283 matches
-
știința inventează instrumente din ce în ce mai sofisticate, dar în momentul utilizării lor ele perturbă de fapt lumea explorată. e ca și cum vizitarea unui magazin de porțelanuri n-ar fi posibilă fără ca o parte din aceste fine și subtile obiecte să nu se facă țăndări. Pînă la urmă ceea ce reușesc să exploreze acești hiperexperți este chiar explorarea însăși, întrucît particulele supuse explorării apar ca transformate datorită apariției instrumentului explorator... oare sunt destul de clară ? în orice caz, dumneavoastră semănați cu lumea particulelor : pentru a vă lăsa
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
fricile mele ascunse, despre tot felul de vise pe care nu le-am putut uita. taci, îi spun, alergînd ca un nebun pe străzile orașului și aruncînd la întîmplare cu cocktailuri molotov. oprește-te, îi spun, în timp ce ferestrele se fac țăndări și arborii din parcul municipal ard ca niște torțe. oprește-te sau am să distrug totul. Dar Vocea rîde, se simte bine, îmi povestește lucruri care mi se întîmplă în mod repetitiv, îmi evocă amintiri bumerang, se amuză de prezentul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
vasele de sticlă, porțelanurile, pînă și candelabrul erau sparte, ori numai crăpate, de parcă s-ar fi produs o explozie acolo. O explozie de mică intensitate, nimeni n-a auzit-o, dar îndeajuns de puternică să crape geamurile, și să facă țăndări oglinda." "Sau o implozie, interveni locotenentul Georgescu. Adică o resorbție, cum spunem noi în pirotehnie." Șerban Pangratty se lumină dintr-o dată, de parcă i s-ar fi relevat un mare secret, "formidabil, domnule, for-mi-da-bil, asta trebuie să fi fost, o implozie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nimeni acasă de șapte ani. Fran fu intrigată de cât de bine își amintea. — Și ce i s-a întâmplat? Cum a scăpat? Laurence se întoarse brusc, lovind din greșeală o carafă de cristal plină cu sherry, care se făcu țăndări pe pardoseala de piatră din bucătărie. — Scuze, zise el aplecându-se să strângă, sunt foarte neatent uneori. Uite, Francesca, voiam să te întreb ceva. Ai fi de acord să plecăm undeva în weekend? Știu un loc foarte special unde am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
țărm. Ceața dispăruse, iar marea ardea orbitoare în lumină. Cred că intenția mea a fost doar să-mi descarc nervii când am luat de jos o piatră și am azvîrlit-o spre azil. Piatra a nimerit însă într-un geam, făcîndu-l țăndări și imediat la ferestre au apărut câteva capete. Arhivarul, portarul și Mopsul, întîmplarea a vrut ca ei să fie cei mai curioși și să dea cu ochii de mine. "Ce vă holbați? le-am strigat. Sau poate vreți să vă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
m-am dus la baie. Când m am întors printre oameni, se cânta o piesă pe care n o știam. Sticla stătea goală pe masă, până când un tip fericit a trântit-o de podea, în dans, și a făcut-o țăndări. Melodiile îmi deveniseră necunoscute. După alte douăzeci de minute am salutat lumea, m-am ferit de cioburi și m-am dus acasă. Ilinca-Anamaria Prisăcariu Souvenirs Nu-mi plac după-amiezile de vineri, când mama mă obligă s-o însoțesc la tanti
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
pare rău. Sincer. Îmi pare rău. Cuțitul ăla. Nu l-aș fi folosit. M-am smucit și am coborât repede, fără o vorbă, după care am trântit portiera cu toată forța. Mi-ar fi plăcut să văd geamul făcându-se țăndări, dar a rămas intact, iar mașina a demarat încet. Am pornit spre apartamentul surorii mele, la două blocuri distanță de al nostru. Știam foarte bine că nu puteam să dau ochii cu Tudor în halul în care eram. Aveam ne
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
de metal. Balconul începu să cadă în bucăți mari, care răsunau pe acoperișul mașinii cu pocnete seci, grele, ca de grenade. Automobilul, de parcă fusese bătut cu pietre, se opri din mișcare și o bucată de ornament din fier forjat făcu țăndări una dintre ferestrele laterale din spate. — Puiule, ești bine? întrebă speriată doamna Reilly, când bombardamentul părea să fi ajuns la final. Ignatius scoase un zgomot ca de vomă. Ochii și albaștri și galbeni îi lăcrimau. Spune ceva, Ignatius, îl imploră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
rugi de mure. Din cealaltă cameră, Jina a auzit exploziile regulate și urletele de coioți de pe Cartoon Network, distracția ocazională a lui Danny. Când băiatul se plictisea de desene animate, se apuca să se joace pe Nintendo. După ce-l făcea țăndări pe Death Star sau cobora cu snowboard-ul pe o pantă virtuală, fără alte imbolduri, trecea la făcutul temelor. Danny era un copil dotat, așa îi spusese Jinei învățătoarea, dar puțin ciudat. Oare învățătoarele au voie să spună așa ceva ? Oare nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Crede-mă, nu e vorba de cursa-nspre moarte pe care-o vezi tu prin filme ! Ghizii știu ce fac. Eu știu ce fac când sunt pe apă. Pe la mijlocul lui septembrie sau mai târziu, apa o să fie scăzută. Bolovanii care fac țăndări o barcă simplă, n-au nici o importanță când vine vorba de-o gabară. Canionul o să fie tăcut, grupurile cu bărci pleacă până atunci. Majoritatea fermierilor se retrag până la primăvara următoare. Și dacă avem noroc ... Dacă avem noroc ce ? Zach i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Jina nu realizase ce lucru dificil și admirabil era să faci asta. Știu că nu vrei să auzi asta, i-a spus ea lui Drew. Dar, uneori, după ce-ai pierdut totul, izbutești să mergi înainte. Vrei să te faci țăndări și totuși n-o faci. Amândoi au auzit țipătul motorului. Jina a pășit în apă, până când undele i-au urcat în jurul gleznelor, ca să vadă mai bine în susul râului. Ea a fost prima care a văzut barca motorizată și pasagerul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
astfel. Și asta e nepotrivit, incorect. Lumea justificând lenea, prostia măruntă, superficialitatea, hachițele, poftele - Întorcând pe dos vechea respectabilitate. Astfel era priveliștea lui Sammler spre răsărit, o burtă moale de asfalt ridicată, În care ședeau burice aburinde de canalizare. Trotuare țăndări cu ciorchini de butoaie de gunoi. Piatră de fațadă. Cărămida galbenă a clădirilor cu lift, ca a lui. Pâlcuri de antene de televizor. Ca bicele, grațioase, dendrite dătătoare de fiori desenând imagini din aer, aducând frăție, comuniune oamenilor de apartament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Era dus. „Nu mă omorî. Ia lucrurile.“ Sammler nu răspunsese, dar se ținuse la distanță. „Am copii.“ Sammler apăsase pe trăgaci. Trupul apoi se Întinse În zăpadă. O a doua Împușcătură trecuse prin cap și-l Împrăștiase. Osul se făcuse țăndări. Materia zburase din el. Sammler luase cât putuse - armă, cartușe, hrană, bocanci, mănuși. Două Împușcături În aerul de iarnă; sunetul avea să se audă la mile distanță. Se grăbise, privind În urmă o dată. Din tufe se vedeau părul roșu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ca operă a diavolului, striga, de îndată ce era luat, la tejgheaua cea lungă a lui Leydicke: tis tydt van te beven de klinkaert, ceea ce înseamnă „E timpul să se audă clinchet de pahare“. Iar după asta, ca la un semnal, făcea țăndări ultimul pahar pe care-l băuse. Dar indiferent cine m-a plasat pe șina fără sfârșit a povestitului - la început, profesorul Littschwager a fost acela care l-a vaccinat pe elevul său cu Simplicissimus al lui Grimmelshausen -, dulapul de cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
DESCHIS). O VOCE SEVERĂ ÎI SPUSE: \ NU AI AUZIT ORDINUL UNIVERSAL DE A RĂMÎNE LA SOL? MERGI DREPT ÎNAINTE, RĂMÎI LA ÎNĂLȚIMEA LA CARE EȘTI PÎNĂ AJUNGI LA RADIOFARUL AEROPORTULUI MILITAR DIN DIRECȚIA EST. ATERIZEAZĂ ACOLO, ALTFEL VEI FI FĂCUT ȚĂNDĂRI. DEGETELE LUI HEDROCK CARE SE ÎNTINSESERĂ DUPĂ MANȘA ALBĂ A ACCELERAȚIEI, SE OPRIRĂ ÎN AER. ORDINUL NU PĂREA SĂ CUPRINDĂ NICI O UNDĂ DE SUSPICIUNE CU PRIVIRE LA IDENTITATEA LUI. TRECU REPEDE ÎN REVISTĂ TOATE PLĂCILE VIDEO ALE MIJLOACELOR DE COMUNICAȚIE ȘI CONSTATĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
scurt, era genul de bunicuță. E drept că Încă de la Început Îi destăinuisem relația mea cu fostul partener, fără Îndoială pentru că știa să rămână neutru, pentru că știa să asculte... Și iată-mă, de-abia Întoarsă din Shikoku, cu inima făcută țăndări, că tipul ăsta și sesizează că acum e momentul să profite de mine. Se pare că pe unii bărbați genul ăsta de situații Îi face să fabuleze! Insectele care supraviețuiseră până la sfârșitul acestei veri zburau Înnebunite pe sub lampadarele instalate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
luciul izvoarelor cerul bolnav de vărsat de vânt își lingea bubele; se îmbiba viața în pansamentele sălilor de reanimare crematoarele știau cel mai bine calea spre Dumnezeu; înfigea viața colții până la os în carnea stelelor o haită de lupi făcea țăndări Carul Mare; se strivea viața precum o cochilie de melc pe șina de cale ferată prima gara, lângă o rădăcină de brusture, depou într-o frunză de plop; cobora Petru în piatră și piatra i se așternea pat, și piatra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fiecare dimineață. Am greșit în fiecare dimineață, astăzi am pășit bine, oglinda m-a dat afară, oglinda minte. Cine minte, bă, țicnitule? Despre ce îndrugi acolo? Auzi la el pe cine dă vina? Oglindă mincinoasă! De-asta ai făcut-o țăndări? Cine, pizda mă-ti, o plătește? Tu pleci la balamuc, iar noi facem cheta, Dumnezeii mă-ti de paranoic! Vă rog, lăsați-mă să mai încerc o dată, nu aruncați peste mine cu apă, sunt cenușă! Cenușa moare când bate vântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
biserică, pe marginea gropii. Privește-o cum trage cu ochii la prohabul dascălului, ăsteia nu-i scoți pula din cap nici în mormânt. Copile, moarte și viață se pișă peste adevărul tău imaginar, în timp ce tu faci tumbe într-o oglindă țăndări. Dar cine, dracu, să-ți spargă orbitele, să te trezească? Dormi cu fantoma de mână. Văd. Ce dracu este cu tine?! Iubirea trebuie să aibă trup, carne, inimă. Iubirea trebuie să pulseze, să urle, să sfâșie, iubirea este sânge în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
se umple de amintiri: pe funia de rufe, în pod, sub pragul ușii, amintirile se extind ca o pecingine. Imunitatea șinei de cale ferată nu justifică intențiile neduse până la capăt și nici nu argumentează abandonurile. Închizi ochii, urletul se face țăndări în tâmplă, apoi liniște de pustiu, atâta liniște încât nici propria respirație nu te mai tulbură. Te temi? La dracu cu lașitatea asta duplicitară! Dumnezeul cailor poartă hamurile cu el, tu împarți iluzii în oglindă și când îți razi barba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ce pierde. Petre, minunile vin când nu te aștepți. Eram copil, în noaptea de înviere, primul șotron viu l-am văzut pulsând în icoană. Nene Matei, eu sunt o corabie cu venele tăiate, farul de la capătul lumii s-a făcut țăndări pe când un pescăruș a plonjat în lumină; s-a pătat marea de o hemoragie galbenă. Am naufragiat între două intenții, pânza pansează rana zilei de ieri, catargele zgârie cerul pe burtă, plouă cu îngeri pleșuvi deasupra mării. Despre ce minune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
tata închină darul și răsuflă ușurat, a mai scăpat de unu). Părinte, îmi citești gândurile, nu și sufletul. Despre care Fecioară îmi vorbești? Privește, în iconostas se mai zăresc urme de cretă, tramvaiul aleargă între stații, aici, sub catapeteasmă face țăndări lumina, o calcă cu roțile lui de fier, o înghite ca pe o ofrandă de Duminica Mare, o scuipă în cer. De la chilie până în fața Ușilor Împărătești cale ferată. Pe iconostas este Genia, șotronul meu are suflet, părinte. Despre ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
să mai vinzi, pe cine să mai cumperi? În cimitir morții sunt cei mai dificili martori; chiliile, biserica, clopotnița trăgeau cu urechea din fiecare cărămidă; vântul culegea șoaptele dimpreună cu frunzele uscate și le trântea de stânci până se făceau țăndări; norii cu burțile pline de schije își rupeau apele deasupra schitului, ploua cu amar peste amarul fiecăruia. Părinții Gherasim și Ilarion sfredeleau cu briceagul o bucată de cer: Ochii nu trebuie să vază, gura nu trebuie să vorbească, nasul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
menghină; fălcile înfometate ale muntelui scuipau cenușă; muntele tronul judecății; Dumnezeu, după o perdea deasă de fum, moțăia cu fruntea rezemată pe culmi de brazi; mestecenii oblojeau tălpile arse ale bătrânului; salcia, ca întotdeauna sensibilă, plângea pentru o oglindă făcută țăndări deasupra lacului chipul Tatălui ridat de valuri. În cer se doarme, pe pământ se moare, iertați-mă, fraților! Petru, legat de hambar, număra în sens invers desfrunzirile. Coastele strivite de bocancii starețului, timpanele sparte, palmele arse, ochii vineți, părul smuls
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nu-i puteai călări. Pe scurt, a început vasta zonă a conviețuirii mele cu filosofia ca substitut de realitate, ca pseudorealitate și, adesea, exact cum spui, ca ocultare a realității. Era frumos. Mirosea a cărți peste tot. În seminar săreau țăndări de la polizări conceptuale. Am făcut o facultate bună, dar asta o amân ca idee. Am avut un noroc, eu cea rebelă, cu cratița în minte. La noi erau și secțiile de psihologie și sociologie. În anul I am plecat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]