559 matches
-
al cărui membru era, el a înțeles cauzele revoltei acestora. În 1924, datorită opiniilor sale de stânga, Lupu a fost curtat de conducerea Internaționalei Comuniste de la Moscova, care i-a sugerat să acționeze în vederea creării unei Internaționale verzi a partidelor țărăniste. Doctorului Nicolae Lupu, unul din cei cinci membri ai comitetului executiv al Partidului Țărănesc, i-a fost trimisă telegrama nr. 218.888, din 30 octombrie 1924, din partea președinției Consiliului Internaționalei Țărănești de la Moscova, prin care se exprima speranța că congresul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Secașiu, Preliminarii ale asaltului final asupra P.N.Ț. Contribuția organelor de informații (1944-1947), în „Analele Sighet“, nr. 5, 1997, p. 532. În vara aceluiași an, în timpul dezbaterilor Conferinței de pace de la Paris, au mai apărut două grupări cu orientare național țărănistă: „Acțiunea Național-Agrară“ și „Mișcarea Național-Țărănistă“, dar acestea, ca și Partidul Țărănesc Democrat, al doctorului Lupu, nu au satisfăcut speranțele comuniștilor (ibidem). furnizate de către Frank Stevens, care, în ultimele zile, a vizitat în acest scop pe generalul Dombrovschi, pe Ullea, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
reverență pentru acțiunile lui Titu Maiorescu, instauratorul „științei de a critica”, C. Dobrogeanu-Gherea, șeful unei „noi școli”, „magistrul” N. Iorga, a cărui epocă „de directivă” a dat „întreaga pleiadă” a vremilor lui Mihail Sadoveanu, Emil Gârleanu ș.a., „cu acea literatură țărănistă care îi mirosea a opincă literatului diplomat Duiliu Zamfirescu”, Ilarie Chendi, „analistul fin și desăvârșit”, G. Ibrăileanu, „o autoritate determinând un curent nou” potrivit principiilor de luptă socială ale lui C. Stere. În schimb, îi persiflează pe Mihail Dragomirescu și
LECTURA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287768_a_289097]
-
din 1927 până în 1932 și din 1935 până în 1938. În intervalul 1916-1918 R. este suspendat de autoritățile maghiare. Având inițial subtitlul „Organ al Partidului Național Român din Transilvania”, în 1926-1927 apare cu o periodicitate săptămânală, sub îngrijirea Organizației Tinerimei Naționale Țărăniste, iar în 1929 are subtitlul „Organ al Partidului Național Țărănesc”, care în 1935 devine „Organ al Partidului Național Țărănesc din județul Arad”. Din primul comitet de conducere fac parte Teodor Mihali, Vasile Lucaciu, Alexandru Vaida- Voevod, Iuliu Maniu, Aurel Vlad
ROMANUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289358_a_290687]
-
n-au știut ce au votat, cînd dl Acsinte Gașpar, reprezentant al PDSR, i-a explicat lui Ion Diaconescu de ce salariile parlamentarilor nu trebuie comparate cu pensia ultimei bătrîne din această țară. Asta în pofida apelului la statistici ale bătrînului președinte țărănist care i-a explicat și el d-lui Gașpar că ultima bătrînă ar trebui numărată cu milioanele. Sau că creșterile salariilor bugetarilor se fac prin restrîngere de posturi. Încît pentru mărirea salariilor deputaților ar trebui să se reducă numărul acestora
Votul parlamentarului anonim by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17153_a_18478]
-
1944-1946, definit prin involuția discursului public de la dezbaterea pluralistă la campania univocă. În deschidere e relevat un stadiu uitat al demolării valorilor, anume declanșarea „demascărilor” și a incitării la epurare nu în presa procomunistă, ci într-o publicație ca organul țărănist „Dreptatea”, care atacă virulent fie culturalii din guvernul Petru Groza, fie gazetari activi odinioară în slujba dictaturilor de dreapta. „România liberă” și „Scânteia” nu întârzie să preia tirul, și furia listelor negre escaladează, inflamându-se la maximum - pentru descurajarea ripostei
SELEJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289609_a_290938]
-
cu numeroase articole de politică internațională în ziarul „El Alcázar”. Scrie lucrări de istorie, precum Istoria partidelor politice în România (1958), Unirea națională, ideea forță a României moderne, în perspectiva istorică și în complexul politic european (1959), Istoria partidelor Național, Țărănist și Național-Țărănist (I-II, 1963), La Roumanie dans la Grande Guerre (1968), Construcții pe nisip. Politica aistorică (1972), editează, în 1965, la Madrid, texte manuscrise inedite, sub titlul Însemnări despre români de Karl Marx, însoțindu-le de un amplu comentariu
SEICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289605_a_290934]
-
Pamfil de ieri și de azi, „Almanahul pribegilor români”, 1959, 183-185; Nicolae Novac, „Nicolae Iorga”, „America”, 1962, 32; Romulus Dianu, Un simbol al moralei exilarharului. Șeicaru în hidoșenia faptelor sale, „Glasul patriei”, 1963, 7-9; I. G. Dimitriu, „Istoria partidelor Național, Țărănist și Național Țărănist”, „Stindardul”, 1963, 74-75; Mircea Popescu, „Istoria partidelor Național, Țărănist și Național Țărănist”, „Revista scriitorilor români”, 1963, 2; I. G. Dimitriu, „Karl Marx, «Însemnări despre români»”, „Revista scriitorilor români”, 1965, 5; Mircea Popescu, „La Roumanie dans la Grande
SEICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289605_a_290934]
-
Novac, „Nicolae Iorga”, „America”, 1962, 32; Romulus Dianu, Un simbol al moralei exilarharului. Șeicaru în hidoșenia faptelor sale, „Glasul patriei”, 1963, 7-9; I. G. Dimitriu, „Istoria partidelor Național, Țărănist și Național Țărănist”, „Stindardul”, 1963, 74-75; Mircea Popescu, „Istoria partidelor Național, Țărănist și Național Țărănist”, „Revista scriitorilor români”, 1963, 2; I. G. Dimitriu, „Karl Marx, «Însemnări despre români»”, „Revista scriitorilor români”, 1965, 5; Mircea Popescu, „La Roumanie dans la Grande Guerre”, „Revista scriitorilor români”, 1970, 9; N.S.G. [N. S. Govora], „Articole de
SEICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289605_a_290934]
-
Domnișoara Anastasia în „Universul literar” (1926), din Sam în „Premiera” (1928) și din Adonis în „Excelsior” (1930). Semnează cronică dramatică la „Vremea”, dă în „Gândirea” cronici literare și susține „Cronica spectacolelor” (1931-1932), e titularul cronicii literare la lunarul de orientare țărănistă „Progresul social” (1932-1933). Va fi redactor la „Facla”, unde în 1932 asigură, alternativ cu Al. Sahia, rubrica „Literatură-artă”, și la ziarele „Adevărul” și „Dimineața”. Nutrind convingeri democratice, colaborează la „Cuvântul liber”. Pasionat de scenă (s-a încercat și ca actor
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
producție existente, s-au legitimat noile căutări în sociologia rurală românească, acreditând ideea potențialului activ, creator al clasei țărănești în istoria națională. Proiecte asupra dezvoltării sociale ca suport al identității culturale. Evaluări ale unui fond fără forme Proiectul poporanist și țărănist al dezvoltării societății românești întemeiate pe solidarități specifice Principalii teoreticieni ai modelului dezvoltării întemeiate pe solidarități proprii, specifice identității culturale, etnice a colectivității umane, aparțin romanticii germane, narodnicismului rusesc, poporanismului și țărănismului. Această reprezentare constituie, în esență, o critică a
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
același timp, adepții acestei reprezentări consideră legitimă dezvoltarea organică a societății, înrădăcinată în tradiție, stăpânirea pământului, așezămintele vechi, ortodoxie etc. Printre susținătorii cei mai avizați ai reprezentării tradiționale a modernității susținute de solidarități specifice se numără fondatorii sociologiei poporaniste și țărăniste C. Stere (1865-1936) și Virgil Madgearu (1887-1940). Teza fundamentală a sociologiei poporaniste și țărăniste o constituie ideea că „evoluția agriculturii urmează calea ei proprie”, iar societățile cu un mediu social pregnant agrar-țărănesc vor urma forma de organizare economică de tip
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
stăpânirea pământului, așezămintele vechi, ortodoxie etc. Printre susținătorii cei mai avizați ai reprezentării tradiționale a modernității susținute de solidarități specifice se numără fondatorii sociologiei poporaniste și țărăniste C. Stere (1865-1936) și Virgil Madgearu (1887-1940). Teza fundamentală a sociologiei poporaniste și țărăniste o constituie ideea că „evoluția agriculturii urmează calea ei proprie”, iar societățile cu un mediu social pregnant agrar-țărănesc vor urma forma de organizare economică de tip familial, care nu utilizează forța de muncă salariată și căreia îi corespunde o psihologie
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
la acest aspect, Stere aprecia: „Calea progresului social nu poate fi deschisă pentru noi decât prin realizarea unei adevărate democrații rurale românești” (1907-1908/1996, p. 74). Sunt cuprinse aici principalele idei poporaniste care au constituit nucleul doctrinar al viitoarei sociologii țărăniste, de după primul război mondial: teza „formațiunii sociale deosebite” a societății românești, întemeiată pe un autentic „intermundium” țărănesc, concepția structurii necapitaliste a economiei agrare familiale, teza trăiniciei gospodăriei familiale țărănești și a superiorității ei față de cea capitalistă, idealul antiindustrialist, ideea programatică
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
un autentic „intermundium” țărănesc, concepția structurii necapitaliste a economiei agrare familiale, teza trăiniciei gospodăriei familiale țărănești și a superiorității ei față de cea capitalistă, idealul antiindustrialist, ideea programatică a cooperației necapitaliste. La rândul său, Virgil Madgearu argumentează teza fundamentală a sociologiei țărăniste conform căreia evoluția societăților cu un mediu social pregnant agrar-țărănesc urmează o cale proprie necapitalistă bazată pe „proprietatea de muncă” țărănească de tip familial care nu utilizează forța de muncă salariată și căreia îi corespunde o psihologie și o concepție
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
și istoria ne arată că toate societățile manifestă fizionomia elementelor lor dominante în producția lor economică. Simpatic sau antipatic, țăranul e o realitate” care trebuie acceptată de oricine o examinează dintr-un unghi sociologic (Ralea, 1928). Evaluând modelul poporanist și țărănist asupra structurii și direcției de evoluție a societății românești, Eugen Lovinescu (1881-1943) și Ștefan Zeletin observau, nu fără temei, caracterul său hibrid, dualismul său structural: o structură social-economică medievală pe care s-a altoit o formulă de democrație politică revoluționară
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
a altoit o formulă de democrație politică revoluționară (Lovinescu, 1924/1972, p. 314-315); „sus” instituțiile democratice ale burgheziei capitaliste, „jos” viața economică a vechiului regim (Zeletin, 1922, p. 19). O critică incisivă a perspectivei sociologice de factură romantic-agrariană poporanistă și țărănistă a venit și din orizontul gândirii marxiste. Constantin Dobrogeanu-Gherea, C. Racovscki, Lucrețiu Pătrășcau și L. Rădăceanu au subliniat erorile de diagnoză și prognoză ale structurii și devenirii societății românești de pe pozițiile poporaniste și țărăniste, aducând clarificări în ceea ce privește caracterul fundamental capitalist
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
sociologice de factură romantic-agrariană poporanistă și țărănistă a venit și din orizontul gândirii marxiste. Constantin Dobrogeanu-Gherea, C. Racovscki, Lucrețiu Pătrășcau și L. Rădăceanu au subliniat erorile de diagnoză și prognoză ale structurii și devenirii societății românești de pe pozițiile poporaniste și țărăniste, aducând clarificări în ceea ce privește caracterul fundamental capitalist al acesteia, procesele de diferențiere, concentrare și pauperizare din lumea satului, necesitatea industrializării țării ș.a. Gânditorii de orientare poporanistă și țărănistă au introdus în circuitul de idei o seamă de conceptualizări privind mecanismele dezvoltării
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
diagnoză și prognoză ale structurii și devenirii societății românești de pe pozițiile poporaniste și țărăniste, aducând clarificări în ceea ce privește caracterul fundamental capitalist al acesteia, procesele de diferențiere, concentrare și pauperizare din lumea satului, necesitatea industrializării țării ș.a. Gânditorii de orientare poporanistă și țărănistă au introdus în circuitul de idei o seamă de conceptualizări privind mecanismele dezvoltării sociale, rolul și funcțiile instituțiilor politice și culturale în cristalizarea poziției clasei sociale țărănești. Vom schița principalele contribuții în acest domeniu: cercetările personale de mare probitate științifică
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
și structurii sociale a țării, care infirma, nu de puține ori, presupozițiile teoretice ale sociologiei sale; relaționarea problemei țărănești cu instituțiile sociale - statul, creditul, cooperația, școala etc. - poate fi apreciată ca o contribuție, cu note originale, a sociologiei poporaniste și țărăniste, mai ales dacă o raportăm la stadiul cercetării diferențierii și structurii sociale de către școlile sociologice din străinătate. După afirmațiile unor cunoscuți istorici ai sociologiei, doar în ultimele decenii conceptul de stat, de pildă, a pătruns în problematica diferențierii sociale și
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
diferențiere demografică (Madgearu, 1936, p. 62 și urm.), a contribuit la rafinarea și îmbogățirea indicatorilor de dezvoltare socială în sociologia din țara noastră, în ciuda exagerării rolului factorilor demografici și a neglijării proceselor de diferențiere socială; o contribuție originală a sociologiei țărăniste este și „teoria societății țărănești active”, creatoare din punct de vedere istoric, aflată la antipodul unor puncte de vedere cu circulație în epocă, care caracterizau masele țărănești în termeni de pasivitate, inerție și conservatorism. Sunt relevante, în acest context, aprecierile
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
a naturii. Ea nu știe ce vrea, nu pricepe limpede ce să ceară și în ce chip să urmărească înfăptuirea vagelor ei dorințe” (1922, p. 43). Față de opinia lui Zeletin cu privire la caracterul inert al țărănimii, punctele de vedere poporaniste și țărăniste apar mai suple, mai nuanțate. Căci să nu uităm că, așa cum subliniază unii specialiști contemporani, teoreticienii agrarieni au condiționat înfăptuirea idealului lor țărănist de două reforme esențiale: democratizarea vieții publice și rezolvarea problemei țărănești; o contribuție a sociologiei poporaniste la
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
1922, p. 43). Față de opinia lui Zeletin cu privire la caracterul inert al țărănimii, punctele de vedere poporaniste și țărăniste apar mai suple, mai nuanțate. Căci să nu uităm că, așa cum subliniază unii specialiști contemporani, teoreticienii agrarieni au condiționat înfăptuirea idealului lor țărănist de două reforme esențiale: democratizarea vieții publice și rezolvarea problemei țărănești; o contribuție a sociologiei poporaniste la înțelegerea dezvoltării sociale constă în identificarea unor mecanisme sociale ale deteriorării relațiilor și condițiilor de viață ale claselor și indivizilor, cum sunt procesele
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de autori rămași în anonimat, utili însă scopurilor publicației. Proză dau N. Păun și I. C. Vissarion, iar desenele sunt asigurate de V. I. Popa. Colaborarea cu articole a lui Ion Mihalache, în anii ’20 învățător în comuna Topoloveni, mărturisește orientarea țărănistă, pe linia culturală a sămănătorismului. De altfel, în numărul 5/1920 se aduce un omagiu lui N. Iorga și revistei „Sămănătorul”. V. T.
ŢARA NOUA DE DUMINICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290069_a_291398]
-
Profesională din Lupeni și Liceul Pedagogic din Târgu Jiu, întrerupt după trei ani. Lucrează ulterior la Termocentrala Rovinari. Înainte și după 1989 este redactor la mai multe ziare: „Opinia”, „Gorjeanul”, „Ora”, „Actualitatea Gorjului”; în 1991-1992 este redactor-șef al ziarului țărănist „Cuvântul dreptății”. Debutează în 1974, la revista „Ramuri”, și editorial în 1991, cu Oglinda dintre noi. Colaborează la „Ramuri”, „Luceafărul”, „România literară”, „Convorbiri literare”, „Vatra”, „Astra” ș.a. A mai semnat S. Bălănescu și Arina Velovan. Volumele lui P. - trei dintre
POPESCU-24. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288945_a_290274]