223 matches
-
săptămână după vizita lui Evgheni Pavlovici. În condițiile acestei grabe, chiar și cei mai buni prieteni ai prințului, dacă i-ar fi avut, ar fi trebuit să se simtă decepționați ca urmare a tentativelor de „a-l salva“ pe nefericitul țicnit. Se zvonea că vizita lui Evgheni Pavlovici se datora în parte generalului Ivan Feodorovici și consoartei sale, Lizaveta Prokofievna. Însă dacă amândoi, din nemărginita bunătate a inimii lor, puteau să dorească a-l salva de la pierzanie pe bietul smintit, trebuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
aruncată peste gard de David Hemmings în finalul lui Blow‑Up devine la Pintilie o lovitură de pumn pe care Ripu trebuie să i- o mimeze lui Vuică. După aceea, cu toții acasă !... Mai puțin Vuică, băiatul slab, pletos și cam țicnit care moare la Praga, la Budapesta, la Belgrad și la poalele munților Carpați. Există un moment în care filmul lui Pintilie se poate transforma într-un film- supapă, ca Puterea și Adevărul, de pildă, în care tot răul e aruncat
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
sau, mai rar, În variantă derizorie - un carnaval ori un circ. Sau bâlci. Circul, bâlciul, carnavalul constituie nu doar manifestări pitorești ale omenescului, ci lumea Însăși, o lume plasată «la mijloc de Rău și Bun»: „IORDACHE: Ăsta e nițel cam Țicnit... De ce mușterii am parte eu astăzi!... Frumos carnaval”; „NAE: La colț? Aideți să punem odată la cale Încheierea comèdiei ăștia...”; „IORDACHE (căzând obosit pe un scaun): De azi-dimineață!... de azi-dimineață, asta merge Întruna așa! Ce goană! Ce goană turbată! Doamne
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
a murit nimic. Deci mă voiai, îți lipseam, și-ți era teamă să te gândești la mine? Asta nu dovedește că mă iubești? — Cred, totuși, că mă urăști, că-mi porți pică. În momentul de față, vrei să spui? Ești țicnită. — O faci din resentiment, altfel n-ai putea fi atât de rău cu mine. — Hartley, nu mă tortura. Judeci ca o persoană care nu-i în toate mințile. Sau o faci numai din curiozitate, ca un turist, mă vizitezi, îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
împărtășite. Exact ca Nevrozele sexuale ale părinților noștri, Povestiri... e un spectacol în care afinitatea lui Afrim pentru entorse mentale candide se cuplează cu exuberanța și comicul situațiilor. Personajele din Povestiri... sunt asemenea unor copii care se joacă cu jucării țicnite și în același timp atât de normale, într-o lume ca o grădiniță cu program non-stop. Ratatul încurcăturilor haioase, jucat cu o autenticitate acroșantă de Cezar Antal, travestitul care pictează bibelouri (Dragoș Ionescu are aplombul și melancolia unui show man
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
această faimă „comercială“? Deloc. Mai ales că la început am fost huiduiți. Păream niște nebuni care puneau în scenă tot felul de bazaconii. Se dovedește că am avut dreptate. Acum ne luăm revanșa. Au fost oameni care m-au numit „țicnit“, un măscărici al artelor: acest măscărici a avut intuiția să descopere un autor. Sunt foarte mândru. Și totul continuă. Fără explicație. E un fapt unic în lumea întreagă. Ionesco era un necunoscut. A devenit academician, un mare scriitor al literaturii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
ca să-i ceară un omagiu. Pot suna pentru tot felul de fleacuri, o informație, o documentare, sloganuri... Orice-ar fi, uite că profesioniștii ăștia ai minciunii nu mai sună! Dacă, într-adevăr, or fi sunat și o fi înțeles bine țicnita asta bătrână ce i s-a spus... La această legitimă neliniște ideologică se adaugă insatisfacția sexuală. Noaptea, o duce pe Maria-Tereza pe străduțe întunecoase, o împinge în intrândul ușilor unde să-i poată ridica mai ușor fustele (își amintește cu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
personalități ale muzicii pop au început să se opună curentului conservator. Michael Jackson, Prince, Boy George și unele grupuri rock au subminat diviziunile tradiționale dintre sexe și au promovat o sexualitate polimorfică. Cyndi Lauper se delecta arborînd o poză de țicnită extravagantă, în vreme ce Pee Wee Herman afișa un comportament prostesc și infantil spre deliciul spectatorilor săi tineri (și nu numai). Renunțînd la decenii de sofisticare detașată, de maturitate, respectabilitate și bun gust, Pee Wee ne spunea că este OK să fii
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
presiunilor și sfaturilor de bun-simț și, dacă, În plus, nu arată o minimă prudență sau chiar „viclenie” În abordarea și continuarea proiectelor sale, părerea multora din jur va fi că au indubitabil de a face cu un „original”, poate un „țicnit”, dacă nu chiar un „inamic al colectivității”!... De aceea, vorbeam mai sus că adesea creatorul autentic trebuie să arate „două fețe”, trebuie să trăiască ani În șir nu numai În singurătatea ideilor și a „adevărului” său, dar, dacă vrea să
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o mitralieră, unul m-a fixat cu un soi de pizmă mocnită, însemnând: „Am eu mutră de om cu pix, mă mațe fripte?!!“, iar alți doi s-au scuzat politicos, ca niște oameni care știu că lumea e plină de țicniți, pe care nu-i bine să-i întărâți. Nimeni din parc nu avea pix. I-am luat la rând pe toți, moși și babe, tineri și tinere, cucoane între două vârste și șahiști care jucau table, și m-am ales
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Această ultimă comunicare nu a fost altceva decât relatarea Power Point a unor banale lupte de stradă. Partea cea mai interesantă a evenimentului mi s-a părut a fi discuția cu un ziarist canadian de peste 80 de ani. Pe jumătate țicnit, a avut ocazia să cunoască imigrația legionară a anilor `50 stabilită în Canada în zona Hamilton. Prea să fi rămas definitiv sub impresia primelor discuții cu legionarii de atunci. Mi-a spus direct de la început că refugiații legionari "au fost
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
care constituie scenariul sunt de fapt replicile unor personaje din alte piese al lui Cehov. Și poate câteva spicuiri din scrisorile lui. Trupa este atemporală. Aici sunt toate genurile de actori, mai multe generații, mai multe personalități, bătrâni, tineri, superstițioși, țicniți, moderați, ridicoli, lipsiți de simțul realității, extravaganți sau modești. Scenariul este conceput în maniera lui Cehov. Personajele se ascultă mai puțin unele pe altele. Sunt pauze mari. Zgomote ciudate. Jocul nostru va fi „sec”, firesc, va fi la jumătate. Am
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
suferea o primă modificare. * Dintre servitoarele care ne-au intrat rând pe rând în casa de la Cluj, în primii ani după război, de toate naționalitățile (unguroaice, nemțoaice, românce) și de toate vârstele („decana” lor fiind o anume Erji, guralivă și țicnită, poreclită de Jeni și de mine „papricaș”, pentru că se tot lăuda cât de bine știe ea să-l prepare - și nu mințea) cel mai bine o țin minte, firește, pe aceea care a devenit eroina unui adevărat scandal. Foarte tânără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
valoare specială, ca un aeroport de provincie, unul modest, cum sunt cele apropiate de capătul lumii, prin Irlanda, prin Scoția. Și acolo vine câte un gură-cască să urmărească avioanele. Exact așa mă comport și eu. E • drept, este nițel cam țicnit acest obicei, dar asta nu mă deranjează; parcă, dimpotrivă, îmi redă ceva din copilăria pe care mă strădui să o pierd și nu reușesc pe deplin; nu am fost destinat bătrâneții. * Am revenit și azi. Lacul "atrage", are un mister
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
fost în treabă: Dragoman pe Marea Albă. Purtările domnului sunt descrise cu minunare sceptică de cetățean pățit și cu o suspectare ce insinuează scrântirea. Scriitorul umflă, recalcitrant la orice administrație, dând actelor domnului o grasă coloare de obstinație absurdă și țicnită. O sală de arme, indiciu al unui estetism muzeal, devine o încăpere de ospiciu, în mijlocul căreia domnul ni se arată ca o jivină rea, lătrătoare și incontinentă. Totul e înfățișat maniacal, necurat, într-o foarte grotescă litografie populară: Nu mergea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de amici) ce s-a mai întâmplat cu el și ce avem de gând să mai facem. Maiorescu a preluat complet, numai de facto însă, tutela asupra poetului - estimând că este abandonat de tatăl său și că fratele Matei este „țicnit” cum înțelege Clara. Există situația oare-cum similară a lui Nicu Eminovici, celălalt fiu grav bolnav de la Ipotești, pe care Gheorghe Eminovici, el însuși grav bolnav, vrea să-l abandoneze în București, chiar la Șuțu. Prin „îngrijirea morală” nu se înțelege
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
vom formula și noi în această privință, dar mai jos. Deocamdată, să vedem ce e cu venirea lui Matei Eminovici la Titu Maiorescu, puțin după tatăl său. Aici Călin L. Cernăianu nu știe, sau nu vrea să știe: locotenentul „cel țicnit” i-a scris lui Titu Maiorescu încă din 18 iulie: „Stimate Domnule Maiorescu, Sunt informat de la D-nu Câță Niculescu, că fratele Michai Eminescu este serios bolnav: vă rog din suflet răspundeți mi urgent unde se găsește ca să vin a
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
ultim roman Au secours pardon tocmai a ieșit pe piață (iunie 2007), și Régis Jauffret, un scriitor consistent premiat, amîndoi discipoli, la un moment dat al carierei lor, ai lui Philippe Sollers. Frédéric Beigbeder. Memoriile unui jackass. Memoriile unui tînăr țicnit este primul roman al lui Beigbeder, apărut În 1990. Puțini critici vorbesc Însă de performanțele lui estetice. Pierre Jourde le consideră nule, de pildă, În La Littérature sans estomac, dar ratează miza literaturii lui. Odată cu Beigbeder, proza literară a primit
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
care-și afișează cu nonșalanță nemernicia. What you see is what you get: stupiditate pură, autoreferențială, intenționată. Beigbeder scrie cu aceeași franchețe și cu același cinism - gratuite dar sincere - care cuceresc publicul amator de senzații fără implicații. Memoriile unui tînăr țicnit este o carte de care tu, profesor de română, student silitor sau venerabil intelectual care iubești spiritul, n-ai nevoie. N-ai voie, aș adăuga, s-o deschizi, pentru ca ideea ta Înaltă despre literatură să nu fie Întinată. Este o
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o carte de eseuri a lui Gilles Lipovetsky, L’Ere du vide: era vidului. Despre epoca indiferenței albe, a umorului vlăguit, politicos, cool, a trăirii periculoase În jocurile de pe computer, a sexului light și a țigărilor light. Memoriile unui tînăr țicnit, o carte pe care o termini În două ore cu tot cu pauzele publicitare de rigoare, este o narațiune scrisă intenționat indiferent, aparent repede, al cărei protagonist face pe mimul În piața publică și În disprețul amatorului de frumos. Marc Marronnier e
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Cluj-Napoca, Idea Design&Print, p. 17 Ale cui sînt oare vorbele acestea: “Arheologia gîndirii noatre a arătat cu ușurință că omul este o invenție de dată recentă. și al cărei sfîrșit este poate aproape.”? Paralela 45, 2005. Memoriile unui tînăr țicnit, Editura Pandora-M. Traducere de Marie-Jeanne Vasiloiu, 2003 Regis Jauffret, Univers, univers, Paris, Verticales, Le Seuil, 2003, coll. Folio, 2005, pp. 31-32. Literatura care nu Înscrie rezistența omului la „tot ce vrea să desăvârșească” comunitatea din care face parte, s-
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
director), atent la toată această lume amestecată care, printre speranțe, deznădejdi și resemnări, își omoară timpul ce abia se târâie, D. portretizează cu ascuțime. Sunt aici minori dedați viciului și nelegiuiți care nu au uitat să plângă, borfași detestabili și țicniți ilar-înduioșători și mai sunt condamnații la pedeapsa capitală, despre care autorul scrie rânduri dense. În aceeași linie, de comentariu tăios, pătrunzător, străin de contrafaceri, se înscriu însemnările din ultima recluziune (Malmaison, Jilava, Văcărești), cuprinse în Rogojina (1945). Un vagabond famelic
DAMIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
dublat în limba română. În serial este vorba despre frații Warner, Yakko, Wakko și sora lor, Dot, trei staruri de desene animate din anii 30 care au fost închiși în turnul de apă Warner Bros datorită faptului că sunt "prea țicniți", până în anii 90, când au scăpat. Acum, aceștia aleargă prin întreaga lume împrăștiind propriul fel de nebunie. Dublajul a fost realizat de studioul BTI.
Animaniacii () [Corola-website/Science/328360_a_329689]