2,335 matches
-
asupra mijloacelor de producție. Rusia face eforturi, deseori dureroase, pentru edificarea unei economii capitaliste de piață. Se poate afirma, fără mari șanse de a greși, că Rusia de azi continuă să aibă legături economice și culturale cu predecesoarele sale, Imperiul Țarist și cu Uniunea Sovietică. Strămoșii rușilor au fost triburile slave, ale căror tărâmuri natale sunt considerate de unii oameni de știință ca fiind zonă împădurită a mlaștinilor Pripet. Mutându-se în teritoriile eliberate prin migrație de triburile germanice, slavii răsăriteni
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
jucase rolul hotărâtor în înfrângerea armatelor lui Napoleon, Rusia fusese privită ca având o armată invincibilă, lucru care s-a dovedit eronat în timpul conflictului din peninsula Crimeea. Înfrângerea rușilor în timpul acestui război a pus în evidență foarte clar slăbiciunile Imperiului Țarist. Când pe tronul imperiului s-a urcat în 1855 Alexandru al II-lea, dorința de reforme era generală. Mișcarea umanistă rusească, care era legată moral și ideologic de aboliționismul din Statele Unite ale Americii de dinaintea războiului civil american, ataca în mod
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
clasei muncitoare orășenești, social-democrații luptau pentru reforme sociale și economice radicale. În 1903, PSDMR s-a rupt în două facțiuni - menșevicii, sau moderații, și bolșevicii, sau radicalii. Meșevicii credeau că socialismul se va dezvolta treptat și pașnic și că regimul țarist urma să fie înlocuit de regimul republican democrat în care socialiștii urmau să coopereze cu partidele burgheze liberale. Bolșevicii conduși de Vladimir Ilici Lenin considerau necesară formare unei elite de revoluționari de profesie, supuși unei puternice discipline de partid, care
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
liberale. Bolșevicii conduși de Vladimir Ilici Lenin considerau necesară formare unei elite de revoluționari de profesie, supuși unei puternice discipline de partid, care să acționeze ca avangardă a proletariatului în lupta pentru cucerirea puterii pe cale revoluționară. Eșecul dezastruos a armatelor țariste în războiul ruso-japonez (1904-1905) a fost o lovitură gravă regimului țarist și a crescut la cote uriașe potențialul revoluționar. În ianuarie 1905, în urma incidentului cunoscut ca "Duminica însângerată", în timpul căruia cazacii au deschis focul asupra unor demonstranți pașnici conduși de
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
elite de revoluționari de profesie, supuși unei puternice discipline de partid, care să acționeze ca avangardă a proletariatului în lupta pentru cucerirea puterii pe cale revoluționară. Eșecul dezastruos a armatelor țariste în războiul ruso-japonez (1904-1905) a fost o lovitură gravă regimului țarist și a crescut la cote uriașe potențialul revoluționar. În ianuarie 1905, în urma incidentului cunoscut ca "Duminica însângerată", în timpul căruia cazacii au deschis focul asupra unor demonstranți pașnici conduși de părintele Gheorghi Gapon ucigând numeroase persoane în fața Palatului de Iarnă din
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
CEKA reușind să distrugă toți inamicii revoluției. În ciuda idealurilor înălțătoare pe care le declaraseră, bolșevicii nu se bucurau de sprijinul tuturor elementelor societății și de aceea au recurs la măsuri dictatoriale brutale în timpul războiului civil. Bolșevicii au distrus poliția secretă țaristă, atât de disprețuită de rușii de toate orientările politice, și au desființat toate instituițiile imperiale. Pentru a asigura supraviețuirea propriului regim politic, bolșevicii au înființat propria poliție politică, mai mare și acționând mai brutal decât defuncta Ohrană. Până în 1920, ultimele
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
stat, această adunare era sub controlul partidului comunist, care la rândul lui era controlat de Biroul Politic al CC al PCUS. Capitala a fost mutată la Moscova, atât din considerente de securitate cât și pentru a rupe definitiv cu tradițiile țariste. Perioada cuprinsă între momentul cuceririi puterii de către bolșevici după victoria Marii Revoluții Socialiste din Octombrie 1917 și 1921 a fost cunoscută cu numele de comunism de război. Băncile, căile ferate, fabricile de tot felul, societățile de asigurare și transportul naval
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
birouri. Au fost înfiintate creșe și grădinițe pentru îngrijirea copiilor mici și s-au făcut eforturi pentru a schimba centrul de greutate a vieții sociale a oamenilor din cămine către grupurile de recreere, cluburile sovietice. Noul regim a abandonat politica țaristă de discriminare a minorităților naționale în favoarea unei politici de asimilare a celor peste 200 de grupuri etnice din societatea sovietică. O altă caracteristică a regimului a fost dezvoltarea fără precedent a serviciilor medicale. Au fost duse campanii naționale pentru eradicarea
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
speranța de viață a crescut semnificativ. Guvernul a promovat ateismul și materialismul care formau baza teoriei marxiste. Această politică se opunea religiei organizate, în special pentru a distruge puterea Bisericii Ortodoxe Ruse, unul dintre stâlpii de rezistență ai defunctului regim țarist și o barieră extrem de dificil de depășit în lupta pentru promovarea schimbărilor sociale. Numeroși lideri religioși au fost trimiși în lagărele de muncă. Membrilor de partid li s-a interzis să participe la serviciile religioase. Învățământul public a fost separat
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
XVIII-lea, de atunci venind și prima mențiune istorică a așezării. În 1705, în localitate a fost construită o biserica de lemn cu hramul Înălțării Sfintei Cruci. O nouă biserică din piatră cu cinci cupole a fost construită în detrimentul trezoreriei țariste, în anii 1853-1868, fiind însă distrusă de autoritățile comuniste în anii '30 ai secolului trecut. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației satului Chetrosu era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (%).
Chetrosu, Iampil () [Corola-website/Science/333823_a_335152]
-
fost executați acolo, între care peste 30.000 de victime ale Holocaustului. Unele secțiuni au fost restaurate; găzduiește un muzeu memorial dedicat victimelor execuțiilor în masă din timpul războiului. Complexul este cel mai complet exemplu păstrat de cetate din Rusia Țaristă. Orașul Kaunas se află la confluența râurilor Neman și Neris, care leagă interiorul Lituaniei de capitala Vilnius și de Marea Baltică. Popoarele baltice își creaseră în secolul I e.n. domenii mari și au intrat în conflict cu scandinavii și cu slavii
Cetatea Kaunas () [Corola-website/Science/333842_a_335171]
-
Moscovei. Cele 21 de clopote sunau alarma în caz de primejdie. Cea mai veche construcție civilă este Palatul Fațetelor (1491), unde se află tronurile imperiale, și a fost ctitorită de Ivan cel Groaznic. Următoarea clădire ca vechime este casa familiei țariste, palatul Terem. Primul palat Terem a fost construit de Ivan al III-lea al Rusiei, dar cea mai mare parte a construcției de astăzi a fost finalizată ulterior, în secolul al XVII-lea. Primele două palate sunt unite de Marele
Kremlinul din Moscova () [Corola-website/Science/298387_a_299716]
-
era expert. Tratându-l cu succes pe primarul localității și familia sa, a devenit un oaspete dorit în casa acestuia. Știrea despre primirea premiului Nobel a primit-o în zilele prizonieratului în Rusia. La intervenția prințului Carl al Suediei autoritățile țariste l-au eliberat în anul 1916 și au permis întoarcerea să în patrie. Acuzat fiind de plagiat de către unele cercuri medicale din Viena, cu toată anchetă efectuată și respingerea acuzațiilor de către comisia Institutului Nobel, ca nefondate, Robert Barany a hotărât
Róbert Bárány () [Corola-website/Science/309173_a_310502]
-
este așezat pe un soclu înalt și simplu din beton. Pe soclu este fixată o placă de marmură pe care este următoarea inscripție: Prințul Mihail Illarionovici Golenișcev-Kutuzov (1745 — 1813), cunoscut mai degrabă cu numele de Kutuzov, a fost un feldmareșal țarist, căruia i se atribuie meritul salvării țării în timpul invaziei napoleoniene din 1812. A semnat Pacea de la București, prin care Imperiul Rus primea stăpânirea Basarabiei. Pentru acest succes a fost ridicat la rangul de prinț (kniaz). Doctorul Constantin Caracaș, medic al
Bustul generalului Kutuzov () [Corola-website/Science/332787_a_334116]
-
ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Zolocari a fost fondat în anul 1812 de către cazacii transdanubieni pe
Zolocari, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318484_a_319813]
-
trei biserici: în 1818, 1830 și 1861. Din 1899 s-a deschis o bibliotecă parohială. La începutul secolului al XX-lea, s-a inaugurat școala comunală și școala parohială. La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Zulucarii făcea parte din Ocolul Achermanului a Ținutului Bender . În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul
Zolocari, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318484_a_319813]
-
de unități ale armatei au participat la un congres militar ținut la Petrograd (astăzi Sankt Petersburg). După ce Armata Roșie a fost creată, politica încorporării voluntare avea ca rezultat o armată instabilă și indisciplinată. Troțki a susținut recrutarea obligatorie, păstrarea ofițerilor țariști în funcții și comisariatul politic. A restabilit disciplina militară și a făcut lucruri care au afectat tradițiile. A explicat că armata nu putea fi dirijată de comitete revoluționare alese de soldați și a terminat spunând că tactica luptelor de gherilă
Armata Roșie () [Corola-website/Science/296890_a_298219]
-
Armatei Roșii era însuși Stalin, iar după el, în calitate de comisar al apărării, Semion Timoșenko, considerat unul dintre cei mai mari strategi din istoria sovietică. Marele stat major era sub conducerea lui Gheorghi Jukov, care și-a început cariera în timpurile țariste și obținuse multe victorii contra Germaniei naziste. Al doilea Război Mondial a însemnat pentru Armata Sovietică un enorm triumf (datorat, în mare parte, norocului și armatelor aliate) și în același timp, o mare pierdere de vieți omenești (mai mult de
Armata Roșie () [Corola-website/Science/296890_a_298219]
-
ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Muravleanca a fost fondat în anul 1813 de către coloniști ruși-lipoveni, fugiți
Muravleanca, Ismail () [Corola-website/Science/318373_a_319702]
-
primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Muravleanca a fost fondat în anul 1813 de către coloniști ruși-lipoveni, fugiți de persecuțiile la care erau supuși pe teritoriul vechii Rusii. La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Derichioi (Muravlevca) făcea parte din Ocolul Chiliei a Ținutului Ismail . În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de
Muravleanca, Ismail () [Corola-website/Science/318373_a_319702]
-
ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând din anul 1812 stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Șichirlichitai a fost fondat în anul 1819 de către coloniștii bulgari pe locul taberei
Șichirlichitai () [Corola-website/Science/318358_a_319687]
-
de imigranți bulgari din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Șichirlichitai a fost fondat în anul 1819 de către coloniștii bulgari pe locul taberei tătărești. La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Cichirlighitai făcea parte din Ocolul Chiliei a Ținutului Ismail . În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul
Șichirlichitai () [Corola-website/Science/318358_a_319687]
-
(născut "Leonid Tisminețki"; n. 26 februarie 1913, Soroca - d. 1981, Otopeni) a fost un militant comunist român evreu, născut în Gubernia Basarabia, în acea vreme, parte a Imperiului Țarist. Dornic să își renege condiția burgheză, a devenit membru al Partidului Comunist din România în anul 1933, și, în aceeași perioadă, a cunoscut-o pe cea care i-a devenit după un timp soție, Hermina Marcusohn, șefă a celulei Frontului
Leonte Tismăneanu () [Corola-website/Science/302573_a_303902]
-
au fost în mod deosebit remarcabile pentru longevitatea și însemnătatea lor politico-militară: la nord, cel din Kazan de pe cursul superior al Volgii, și cel din Astrahan la confluenta fluviului cu Marea Caspică. Ambele au devenit cu timpul parte a Rusiei țariste. După preluarea puterii de către sovietici, fostul hanat de la Kazan a devenit o Republică Sovietică Autonomă Tătăreasca transformată după 1991 în Republică semi-indepententă denumită "Tatarstan". O altă regiune a fostei Rușii țariste și timp de mai multe secole otomană, unde tătarii
Tătari () [Corola-website/Science/297297_a_298626]
-
Caspică. Ambele au devenit cu timpul parte a Rusiei țariste. După preluarea puterii de către sovietici, fostul hanat de la Kazan a devenit o Republică Sovietică Autonomă Tătăreasca transformată după 1991 în Republică semi-indepententă denumită "Tatarstan". O altă regiune a fostei Rușii țariste și timp de mai multe secole otomană, unde tătarii și-au creat un stat și structuri politice, cuprindea Crimeea de azi și regiunile învecinate acesteia riverane Mării Negre care a inclus pentru un timp și așa-zisul Bugeac, sau sudul istoric
Tătari () [Corola-website/Science/297297_a_298626]