru urechile și sufletele noastre un cuvânt de îmbărbătare, de încurajare, având următorul veșmânt fonetic: Nu dis-pe-ra! Nu dis-pe-ra! Nu dis-pe-ra! Pe această notă de acalmie, sora mea Țuki a spart tăcerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
îl va îndupleca pe bunul Dumnezeu: În strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul și m-a ascultat; din mijlocul locuinței morților am strigat și mi-a auzit glasul. (Iona 2:2) În penumbra vagonului zăbrelit, vocile noastre se întretăiau cu țăcănitul sacadat al roților la extremitățile șinelor și cu semnalele stridente ale locomotivei, rezultate din eliberarea bruscă a aburului supraîncălzit, atunci când garnitura trecea prin fața gărilor mici, salutându-le disprețuitor, din mersul ei vijelios, cu destinație incertă... În cealaltă parte a vagonului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
greutățile din calea noastră. Curaj! Eram mici, dar înțelegeam "clipa", simțeam tensiunea momentului. Ne-am așezat, dar nu mișca nimeni, ochii noștri, fără să clipească, erau ațintiți spre mama. Era o liniște încărcată de teamă. Nu se auzea nimic. Doar țăcănitul roților la capătul șinelor. Atât. Plecam spre BĂRĂGAN. În lume necazuri veți avea; dar îndrăzniți, eu am învins lumea. (Ioan 16:33) 2. "DAR DIN DAR SE FACE RAI" sau IUBIREA SEMENILOR Garnitura lungă și grea, asemenea unei omizi păroase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de fapt, aceeași soartă. Eram înfricoșați și complet demoralizați: niște jucării în mâna destinului atotputernic, pe care nu-l puteam controla, nici nu-l puteam evita. Tot ceea ce puteam face era să așteptăm. Dar ce? Ce anume? Era liniște. Doar țăcănitul roților la extremitatea șinelor ne amintea că eram așezați direct pe platforma unui vagon de transportat animale, situată deasupra unor roți care se învârteau amețitor. Dragii mei copii, noi am învățat împreună cele zece porunci. Le-ați memorat? Bravo! Ați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
bună din slănina primită și a învelit-o într-o bucată de ziar. În restul de ziar a învelit una dintre pâini. Mircea, te rog, ajută-mă. Ia sticla asta. Vino. S-au îndreptat încet, acompaniați ritmic și sonor de țăcănitul roților, spre partea vagonului în care macedonenii își trăiau într-o profundă și dureroasă tăcere drama lor familială. Tabloul văzut de mama și de Mircea nu era tocmai idilic. Lena era sprijinită de umărul mamei sale și amândouă, jos, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]