474 matches
-
traduse în limba rusă. În colaborare sau singur, a realizat numeroase versiuni în română din literatura rusă și sovietică (Pușkin, Cehov ș.a.). SCRIERI: Cântecele tavernei, București, 1922; Ferdinand Catolicul (în colaborare cu Al. Bibescu), București, 1929; Drumuri albastre, București, 1937; Țambalul lui Chiran, București, 1949; Pilot fără noroc, București, 1958; Rasskazî [Povestiri], pref. Geo Dumitrescu, București, 1961. Traduceri: A. P. Cehov, Nuvele, București, 1949 (în colaborare cu Val. Cordun); Nikolai Virta, Bătălia Stalingradului, București, 1950 (în colaborare cu Val. Cordun); Antologia poeților
ARGESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285436_a_286765]
-
189-196; Mircea Dinescu. Dichter und Bürgerrechtler. Neue Gedichte, Dokumente, Analysen, îngr. Ioan Constantinescu, Henning Krauss și Klaus P. Prem, Augsburg, 1992; Ștefan Borbély, Mircea Dinescu, F, 1993, 5; Negoițescu, Scriitori contemporani, 152-158; Ierunca, Semnul, 229-231; Mircea Mihăieș, Dublu concert pentru țambal și mitralieră, O, 1996, 9; Gheorghe Grigurcu, Avangarda funcțională, RL, 1996, 37; Alex. Ștefănescu, Lovituri de grație date cu grație, RL, 1996, 37; Pop, Pagini, 165-170; Dicț. analitic, I, 284-287, III, 81-83; Cornel Ungureanu, „Fluierături în biserică”, O, 1999, 5
DINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286786_a_288115]
-
în același timp, fiind accesibilă tuturor oamenilor, muzica dispune de cel mai fin și penetrant limbaj artistic - sunetul muzical - ca element sonor fundamental cu care operează. Cercetările au demonstrat că instrumentele de percuție, cum ar fi castanietele, clopotele, tamburinele, tobele, țambalele, xilofoanele etc., facilitează comunicarea mai ales în cazul copiilor cu deficiență mintală, autism sau al celor timizi și anxioși. În cadrul meloterapiei (sau muzicoterapiei), educatorul/terapeutul trebuie să fie interesat, în special, de efectul pe care îl are muzica utilizată sub
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
178-189; Ștefănescu, Dialog, 186-195; Moraru, Textul, 93-97; Condurache, Portret, 190-194; Sorescu, Ușor cu pianul, 76-92; Marcea, Atitudini, 145-147; Rotaru, O ist., III, 355-381; Ștefănescu, Prim-plan, 309-315; Micu, Limbaje, 157-167; Mircea Mihăieș, Daciada și victimiada, O, 1990, 2; George Pruteanu, Țambalul și trombonul, CRC, 1990, 10-11; Cornel Ungureanu, Binefacerile cenzurii, O, 1990, 41; Bedros Horasangian, Tragedia unui poet, „22”, 1991, 4; Gheorghe Grigurcu, Un Pietro Aretino român, RL, 1993, 47; Alex. Ștefănescu, Poetul în fața unei săli goale, RL, 1994, 45-46; Negoițescu
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
de un fel de Ecuator. E veșnic pe Ecuatorul ăsta - parcă ia foc, nu alta! Se uită încoace, hai, repede, cîlților! La treabă, din nou! Malul ăsta de lemn e ciocănelul, iar eu mi-s dascălul care predă lecția de țambal. Poc, poc! AHAB vorbește singur Ă Ce spectacol! Ce zgomot! Ciocănitoarea căruntă ciocănind în copacul găunos! Orbii și muții, sunt de pizmuit acum. Ia te uită! obiectul acela e așezat pe două coșuri pline eu saule. Mare pișicher e omul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
distincte. Una, cu desfășurare amplă, este cea inspirată de fapte eroice din istorie, expuse într-un stil retoric, cu multe hiperbole și repetiții. Ea este cântată de obicei de lăutari cu acompaniament de instrumente muzicale (cimpoi, fluier, vioară, cobză sau țambal). Pasajele cântate pe o melopee liberă, silabică, deschisă improvizației, alternează cu versuri recitate și cu interludii instrumentale. Sub această formă, specia este încă vie în Oltenia și Muntenia, iar în secolul al XIX-lea a fost atestată și în sudul
BALADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285563_a_286892]
-
și, în același timp, accesibilă tuturor oamenilor, muzica dispune de cel mai fin și penetrant limbaj artistic- sunetul muzical -, ca element sonor fundamental cu care operează. Cercetările au demonstrat că instrumentele de percuție, cum ar fi castanietele, clopotele, tamburinele, tobele, țambalele, xilofoanele etc., facilitează comunicarea mai ales în cazul copiilor cu deficiență mintală și autism sau a celor timizi și anxioși. În cadrul meloterapiei (sau muzicoterapiei), educatorul/terapeutul trebuie să fie interesat în special de efectul pe care îl are muzica utilizată
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
unei persoane pe când noi ne lăsăm singuri orbiți. Apropos... știi ce am aflat? În seara asta Erjika visează că-l va prosti pe Petruș să se culce cu ea. Creața le-a pregătit culcușul, le-a pus o saltea pe țambalul din camera de depozit, a adus o pătură sub care să se ascundă după mormanul de lenjerii și saltele din capătul camerei și o să fie martoră la clipa în care Petruș îi va arăta cât de mult o iubește... Eu
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
din intestine de oaie, uscate și răsucite. Corzile vibrante sunt puse în stare de vibrație prin mai multe procedee: frecare cu ajutorul unui arcuș (la vioară, violă, violoncel, contrabas ș.a.), ciupire (la mandolină, cobză, harfă, chitară ș.a.), lovire sau percuție (la țambal, pian). În corzile puse în vibrație prin frecare ian naștere unde transversale și numai acestea sunt folosite în muzică. Am făcut această precizare pentru că într-o coardă frecată în lungul ei iau naștere unde longitudinale, care nu simt folosite în
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
ei să corespundă uneia intre armonice, după care o lăsăm liberă. Evident, coarda va vibra cu frecvența armonicii 16 respective pro-ducând un sunet, cu această frecvență, care se propagă în mediul ambiant. în momentul când se lovește o coardă de țambal sau pian, vibrația acesteia, care se propagă, cuprinde pe lângă frecvența fundamentală și o serie de frecvențe corespunzătoare armonicelor superioare. Se spune că în acest caz are loc o suprapunere (superpoziție) de moduri normale, ceea ce înseamnă că, simultan, coexista mai multe
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
doar cu o frenezie a deznădejdii. Dar nu simt, acum, răcoarea boarei dinspre Moarte. Mă îneacă doar aerul încărcat al crâșmei, mă intrigă doar lascivitatea celor doi orbi, aud difuz de undeva dinspre crama de la subsol un acordeon și un țambal, frații Zulcă și-au început programul de milogeală zilnică și simt cum crește în mine gândul izbăvitor că îmi voi găsi la obiecte pierdute servieta. Acum, când scriu, rătăcesc urmărindu-mă, peste ani, prin fumul din crâșmă. La masa de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
una de fiecare bătaie , se deschideau și pe ele ieșeau tot atâtea statuiete făcând grave înconjurul turnului . Mișcarea ceasornicului era pricinuită de apă , iar bătăile erau date de niște bile de aramă , egale cu numărul orelor , care cădeau pe un țambal de același matal , căderea lor fiind determinată de descărcarea apei. Carol Magnul a fost urmat la tron de către fiul său Ludovic , un prinț bine intenționat dar slab , sub a cărui domnie opera tatalui sau a intrat curând în ruină . Lui
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
coadă, ori barbă, ori copită. Râtul unuia dintre ei poposea lângă o damigeană pe fundul căreia hâltâcăia un rest de băutură; altuia Îi lipsea o jumătate dintr-un corn; unul Își Încurcase năprasnica bărbăție În niște rămășite de strune de țambal; dinții lungi, galbeni și ascuțiți ai altuia rămăseseră Înfipți În lemnul unui contrabas cu burta plină de găuri; dracii erau negri și jegoși, puțeau a pucioasă și a vărsătură. Cel mai urât dintre ei zăcea prăvălit În codirlă, cu picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
arate și să sune americănește; de fapt, Îi cheamă Căloi, adică un cal foarte mare. Sămânță de artiști și ăștia. Nu cunoaște unul notele muzicale, n-au văzut În viața lor un portativ, dar dau prin sat meditații de acordeon, țambal, vioară și, de curând, chiar de pian. La noi, vorba asta, cu pianul, se spune de ceva vreme Încoace, deși mulți care o folosesc n-au văzut În viața lor un pian și habar n-au cum arată. „Unde ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pivniță după vin. Și s-a-ncropit atunci, datorită lipsei de obraz a lui nea Mitu, un chef frumos și așezat, care a ținut până dimineața, când frații Căloi s-au retras mișelește, pretextând că le-au sărit strunele la vioară și țambal. Dar asta-i altă poveste. Nea Mitu, copil fiind, o auzise pe cucoană de mai multe ori Întrebând de câte un lucru și pe boier răspunzând: „E În salonul mare pe pian, dragă!”. Boierul, care cu ani În urmă avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
miezul nopții, când nevestele lui Tatapopii aduseră o tavă imensă cu spinare de cerb lopătar dată la cuptor cu bureți și gălbiori, nimeni nu era În stare să Înghită altceva decât băutură. Bărbații jucau după cum le cântau țiganii din vioară, țambal, acordeon, tobă și gură. Băteau podelele cu tălpile și călcâiele ori, când cântecul se tânguia sfâșietor, răscolindu-le sufletele zbuciumate, se așezau la masă și dădeau pe gât vinul din pahare și carafe. Supărate că porcii dinăuntru nu prețuiau cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
considerat sănătos, ba chiar au și glumit cu el: „Te trimitem la cură pe malul mării. Unii dau bani grei să ajungă acolo; tu te duci pe de-a moaca, pe cheltuiala statului...”. Multe nopți le-a dormit pe grătaru’ țambalului, la arest. Țambalul, pentru cine nu știe, era patul fără saltea, numai cu plasă de sârmă, pe care dormeau pedepsiții. I s-a cuibărit În plămâni oftica. L-au trimis acasă mai devreme din armată și l-au scutit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
chiar au și glumit cu el: „Te trimitem la cură pe malul mării. Unii dau bani grei să ajungă acolo; tu te duci pe de-a moaca, pe cheltuiala statului...”. Multe nopți le-a dormit pe grătaru’ țambalului, la arest. Țambalul, pentru cine nu știe, era patul fără saltea, numai cu plasă de sârmă, pe care dormeau pedepsiții. I s-a cuibărit În plămâni oftica. L-au trimis acasă mai devreme din armată și l-au scutit pe toată viața de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
snoave fără perdea, ca să nu se supere pe lenea de care dădea dovadă - să facă și treaba lui, iar seara trăsese o beție cu nașu-său (Bâtu, dacă ai uitat) la cârciumă, lăsându-se Înfiorat de cântecele din gură, vioară și țambal ale unora din neamul lăutăresc al Căloilor. Atât. * * * Am apucat să discutăm data trecută despre unele lucruri ce țin de subtila și aspra artă a războiului la care și voi puteți deveni părtași - mă refer la partea masculină a cirezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
net superior. Acesta era locul după care tânjise subconștientul ei, locul pe care îl căutase, fără să știe exact ce anume căuta. Astăzi s-a născut Hristos, șopteau lăutarii, trecând de la gazde la invitați, silindu-se să scoată din cobzele, țambalele și viorile lor vibrația mută, diafană a căderii fulgilor de nea. În urma lor, slugile împărțeau tăcute darurile prințului. Eșarfe fine de Mosul, cercei din aur cu safire, rubine sau smaralde pentru femei. Ciubuce și inele lucrate pentru bărbați de meșterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
plecat spre camera bătrânului. Tauberger avea un soi de paralizie a membrelor inferioare; din burta enormă mai rămăsese prea puțin. De la moartea lui nevastă-sa (Mama, cum îi spuneam toți), se purta în pijama soioasă - să-i vadă lumea toată țambalul coastelor, să-l compătimească. - Uite, uite, vezi cum mă lasă? a împânzit casa de mâțe, scheise! și pe mine nici nu mă bagă-n seamă. Dumnezeii măsii de nenorocită! și eu i-am trecut apartamentul pe numele ei...un dobitoc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de șampanie. Ciorba, purceii de lapte, sarmalele și tortul supraetajat se aflau în frigidere, urmând a fi puse în valoare după sosirea invitaților. La cinci metri de masa nupțială, pe un soclu, se găsea orchestra compusă din șase țigani: acordeon, țambal, tobe, flașnetă și orgă. La ora șapte seara am ajuns noi. Ne-am pus în capul mesei și ne-am tras sufletul. Ni l-am tras o jumătate de oră, o oră, o oră jumătate. Nimeni. Maria a plecat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
simplu așa, de-ai dracu' și fără motiv, contrar oricăror norme și regulamente în vigoare; chefurile și agapele cu strigături, țipurâturi, chiote bahice, cântece și orații belicoase, care culminau invariabil, cu țopăieli și cu hore împleticite, pe muzici lăutărești de țambal și de acordeon, partiturile fiind executate, pe viu, de către diverși hartiști mai tuciurii, din pegra culturală a localității, mulți dintre ei figurând la loc de cinste, pe listele cu urmăriții-general; demonstrațiile acelea de virtuozitate euforică, condimentate din belșug cu pahare
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cât. Așa, e umilitor. Doamne, mă gândesc acum ce-ar fi însemnat cununia cu ea. Ce tămbălău, ce mizerie! Bloody Mary cu voal și lămâiță și buchetul de mireasă în brațe, țipând și gesticulând de fericire. Tarafurile reunite zdrăngănind la țambal, călușarii apărând de după un colț: hop-șa, hop-șașa! Chiote și voie bună și ea în capul mesei, năclăită de lacrimi, și mă-sa cu cocuri triple punând în fața fiecăruia plicul pentru bani. Și-apoi, spre dimineață, ducând buldogița în pat și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
douăzeci de pași, o căsuță, un fel de colibă acoperită de stuf, stăteam lângă fierar, el meșterea o potcoavă încinsă la roșu, între bătăile ciocanului auzeam porumbul foșnind. Apoi, din casă a început să cânte Bach, în persoană, cânta la țambal, improviza, nu știu dacă l-ați auzit vreodată într-un lan de porumb uscat, de sub un șopron, pe Bach, improvizând la țambal, sunetele se împrăștiau ca un fum, împânziseră cerul, mă amețeau. „Cine cântă ?“, l-am întrebat pe fierar. „E
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]