247 matches
-
grefierul unui tribunal obscur și obedient nota declarația cuiva care se plângea că îi fusese administrată de către altcineva o a nouăsprezecea palmă, plus falsetul îngrozitor și bolnav pe care-l făcea a treia, asemănător guițatului unui porc muribund. Toate acestea, țăcănitul mașinii, informațiile prăfuite și snorfăite pe nas ce soseau din reportofon, cât și încercarea de cânt futurist și postmodernist gângav, se auzeau simultan și făcură ca juriului să i se strepezească dinții și să le condamne pe cele trei. Cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ea, încât aproape că am crezut-o și eu, cu toate că știam că niciodată, dar absolut niciodată, mama nu l-ar fi sunat de bunăvoie pe bunicu’, de când bunica i-a spus verde-n față că-i o curvă de ovreică țăcănită, mama nu mai stă de vorbă cu ei, dar după felul în care vorbise mama, nimeni nu și-ar fi dat seama de asta. La care ofițerul cel scund a spus, deci așa, păi dacă are impresia că bătrânu’ mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
obicei de a vorbi în citate, fapt pentru care aveam o faimă cam tristă în liceul Cantemir. Co legii mei se cărau la școală cu magnetofoane de zece kile, puneau muzică și dansau în ora de franceză... Garsonelul, profesorul nostru țăcănit, le aduna pe fete-n jurul lui și le spunea cum se zice la toate por căriile în franțuzește... Vreo doi răsfoiau reviste porno suedeze în fundul clasei... Numai eu, care trăiam doar în lumea cărților, mă apucam și trân team
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
cu poemele? Well... mergea greu, fiindcă poetele noastre erau afurisit de orgolioase, niciodată nu erau mulțumite de forma finală a tra ducerii, deși nu știau o boabă englezește. Pur și sim plu nu li se părea lor că sună bine. Țăcăniții de poeți irlandezi, pe de altă parte, nici nu se oboseau să asculte traducerile mele brute: puneau de la ei ce le trecea prin cap. Erau, de fapt, atât de posaci de la un continuu hangover, că numai de poezii nu le
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
și uneori speri în zadar. Și cu un plan, tot nu obții ceva mai bun decât ceea ce-ți poți imagina. Eu întotdeauna am sperat la ceva mai bun de-atât. La radio se aude o explozie de cornuri franceze, țăcănitul unui telex și o voce bărbătească zice că poliția a găsit încă un top-model mort. La televizor îi arată poza zâmbitoare. Din nou prietenul fetei este arestat ca suspect. O altă autopsie care relevă indicii de raport sexual post-mortem. Pagerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
echivala cu un adevărat legământ Chiar așa, domnule Einstein?... zâmbi fata, amuzată și flatată. Vorbești serios? Serios! întări Victor, pe un ton cât se poate de firesc. Umbrele serii începuseră să cuprindă salonul de spital și cineva răsuci, cu un țăcănit sec, comutatorul, trezind la viață un bec cu pâlnie de carton, spânzurat în mijlocul tavanului cu tencuială crăpată și pe alocuri căzută. O lumină gălbuie, bolnăvicioasă învălui lucrurile din jur. Victor se aplecă încă o dată și reuși să depună un sărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
polițistului. Toate privirile erau ațintite asupra trupului lui Nicolas aproape În Întregime scos de sub pietre. Alături de el se iveau niște plete, lungi brune și o mînă cu unghii lăcuite În roșu: Chantal. În tăcerea care se lăsase, se auzea doar țăcănitul aparatului de fotografiat mînuit de unul dintre jandarmi. Scenă de crimă. Una În plus. Fersen simți sfîrșeala, apoi, ca de fiecare dată, furia Începu să urce din străfunduri. Nu va dezarma pînă ce nu va găsi ființa monstruoasă care suprimase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
din prima, zice Sena aplecîndu-se deasupra motorului prăfuit și băgîndu-și degetele printre cabluri și curele, începînd să vorbească singur, căutînd defectul. — Tot nimic, zice domnul Președinte după ce la semnul lui Sena învîrte cheia în contact. Nu se aude decît un țăcănit scurt care îl descurajează și mai tare. — Să nu ne pripim, spune Sena, s-ar putea să ne ia puțin timp, dar tot o să-i venim de hac, mecanica asta e dată dracului, una e să pilotezi și alta e
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cu o bancnotă de un dolar în mână. Polițaiul din spatele biroului înșfăcă verzișorul, iar Fritzie spuse: — Fugitivo? Americano? De Witt? Individul zâmbi și apăsă pe un buton de lângă scaun. Ușa de zăbrele de pe un perete lateral se deschise cu un țăcănit. — Mai precis, ce anume vrem să aflăm de la gunoiul ăsta? mă întrebă Fritzie. — Lee este pe undeva pe aici. Probabil caută de capul lui indicii despre filmul porno. De Witt a venit aici direct de la Quentin. — Fără să se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
1923. În timp ce parcam, am claxonat. O ușă de sub firma luminoasă se deschise. Am stins farurile și l-am văzut pe Fritzie Vogel cu degetele mari vârâte sub curea. M-am dat jos din dubă și am descuiat ușa din spate. Țăcăniții coborâră împleticindu-se. — Pe aici, domnilor! le strigă Fritzie. Cei patru înaintară, târâindu-și picioarele, în direcția de unde venea vocea. În spatele lui Fritzie se aprinse o lumină. Am încuiat duba și m-am îndreptat spre intrare. Fritzie așteptă să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
avea în celălalt capăt o rotunjime îngroșată, ca o jumătate de măr. Această rotunjime a mațului fu lipită de partea stângă a pieptului lui Auta, care înlemni înfricoșat, neîndrăznind să facă vreo mișcare. În cutia sticloasă se auzi atunci un țăcănit și începu să salte o lumină. După un răstimp, mațul fu îndepărtat și din cutie străinul care părea fată scoase o placă albă pe care parcă ar fi fost scris ceva. Auta era gata să se liniștească, însă în aceeași
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ceea ce bătuse Într-o zi pentru ca Henry să citească și să revizuiască seara, pregătind pentru corectura de a doua zi dimineața. Uneori, În timp ce dicta, se plimba În sus și În jos prin birou, alteori stătea Întins, relaxat, În șezlong. Găsea țăcănitul clapelor mai degrabă odihnitor decât supărător, iar MacAlpine era atât de tăcut și de impasibil, Încât aproape uita că este o ființă omenească, cu o conștiință proprie, care Îi nota cuvintele pe hârtie. Era conștient că frazele lui deveneau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
împurpurîndu-se toată, sub masca ei ca de făină, Cocondy. Iar aviatoarea, plasîndu-și, ca pe un pistolet, unul dintre interminabilele ei arătătoare la tâmplă, clănțăni șmecherește din buze, ca pentru a celebra că favoritul său rămăsese, și în fața morții, același șarmant țăcănit. - "Terțio: O ultimă dădăceală. Grija comună a testamentarilor de-a strica primele bucurii ale supraviețuitorilor. E o dădăceală neplăcută și înțeleaptă. Colecția mea de tablouri să nu părăsească Regatul. Dădăceală fiind, ești chiar obligat să n-o urmezi. Respect-o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de statul respectiv. Așa că, deși mulți nu-și fac vreun hobby din buna creștere, de autorități este deseori nevoie... Este ora 20,05... Nu garantez pentru procurori. Mă îndoiesc însă, de pildă, ca, la ora aceasta, 260 DANIEL BĂNULESCU funcționare țăcănite, nu izbutise să plătească, în avans, și abonamentul Radio-TV. Aduse vorba asupra unei liste cuprinzând persoane distinse și extrem de respectabile, domiciliind în Regatul Unit și cărora, o dată reântâlnite, în opinia sa, n-ar trebui să li se oprească salutul lor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de mână. Virgil e aici. Deggle își eliberă mâna cu un dezgust delicat. — Ești... femeia lui? o întrebă. Ea îl privi cu adorație și-i cântă cu vocea ei groaznică: — Până când mările vor seca, iubirea mea. Deggle găsi interpretarea bătrânei țăcănite nespus de hilară. Zise printre hohote de râs: — Nu ți se pare că e o trecere cam abruptă de la Liv, doamnă O’Toole? — Nimic nu se schimbă, spuse Dolores O’Toole. Nu-i așa, iubitule? — Presupun că nu, zise Deggle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de-a binelea, iar el știa acum că niciodată nu fusese atât de târziu. Cerul Înalt avea fâșii de culoare vânătă, lăsând doar răzleț să se facă simțită pâlpâirea vreunei stele. Undeva, departe, distinse șuieratul unui tren de noapte și țăcănitul sacadat al roților metalice. O pasăre singuratică țâșni din apropiere, zburând spre Înalt. Mai rămăsese de străbătut o alee și oaza Întinsă de verdeață de la marginea orașului pentru a ajunge acolo, la Grădina Mănăstirii. La aerul Înnobilat de parfumul trandafirilor
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
unul într-altul, aprinse un bec deasupra și aduse un buchet de flori ceruite, așezîndu-le în brațele miresei. - Acum! zise după aceea. Căută cu mâna un șiret. Nuntașii se uitară la gâtul cutiei. Rămaseră așa, o clipă, încremeniți. Auziră un țăcănit și fotograful le mulțumi. Pozele trebuiau să fie gata după opt zile. Brutarul a plătit și s-au suit iar în trăsură. Se însera. Din pomii înverziți se împrăștia mirosul crud al frunzelor tinere. Caii tropăiau pe caldarâm. Birjarul strigă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de valori ale luminii mă anunță că lumânarea de pe noptiera ei preia funcția ciorchinelui de becuri din tavan, care, după două țăcănituri mai degajă Încă două licăriri, una naturală, apoi una supranaturală și se sting de tot după Încă un țăcănit. Fascicolul meu de lumină Încă există, dar a devenit bătrân și palid și pâlpâie ori de câte ori Mademoiselle face patul să scârțâie, mișcându-se. Căci Încă o mai aud. Acum se aude foșnetul argintiu rostind „Suchard“; apoi hârș-hârș-hârș, un cuțit pentru fructe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
controla licărirea tot mai firavă și Închipuindu-mi paradisul ca pe un loc unde un vecin, care n-are somn, citește o carte fără sfârșit, la lumina unei lumânări veșnice. Se petrece inevitabilul: etui-ul pince-nez-ului se Închide cu un țăcănit, revista foșnește pe marmura noptierei și Mademoiselle suflă vijelios cu buzele țuguiate; prima Încercare eșuează, o flăcăruie buimacă se agită, apoi se micșorează; urmează un al doilea atac, și lumina dispare. În acea beznă neagră ca smoala Îmi pierd reperele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
el un torent să-l măture de acolo!) preț de vreo două sute de versuri, după care era Înlocuit cu o fecioară din Georgia sau cam așa ceva, ducând un urcior. Când operatorul extrăgea o placă, imaginea dispărea de pe ecran cu un țăcănit specific, mărirea imaginii afectând nu numai scena Înfățișată, ci și viteza Îndepărtării ei. Altminteri, nu prea era nimic magic. Ni se prezentau vârfuri banale În locul munților romantici ai lui Lermontov, care Se Înălțau În luminoase zori Precum altare fumegânde, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Și apoi, dintr-odată, tocmai când În sfârșit culorile și contururile se stabilesc reluându-și funcțiile - surâzătoare și frivole Îndeletniciri - cineva apasă pe un buton și un Întreg torent de sunete prinde viață: glasuri ce vorbesc deodată, o nucă spartă, țăcănitul unui spărgător de nuci, dat apoi mai departe cu nonșalanță, treizeci de inimi omenești ce o Înăbușesc pe a mea cu bătăile lor regulate; freamătul și gemetele a o mie de copaci, armonia locală a gureșelor păsări de vară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
mai analfabet grafolog va simți imediat falsul. Caută altceva, cucoană! ― Dar m-ați înțeles greșit, făcu bătrâna ușor vexată. Vom bate scrisoarea la mașină. El însuși obișnuia să-și rezolve astfel toate lucrările. Zâmbi încurcată: Ați uitat cât vă enerva țăcănitul? Când aruncați cu papucii în ușă... Nu mai așteptă răspunsul și luă o foaie de hârtie așezînd-o în mașină. Grigore Popa râse scurt. ― Ești vesel, domnule! constată sculptorul. Celălalt își strânse buzele. Expresia i se înăsprise. ― Am o impresie ciudată
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
excită, nu-i așa? N-am spus asta. — Asta faci când ești singur? Stai aici noaptea și te uiți la filme porno cu lesbiene? — Hmmm. Uite, la asta nu m-am gândit. S-ar putea să fie mai distractiv decât țăcănitul la prostia aia de carte. Nu glumi. Eu sunt în pragul unei crize de nervi și ție-ți arde de glume. Pentru că nu e treaba noastră, de-aia. — Nancy e fiica mea... — Și Rory e nepoata mea. Și ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
politețe, ca și cum n-am fi fost cât de cât apropiați. Iozefina - repet eu. Așa vreau să te aud - și-și dă mâna să i-o mângâi, în timp ce cu cealaltă, se face că scrie, ca să se audă neapărat, în toată biblioteca, țăcănitul mașinii de scris. Că dacă n-ar fi sunat cornul - reiau eu - și dacă altul nu i-ar fi răspuns din depărtări, n ar fi început vânătoarea, iar omul n-ar fi știut nici ce e iubirea și nici ce
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Ninici. Era un joc foarte simplu. Funcționarul de la mesagerie Își stinse țigara și-și aprinse alta, În timp ce Ninici făcea cărțile. — Au venit ceva noutăți cu trenul? — Toate s-au liniștit la Belgrad, spuse Lukici. — Telefonul funcționează? — Ghinion. Telegraful Își Încetase țăcănitul și Lukici răsuflă ușurat: — Ăsta cel puțin s-a oprit. Soldatul se opri brusc din făcutul cărților și spuse cu o voce nesigură: — Sunt bucuros că n-am fost la Belgrad. — Să lupți, băiete! spuse funcționarul de la mesagerie, În hohote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]