23,577 matches
-
fashion -ului brejnevist și al Haute Couture -ii coreene, nu poate decît să facă cinste unui apărător al bunului-gust și decenței publice (în variantă ceaușistă): “Astăzi nu mai vezi țărani cu aspect neplăcut, în ițari, în opinci, cu cojoace... Astăzi țăranul umblă cu cravată, cu pantofi, cu pantaloni de tergal; că de multe ori nici nu poți să deosebești un țăran de un funcționar.” (p. 28) După confiscarea proprietății private, după dislocarea socială, geografică și identitară, după trierea și purificarea “elementelor
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
decenței publice (în variantă ceaușistă): “Astăzi nu mai vezi țărani cu aspect neplăcut, în ițari, în opinci, cu cojoace... Astăzi țăranul umblă cu cravată, cu pantofi, cu pantaloni de tergal; că de multe ori nici nu poți să deosebești un țăran de un funcționar.” (p. 28) După confiscarea proprietății private, după dislocarea socială, geografică și identitară, după trierea și purificarea “elementelor indezirabile” (arestate sau omorîte de comuniști), se trece la eradicarea memoriei sociale și la uniformizarea reflexelor individuale. Desființarea tradiției e
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
p. 28) După confiscarea proprietății private, după dislocarea socială, geografică și identitară, după trierea și purificarea “elementelor indezirabile” (arestate sau omorîte de comuniști), se trece la eradicarea memoriei sociale și la uniformizarea reflexelor individuale. Desființarea tradiției e completă, iar alienarea țăranului desăvîrșită. Între dezastru social și ratare psihologică Citite în cheia dublă a afirmării și negării, informațiile furnizate de “glimbocani” (antieroi ai unor biografii comune -adică deopotrivă colective și banale) se constituie într-o fotografie exactă a noii societăți create de
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
cînd oficial, cînd ca la anchetă, întotdeauna cu modestia retardării lor psihice, prin “Afirmativ.” (Adrian Mancovschi, în Caractere, București, Ileana, 1997, p. 126), în Biografii comune, omologii lor rurali se dezlănțuie în toată grandoarea stupidității lor ideologice; luați la întrebări, țăranii proletarizați se disting printr-o mîndrie debilă a limbajului curent, filtrat de sloganurile tip Scînteia (lectura unică și deci preferată a “glimbocanilor”). Pensionarul Cioarcă Ion afirmă că “deține” vîrsta de 52 de ani (p. 7); veterinarul Naslău Pavel se declară
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
stereotipuri. Românul este leneș, hoț... - Nu puțini călători spun, într-adevăr, că românul nu este prea harnic. Dar, cum arăt pe larg, în majoritate își dau seama din ce motive. Ce rost ar avea - se spune, de exemplu - ca bietul țăran român să muncească mai mult decît e nevoie pentru a-și hrăni familia, cînd știe că mîine, poimîine vor veni hoarde și armate străine, războinice, din țările vecine, să-i nimicească averea, să-i fure grîul și vitele, să-i
KLAUS HEITMANN: “Am început să învăț limba română din curiozitate...” by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/13219_a_14544]
-
intrinsecă sinonimelor parțiale sărăntoc (negativ, peiorativ) și sărman (pozitiv, de participare afectivă). Aparținînd registrului popular, cele două cuvinte nu sînt foarte frecvente în discursul public de azi; sărăntoc e folosit cu o anume distanță ironică (“bronzul fiind specific sărăntocilor și țăranilor” (EZ 3375, 2003, 3), mai rar ca termen de ofensă voită; sărman e desuet și populist („Bucureștenii sărmani își vor primi banii pentru căldură cu două luni întârziere”, cotidianul.ro/anterioare/1999). Mai actuale par a fi alte două căi
Sărac, defavorizat, amărît... (II) by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13263_a_14588]
-
Dragă Doamnă Monica» nu e decât un accident pe parcurs. E drept, dezagreabil. Îl preferam când, plin de ură, cerea să fim V. și cu mine, crestați cu cuțitul, să ni se pună sare peste rană ca să ne audă țipetele țăranii României.” Când același Păunescu este ales să facă parte din delegația parlamentară română la Consiliul Europei (nota din 3 februare 1993), verdictul e scurt: „Trop c’est trop! ” Chiar atunci, Doina Cornea era chemată în fața instanței, ceea ce nu se întâmplase
Privind înapoi cu folos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13254_a_14579]
-
Romanul este construit pe ideea că rădăcinile sufletești sunt mai puternice decât schimbările venite din afară. Pentru acestea au fost necesare scenele de la Curtea Iașilor, cu mișcarea Domnilor pe tronul Moldovei, dările împovărătoare, scenele de cruzime de la curtea lui Iani, țărani bătuți cu harapnicele de către arnăuți, țigani asupra cărora sunt asmuțiți câini. În atmosfera unui realism fantastic, romanul surprinde pasiuni pe două coordonate. Scene tari și pasiuni discrete, vârtej în bine și rău, incapacitatea de comunicare în pagini în care viața
Istorie patetică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13303_a_14628]
-
metafizic al unei opere cvasilegendară și ea, nu s-a bucurat de o atît de irepresibilă și pătimașă chemare spre cunoaștere. Sau, mai exact, spre mijlocirea cunoașterii. Socotit a fi orice, în limitele generoase ale umanului și ale imaginarului, de la țăran frust la mag solitar în furtunile celei mai rafinate civilizații, de la boiangiu/alchimist și cioplitor/ francmason pînă la inițiat în esoteriile budiste, prin doctrina milarepiană, și în sistemul platonician, prin bibliotecile pariziene, și de la țîrcovnic auster la amant infatigabil, toate
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
NCM cum îi spun apropiații și colegii de radio e un caz straniu de personaj public căruia îi place să fie recunoscut pe stradă, dar să n-audă de publicitate. Pentru el e mai important să fie salutat de un țăran care vinde legume în Piața Amzei, decît să dea interviuri pentru posturi de televiziune și de radio. Cel puțin așa mi se pare. L-am convins cu mare greutate să participe la o emisiune de radio, ca să vorbim despre “Gaudeamus
“Despre cărți, numai de bine” cu N.C. Munteanu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13332_a_14657]
-
se simt ușor discriminați citind elogiile aduse satului, ca să nu spunem și că ele țin de o modă ceva mai veche în literatura noastră și că sună din ce în ce mai tare a clișeu cultural. De origine rurală (chiar dacă nu neapărat fii de țărani), mulți scriitori importanți din secolul XX au contribuit la răspîndirea clișeului cu pricina. Între ei, Rebreanu, Goga, Blaga, adică ardelenii... * În Academia Cațavencu, nr. 46, pe prima pagină, o fotografie a lui Adrian Năstase cu următoarea legendă: Topul milionarilor confirmă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13333_a_14658]
-
multă vreme, fără să se cerceteze limba autorului)” (Opere I, 1974, p. 364). Oricum, în literatura românească din secolul al XIX-lea e atestată și folosirea dialectală: la Ioan M. Bujoreanu, în Mistere din București, p. 95-97, conversația dintre tinerii țărani Stoica și Floarea, la moșia Cătunu, e marcată „să gîndească alte halea”, „harendă”, „grecul hăla”, „hăl mai tînăr”, „nu-ți vorbeam tot halea și tot halea”, „ține inelul hăsta” etc. Și Sextil Pușcariu, în Limba română, II - Rostirea, arată că
„Hasta” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13347_a_14672]
-
muzicolog, a descins în Maramureș, acasă la Ion Pop, muzicantul de care pomeneam puțin mai înainte. Îmi permit să spun că am văzut o emisiune-exemplu în care am descoperit cu plăcere și bucurie inteligența și înțelepciunea omului de la țară, a țăranului cu palme bătucite de coada sapei, de coarnele plugului, de „trasul” coasei, de mânerul secerei și, după o zi-lumină de muncă în stare să spună vorbe și gânduri la care ai noștri demnitari ar trebui să ia aminte... Am văzut
Învârtita maramureșeană by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13331_a_14656]
-
era cu 70 de ani în urmă doar un fir subțire (deși esențial) între două moduri de canalizare a aceleiași energii înnoitoare născute de Primul Război Mondial. Unii voiau să recupereze satul original, construind în același timp closete și vaccinînd țăranii contra variolei, ceilalți, să ardă din temelii țara și să construiască alta mai bună, mai frumoasă și golită de minorități. Vocația inaugurală a Școlii de la București e imposibil de negat: au înființat instituții (Școala Superioară de Asistență Socială, de exemplu
Sociologia militans by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13395_a_14720]
-
Mircea Mihăieș Si-de această dată, țăranii au salvat România”. Cuvintele aparțin președintelui ales, reales și re-re-ales al unei țări aflate în tranziție. Au salvat țara de la ce? O fi fost război? O fi fost potop ori secetă? Cutremur? Revoluție? Da’ de unde, bădie! A fost o kermesă
România: andrisant necunoscut by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13393_a_14718]
-
la gonoree, de la hepatite la afecțiuni pulmonare, indică realul nivel de civilizație de la noi. Pentru că promiscuitatea sexuală e reflexul imediat, devastator și tragic, al promiscuității social-politice. Când oamenii nu mai dau doi bani pe propria lor viață, când muncitori și țărani (care „au salvat”, nu-i așa, încă o dată patria) înțeleg să-și comunice gândurile exhibându-și posteriorul, înseamnă c-am luat-o razna de tot. Marea problemă a năstăsioților nu e, însă, poporul. Și-au dat și ei seama că
România: andrisant necunoscut by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13393_a_14718]
-
mari cu fasole, cu varză. Mâncau, și pe urmă se întindeau pe pat gemând, bine mai era la pușcărie, paștele mă-sii". Enormitatea enormităților o reprezintă, însă, soluția pe care o propune Preda în Convorbiri cu Florin Mugur problemei migrării țăranilor către orașe: "Nu-i putem trimite înapoi la vilele lor de la țară, pentru ca, împreună cu nevestele și copiii lor, să ajute la strângerea porumbului? N-ar fi mai normal?" Sursele - cărțile lui Preda - sunt la îndemâna curioșilor neîncrezători. Întrebarea care face din
Jumătatea de măsură by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11997_a_13322]
-
sau iminenta ciocnire cu o cometă, ireversibilul dezastru al fulguirii hibernale. Tradițional, venirea iernii era prilej de bucurie cam pentru toată suflarea omenească de pe aceste meleaguri. Copiii se bucurau pentru faptul banal că își puteau diversifica joaca în aer liber, țăranii, pentru că recolta stătea la adăpost sub stratul de zăpadă și era ferită de incisivitatea înghețului sec, iar poeții, a se revedea pastelurile lui Alecsandri sau ceva mai sumbrele peisaje de iarnă bacoviene, pentru că își puteau elibera imaginația, pe vastele spații
Ziua Internațională a Zonelor Umede by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12031_a_13356]
-
limbajului argotic juvenil preferă, desigur, sensul extrem al superlativului, în cele mai diferite construcții: "e prea belea mașinuța ta... sunt belea rău amândouă" (daciaclub.ro ); "este unul dintre cele mai belea jocuri" (computergames.ro ); "jocul ăsta e prea belea pentru țăranii din Romania... Cel mai belea joc !" (warzone.ro). Se remarcă asocierea contrastantă dintre cuvîntul popular și prefixoidul neologic: "da e super belea jocu, n-am ce zice" (computergames.ro); "mi-am adus aminte de stalagmitele și stalactitele super belea din
"De belea..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12050_a_13375]
-
spiritului intrat în criză, antrenînd criza materiei. E o demonie prin care incredulitatea funciară a românului cunoaște o radicalizare, o rebeliune ce-l aliniază uneia din ipostazele de bază ale poeticii moderne. De la mica demonie a ironiei și a circumspecției țăranului nostru se ajunge la o exaltare în negativ, la o metafizică masochistă ce-și interzice avînturile spre valorile pozitive, girate de divinitate, realizînd conștiința unei culpe, a unei delegitimări ontologice a creaturii. Alături de Ion Alexandru, Ion Gheorghe, Gheorghe Pituț, George
Obsesia materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12025_a_13350]
-
necăjită...,, frecventează cu oarecare consecvență întîlnirile socialiste la care ascultă verbul inflamat al lui Jaures și are chiar mici explicații cu soldații călare ai Gărzii Republicane. O dată întors acasă, în 1908, în climatul politic și moral încă marcat de răzvrătirile țăranilor din 1907 și de represaliile care le-au urmat, el se înscrie, cu acte în regulă, la socialiști, iar ceva mai tîrziu, în 1921, optează explicit ,,pentru afilierea la Internaționala a III-a Comunistă,,. Aceste angajamente publice și activități politice
Camil Ressu - 125 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12095_a_13420]
-
de dimineață, nu era căldură prea mare. Plouase violent în zori, potrivit tradiției, dar marea era bună, puteai să te scalzi în ea în voie. Ceea ce Dinu Cărăuțeanu... (- de fapt, rămâne între noi, pe numele adevărat al neamului lor de țărani moldoveni, Alucăruță; venind de la Fălticeni la București, studiind Dreptul și făcând o carieră strălucită, la care contribuise și căsătoria cu Sisi Ghica, o Ghiculeasă adevărată, deși neamul ei era de mult risipit; așa că Sisi, tocmai ea, urmașa de neam mare
Asfințit cu ghioc (de citit iarna) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12136_a_13461]
-
rom "Jamaica"... Dar cine mai avea timp să se teamă de-un eventual naufragiu? Păi, ce? La noi dădeau năvală tsumanele asiatice? Din reportajele tv, aflam că pe plaiurile Mioriței (cu mii de hectare lăsate în pârlogire), lumea era fericită, țăranii aruncau laptele în loc să-l dea la stat pe un sfert din prețul de la piață, pensionarii făceau comerț ilicit cu surplusul de medicamente primite gratis, PIB-ul crescuse atât de mult în 2004, că nu mai lăsase loc să crească și
Revelionul neputințelor televizate by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/12145_a_13470]
-
neașteptate, mult mai devreme decît ar fi dictat o minimală logică a culturii române și cresc din plămada inexplicabilei lor genialități), Creangă este un "livresc" intuitiv. Total dezinteresați de "natura - peisaj", pe ei îi atrage natura umană sintetizată unilateral în țăranul guraliv la Creangă, așa cum Budai își concentrează toată înțelepciunea de viață și de carte în firea țiganului veșnic flămînd. Ei au "ureche" pentru cei care cîrtesc, se oțărăsc și se sfădesc necontenit, transformînd "năduful" într-un soi de mojicie răzbătătoare
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12189_a_13514]
-
administrată de câteva ori pentru a o înțelege, fiindcă telespectatorul român e cam idiot - nu-i așa ? Nu mai vorbesc de reportajele comentate cu lux de amănunte care nu interesează pe nimeni. Reporteri gravi și importanți, echipați ba pompieri, ba țărani, ba militari, ba te-miri-ce, ne transmit imagini detaliate de la nu-știu-ce eveniment de-doi-bani, cu reveniri, cu. scremete să îmbrace totul în senzațional. În contextul de mai sus, simpatice sunt sondajele de opinie când omului de pe stradă i cere părerea despre cutare
Fermecătoarele transmisii în direct by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12197_a_13522]