241 matches
-
pentru chestia asta de ani întregi. Duminică dimineața vine să-l ia cu mașina ei. Arată chiar beton, într-o rochie scurtă, bleu cu guler alb, ca o cântăreață lucioasă dintr-o fantezie video MTV despre prima împărtășanie a unei țărăncuțe din anii 1950. Pe bune: i se scoală doar dacă se uită la ea, deși probabil că n-ar fi tocmai o chestie potrivită, date fiind împrejurările. După cum se uită la el, e clar că a făcut o greșeală de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
agarici băgau ceva muzică. Avea o groază de clienți dintre marinarii care acostau în port. Stăteau chiar lângă scenă și le prindeau pe fete de glezne în timp ce dansau sau când se mișcau pe-acolo, fiindcă oricum nu erau decât niște țărăncuțe care au venit în oraș crezând prostește în vreo promisiune, așa cum am făcut și eu odată. Era a doua mea seară acolo și nu prea îmi venea să mai cânt, pentru că muzicienii erau atât de drogați încât îmi făcuseră o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
patronul italian strigând de după bar: „Mae, ferește-te!“ Înainte să-mi dau seama despre ce naiba urlă el acolo, am simțit cum mă lovește ceva tare în cap. Marinarul aruncase în mine cu o sticlă mare de bere, închisă la culoare. Țărăncuțele alea au fost atât de bune cu mine, dragule. L-au plătit pe doctorul la care m-au dus să mă coasă la cap, mi-au plătit hotelul și mi-au luat un bilet de tren când le-am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
grupeze iar și iar în același triunghi inexplicabil, în aceeași dramă fără suflare? Cine e intrusul? O chelneriță mă întreabă ceva, îmi cere bonul de masă. Am privit în sus către ea. Uniforma așezată cam strâmb pe un corp de țărăncuță: bluză albă, sarafan negru. Figura dulceagă și alintată, dinții cu strungăreață, un mic zâmbet pe jumătate prostesc, pe jumătate pervers, ochi obosiți și fără strălucire. Părul scurt, aspru îi accentuează aspectul bărbătos. Lumina din jur mă face să strâng genele
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
război mondial, dar vindecat miraculos de doctorul Reginei Maria. Atunci când Constantin Sasu și-a deschis o crâșmă, ce avea anexată o sală de cinematograf, bunicul și-a făcut ucenicia în rularea primelor filme din comună. * Bunica Ecaterina Sasu era o țărăncuță cu patru clase, mai tânără decât bunicul cu vreo 15 ani, știau ei ce știau, flăcăii mai tomnatici din sat, unde umbla vorba că și găinile sunt curve, căci mai toate crâșmele și băcăniile erau patronate de evrei, mari amatori
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
alegere, aproape grăbit, ca și când ar fi vrut să se răzbune pentru timpul pierdut. Totuși, într-o cămăruță deosebită a inimii, păstra dragostea Martei, întreagă, curată, ferind-o cu îngrijire de orice atingere, mulcomindu-i mustrările cu făgăduinți solemne de viitor. Ochii țărăncuței unguroaice însă pătrundeau tocmai în cămăruța cea ascunsă, fără ca el să se poată împotrivi, simțindu-se iarăși timid și zăpăcit, întîia oară în război. Când își dădu seama de aceasta, se înfurie și se hotărî să nu se mai uite
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
vreme că nu trebuie s-o ia în seamă și că are un glas nemaipomenit de ciudat... Pe drum i se păru că se trezește dintr-o vrajă blestemată. Cotind în ulița mare, spre mijlocul satului, se gîndi: dacă o țărăncuță ar fi în stare să-i zdruncine credința și să-i zădărnicească hotărârea, atunci mai bine să se împuște. Și-și pipăi revolverul, ca și când ar fi vrut să-și dovedească sieși că nu va șovăi. În fața bisericii se opri și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
își dădu seama că nu se bucură de concediu. " Nici nu-mi bate inima că merg acasă, nici rău nu-mi pare că mi-au căzut în baltă planurile, se gândi el abătut. Și mă prăpădesc cu firea din pricina unei țărăncuțe..." Aruncă pe masă foaia de concediu și începu să se plimbe de ici-colo, cu mâinile la spate, pipăindu-și degetele în neștire. Atunci simți verigheta de logodnă în inelarul stâng și se opri trăsnit. De câtă vreme nu și-a
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
-i era rușine, parc-ar fi plănuit o crimă. În același timp însă simțea o trebuință arzătoare să-i spuie că i-e dragă și tot atunci își dădea seama că ar fi ridicol să facă declarații de amor unei țărăncuțe care nici nu l-ar înțelege, ba poate ar și râde de dânsul. Ilona părea și mai tulburată. De unde cât a fost și Petre aici, s-a mai mișcat și ea, așezând câte ceva, acuma stătea lângă pat, neștiind ce să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
la lucru. Seara, la cină, spuse și lui Petre că se va însura cu Ilona. Ordonanța îi ură noroc numai cu jumătate de gură: aflase vestea de la însăși Ilona și nu putea pricepe cum să ia "domnișorul" de nevastă o țărăncuță și săracă, și proastă, când ar fi găsit atâtea fete de boier, numai să fi întins un deget. Porunci seara soldatului să-l trezească la vreme pentru înviere. Pe la miezul nopții se deșteptă în alintările Ilonei: ― Scoală, leneșule... Aide, să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
material, e un fapt precis. Ceva ce nu pricep în logodna aceasta sunt motivele care te-au îndemnat să-ți legi viitorul cu o fetiță, nostimă, negreșit, dar necivilizată... În sfârșit, un om ca tine ce poate găsi într-o țărăncuță, și încă unguroaică? Uite, asta nu pricep, dragul meu! ― Sufletul e același la țărancă și la contesă, răspunse Bologa cu mai multă însuflețire. Cel puțin în privința cuprinsului... Numai forma a schimbat-o civilizația. Și ești sigur că schimbarea s-a
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
rochia, pășea absentă pe cărăruia bătătorită și atunci când o observase pe Sidonia,așteptând-o pe băncuța din chioșc, își îndreptase spatele și pornise către ea maiestos, sigur, dând o mai mare amploare mișcării șoldurilor parcă nu mai era o biată țărăncuță ce-și culesese vișinele pentru compot, era cel puțin o regină și coșulețul din plastic galben nu era nicidecum un biet coșuleț din plastic ci un însemn, se apropiase de ea și o privise sfidător și doar cineva foarte atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu prea târziu, fascinat de munți, la școlile pe unde ai mei m-au trimis să mă fac militar. Nu m-am făcut, însă îndrăgostindu-mă bolnăvicios de munți și de chipul unor fetișcane care nu semănau deloc cu țâfnoasele țărăncuțe de la Coșula. Îmi amintesc și acum foarte clar chipul Doricăi, chipul unei nemțoaice, Erika, prima femeie căreia i-am dedicat un poem de mari întinderi, la o vârstă când nu știam de la ce capăt se aprinde țigara. S-au îndepărtat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
i sugereze privitorului atât construcțiile lui Le Corbusier, cât și estetica Bauhaus, ceva internațional și pe deasupra funcțional. În centrul pieții din fața hotelului este un bazin puțin adânc, perfect circular, din care țâșnesc jeturi maiestuoase spre o un țăran și o țărăncuță cocoțați pe un soclu Înalt și Îngust. Hotelul și fântâna arteziană sunt doar două dintre numeroasele edificii ridicate chiar la ordinul lui Sukarno și menite să impresioneze vizitatorii cu dinamica dezvoltării orașului. Margaret numea acele construcții monumentalele erecții ale președintelui
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Alt Raden Saleh, deloc cunoscut. Mi se pare mie că ăsta l-ar putea face mai degrabă să sară-n picioare. E genul de tablou pe care să-l vrea În salonul lui particular sau În dormitor, când seduce vreo țărăncuță. Sau chiar la vedere, pentru public, ca și cum ar zice: Sunt Încă puternic! Mick a pus lupa peste noul diapozitiv. — Oho-ho! Asta-i formidabil! E ca un Delacroix, de fapt e chiar un Delacroix, doar ceva mai grosolan, mai lutos. Teribil
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Babele și moșnegii de pe margine, când au auzit ce strigătură i-a fost adresată preotului, s-au pus pe un râs sănătos. Atât i-a trebuit lui Stasuc. S-a oprit brusc în mijlocul horei, desprinzând-și brațele de mijlocul unei țărăncuțe cu trup de top model și strigă tare: - Oprește, muzica!... Oprește muzica!... - De ce, părinte?... Strigă unul din lăutari. - Oprește muzica!... S-a îmbătat o scroafă!... Babele și moșnegii s-au pus din nou pe râs în hohote. Femeile prinse în
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
saloane de pachinko, poligoane de tragere, precum și hanuri. Tomoe s-a hotărât să profite de ocazie și să cumpere niște cadouri pentru mama și Mă-chan. A cumpărat un ibric mic de Nanbu pentru mama ei și o păpușă reprezentând o țărăncuță din Yamagata pentru Mă-chan. Takamori a întrebat-o pe vânzătoare dacă nu l-a văzut cumva pe Gaston. Ea răspunse roșind: — N-o fi cumva străinul care a venit la baia publică? La baia publică veneau bărbați și femei în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
de mânuța dumneaei, „prea multă cofeină strică, dragă...”, și să reîncep reconstrucția dormitorului, căutând șuruburile, piulițele, garniturile, niturile, plăcuțele care maschează găurile și mânerele scăpate prin cotloane. Bineînțeles, nu găsesc nicăieri șurubelnița cu cap pătrat. Pocnesc pereții, zgârii furnirul, scap „Țărăncuța” înrămată de vecinul nostru, le reintroduc în cameră, în funcție de conjuncții ale astrelor, semne zodiacale, compatibilități și incompatibilități. După ce reușeam să pun la loc până și vaza chinezească cu samurai dându-și poalele peste cap în posturi războinice și mileurile de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
am întrebat-o dacă nu-i este frig fără ciorapi, mi-a spus că nu, că nu-i este niciodată frig. Și-a prins părul cu o grămadă de agrafe din metal smălțuit, din care multe sunt crăpate. Este o țărăncuță care se îmbracă din piață sau din magazinele acelea fără uși, cu vânzătoarele înghețate de frig mestecând gumă americană. Este prima sâmbătă de octombrie, o duc să avorteze. A venit până în centru cu autobuzul, am așteptat-o lângă stație, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de Un lanț prelung, cu ceas de tinichea. Ț și să privești departe, scurt popas. Cu zâmbetul acela cum e mierea și astăzi în fotografie ai rămas. A De parc - ai fi o doamnă din trecut și nu o biată țărăncuță care Nici să citească slova n‐a știu PENTRU MAMA Tare necăjită ai fost, mamă, Iarna, vara, orice timp trecând Cât era de frig sau de căldură Tot desculță te‐am văzut umblând‐ N‐ ai purtat o haină mai ca
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Aici, la noi, pe plan local, că mai sus era altă lume, alte probleme. Noi eram, așa, mai populari, cu pumni și șuturi la poponeț, sus era cu diplomație și votcă «Krepkaia», de-aia cu ficatul în doliu, sau coniac «Țărăncuța», sticla cu fata lui Grigorescu cu papornița în cap, după cum era terenul de dispută. Ai grijă, vezi cum o întorci, să nu creadă că am ceva cu ei, că era și colaborare cu ei, ți-o spun și p-asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de masă, marca Pobeda, așezat pe raftul din mijloc al dulapului din lemn de cireș, cu furnir pictat și chenar aurit, toate împachetate; țâfna berbecului de ceramică, senzualitatea inocentă a unei nimfe obscure și, ca replică, veselia vulgară a unei țărăncuțe din Oltenia, sperietura calului cabrat în culoarea bej a vidului din vitrină, somnul vertical al paharelor de cristal, depresia ceștilor emailate, bolind culcate pe teancuri de farfurioare, somnul pisicii din cărămidă arsă, infantilitatea cățeilor de teracotă, tăcerea prăfuită a icoanei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
frumooos, ieșea din el o aură, am văzut asta. Îi zice o femeie de la cârciumă, Paraschiva, păi, e fata învățătorului din Costești, de peste Olt, o fată bună, a ieșit învățătoare și ea, ar fi bună pentru părintele. O fi vreo țărăncuță, zice maică-ta. Aaa, nu, nu e ca mine, e ca dumneavoastră, zice femeia aia, Paraschiva, și cu asta o cuceri pe soacră. Au venit la ai mei, m-au cerut, i-au primit în camera mare, a bună, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
satului. —Mademoiselle Mangeot este o persoană care poate fi ușor derutată. E o ființă simplă, nu cunoaște viața, spuse preotul cu un aer sigur și arogant. N-aș spune asta. A trăit mult timp la Paris. Nu e chiar o țărăncuță proastă. — Nu cunoști viața mai bine dacă trăiești într-un loc sau în altul, spuse preotul. Poți trăi și singur în deșert dacă ești pregătit să analizezi viața sau dacă ești înclinat spre studiu. Iar ea nu este. —Mie mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
acela unde nu sunt apreciate decât femeile hrănite din belșug? Sau poate modul ambiguu, politicos, dar fără mare zel, în care Akbar spusese: „Alteță!“? Escorta ei nu se deosebea prin nimic de cea a oricărei orășence: o singură slujnică, o țărăncuță cu gesturi greoaie care părea că se hlizește mereu și care ducea un obiect plat, înfășurat neglijent într-un postav vechi și uzat. Privirea mea s-a arătat desigur prea insistentă, căci circaziana și-a întors fățiș chipul, la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]