472 matches
-
o viață normală că oricare dintre locuitorii satului. Ei au fost iobagi ai mănăstirii stabiliți probabil în zonă, odată cu construcția acesteia ocupația de bază a țiganilor din Govora Sat a fost și este muzică lautareasca.Ei cântă la vioară trompeta țambal acordeon... Govora este un sat sărac, agricultura fiind ocupația de bază a locuitorilor. Potențialul turistic oferit de mănăstirea Govora este insuficient utilizat de către autoritățile locale. Un amănunt important îl constituie faptul că aici a locuit și a slujit biserică satului
Govora, Vâlcea () [Corola-website/Science/302028_a_303357]
-
Feraru (braci) și Aurică Ursaru (chitară). Vestit în Peșteana-Jiu a fost și fratele său, vioristul Ionel Mihu (n. 21 octombrie 1920 - d. 1973). Acesta a cântat cu soția sa, Nuți, prima acordeonistă din Peșteana. Ceilalți instrumentiști au fost Ionel Bâlteanu (țambal), Traian Mihu (acordeon) și Stelică Țambu (bas). Lăutarii din Peșteana-Jiu s-au organizat la 16 septembrie 1956 într-un taraf mare, care s-a numit „Doina Jiului”, dirijat de cel mai bun viorist al locului, Ionel Mihu. Pe lângă lăutarii băștinași
Lăutarii de pe Valea Jiului () [Corola-website/Science/335340_a_336669]
-
din România. Născut în 1913 în București, țambalist vestit în a doua jumătate a secolului XX, a fost un interpret de excepție al instrumentului său, posedând o tehnică și o expresivitate deosebită. Din 1920 începe să învețe să cânte la țambal, cu renumitul țimbalist Lică Ștefănescu. Tot de la acest țimbalist a învățat și rivalul lui Mitică Ciuciu, viitorul mare compozitor și interpret de țambal Gheorghe Pantazi. În 1936 debutează la casa de discuri Electrecord cu piesele "Hora lui Fănică" și "Doina
Mitică Ciuciu () [Corola-website/Science/321056_a_322385]
-
instrumentului său, posedând o tehnică și o expresivitate deosebită. Din 1920 începe să învețe să cânte la țambal, cu renumitul țimbalist Lică Ștefănescu. Tot de la acest țimbalist a învățat și rivalul lui Mitică Ciuciu, viitorul mare compozitor și interpret de țambal Gheorghe Pantazi. În 1936 debutează la casa de discuri Electrecord cu piesele "Hora lui Fănică" și "Doina Oltului „Ciocârlia”", cântând cu tarafului vioristului Fănică „Chioru” Vișan. În 1944 concertează la Viena cu taraful lui Grigoraș Dinicu unde interpretează muzică lăutărească
Mitică Ciuciu () [Corola-website/Science/321056_a_322385]
-
cu taraful lui Grigoraș Dinicu unde interpretează muzică lăutărească și muzică „națională” (populară) românească, dar și muzică internațională de café-concert. În 1945 este solicitat de compozitorul Mihail Jora să cânte, împreună cu fiul său Iani Ciuciu, propria sa transcripție pentru două țambale a "Rapsodiei Române nr. 1 în La major, op. 11", de George Enescu. În 1946 este angajat în orchestra Ansamblului Sindicatelor din România, evidențiindu-și calitățile de bun acompaniator, posedând (după expresia lui Ionel Budișteanu) „un ciocan” viguros, ferm și
Mitică Ciuciu () [Corola-website/Science/321056_a_322385]
-
în orchestra Ansamblului Sindicatelor din România, evidențiindu-și calitățile de bun acompaniator, posedând (după expresia lui Ionel Budișteanu) „un ciocan” viguros, ferm și sigur pe armoniile și ritmurile date. În 1950 interpretează, sub conducerea dirijorului Sergiu Comissiona, " Fantezia concertantă pentru țambal și orchestră" a compozitorului Florin Comișel.. În 1970 își prezintă propriile variațiuni pe tema "Anicuța neichii dragă", în orchestrația lui Constantin Arvinte și sub conducerea dirijorului Victor Predescu, la premiera spectacolului "Pe aripile rapsodiei", oferit publicului de către noul înființat ansamblu
Mitică Ciuciu () [Corola-website/Science/321056_a_322385]
-
interpretat aceeași temă, în 1999, la Filarmonica din Chișinău, sub bagheta lui Gheorghe Mustea. În 1983 realizează ultimele sale înregistrări la Radiodifuziunea Română, piese ce au rămas în fonoteca de aur a Radioului. Printre ele se numără și variațiunea pentru țambal pe tema cântecului "Barbu Lăutaru", ultima sa compoziție. Faima sa ca excepțional interpret la țambal i-a atras pe mulți tineri dornici a se perfecționa la acest instrument, devenindu-i mai apoi elevi, printre care copiii săi: Iani Marinescu-Ciuciu, Virginica
Mitică Ciuciu () [Corola-website/Science/321056_a_322385]
-
1983 realizează ultimele sale înregistrări la Radiodifuziunea Română, piese ce au rămas în fonoteca de aur a Radioului. Printre ele se numără și variațiunea pentru țambal pe tema cântecului "Barbu Lăutaru", ultima sa compoziție. Faima sa ca excepțional interpret la țambal i-a atras pe mulți tineri dornici a se perfecționa la acest instrument, devenindu-i mai apoi elevi, printre care copiii săi: Iani Marinescu-Ciuciu, Virginica Marinescu-Ciuciu, Stela Marinescu-Ciuciu, ginerele său Nicolae Bob Stănescu (zis „Valetul”) și fiul acestuia Florian Bob
Mitică Ciuciu () [Corola-website/Science/321056_a_322385]
-
Bob Stănescu (zis „Valetul”) și fiul acestuia Florian Bob Stănescu (care se poate spune că a copilărit în casa lui Mitică Ciuciu), Nicolae Fieraru, Costel Pandelescu și nu în ultimul rând Toni Iordache, căruia i-a desăvârșit multe posibilități ale țambalului: tehnice și expresive. Moare în anul 1996 la București. Înregistrările lui Mitică Ciuciu au fost făcute Societatea Română de Radiodifuziune și la casa de discuri Electrecord, pe bandă de magnetofon și discuri de gramofon și vinil. Multe din înregistrările efectuate
Mitică Ciuciu () [Corola-website/Science/321056_a_322385]
-
gen era inspirat din muzica pop sârbească și a fost interzis pentru caracterul său „poluat”. Muzica bănățeană se servea de instrumente împrumutate din genul pop, precum chitara electrică, chitara bas, orga electronică, sintetizatorul și bateria, în schimb renunțând la tradiționalul țambal (uneori și la vioară sau acordeon), astfel încât ansamblurile ajunseseră foarte apropiate de „formațiile de chitare electrice”. Muzica bănățeană și alte specii de muzică pop puternic influențate de culturile balcanice, reunite sub denumirea de proto-manele, au fost cenzurate laolaltă. Deosebit de atrăgătoare
Manele () [Corola-website/Science/303005_a_304334]
-
Mi-am pus busuioc în păr” (Ion Vasilescu - Nicolae Vlădoianu) etc., au fost orchestrate de Ionel Banu și înregistrate cu acompaniamentul orchestrei acestuia. Orchestra Ionel Banu, formată din dirijor, Constantin Mirea (vioară), Fărâmiță Lambru (acordeon), Marin Cotoanță (cobză), Nicolae Vișan (țambal), apare în filmul „Mic album muzical” (an 1958, regia și scenariul Traian Fericeanu), acompaniind-o pe Maria Tănase la piesa „Mărioară de la Gorj”. Secvența a fost filmată în iulie 1958 la "Terasa Colonadelor", care se afla vizavi de Universitate, pe
Ionel Banu () [Corola-website/Science/332514_a_333843]
-
Nerell, Atomic Skunk, Tuu și Robert Scott Thompson sunt câțiva din artiștii acestui sub-gen. Câteva din lucrările pionierilor ambient-ului ca Brian Eno, Laraaji sau Popol Vuh, care au folosit o combinație de instrumente tradiționale (cum ar fi pianul sau țambalul sau percuția de mână, deși de obicei procesate prin loop-uri de bandă sau alte dispozitive) și instrumente electronice, ar putea fi considerate în acest sens drept piese New Age/ muzică ambient organică. În anii 1970 și 1980, Klaus Schulze a
Ambient () [Corola-website/Science/317513_a_318842]
-
a fi una din cele mai interesante producții metal din Europa 2015: o combinare unică a soundului groovy-harcore-indus-metal marca cu elemente de muzică tradițională din Europa de Est. La înregistrarea albumului au participat și muzicienii din Transylvanian Folk- Core Orchestră (vioară, clarinet, țambal, persecuții, acordeon). Site oficial pe Bandcamp Dirty Shirt pe Myspace Dirty Shirt pe Youtube Dirty Shirt pe Facebook Dirty Shirt pe LastFM Dirty Shirt pe Reverbnation Dirty Shirt pe GBOB
Dirty Shirt () [Corola-website/Science/324616_a_325945]
-
și nu o includ în traducere (Vulgata, și prin urmare Biblia Douay-Rheims, traduc în mod unic acest cuvânt ca „mister”). Într-o paradă a victoriei participanții sunt listați în ordinea apariției: 1) cântăreții; 2) muzicanții; și 3) „alamot” cântând la țambale sau tamburine. Cele mai multe traduceri traduc "alamot" de aici ca „fete” sau „tinere femei”. Un cânt poetic de adorare a unui bărbat care declară că toate "alamot" îl iubesc pe el. Prin urmare, el este atrăgător pentru „fecioarele” sau „tinerele femei
Almah () [Corola-website/Science/319858_a_321187]
-
Târgu Jiu. Actualmente, în Târgu Logrești cântă tarafurile conduse de membrii ai familiei Ciucurescu și Ion Sârbu. Taraful vioristului Benone Ciucurescu (n. 1968), fiul lui Mitru, cântă împreună cu soția sa, Camelia (chitară și voce), Ion Boboluță (acordeon) și Cristi Colea (țambal). Fratele său, vioristul Florin Ciucurescu (n. 1961) are și el propriul taraf, în care cântă cu soția sa, Mariana Ciucurescu (acordeon și voce) și Nicolae Falcoe (chitară). Cel mai vestit taraf din prezent este cel al vioristului Marcel Ciucurescu (n.
Lăutarii de pe Valea Amaradiei () [Corola-website/Science/335345_a_336674]
-
din Ploiești („Ciocârlia”, „Bulevard” sau „Crama Tunel”), alături de Constantin Văduva (nai), Ion Bolozan (contrabas) și Ionuț Vasilescu (pian, nepotul compozitorului Ion Vasilescu). În 1961 își formează un taraf cu care cântă la nunți, alcătuit din Grigore Prican (vioară), Tache „Oaie” (țambal) și Ștefan Alchirei (braci). În 1965, la o nuntă, îl întâlnește pe acordeonistul Ilie Udilă, cu care începe să colaboreze. Ilie Udilă (deja foarte cunoscut în perioadă) îi facilitează intrarea la Radio unde înregistrează câteva piese. În 1970 și 1972
Ștefan Tudorache () [Corola-website/Science/323343_a_324672]
-
1927 în București, iar din 1940 începe să cânte la primele nunți. În 1945, în vârstă de 14 ani, intră sub aripa ocrotitoare a lui Grigoraș Dinicu. În 1949 își formează o proprie formație de lăutari, printre care Ștefan Bobeșteanu (țambal) și Grigore Ciuciu (contrabas). În 1957 formează „brigada” din Ferentari alături de Costel Vasilescu (trompetă), Mieluță Iordache (acordeon), Fane Bobeșteanu (țambal) și Grigore Ciuciu (contrabas), printre cele mai influente tarafuri de muzica lăutărească urbană de la sfârșitul anilor `50, rival în perioadă
Cornel Bosoi () [Corola-website/Science/326247_a_327576]
-
sub aripa ocrotitoare a lui Grigoraș Dinicu. În 1949 își formează o proprie formație de lăutari, printre care Ștefan Bobeșteanu (țambal) și Grigore Ciuciu (contrabas). În 1957 formează „brigada” din Ferentari alături de Costel Vasilescu (trompetă), Mieluță Iordache (acordeon), Fane Bobeșteanu (țambal) și Grigore Ciuciu (contrabas), printre cele mai influente tarafuri de muzica lăutărească urbană de la sfârșitul anilor `50, rival în perioadă cu cel al fraților Gore și cu cel al lui Ion Nămol. În 2008 Paula Rosenberg, un muzicolog tânăr care
Cornel Bosoi () [Corola-website/Science/326247_a_327576]
-
străine studiate sunt engleza, germana și rusa. Satul mai are o instituție de învățământ, gimnaziul care este frecventat de circa 150 elevi. În fiecare an Școala de Muzică din localitate își deschide ușile pentru cei dornici să studieze: pianul, vioara, țambalul, fluierul, flautul, trompetă, acordeonul și chitara. Biblioteca sătească pune la dispoziția populației peste 5000 de volume cuprinzând literatură în limbile română, rusă și engleză. Categoriile de sport practicate sunt: fotbalul, tenisul, șahul. Localitatea este reprezentată în cadrul campionatelor de două echipe
Sofia, Drochia () [Corola-website/Science/305768_a_307097]
-
muzicii populare românești. S-a născut la data de 8 octombrie 1919, într-o familie de muzicanți vestiți din comuna Budești, județul Ilfov. De le denumirea comunei și-a luat numele de „Budișteanu”. Tatăl său, Vasile Budișteanu, a cântat la țambal în diverse formații bucureștene, fiind cooptat ulterior în orchestra lui Grigoraș Dinicu, participând la Expozițiile Universale de la Paris (1937) și New York (1939). Studiile muzicale le-a urmat la Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică din București (1933-1936), avându-i profesori
Ionel Budișteanu () [Corola-website/Science/329914_a_331243]
-
și Florian Chirițoiu (vioară). Celălalt fiu al lui Culici, vioristul, solistul și chitaristul Gheorghe Puradici zis Dițu (n. 1911 - d. 1979) a avut și el propria orchestră, formată din Elena Julea (chitară și voce), Gheorghe Gujin (braci ) și Constantin Ciobanu (țambal). În zona Novaci, la Polovragi și Baia de Fier a activat în special formația vioristului Vasile Pobirci zis Ică (n. 1926), fiul lăutarilor runcani Vasile și Ilinca Pobirci. Inițial a cântat cu părinții la Runcu, iar din 1951, prin căsătoria
Lăutarii de pe Valea Gilortului () [Corola-website/Science/335344_a_336673]
-
și a Genei Bârsan, ginerele lor Gheorghe Pițigoi zis Gogă (n. 1935 - d. 2010) și-a constituit propria bandă de lăutari. Din banda lui Gogă Pițigoi au mai făcut parte: soția sa, Elena Bârsan (voce, născută în 1936), Ionel Bâlteanu (țambal, născut în 1932 la Brădești, Dolj), Ion Căfădaru (chitară) și Constantin Cușlea zis Cioacă (bas). El era tot fiu de muzicanți, părinții săi fiind lăutarii Dumitru (n. 1906 - d. 1996) și Maria (n. 1911 - d. 1980). Fiul cel mai mare
Lăutarii de pe Valea Gilortului () [Corola-website/Science/335344_a_336673]
-
care se pare că de fapt era o combinație banjo-ghitară. În scurtă vreme, exersând asiduu, a căpătat o dexteritate ieșită din comun, astfel că a putut să se integreze în orchestra condusă de tatăl său, care cânta la pian și țambal. În această perioadă a fost influențat de doi bătrâni muzicieni gitani, Gusti Mahla care cânta la banjo și ghitaristul Jean "Poulette" Castro. În afară de orchestra tatălui său, tânărul Django începe să cânte în stradă, apoi în cabarete și la baluri musette
Django Reinhardt () [Corola-website/Science/308605_a_309934]
-
conservatorul și este un veritabil profesor de pian. Cel de-al doilea copil, Ciprian Tudorache, a încercat mai întâi să cânte la vioară însă în cele din urmă a invatat contrabasul. Al treilea fiu, Marian Tudorache, a făcut pianul și țambalul, insă pasiunea lui astăzi este gastronomia. Ionel Tudorache rămâne un veritabil lăutar de modă veche, la care se adaugă cea mai frumoasă varianta interpretativa a unuia din marile cântece populare lăutărești: La Chilia-n port. Anul lansării: 2000, "Casă de
Ionel Tudorache () [Corola-website/Science/305534_a_306863]
-
se folosesc ciocănele ale căror capete sunt îmbrăcate în pâslă - ele sunt fie mânuite de interpret (în număr de două, fiecărei mâini revenindu-i unul), fie acționate prin mecanica instrumentului. Cele mai cunoscute instrumente cu coarde lovite sunt pianul și țambalul. Pianul, „urmaș” al clavecinului, are avantajul unei dinamici mult mai bogate și a unui tușeu care permite apăsarea mai ușoară și rapidă a clapelor. Principalele elemente ale instrumentelor cu coarde cu arcuș sunt cutia perforată de două f-uri, eclisele
Instrument cu coarde () [Corola-website/Science/315164_a_316493]