3,030 matches
-
-n lințolii de morti Bate prin porți vântul nopții din târg, ochii mei parcă știu, parcă plâng pașii lumii de ieri, valea asta de gol învelită-n pășuni pentru turme de cerbi și nebuni fumegând cu iluzii prin piei, cu țărâna prin dinți, cu păienjeni la porți Câte nopți vei mai sta, câte zile mai poți să mă-nduri în trecut? Câte ore am timp, câte clipe din ceas? Bun rămas, eu mă duc să colind ochii mei trecători, trupul meu
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
Doamne, oasele mi se frâng,mă-mbracă-n lințolii de morțiBate prin porți vântul nopții din târg,ochii mei parcă știu, parcă plângpașii lumii de ieri, valea asta de golînvelită-n pășunipentru turme de cerbiși nebuni fumegândcu iluzii prin piei, cu țărâna prin dinți,cu păienjeni la porțiCâte nopți vei mai sta, câte zile mai poțisă mă-nduri în trecut? Câte ore am timp,câte clipe din ceas? Bun rămas, eu mă duc să colindochii mei trecători, trupul meu de pământVăd bine
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
de sânge pe fruntea ta de crin.Și dacă vor mai trece prin părul tău dovezi... XXVII. EI VIN PLECÂND..., de Camelia Radulian , publicat în Ediția nr. 1558 din 07 aprilie 2015. Se coace grâul pe sub amintiri, se face fum țărâna din copite Sub trestii albe, mame adumbrite și tați de lut - sub trandafiri. Și-atâta dor e-n ziduri, că te miri cum mai e loc în aer să nu doară Pe masa lor - doar un adânc de ceară și
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
părul veșted de ninsori. Ei vin plecând și pleacă nevenind în pasca aburita, în liniștea de ieri când mirosea a mama, mai mult ca nicăieri, când mirosea a tata, ... Citește mai mult Se coace grâul pe sub amintiri,se face fum țărâna din copiteSub trestii albe, mame adumbriteși tați de lut - sub trandafiri.Și-atâta dor e-n ziduri, că te miricum mai e loc în aer să nu doarăPe masă lor - doar un adânc de cearăși pașii nimănuisub tei subțiri...Tăcând
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
Ca si cum, peste ani, ai alege să fii doar un abur desculț printre fiice și fii, rătăcind în cetăți cu prăpastii căprui, să te vezi în orice, să nu spui nimănui câtă liniște e, cât a fost, ce-a rămas din țărâna de ieri a bâțâii de ceas, Să te zgârii de munți, să te- mpiedici de brazi, nici putere să zbori și nici unde să cazi. Cum orașul, și el, e doar frunză sub pas, ... Citește mai mult Ca si cum te-ai
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
nici să moriCa și cum, peste ani,ai alege să fiidoar un abur desculțprintre fiice și fii,rătăcind în cetăți cu prăpastii căprui,să te vezi în orice,să nu spui nimănuicâtă liniște e,cât a fost,ce-a rămasdin țărâna de ieria bâțâii de ceas,Să te zgârii de munți,să te- mpiedici de brazi,nici putere să zboriși nici unde să cazi.Cum orașul, și el, e doar frunzăsub pas,... XXXIII. , de Camelia Radulian , publicat în Ediția nr. 1546
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
-mi spună odată eternul trecut. Eu caut iubirea piedută-n pustie Și poate-n deșertul golirii de noi. De-acuma nu judec prieteni, se știe Când văd că nu-mi iese nimic ca și voi. Renaște un soare din colb de țărână Îl văd doară calmă, sclipind mlădios. Pornesc la o treabă ce nu mi-e străină Să-mi caut un altul cu mult mai frumos. Nu vrei să-nțelegi că viața expiră La un momen’ dat frumusețea din chip. Rămâne doar
REGRET TARDIV de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378318_a_379647]
-
Mă rog... Bine... de data aceasta am să-ți spun Viorel. Nu mergem? Timpul trece și chiar îmi este foame. La ce restaurant te-ai hotărât să mă inviți? Sper să fie unul adecvat ținutei noastre, de oameni sosiți din țărâna satului, pe străzile orașului. - Ce zici de „Marea Neagră”? Este în centru și, cum am vorbit cu șoferul să vină acolo, trebuie să-ți iei și termosul de aici că nu ne mai întoarcem. - Așteaptă să urc să-l iau și
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377258_a_378587]
-
apărut iar în trupul acesta de lut cu vine cu oase și carne cu piele și ochi asemeni cu fiecare din noi erai doar un copil în mâinile noastre n-am văzut nimic în tine și el e lut și țărână dar apele au crescut din adâncimi izvoarele au răbufnit și ne-ai pus în uimire când doar vreo doisprezece ani aveai ne-ai închis în vederile noastre pe toți cărturarii neștiind ce să-ți răspundem dar ni te-au luat
UȘA OILOR-ISUS de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382123_a_383452]
-
ne ascundem în tine în izvoarele tale mai pe urmă cînd am văzut cât diferă concepțiile noastre de ale tale legea cu care îl înlocuisem pe Dumnezeu de propria-ți lege de care ne vorbeai am spus și el e țărână și el este lut asemeni cu noi și duce norodul în rătăcire prea puțin era pentru noi ni se păreau lucruri infime orbii să vadă șchiopii să unble ologii să fugă din îndrăciți să iasă duhurile necurate și morții să
UȘA OILOR-ISUS de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382123_a_383452]
-
aici se coc castanii la tinerețe și șuieră mii de pescăruși o mulțime de oameni rotunzi ascuțiți se întâlnesc la margini și-mi chinuie liniștea (săltați fiice ale ierusalimului marea cea mare vine spre voi) o de aș rostogoli toată țărâna printre degetele mele și să strămut mormintele în păsări (sursa foto: din arhiva personală) Referință Bibliografică: reverie / Daniel Samuel Petrilă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2138, Anul VI, 07 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Daniel Samuel Petrilă
REVERIE de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382235_a_383564]
-
Acasa > Poezie > Credinta > SUFERINȚA Autor: Lucica Boltasu Publicat în: Ediția nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Suferința este plugul care mușcă din țărână... Răsturnând brazdă cu brazdă, scopul ei în modelare, E să-mbogățească lutul și să scoată la lumină, Frumusețea închistată în grăuntele ce moare. Suferința e intrusul ce produce-amărăciune, Firicel de rocă-n falduri, cochilie-n sân de mare, Frământări și
SUFERINȚA de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382244_a_383573]
-
Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului 28 Ianuarie 2015 Versul mi se potrivește-atât de bine, Parcă l-ai scris anume pentru mine, Îmi văd în el tot gândul din țărână, Precum se vede cerul în fântână! De unde mă cunoști, când niciodată Nu mi-ai zărit făptura luminată Atunci când îți citesc poemul scris? Nici nu ne-am întâlnit, măcar în vis... Drept-cititorul meu, tu ia aminte, Nu-i nimenea stăpân peste
DIALOGOS... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382289_a_383618]
-
conceptuală probabil fără egal pe tot cuprinsul veacului XX. Astfel, orașului planetar al lumii moderne, se poate spune că opera sculptorului îi adresează salutul Satului planetar, un stenic apel la reactivarea energiilor intarisabile ale gândirii simbolice născută illo tempore din țărână, din vânturi și valuri, din fulgere și trăsnete, din foșnet de frunze și cutremurare de stânci. Artistul își propune să reinstituie arta drept forum de afirmare a unei etici planetare, întemeiată pe simboluri vizuale cu deschidere universală. Intuiția artistului reperează
VALORI ȚĂRĂNEȘTI ÎN SCULPTURA BRÂNCUȘIANĂ [Corola-blog/BlogPost/93200_a_94492]
-
scriu/ Poemul domnesc/ al literelor sfinte,/ Hrisovul Crăiesc/ Fecioarei Maria/ Cea pururi Aleasă.// Cu ele mă rog și mă-nchin,/ cu ele îmi cânt viața mea,/ cu ele mă-mpărtășesc-cer senin/ în ele sunt pâine și vin,/ sunt codru și grâu,/ țărână și stea.// Cu ele alaiul de nuntă/ străbate azurul,/ îl blagoslovesc./ Cu ele Biserica cântă,/ Cerul și pământul/ Te binecuvântă/ din dor România/ imne Îți slăvesc.// Gânduri-fapte-graiuri,/ doruri mână-n mână/ slujind Crezul nostru/ cel dumnezeiesc,/ se prind ca-ntr
Cinstirea Fecioarei MariaI în slova marilor poeţi creştini [Corola-blog/BlogPost/93237_a_94529]
-
poporului roadele creației sale: "Sunt măr de lângă drum și fără gard,/ la mine-n ramuri poame roșii ard./ Drumețule, să iei fără sfială,/ Că n-ai să dai la nimeni socoteală./ Iar dacă vrei s-aduci cuiva mulțam,/ Adu-l țărânii ce sub mine-o am". Într-un volum de Analize literare pentru bacalaureat și admiterea la facultate, Zaharia Macovei dezvăluia această polemică implicită: "E de mult depășit deviantul sens biblic al mărului păcatului originar, acum fiind gândit într-un context
Literatura oportunistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8332_a_9657]
-
flamură ce-și trage/ flacăra sacră din adânci istorii./ Prin fapte de erou ales cârmaci e/ ce-a dus către victorii muncitorii...// Fiu curajos al strămoșeștei glii/ în care două clase și-au dat mâna/ - cum se-mpreună apa cu țărâna -/ spre-a crește rodul noii Românii.// Conduce demn poporul și viteaz!/ El vrea ce vrea poporul, și ce speră!/ E soarele stăpân în țară azi/ și-i luminează comunista eră". A doua secvență, abia a doua, e consacrată partidului, "inima
Literatura oportunistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8332_a_9657]
-
Moartea e celebrată de poeți ca măreață și, totodată, batjocoritoare; dar și ca tărâm al odihnei, acea odihnă pe care nimeni nu și-o dorește, de care toată lumea se teme. Pravoslavnicii ruși îi doresc decedatului "vecinîi pokoi", "odihnă veșnică" (nu "țărână ușoară", ca ortodocșii noștri). "Maestrul", din romanul lui Mihail Bulgakov, a binemeritat "odihna" ("pokoi"), nu lumina ("svet")... Mama mi-a povestit că, întrebându-și o dată tatăl, ajuns foarte bătrân și slăbit, dacă se gândește la moarte, acesta i-a răspuns
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
aci nici un moment de trufie țărănească standardizată, ci exclusiv o subtilă melancolie plastică, o nostalgie a lirismului în drumul către sine însuși. Victor Știr e un poet al unei concentrări metaforice ale cărei geometrii uneori la vedere (colțurile zăpezii, o țărînă pătrată, muchiile fricii, unghiurile sferei ș.a.) indică o geometrizare a informulabilului, desigur himerică asemenea oricărui raport cu acesta
Un romantism ermetizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7756_a_9081]
-
Nu pot de neiubire a mă plânge... LV Ce rost au marmura de pe morminte și aurul din cripte? Versul doar E de folos aducerii aminte, O știi; clepsidra-i regilor gropar. Statuile, sub sabia lui Marte, Umil vor săruta cândva țărâna, Palate vor cădea, dar nu e moarte Să-ți ardă, vie, amintirea: una Cu versul meu fiind, strivind uitarea, În glorie te vei afla în toți Ce vor trăi atunci, grăbind spre zarea De nepătruns a marii judecăți, Când soarta
Sonete de Shakespeare într-o nouă traducere by Radu ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/6894_a_8219]
-
sugerată printr-o impresionantă descriere ce ilustrează și esența ambiguă a creaturii: ,,Șarpele cu cap de vultur/ Cu plete galbene-n jur,/ La gât cu soarele roată,/ Cu piept și sfârcuri de fată/ Cu coroană de regină,/ Cu aripile-n țărână./ Stă cu pieptul dezgolit/ Tremurat în asfințit". Un joc al dragostei Protagoniști: Victoria și pe Miron, din Dropia. Despre ei se spunea că ar fi fost suflete gemene: ,, Lumea zicea că am fost nimeriți unul pentru altul, dar nu ne-
Scrierile lui Ștefan Bănulescu, în câteva eșantioane by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6953_a_8278]
-
înălțare și umilință: „Dacă mi-ai da surâsul ca un pelin amar,/ ai birui pământul din celălalt cântar,/ te-aș curăța de blastăm ca pe-un oțel de zgură,/ și aș cădean genunche la albia impură/ și m-aș târâ-n țărână, urât și murdărit -/ spre singurul părete care-a rămas din schit.”// (Cântece simple: Vlaici, II) Și tot într-un asemenea tip de poezie găsim versuri în care reverberează profund ceva nedefinit, doar presimțit, o proiecție al cărui traseu ar putea
Note despre expresionismul poetic al lui B. Fundoianu by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3900_a_5225]
-
Matei Vița-de-vie N-am mai fost aici de un an. De fiecare dată când vin, pământul îmi pare schimbat, cerul îmi pare schimbat, numai liniștea e mereu aceeași. O respir cu ochii închiși și cu tălpile tenișilor bine înfipte în țărână. Două dâre bătătorite au rămas drumul lung spre șosea. În spatele meu sunt străzile. Ulițele copilăriei, cum le-ar numi Ionel Teodoreanu. Le-am evitat și astăzi, așa cum le evit de cincisprezece ani încoace, de atunci de când „la țară, la bunici
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
pițigăiat mă face să sar ca arsă. Mă întorc și descopăr un țânc ciufulit. Cu o mână ține aproape de piept un codru zdravăn de pâine, iar cu cealaltă se sprijină într-un băț lung pe care l-a înfipt în țărână. La doi-trei metri în spatele lui, un dulău ca o oaie mă privește nedumerit: sunt om bun, sau rău? Încurcată, rămân locului și aștept să dispară la fel cum au apărut. Ca prin farmec. În ciuda celor doi dinți lipsă din față
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
liniște. Eu nu mai știu nimic din tot ce m-a învățat bunica. Vin aici o dată la douătrei veri, dar n-am mai vorbit cu bunicii mei de cincisprezece ani. Mă întorc pe urmele pe care le-am lăsat în țărână și o iau spre o stradă pe care mi-o amintesc doar vag. În drumul meu culeg de pe marginea ei câteva flori colorate cu parfum de vară. După ce rătăcesc pe mai multe alei, găsesc până la urmă chipurile familiare zâmbindu-mi
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]