318 matches
-
trandafirului, cu ghimpii păzitori de vamă: Î’și ea e mamă... Ce contează cum reflectată e născuta rază? Oricărei mame se cuvine chiar îngerul din cer să se închine. Apoi continuă Prea Milostiva, din ochii ștergîndu-și roua: Î’ Firească e țepușa și te doare, dar nu uita menirea ta de floare. De vrei ciulină stearpă să nu fii, la fiecare mamă, în genunchi, rostește-i numai partea-a doua a psalmului de sus!’’ ...și Maica Născătoare a Bunului Iisus privea cum
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
armă copiii ascultă noaptea cîntece de război o istorie străbătută de la un capăt la altul de țipete te-am căutat printre ruinele orașului îmbrăcată ca o afgană am întîlnit copiii orbi purtînd cu ei craniul regelui abia ucis fluturînd în țepușă de ce vrei să știi mai multe despre această femeie iluziile nu au trup și nici suflet țara mea? aici niciodată nu a curs lapte și miere nici nu o să curgă vreodată. din volumul europa. zece cîntece funerare, în curs de
România fin de siecle by Elena Vlădăreanu () [Corola-journal/Imaginative/11383_a_12708]
-
-i arăt mai mulți pacienți. Vorbi în microfon, și pe ecran apăru un cadru cu dragoni pe mese metalice. Unii aveau pielea lucioasă, unii aveau carapace asemenea țestoaselor, unii aveau solzi ca peștii și crocodilii. Majoritatea aveau ghimpi, spini sau țepușe, unii aveau coarne uriașe ca de cerb, dar toți erau monstruoși prin prezența unui detaliu, un picior uman sau o ureche, sau un sîn ieșind din armura de dinozaur. Un doctor stătea pe marginea unei mese și studia o tablă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
astea. I s-a spus că cei din Blackhill erau catolici și aveau animale în păr. într-o zi au venit doi oameni în curțile din spate; aveau o mașinărie care scuipa flăcări albastre și nori de scîntei. Au tăiat țepușele grilajelor cu flacăra, le-au pus într-un sac și le-au luat să le folosească la război. Doamna Gilchrist de la parter a zis furioasă: „Acum și țîncii din Blackhill or să poată să ne scormonească prin gunoaie“. Alți muncitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
erau placate cu piatră cenușie în loc de roșie, ferestrele de la paliere erau sparte sau fără geam sau chiar fără cercevele, fiind de fapt niște găuri lungi pe jumătate zidite ca să nu cadă copii prin ele. Oamenii care luaseră pentru război toate țepușele de la gardurile din Riddrie îunde locuia Thaw), demontaseră gardurile de aici, iar spațiile dintre trotuar și locuințe îcare în Riddrie erau grădini îngrijite) erau pămînt bătătorit pe care copiii prea mici pentru a merge pe picioarele lor îl scormoneau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
total respingător. Școala Secundară Whitehill era o clădire înaltă și mohorîtă din gresie roșie, cu un teren de sport în spate și terenuri de joacă pătrate pe ambele laturi, unul pentru fiecare sex, străjuit și micșorat de un zid cu țepușe. Arăta așa de pe vremea cînd fusese construit, pe la o mie opt sute optzeci și ceva, dar dezvoltarea orașului impusese adăugiri. O clădire, pe dinafară la fel ca aceea veche, dar înăuntru cu un labirint de scări și clase înghesuite, fusese adăugată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
negre și dîre de abur valsară pe suprafața ei și o luară în sus spre un nor care plana peste cărarea edecului. Un gard de fier înalt despărțea cărarea de parcul Alexandra. Respirînd adînc, se repezi, se agăță de două țepușe, se trase în sus și sări pe terenul de golf. Alergă de-a lungul șenalelor cu o exaltare și un sentiment de vinovăție intense, pînă ajunse într-un loc în care copacii creșteau din iarba moale de lângă pagoda unei fîntîni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ușor și permanent, de parcă ar fi fost cu adevărat un torace feminin ieșind din asfalt. Acum muncitori cu căști de protecție erau suiți pe acoperiș, pe niște schele circulare ce dădeau ocol țâțelor de aramă cu sfârcuri din care ieșeau țepușele negre ale paratrăznetelor. Era greu de spus de la început ce făceau. Clădirea abia fusese restaurată vara trecută. Ce putea fi substanța spumoasă, roză, cu care era, petic cu petic, acoperit pieptul abundent suspendat pe clădire? Muncitorii o desfășurau din niște
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mult. L-ai binecuvântat și aștepți cu înfrigurare să vezi dacă poate modela piatra la fel cum face cu lutul. Sigur că unele unelte îți sunt încă străine. Nu știi la ce-ar putea folosi bățul acela terminat cu trei țepușe. Cât despre roată... Doamne, ce revelație! Nu știi ce anume L-a făcut să o amestece printre unelte, dar e evident că dorește să îi împodobiți cu ea templul fiului Său... ― E cam prost! izbucni Crey, care învățase deja binișor
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
însă operația după destul de mult, căci cușca putea să ducă doar o singură persoană odată. Pe când Vitalius urca, Sebastianus îi cercetă pe milițieni: fețe oneste de artizani, lucrători manuali și negustori, războinici nepotriviți cu rolul lor, improvizați, cei mai mulți înarmați cu țepușe, ciomege și cuțite de bucătărie; pe fețele tuturor recunoscu semnele foamei și ale fricii. Rutilius nu putu să se abțină mai mult de câteva secunde și îi puse inevitabila întrebare: Unde e armata lui Etius? Vine? — Da, vine și va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în mod vizibil chinuiți de o lună de lupte și lipsuri: cu toate acestea nu aveau încă aerul de câine bătut tipic soldatului resemnat deja la gândul predării. Fiecare din ei își ținea alături arme. Văzu săbii ciuntite, securi tocite, țepușe fără vârf, buzdugane strâmbate și observă că doar câțiva dintre ei erau dotați cu scut sau cu cămașă de zale. își putu da seama doar după încălțările militare ale unora dintre ei că erau soldați de meserie. Constatând că mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
acel strigăt, Eudoxiu se întoarse și se năpusti spre el cu sabia ridicată, însă nu făcu decât câțiva pași, fiindcă ultima javelină a lui Vitalius îi străpunse o coapsă. Cu un strigăt, bagaudul își aruncă arma și, strângând în mâini țepușa de frasin care-i sfâșia carnea, dădu îndărăt, clătinându-se, până ajunse cu spatele la zidul de piatră al turnului. De îndată, Sebastianus fu lângă el pentru a-i da ultima lovitură. Cu o clipă înainte de a-i primi în pântece lama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
carpen bătrân și strâmb și asculta spovedanii târzii, dădea dezlegări, mângâia și binecuvânta în permanență. începuse încă de la primele luciri ale zorilor, dar oricât de repede s-ar fi mișcat, șirul lung de bagauzi ce-și așteptau rândul, fiecare cu țepușa sa și cu armele sale, mai mult sau mai puțin improvizate, se înnoia mereu: fețe sinistre, pe care nu se citeau cine știe ce păreri de rău, ci mai degrabă o concentrare întunecată ori teamă, pe care câte unul căuta să și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mine! strigă. înainte! După mine! Se aruncă deci la atac, urmat de Milone și de Almirus, cu însemnul ce se zgâlțâia în vârful prăjinei, de Divicone, cu crucea sa, și de mii de descreierați ce alergau urlând și întinzând înainte țepușele lor. Strigătul pe care îl scoteau laolaltă umplu cerul ca un tunet, iar lui Metronius îi păru că un val puternic îl ridica precum o mână și îl arunca înainte, însutindu-i forțele, hotărârea, voința de a învinge. Vacarmul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
simțea cuprins în acea maree. Descumpăniți de năvala acelei hoarde de turbați care împingea înainte și mulți soldați romani ce fugeau, barbarii se opriră mai întâi, apoi rupseră rândurile și dădură îndărăt, dar fură ajunși din urmă, izbiți, străpunși de țepușe și călcați în picioare. împreună cu ei, în furia devastatoare a acelui asalt fură măturați și nu puțini nefericiți legionari. Valul bagauzilor, cu neputință de stăvilit, atinse și depăși poziția în care mai devreme se aflase linia romană, dar continuă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
strigă și mă întorc, durerea mă lovește dintr-odată. O simt în fiecare mădular. Așa e mereu. Ciudat e că simt o durere în spatele globului ocular, ba de la stânga la drepata, ba de la dreapta la stânga. De parcă îmi înfige cineva o țepușă. Din cauza asta de multe ori mi-a trecut prin cap să-mi pun capăt zilelor. Dacă aș muri, poate m-aș liniști. Și acum am aceleași gânduri. Deși am fost la oftalmolog, acesta nu a depistat cauza. M-a examinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Kaiserul Wilhelm I), are o suprafață de 65 hectare și adăpostește circa 200 de cai. Boxer german, campion mondial la categoria grea În perioada 1930-1932, care a refuzat să se alăture Partidului Nazist. Un coif care avea un fel de „țepușă“ metalică, ascuțită la vârf; designul lui a fost conceput În secolul XIX și coiful a fost purtat de soldații germani și adoptat, Într-o formă mai mult sau mai puțin asemănătoare, și de alte armate de pe glob. . Important activist nazist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
drum. Tommy a înjurat și a apăsat frâna. Am derapat și am călcat linia continuă. Asta ai văzut tu: urmele noastre pe banda lui. Doar că noi am ajuns acolo după el. Ea stătea țeapănă, cu șira spinării ca o țepușă. — Ce-ați făcut? —Cum adică? — El zace în șanțul ăla. Tu și cu prietenul tău sunteți chiar acolo. —Glumești? Avea trei tone de metal peste el. Fiecare secundă conta. Am făcut ceea ce trebuia. Ne-am întors, am fugit înapoi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fiartă și răcită, ca la brâncă. Doamna se luă după el și când ajunseră în cuhnie, îl întrebă direct: — Te pricepi să cureți rănile, cuvioase? Lui Ștefan îi face rău să scoată așchiile care au rămas când le-au scos țepușele pe care i le-au bătut sub unghii măriei sale și beizadelei Constantin și până vine doftorul... Eu nu pot. Un turc spunea că rănile din fluierele picioarelor ar trebui arse cu fierul roșu... — Măria ta, o să încerc și eu, după
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să ne rugăm cu toții neîncetat. Întorcându-se doamna în sala cea mare, l-a chemat la sine pe Ștefan; în locul lui, în genunchi în fața voievodului său, ieromonahul Gherasim începu să curețe rănile de putreziciunea cărnii din jurul așchiilor rămase la scoaterea țepușelor. — Vaită-te, măria ta, când nu mai poți răbda, țipă! Moașele spun că, atunci când țipă, femeile în durerile facerii se ușurează și asta le ajută să rămână cu mintea întreagă. Zbiară, măria ta! — Cucernice, să-ți împărtășesc o taină, dar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
că lui Hristos îi place să ne rugăm mai întâi pentru alții și apoi pentru noi. Și am purces așa pe drumul rugăciunii. Și n-am mai simțit nimic, nici că dorm sau nu dorm, nici că mi se înfig țepușe sub unghii, înțelegi, nimic... Nu-mi mai alergau gândurile, le stăpâneam cu mintea mea și le îndreptam spre ceruri în rugăciune. Doar câteodată mi se părea că ies din temniță și pornesc călare și colind pe cal Țara Românească din
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
exact? Ce anume nu vroia să-și mărturisească? Ce anume i-a descoperit cugetul, încât recunoașterea acelui ceva să-l facă neputincios în fața singurătății și dornic de orice schimbare, chiar de cazne? Ce gând te poate chinui mai tare decât țepușele înfipte sub unghii? Și dintr-odată sensul suferinței voievodului i se dezvălui, trase brusc de frâu și-l struni pe Leu ca să se întoarcă pe loc spre Vlah serai. Măgarul o clipă se cabră, aducându-și aminte parcă de încăpățânarea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
noapte m-a trezit pocnetul creionului cu care subliniam pasaje din Human Resources & Public Relations Compendium, când, amețit de atâtea cunoștințe, capul mi se învârtea și-mi cădea în piept. Doar zgomotul creionului mă salva, așa cum îl salvau pe Prâslea țepușele. Poate că omul îmbătrânește, ceea ce înseamnă că locul îi devine vacant, dacă știi să te orientezi și să profiți de ocazie. Nu, mai mult ca sigur că superiorii nu încurajează un astfel de comportament. Nici un superior nu ar pleca urechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
că am făcut cea mai bună alegere, fiindcă îi mai rămâneau 140 000 și, în plus, avusesem deunăzi cu băieții o lungă discuție despre porcul cu alune (întrebase Buicu adică ce-i fac, îl umplu cu boabe, hă hă, - și Țepușe ne-a explicat cum a mâncat el în Malta când a fost în delegație și a fost de-a dreptul delicios). Nu mai avea nimeni chef de lucru, și nu știu dacă a observat careva în afară de mine arbitrarul din decizia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
foame! Mănânc și porcul, mănânc și alunele! - Ce alune? a întrebat Victor. - Porc cu alune. Asta a comandat Munteanu, porc cu alune. - Aoleu, mă omori. E o porcărie, Cornele, zău așa. De ce l-ai lăsat, mă? Le-am zis de Țepușe, că lui i-a plăcut, dar Cornel, mușcându-și o unghie, mi-a replicat: - Ei, Țepușe, te iei și tu după el, nu știi că mănâncă toate porcăriile? Bineînțeles, Țepușe a sărit să mă apere, și uite așa am dezbătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]