455 matches
-
a avut parte de experiențe de viață, unele dureroase... În primele sale numere, D. Marmeliuc, unul dintre conducătorii ei, semna editorialul „Tot cenzura”, în care cerea, „din motive bine stabilite, introducerea cenzurii pentru toate publicațiile ce se tipăresc în cuprinsul țărișoarei noastre, așa dar și pentru noi”, pentru că, argumenta autorul, „gazetele germane răspândesc știri din toată lumea și cu predilecție știri neprielnice aliaților și adesea dușmănoase nouă și potrivnice aspirațiilor naționale și ideii de stat român unitar.” Alături de cenzură, mai târziu, Glasul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
sfâșiate de agresiunile reciproce între "exploatatori" și "masele populare". Partidele muncitorești erau descrise ca forme de unire ideatică a popoarelor, peste dezbinările aduse de "asupritorii" lor: "lupta dintre țările mari, conduse de boierii capitaliști, se întețea. Ele râvneau să înghită țărișoarele mici, să-și împartă lumea"299. Ignorarea completă a vechii narațiuni era totuși dificilă. Au rămas în uz câteva dintre cuvintele prea bine știute ("război balcanic", "război mondial", "neutralitate"), dar sensurile tradiționale au fost puternic deturnate. "Războiul pentru reîntregire" dispărea
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
În 22. Mircea Mihăieș: După o vizită la Institutul de perfecționare a cadrelor din informații, unde rămăseseră aceiași oameni. Vladimir Tismăneanu: Și aceeași ideologie. L-au scos pe Ceaușescu, dar În rest discursul s-a păstrat: patria e În pericol, țărișoara noastră nu are nevoie de lecții din străinătate, de la cei care vor să ne sugă sângele - toate aceste chestiuni, În cel mai bun caz reciclate! Mircea Mihăieș: Căderea CDR-ului nu trebuie deci văzută ca o mare surpriză. Ea era
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
Leonida, cu Efimița aferentă convoacă o lume "neexistentă", sublimă în cheia comicului. Cațavencu, pentru a lua exemplul cel mai tocit, prin ...uz, va pierde iremediabil în alăturarea cu afinul său, parlamentarul (în carne și oase), "alesul". Dar el, chinuit de țărișoara lui, agresiv și docil, maleabil în mîinile destinului care-i joacă feste, plutește deasupra-ne, în proporția de aur a construcției care l-a destinat artei. Caragiale nu a sperat decît această înțelegere: a artei lui neverosimile, iar nu a
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
să te ții! Pentru că are o obială între dinți! O să ne scoale dimineața cu pogribaniile lui; o să ne bată la c , seara, că nu l am învățat pe dinafară și, dacă-i dă cineva voie, o să ne urmărească prin toată țărișoara asta, reputată prin bunul ei simț, prin candoarea locuitorilor săi peste care au trecut turcii, muscalii și alții, lăsându-le măcar biserica, limba și costumul, jocurile și cântecele, dar nu i-au tâmpit sistematic cum vrea ăsta! Opriți-l până
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
o sticlă de vin oțetit. Nu că mă dau în vînt după parfumuri scumpe, dar măcar am și eu ce duce la alții cînd va fi ziua lor. Cum eram concentrat pe afacerea pe care tocmai am făcut-o pentru țărișoară, dau nas în nas cu moș Leo, bețivul străzii și chiar al tîrgului. Era treaz și eu așa nu l-am văzut niciodată. Mă abordează oarecum vesel și puțin cam malițios. Gata, ți-ai ales favoritul? Da, răspund cu arțag
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
bot, osul rămîne la mine, hămăiesc vesel. Dar unde s-o apuc? În zare am văzut un vapor cît o nucă. Înot voinicește spre el. Mă apropii și văd scris mare: România. Sub pavilionul românesc era el, căpitanul, adică prezidentul. Țărișoara mea, spun, dîndu-mi lacrimile de atîta patriotism, mai mari ca la crocodili. Am ajuns în scumpa mea patrie, cu osul salvat în botul meu și scăpat de urmăritori. Gîndesc profund și mă sforțez să fiu foarte inteligent, chiar și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
înregistrate începând din 1951. El se referă la Uniunea Europeană și are în vedere, cum am indicat mai înainte, alte trei țări dezvoltate reprezentative: Statele Unite, Japonia și Rusia. "Bornele" (1951 și 2003) sunt impuse de statisticile avute la dispoziție. O singură țărișoară europeană (Cipru) scapă pentru moment unei măsurători demografice coerente cu celelalte estimări. În cincizeci și doi de ani, populația mondială a progresat cu un ritm de 1,72% pe an (înmulțit cu 2,4). Rapiditatea acestei progresii justifică bineînțeles regresiile
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
ani, cu un Băsescu care se naște doar când și cum vrea el, cu un Stoica născând încontinuu același liberal de stânga fără sfârșit și cu o Securitate care renaște în fiecare clipă, deși nu a murit vreodată, poate că țărișoara a și ajuns Republica Română Absurdistan. (Jurnalul Național, 16 decembrie 2005) V. PACIENTUL NAȚIONAL Acești gigei și averile lor urlătoare După decembrie 1989, am lucrat timp de șapte ani în România și Republica Moldova, făcând naveta între București și Chișinău, cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
coada mârțoagei de paie, strigă din toți rărunchii: „Pă ei, Milucă, fă-i praf!”. De cine se alege încă o dată praful nu mai contează, atâta vreme cât dna Petre are pe cine da vina pentru „mlaștina de indulgență” în care băltește azi țărișoara. „Profundă” ori doar „pitorească”, România este psihanalizată de către dna Petre cu morgă de Hannah Arendt, ambiții de Indira Gandhi și stofă de Ana Pauker. Finis coronat opus, dna Petre strigă „săriți, Securitatea!” din chiar ziarul unui fost informator (dovedit) al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
somnabulismul epistemologic al unor rătăciți cumsecade. M-am făcut chiar că nu văd stupiditatea unor eforturi deconstructiviste săvârșite pe buza prăpastiei. Am văzut carismatici locali fierbând împotriva foștilor comuniști basarabeni pentru a se arunca apoi la picioarele șleahtei comunisto-securiste din „țărișoară”. Citesc destul de regulat câțiva din scriitorii de vârf ai Basarabiei. Sunt îndrăgostit de tablourile câtorva pictori basarabeni. Continuu să fiu, pe cât posibil, aproape de oameni care au crescut sub ochii mei, devenind subtili analiști de fapte și împrejurări politice. Îmi lipsesc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
-n vale să mă aștăpte-un «Mărsădăsă!”, bolborosește Stratan. Dacă trebuie să faci ceea ce spune nu ceea ce face doctorul, basarabenii e bine să asculte la ce cântă Stratan, dar de mers să încerce a merge ș’olecuță la deal. Nici măcar populația „țărișoarei” nu-i formată din 22 de milioane de păstori Becali, îmbrăcați în Hugo Boss pe care, în vale, să-i aștepte 22 de milioane de „Mărsădăsuri” Maybach. (Jurnalul Național, 1 aprilie 2005) Harul divin și dreptul divin Lovit de tragedii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
măsuri. Să-i umfle UM-urile, să le facă Dosare de urmărire informativă și CNSAS-ul să-i prelucreze la Tribunal. Cică e un tartor pe la München, care tot bate darabana că nu ar fi nici o diferență între biata noastră țărișoară și Germania ăluia cu mustață mică. Am notat. Câte un exemplar cu dedicație pentru fiecare UM. Păi după Revoluție parcă au fost desființate. Ai auzit melodia aia care făcea furori "Jana nu e moartă, Jana se transformă"? Cică suntem țara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Franța, Anglia, Spania etc. au fost mereu țări „la modă”, țări bine văzute și cu un echilibru economic și cultural. Țări bogate din orice punct de vedere. Ce să spunem despre sărmana Românie, despre invadata Polonie, despre Cehoslovacia și celelalte țărișoare aflate mereu în coasta Rusiei? Amintirile nu dispar odată cu timpul. Stăteam câte cinci ore la coadă la pâine și te zdrobeai efec tiv când venea mașina cu gheare de pui. Era umilitor. Era un mod de a spune: „Uite, aveți
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
care s-a pus sub protecția singurei puteri din zonă capabilă s-o apere de turci... Ocupată și nedreaptă în raport cu noi, Rusia expansionistă (care, de la înălțimea staturii ei, nu vedea decât umărul celuilalt imperiu: otoman, sinchisindu-se prea puțin de „țărișoarele” smulse de sub influența lui*) a reprezentat limanul de salvare pentru acei oameni năpăstuiți din care, cu și fără complexe, mărturisesc că mă trag. Oamenii suficient de dârji pentru a refuza să mai suporte jugul păgân și a se hotărî la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de obicei veștile triste se răspândesc cel mai repede. Am auzit de la alți părinți, de la prieteni că în unitatea în care se află Nicky sunt cu toții bine și nu exista nici un pericol. Mai de plâns la ora actuală ar fi țărișoara noastră care s-a sfărmat vizibil precum un glob de sticlă pe care nu-l mai poți recupera vreodată.” Carlina se așeză pe marginea unui pat, frecându-și genunchii cu palmele ca și când ar fi durut-o. Noaptea îi fusese somnul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
a forțat granițele imposibilului care l-a dus la prăbușire? Oare n-au fost zadarnice tot sacrificiul, și suferința, și moartea "ce a 'nălbit poienile Moldovei cu trupurile flăcăilor ei?" N-a fost nesăbuită cutezanța nebună de a ridica o țărișoară împotriva unei împărății? Oare dorul de libertate, scuturarea oricărui jug, fie de la Răsărit, Miazăzi sau Apus, a meritat prețul de sânge pe care l-a plătit Moldova? Drama, conflictul sunt lăuntrice, devastatoare, considerându-se vinovat de dezastrul Moldovei. Are un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fiul lui Vlaicu și văr bun cu Ștefan, un tânăr pârcălab, iscusit sol și cavaler de nădejde al Măriei sale. Ce vorbești, vere? zâmbește Ștefan înveselit. "Ghiaur"?... Ai?! "Afurisit"?... Ai?! Așa vorbești tu de Domnul și Stăpânul tău?... Un fleșculeț de țărișoară, a pus cu botu' pe labe "a mai mare, a mai tare împărăție de pe fața pământului", adaugă pârcălabul Luca Arbure, un bărbat trecut de prima tinerețe, uscat dar vânos, colțuros, cioplit parcă cu barda dintr-un trunchi de stejar cioturos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
s-a sfârșit?! Da' aista ce fu? Cum credeți că Luminăția sa Mahomed-Împărat, Stăpânul Lumii, Fratele Soarelui, Trimisul lui Allah pe Pământ, cum credeți că va primi vestea umilitoarei înfrângeri a gloriosului Aliotman? Și de către cine? De o spurcăciune de țărișoară, de niște ghiauri spurcați, de niște țărănoi prăpădiți care au făcut de ocară "a mai mare, a mai tare oaste de pe fața Pământului"! Și, încă, în văzul întregii lumi! E o palmă nu numai rușinoasă, ci mai ales, periculoasă: "Deci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mai tare oaste de pe fața Pământului"! Și, încă, în văzul întregii lumi! E o palmă nu numai rușinoasă, ci mai ales, periculoasă: "Deci, turcii, pot fi învinși!" Și aiasta am dovedit-o noi! Mahomed nu se teme de o biată țărișoară, pe care știe că mai curând sau mai târziu o poate amesteca cu pământul -, se teme, de spiritul izvorât din lupta acestei țărișoare, care, cu un curaj nebun, a ridicat capul și i-a sfidat puterea, dovedind că totuși "se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
turcii, pot fi învinși!" Și aiasta am dovedit-o noi! Mahomed nu se teme de o biată țărișoară, pe care știe că mai curând sau mai târziu o poate amesteca cu pământul -, se teme, de spiritul izvorât din lupta acestei țărișoare, care, cu un curaj nebun, a ridicat capul și i-a sfidat puterea, dovedind că totuși "se poate!". Se teme că spiritul aiesta ar putea deveni molipsitor. Și ce s-ar face Luminăția sa, dacă Puterile Europei i-ar urma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
aer în piept și continuă: O să te miri poate, singurul care e în stare să facă aceasta, căci e și viteaz, și înțelept, și mare conducător de oști, e domnul Moldovei! Da! Ștefan! Vezi, te miri... Această micuță dar curajoasă țărișoară, necunoscută aproape -, acest uimitor voievod, el, el singurul la vremea aceasta, ar putea, bineînțeles, de va pune și Europa umărul. Asta n-o spun numai eu, care aș putea fi învinuit de părtinire -, o recunosc mulți, chiar în Apus. Omul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ai fost la Vaslui să-i vezi! Într-adevăr, e un miracol. Don Paul mi-a povestit că toți se întrebau plini de uimire de unde a răsărit acest mărunt principe moldav, acest "Miracoloso voywodae Stephano?" De unde a răsărit această "Miracoloso țărișoară, Moldaviae", de care nimeni nu știa nimic o căutau pe harta Europei și n-o găseau , dar care, totuși, a făptuit minunea de a face de petrecanie prea puternicei oștiri a Împărăției otomane, cu mijloace așa de modeste. David și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mărunt voievod al unui popor de ciobani... Anevoie-i a înțelege rosturile țării, pentru cineva care... Maria, chinuită, strigă isteric aproape: Măreața Principesă a "Împărăției ce nu mai este" l-a luat de soț "pe umilul voievod al unei umile țărișoare"! I-a făcut "cinstea și onoarea"... Poate... poate așa au hotărât chibzuielile ei politicești! Ca și ale voievodului, altminteri. Și, de aceea, inima ei a rămas rece, departe de zbuciumul inimii lui. Ca și inima lui față de zbuciumul inimii ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
căinează Ștefan. Altfel am visat eu unirea noastră.... Pe vremea aceea eram la Veneția, povestește Țamblac. Săgeata aceea, zdrobirea falnicei oștiri a stârnit mare vâlvă și mirare în Europa, cu atât mai mult cu cât mai nimeni nu auzise de țărișoara aceea de-i zice Moldova și nici de voievodul ei Ștefan. I-am dat o bună lecție înfumuratului să-l lecuiască de trufie, spune Duma. Crezi? spune Stanciu. Întors la Buda, a sucit-o. S-a fudulit cu "strălucita izbândă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]