469 matches
-
fi trecut prin cap era imediat Îndeplinită. Nedim reușea să arate ca toți ceilalți proprietari de cluburi pe care-i cunoscusem până atunci: era individul acela tipic care fuma țigară de la țigară, cu tricou scump, pantofi sport retro și păr țepos pe care nu l-ar remarca nimeni niciodată dacă n-ar conduce Porsche-le roșu de rigoare și n-ar colecționa sticle de șampanie. —Doamnelor, domnilor, bine ați venit la Bella, anunță el, deschizându-și cu măreție brațele, principala destinație a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
în jur, dezorientați parcă. În cele din urmă, au urmat pilda celorlalți... Abia acum au adormit cu toții, duși. Nu se auzea decât țăcănitul roților trenului și, din când în când, câte un oftat sau chiar sforăit... Chipuri obosite, cu barba țepoasă și cu ochii înroșiți de somn neîmplinit, se ițeau din când în când de după vreo pulpană de suman. Lumina de afară se împuțina văzând cu ochii... Un fluier prelung de locomotivă i-a trezit pe toți. ― Asta ar însemna că
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
am întrebat, înduioșată de răbdarea cu care motanul aștepta să-i vină rândul în poveștile Ioanei. Ah, exclamă ea nostalgică, am mai avut un cățel, era de fapt al băiatului meu, primit cadou de Crăciun, un Schnauzer gri, cu blana țepoasă și ochii măslinii, se măna leit cu portretul lui Franz Joseph al Austriei. Înțelepciunea lui, privirea ochilor adânci erau mai con vingătoare decât toată filozofia învățată din cărți... Când băiatul meu era de vreo cinci-șase ani, avea un pisic pe
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
folosințelor sociale. A umplut un caiet cu o singură listă lungă, sinuoasă, detaliind capsulele de semințe magice, instrumente chirurgicale, bețe chinezești de joc, tigve Naga cu coarne, un hăitaș, un pandantiv cu jad, o cască făcută din pielea unui porc țepos de localnicii din Insula Gilbert, o hârcă într-o sticlă din Gloucestershire, un fluier din os de Arapaho, un set de chakre Sikh din oțel, țigle din Maroc, o pușcă pentru vânătoarea de lupi, un ciomag pentru foci sculptat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
a lungul albiei râului secat care trece de tabăra lui Daou. Nu știe încotro se îndreaptă. Știe doar că nu mai poate rămâne. Urmează cursul râului, mergând pe o potecă de păstori, printre lespezi de piatră și zone cu iarbă țepoasă. Deși trece pe lângă câteva gospodării, nu se oprește la ele. La început scoate carnetul, dar nu are putere să scrie nimic în el. Când soarele ajunge la zenit, drumul cu pietriș o ia spre povârnișul care se continuă pe mile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
am întrebat, înduioșată de răbdarea cu care motanul aștepta să-i vină rândul în poveștile Ioanei. Ah, exclamă ea nostalgică, am mai avut un cățel, era de fapt al băiatului meu, primit cadou de Crăciun, un Schnauzer gri, cu blana țepoasă și ochii măslinii, se măna leit cu portretul lui Franz Joseph al Austriei. Înțelepciunea lui, privirea ochilor adânci erau mai con vingătoare decât toată filozofia învățată din cărți... Când băiatul meu era de vreo cinci-șase ani, avea un pisic pe
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
toți pereții. Pe mine mă cheamă ca pe bunicul meu, dar eu iscălesc cu„th” și multe vocale. Nu mai sînt un oarecare Toader Știr, ci un Theodor Stiria. Reprezint latinitatea nației, nu buruiana de pe băligar. Cu capul mare și țepos, amicul îmi păru profet. Știam în ce chip a ajuns cărturar. Îi murise, de copil, mama iar tacă-său începu să-l ia cu el la oi. Ședeau în tîrlă, doi bărbați nespălați și rău hrăniți. La vremea ploilor de
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
o iei, prostule!” Până În sat nu mai auziră decât ronțăitul mărunt al cauciucurilor În țărâna ca un mălai a drumului de pământ. * * * O singură zi pe an Satul cu Sfinți ieșea de sub puterea Celui ce Doarme, cel prăvălit sub tulpini țepoase de urzici din codrul vânăt și tremurat de Apa Morților de la Miazănoapte. Mintea Aceluia, de nimeni strunită, degeaba lucra, căci În ziua cu pricina Înceta să Înrâurească viețile și Întâmplările sătenilor. Atunci plămădea Tușa Ploconul și-l Închina văzutelor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să o vadă numai vreo oră, În timpul dimineții, după care se pierdea dincolo de culmea malului dinspre Miazăzi. Nici În acel singur ceas soarele nu atingea fundul Văii: oamenii lăsaseră să crească acolo În neorânduială o grămadă de tufe dese și țepoase, tecari cu spini cât degetul, cuiburi de cucută rău mirositoare, bozii și lipani. Mulți Își azvârleau acolo gunoaiele, Împuțiciunile și mortăciunile de prin curte. Se prăsiseră fel de fel de jigănii: șerpi, broaște, șobolani, gâze nemaivăzute, șopârle, salamandre otrăvite, păsări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care ajunsesem să-l știu pe dinafară, mă distram hrănind guzganii. Le puneam bucățele de covrig sau de biscuit din ce În ce mai aproape. Păreau să șovăie când Îmi Întâlneau privirile, mă țintuiau bănuitor cu ochișorii ăia mici și scormonitori, Își mișcau mustățile țepoase. Dacă mă uitam În altă parte, furau firimitura fără să se teamă. Cum mă Întorceam scurt spre ei, lăsau prada și-o luau la goană, se opreau, adulmecau, apoi, pâș-pâș, se Întorceau târându-și cozile către bucățica abandonată și jocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
noaptea trecută și starea drumului, întreaga armată se târa abătută, spre Sakamoto. În dreapta se afla țărmul lacului, în stânga, Muntele Hiei. Vântul, care sufla în jos de pe munte, zburlea pelerinele de paie ale oamenilor, făcându-i să arate ca niște arici țepoși. — Ia priviți acolo, stăpâne. Seniorul Mitsuharu v-a ieșit în întâmpinare, îi spuse Masataka lui Mitsuhide. Castelul de pe malul lacului - Sakamoto - se afla drept în față. Mitsuhide dădu ușor din cap, ca și cum ar fi observat deja. Deși Sakamoto se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
istoric...“ Cotește după colț, trece de stația de tramvai, se depărtează, intră pe o străduță laterală. Liniște pitică, șerpuind prin curți oblice, orientale. Peste garduri clipește, rar, geana lungă și verde a crengilor. Grădinițe rotunjite, lângă mormane de gunoaie. Tufe țepoase de trandafiri roșii lângă grămezi de cârpe, cutii, pungi. Pitoresc patriarhal, anulând delimitările. Aleea se deschide, în stânga, spre refugiul unei vile ratate. Porți, coloane, balcoane, graba vanitoasă a parvenirii, nostalgia unui stil. Eterogenul pregăteste compromisul cu barbarii, coruperea formelor, asaltul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se desprinseră. Întunericul amuțit, înghețat, solid, nici o vibrație, nici o zvâcnire, un cavou. Graba injecta alcooluri vertiginoase, accelerând respirația și mișcările. Frig și arșiță, deopotrivă. Femeia se lăsă pe spate, ținea brațul strâns bratul barbatului și îi ghidă degetele prin tufișul țepos, pe floarea în flăcări. Sepalele se desfăcuseră, să-l primească. „Cum o cheamă? Cum o cheamă“, murmură întunericul. „Cum o cheamă? Poarta ta, a ta... Gura neagră.“ Poarta. Floarea canibală... „Cum o cheamă? Cum o cheamă pe a ta?“, întreba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în veceu mă simțeam redus la neputința copilăriei și trebuia, pentru a ieși în lume, să pândesc când nimeni nu-și făcea de lucru la spălător, aici iar să zăbovesc câteva minute, aruncându-mi pumni de apă rece pe fața țepoasă (incredibil de voluptuoși pentru cât de mici sunt din construcție pumnii lui T.), întinzându-mi cu palmele ude cearcănele... Asta era deja pregătirea pentru sfârșitul programului, după o vineri când am realizat că aveam nevoie de un concediu. Nu ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
îmi propune să ne așezăm la umbra unui copac. Lao Lin începe să mă felicite. Îmi spune că cererea noastră de căsătorie a fost aprobată. Nu schițez nici o reacție. Aștept să arunce bomba. Nu ești încântată? Zâmbind, își netezește barba țepoasă cu degetele-i lungi. M-am pregătit să lupt pentru drepturile mele, îi răspund eu cu franchețe. Lao Lin râde stingherit. Îi arunc o privire iubitului meu, care se uită țintă la râu. Mi se acordă certificatul de căsătorie? îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ar trebui sè-i dau niște bani, sè mè ofer s-o ajut, dar ea, simțind parcè momentul meu de slèbiciune revenind în forțè, ridicând glasul, Patru cuvinte conteazè, numai patru, știai! fixându-mè cu privirea rètècitè, luptându-se cu câteva șuvițe țepoase de pèr, Am citit și biblia! Sè știi! Tu esti bèrbatul! Patru cuvinte! Ha! Ha! Haaa! arètându-și dinții albii și puternici, cu caninii ascuțiți că la fiare, Te cunosc! îmi face amenințètor cu degetul, glasul ei cu duritèți de piatrè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
omăt. Numai fulgii care nimereau în vâlvătăile jarului din marile masalale de tombac suflat cu aur, înfipte printre tufele albe de trandafiri și hortensii, se evaporau spontan, piereau cu un sfârâit scurt. În curte, doi platani uriași își legănau cerceii țepoși pe ramurile lor golașe. Între ei, slugile ridicaseră un cort deasupra unui podium acoperit de covoare. Mai multe ghirlande din brad, merișor și crenguțe de vâsc, zeci de buchete din siminoc și flori-de-paie viu colorate înveseleau interiorul cortului, făcându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
am uitat! Da-i geru’ mare și m-a trimis doamna, ma... ― Taci!... Ohhh! Și ce bine dormeam!... Ce bine era! Iancu se răsuci sub pilotă, scoase o mână afară, dar o băgă repede la loc. Privi surprins spre bălăriile țepoase crescute peste noapte la fereastra lui. Răspândeau mireasma frigului cumplit de afară și acea mireasmă îi îngheță dintr-odată nările. Își acoperi nasul cu pilota, închise ochii și încercă să reia visul întrerupt. Dibui undeva, prin ființa lui somnoroasă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
balon pe care l-am născocit stând la gura sobei”. Prin vălătucii de fum sau de nori, năvăliră deodată cele mai fioroase animale de pe fața pamântului, arătându-și, care mai de care, colții, cozile sau ghearele, furișându-se în hățișuri țepoase sau dispărând, pur și simplu, în nisipurile deșertului. Urmară niște scene cutremurătoare de luptă între cruciați și sarazini, unii căzând chiar atunci de pe cai în țipetele spectatorilor, purtând în piept sau în gât câte un vârf de suliță, dându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
vizită: - Dar nu s-au lăsat, neamurile, zic. S-au Întors, după o vreme, cu măști de stupar... - S-au Întors, cum altfel? Dar acum mama și cu tata Îi așteptau pregătiți: cu harapnice cu curnuți. A-ha: curnuții-cornuții, fructele țepoase ale unor spini de cărare și de pășune, cât un bob de mazăre, cu ace-cârlige (de aici: cornute!) și veninoase. Așadar, bunicii de la Chiștelnița, ca să-și apere sărăcia-glia și nevoile și neamul..., prinseseră de șfichiurile harapnicelor curnuți; loveau numai În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mai odihnim și noi puțin, vei vedea că asta te va face să te simți mai bine, stau în picioare în spatele lui, brațele mele caută aprobarea în trupul lui. Dar el se uită în oglindă evitându-mă, pipăindu-și părul țepos de pe față, bărbia ieșită într-o atitudine încăpățânată, dându-i o înfățișare de copil, de ce nu renunță odată, de ce păstrează cu sfințenie tot ce este mai amar din povestea aceea, ca și când ar fi vorba despre cea mai de preț achiziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Da, am răspuns. Pe ici, pe colo am mai găsit și ceva companie. — Companie romantică? Ai făcut cunoștință cu fete? — Romantică? am întrebat eu, mirat. M-am convins că nu mă înțelegi. Cum să-și permită un individ cu barba țepoasă și cu rucsacul în spinare să agațe fete? — Întotdeauna călătorești singur? — Da. — Îți place singurătatea? mă întrebă ea, rezemându-și bărbia în palmă. Călătorești singur, mănânci singur, stai singur în bancă... Cred că nimănui nu-i place singurătatea. În ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
îl aprob eu. —Așa-i. Ele doar arată bosumflate. Nu sunt nici pe departe așa de amenințătoare. Acum de ce s-au mai certat? întreb. —N-am idee. Stewart își trece mâna prin părul dat cu gel, care devine și mai țepos. Peste cinci ani, pe la treizeci, va fi foarte chipeș. Deocamdată oasele sale subțiri și bărbia ca de copil îl fac să arate mult mai tânăr decât e. Ceea ce explică oarecum comportamentul de macho. —Barney a venit dis-de-dimineață și părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
dovedi cât sunt de toantă. Plajele din Anglia nu prea sunt acoperite cu nisip. Mi-aș fi dat seama, dacă mi-aș fi pus puțin mintea la contribuție. Până la urmă găsim o zonă acoperită cu o iarbă scurtă și puțin țepoasă, dar potrivită pentru întins prosoapele. Jake deschide coșul cu mâncare. Sunt leșinată de foame, așa că, fără prea multă jenă, încep să înfulec lipie cu humus, brânză, măsline și sos de roșii uscate. Zece minute mai târziu, îmi revin din inconștiență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mai avem de lucru! Și dacă noi nu mai dorim, nici unul, ca să participăm la jocul vostru? Ei? Dacă vom refuza să fim rezonabili și să ne implicăm pe mai departe, ce-o să se întâmple? se scarpină Dănuț ostentativ, în bărbia țepoasă. Doar numpușcăm nici un peșcheș, nici un premiu! Nici o recompensă! Nici un beneficiu personal! Dacă ne răzgândim, dacă ne răsucim la o sută optzeci de grade, tragem oblonu', vă salutăm cu spatele și ne mutăm la o băută respectabilă, ca și când nimic din toate
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]