795 matches
-
și femeilor pe care îi întâlnea pe stradă. Când îți vedea pantofii, erai judecat pentru a se stabili dacă ești demn de privit sau nu. Totul pentru un lustru fără cusur al pantofilor, care trebuiau să fie strălucitori precum o țeastă pleșuvă după o vară cu mult soare, precum crusta unui pământ arid sau ca ploaia scânteind peste o piele tăbăcită, rigidă și goală pe dinăuntru. Dar acum, înaintea pantofiorilor compromiși de noroi ce redesenau modelul de pe pardoseala de marmură - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
o văduvă frumoasă, Statul, mereu veselă și niciodată îndoliată. Când Matziev s-a mutat la el, Bassepin i-a dat cea mai frumoasă cameră și, de fiecare dată când se întâlneau, își scotea scufia în fața lui. Puteai vedea atunci pe țeasta lui, între vreo trei sau patru fire de păr care se duelau, o pată mare de culoarea vinului, care-i împodobea pielea și care arăta ca un nap, imitând contururile continentului american. Primul lucru important pe care l-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
iar ea a continuat: — L-am văzut în seara aceea faimoasă, cu ochii mei, cu toate că acea canalie nu a vrut să mă creadă. Cum îl chema pe porcul ăla îmbrăcat? — Mierck. — Frumos nume! Sper c-a murit. — În ’31, cu țeasta sfărâmată de copita calului său. — Cu atât mai bine. De ce nu te-a crezut? Doar tu erai polițistul! — Și el era judecătorul... Am mai coborât o dată de-a lungul anilor, pentru a ajunge în același loc. Știu atât de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
un pahar de vin. Apoi încă unul, pe nerăsuflate. Și un al treilea. Cuvintele poate că totuși vor ieși din sticlă. Beau direct din ea. Clămence vine lângă mine. Mi se apleacă peste umăr. Îi simt răsuflarea încă tânără pe țeasta mea acoperită de păr grizonat. — Să bei atâta de dimineață, e rușine... Până la prânz, o să fiți deja beat. E Berthe. O reped. Îi spun să mă lase în pace. Să-și vadă de ceapa ei. Ea ridică din umeri. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
îndrăgostitul, cel pentru care ea lăsase totul, cel pentru care în fiecare duminică urca în vârful dealului, cel căruia-i scria zilnic, cel pentru care bătea inima ei. Dar el, la cine se gândise când moartea l-a lovit în țeastă? La Lyse? La alta? Cine poate ști... Mi l-am imaginat adesea pe Destinat citind și recitind carnețelul, pătrunzând în această iubire scrisă, care probabil îi făcea rău, văzându-se numit Tristețe, văzându-se ironizat, dar cu o ironie dulce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
nu deschide gura, Îi spunem „păpușă“; dacă un bărbat cu părul deschis la culoare tace, Îl considerăm prost. Cu toate acestea, lumea forfotește de „bruneți Întunecați și tăcuți„ și de „brunete languroase“ care nu posedă nici o fărâmă de creier sub țeastă, dar, nu se știe de ce, nu sunt niciodată acuzați de penurie de inteligență. — Iar gura mare, bărbia lată și nasul mai voluminos sunt, indubitabil, indicii ale unui chip rasat. Nu sunt sigur. Amory era partizanul trăsăturilor clasice. — Ba da. Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
îl trimisese în grija lui dom’ Mihai și iată ce s-a făcut, mai mare rușinea, că ea, Vasilica, nu s-a pomenit să stea capră sau deasupra, ce minte mai are și Vasile ăsta, și poc cu oala peste țeastă. ― Ce mi-ai făcut, dom’ Mihai, se plânge Vasile după vreo două zile. Asta nu-mi mai dă să mănânc. ― Păi, măi Vasile, chestiile astea nu le faci cu nevasta, ce dracu’! ― De ce? Chiar așa, de ce? PAGINĂ NOUĂ JEAN LOUIS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
scenei și mă izbesc cu fundul de decor, îl scot din cuie și-l arunc cât colo, cad pe spate, dispozitivul de coborâre pleacă din recul înapoi, eu mă ridic amețit în fund, dispozitivul vine înapoi și mă lovește în țeastă, iar aici se termină filmul, o bucată de vreme n-am avut treabă cu ei. M-am trezit mai încolo, îmi dădeau palme și erau destul de speriați. M-am ridicat, am scuturat din cap și m-am urcat din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
după obiceiul femeilor, și totul se îndreaptă spre capul bietului reprezentant comercial; în asemenea situații, femeile țintesc întotdeauna capul, e un lucru pe care‑l poate dovedi orice specialist. N‑au experiență la asemenea activități fizice, altfel ar ști că țeasta e foarte tare și rezistentă, doar reprezintă învelișul de protecție al creierului uman. Voiajorul geme dezamăgit și cu glas tare, fiindcă acum, în loc de iubire, are parte de bătaie. A fost o capcană, își dă el seama de adevăr, dar chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Așa a și murit. — Păi de-aia te speria cu câmpu’, zise comandantul. Bunicul meu era pădurar, mă speria cu un lemn. Adică nu numai mă speria, mă și bătea cu el. Uite, vezi semnul de-aici? își arătă comandantul țeasta, unde se deslușea un mic loc fără păr. De la bunicul îl am. Pilotul pipăi cu respect semnul cu pricina. Da’ nu-mi pare rău, spuse comandantul. A scos om din mine. — Da - aprobă pilotul -, se vede. — Mi s-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
umfla bulboane dănțuitoare încă. Ce ruginiri de ape trezite și ce brâncă Lăsară fierul rânced și lemnul buretos? În loc de aur, pieptul acelui trist Argos Ducea o lână verde, de alge năclăite, Pe când la pupă, trase - edec ca niște vite Cu țeastă nămoloasă și cornulețe mii, Treceau în brazda undei șirag de răgălii. Sub vântul drept, caicul juca tot mai aproape. Atunci, cu ochi de seară și-abia deschise pleoape (Căci, grei de-ngîndurare, nămeți mă năpădeau), Cu ochi ce cheamă somnul din
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
frig; Lir-liu-gean, lir-liu-gean, Râs al pietrelor de-a dura Pe trei trepte de mărgean! ÎNCHEIERE Stinsă liniștirea noastră (și aleasă), Isarlîk încinsă, Isarlîk mireasă! Dovediții, mie, doisprezece turci Între poleite pietre să mi-i culci: Inima - raiaua, osul feții spân, Țeasta, nervii torși în barbă de stăpân, Clatină-i la Ciprul Negru, în albeață De sonoră vale într-o dimineață! Vis al Dreptei Simple! Poate, geometria Săbiilor trase la Alexandria, Libere, sub ochiul de senin oțel, În neclătinatul idol El Gahel
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Cum asmuțeau întruna spre tine, nălucire!... Deci am gonit... o goană ce nu s-a mai oprit Decât când brațul ager zvâcni să te cuprindă Când strângerea te frânse, iar ochiul pironit Se adânci în vasta orbitelor oglindă. De atunci, țeasta prinsă în chiciură și zguri Pe trepte de vertebre pătrunde-o noapte groasă. Tipsia luminoasă a gândului de guri Și dalte scrâșnitoare în zimți mărunți e roasă. Iar harurile Celei Rîvinte-mi iată-le... Un vânt le răzlețește în zdrențe lungi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
războinicul solar. Dar podidit de valul de păr și flori lactee Cu lung fior truditul din vraje se descheie, Greoi, zvâcnind în salturi metalicul său trup. De pletele surpate și dinți și mâini anină Și-adînc, la rădăcina fibrosului șurup, Împlîntă-n țeasta nopții pumnale de lumină. ULTIMUL CENTAUR ...Din Soarele îmbrățișat de Nour... În ziua lui din urmă zori, din loc în loc, Năuc... Dar mai spre seară desfășură deodată Pe asfințitul verde, cu lespedea mâncată, Regescul vas de gânduri crescut în dobitoc
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
să joace pe tabla înroșită pe plită n-are principii numai capricii și dă tare cu gârbaciul că m-a adus pe mine cârpaciul să fac nu ce vreau ci ce-i place Degeaba îmi crapă pielea degeaba îmi urlă țeasta: ce fel de viață e asta?! că nu știu ce să mai fac dar nici nu-mi vine să tac! Referință Bibliografică: Lasă-mă în pace, zgâtie! / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 384, Anul II, 19 ianuarie 2012. Drepturi
LASĂ-MĂ ÎN PACE, ZGÂTIE! de ION UNTARU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361382_a_362711]
-
înainte de revărsatul zorilor. Prin ogrăzi se auzeau cocoșii dibuind cu glasurile lor năstrușnice, ultimele zvâcniri, în agonie, ale nopții. În centrul orașului, muzica parcă încetase sau i se părea lui că încetase. Era firesc să fie așa. Îi fulgeră prin țeastă că ar fi fost mai bine ca prima zi a Festivalului Berii să se fi încheiat ca odinioară, în zorii următoarei zile. Când ajunse la kilometrul 0 al orașului și văzu câțiva cheflii adăstând pe la tarabele care tocmai își închideau
NICOLAE SUCIU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362776_a_364105]
-
norii). Generalii luptau ca besmeticii, în neștire, încasând lovitură după lovitură. Văzându-i amețiți, Mărțișor se gândi să le dea lovitura de grație, făcând salturi uriașe prin aer (cizmele fermecate, săracele), răsucindu-se și zvârlind din picioare cu forță în țeasta fălcosului de Vânt Fierbinte, care se rostogoli până la ușă, cu sângele șiroind din orbitele ochilor. Se mai răsuci o dată și izbi cu sete în țeastă și pe Rază Fierbinte, care văzu stele verzi, rostogolindu-se de-a berbeleacul. Căpcăunii Cap
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
uriașe prin aer (cizmele fermecate, săracele), răsucindu-se și zvârlind din picioare cu forță în țeasta fălcosului de Vânt Fierbinte, care se rostogoli până la ușă, cu sângele șiroind din orbitele ochilor. Se mai răsuci o dată și izbi cu sete în țeastă și pe Rază Fierbinte, care văzu stele verzi, rostogolindu-se de-a berbeleacul. Căpcăunii Cap Pătrat o luară la fugă înspăimântați. Mărțișor alergă după cele două namile și începu să le lovească cu mâinile și picioarele. Aceștia nu mai reușeau
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
ca un evantai, toamna. Înfășurată în mătasea privirii, mă scufund în irisul imens al cărui contur violet a devenit acum mai pregnant și înot printre celulele viorii până în centrul minții mele, acolo unde tocmai se naște lumina. Ochi în ochi, țeastă în țeastă, cu fratele meu tăcut. Încep să strig, dar glasul nu-mi străbate până la urechi. Se lovește de foițe, de petale și membrane concentrice, apoi se răsfrânge în amurgul mov, printre copaci, ca niște frunze de ceață și turle
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
evantai, toamna. Înfășurată în mătasea privirii, mă scufund în irisul imens al cărui contur violet a devenit acum mai pregnant și înot printre celulele viorii până în centrul minții mele, acolo unde tocmai se naște lumina. Ochi în ochi, țeastă în țeastă, cu fratele meu tăcut. Încep să strig, dar glasul nu-mi străbate până la urechi. Se lovește de foițe, de petale și membrane concentrice, apoi se răsfrânge în amurgul mov, printre copaci, ca niște frunze de ceață și turle ce zboară
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
de mătase părul ciufulit se adună de pe câmpurile de maci și într-o tăcere profundă se ascultă luptele imaginare de dincolo de pragurile înalte ale ușilor de lemn ecourile busculadei traumelor copilul cu ochii din cenușa imperiului tăcerii așterne coroana pe țeasta încă vie a maturului îndoit în poziția fătului pe covorul din tălpile trecutului și prezentului laolaltă se aduc paharele sau cupele sau... fiecare primește Graalul personal revarsă freamătul sângelui liniștea spune că se așterne când atingi cu vârful sărutului talpa
BUSCULADA TRAUMELOR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367832_a_369161]
-
copil pe atunci, abia întors din refugiu. Și ne mărturisește că nu încetează să-l urmărească imaginea frânturilor de trupurui ostășești din preajma acestei cazemate, aflată în vecinătatea casei lui.” Multă vreme, după ruperea frontului, se vedeau printre buruienile din preajma cazematei țeste omenești, împraștiate precum bostanii, toamna”, rostește el zguduitoarea propoziție. Cică la primul atac rusesc, militarii din cazemată (artilieriști și mitraliori) s-au retras în panică, lăsând cazemata goală. Muștruluiți de comandanții superiori, soldații și comandanții lor inferiori au reocupat cazemata
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (VIII) – PEREGRINI PE URMELE CELOR CARE AU RĂSPUNS LA COMANDA “OSTAŞI, VĂ ORDON [Corola-blog/BlogPost/367470_a_368799]
-
și stau pe morminte nopți de-a rândul. Deja s-au apropiat. Au dat peste câteva bucăți de lemn din podul care a fost așezat deasupra sicriului. Treaba e ca și terminată. Își trag răsuflarea înainte de final. Câteva oscioare, o țeastă, cam asta a mai rămas dintr-un tânăr care avea atunci, când s-a săturat de viață, vreo 35 de ani. Căzuse dintr-o căruță când caii au prins nălucă și s-a lovit la șira spinării. A stat o
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
supt ultimele picături din sticlă. Treaba era gata și vor încasa și restul de bani, câte-o găină și ce se va mai îndura coana primăriță să le mai dea de pomană. La un moment dat Ion se împiedică de țeasta dezgropatului și o împinge cu piciorul la locul ei din colț. - Stai cumințel acolo, unde te pun eu. Te dai de-a dura? Ei, îți arde de joacă cu noi? Vasile era preocupat să caute prin țărână dacă nu care
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
naltul cerului, întrebându-l pe Vasile fel de fel de ciudățenii. Mai repede au sosit polițistul comunei și primărița, împreună cu Ion care s-a și repezit la groapă să le arate minunea. Vasile trăgea din țigară arătându-le cu degetul țeasta care din când în când se dădea de-a dura, când de-o parte, când de alta, dar și înainte și înapoi. Polițistul privea gânditor și aștepta nerăbdător să vină și preotul. Acesta își făcu numaidecât apariția însoțit de dascălul
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]