221 matches
-
Chabù, de vreo zece-unsprezece ani, care purta părul tuns și rochie de stambă, dar fără ciorapi și fără pantofi; iar pulpele și brațele ei goale, și fața ei oacheșă, frumoasă, mă făceau s-o compar în gând, amuzat, cu o țigăncușe. Ce a fost atunci, mi-e peste putință să povestesc aici. Aste trei femei, găsindu-se laolaltă în fața noastră, se strânseră una lângă alta, cu aceeași panică în ochi, și inginerul încercă zadarnic să le încurajeze, să le facă să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Un glas care i se părea cunoscut... ― Hooo! Mooo! Ho! Uiti la domnu’ doctoru’. Parcă-i ceal ci m-o lecuit pi mini. Atuncea, În satu ceala... Cum Îi spuni fă? Homârla... ― Nu. Nu! Pomârla Îi zâci - a intervenit o țigăncușă tânără și frumoasă de Îți lua ochii! ― Da! Da! El Îi, mânca-i-aș! Domnu’ doctoru’! Bunule! Dumnezău ni te-o scos În cali. Ajutâ ni. Salveazî-l pi barbatu’ meu... Di asarî varsî numa’ sângi. “Cum or fi ajuns aceste
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
promis... ― Voi ține cont de rugămintea ta - a răspuns Nicu... Dimineață de toamnă caldă, cu toate culorile curcubeului Împrăștiate peste florile și frunzele din grădină. O adiere de vânt a prins să Întoarcă fiecare floare pe toate fețele, ca și țigăncușele gureșe care Îi Îndeamnă pe mușterii... „Hai să-ți dau o floare, conașule”. Gruia nu s-a lăsat furat de frumusețea dimineții, ci de gânduri. Tocmai terminase comentariul asupra operației efectuate șetrarului. L-a Întors pe toate fețele. Când a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
se spune. De acord? ― Fără Îndoială, domnule profesor. ― Acum, hai să facem vizita bolnavilor și după aceea vei fi liber. Ne vom revedea poimâine seară - i-a propus profesorul... Când au intrat În ultimul salon, Gruia a Întâlnit ochii unei țigăncușe nemaipomenit de frumoși, alături de un zâmbet timid... „Vezi, prietene, că ai a face cu o veche cunoștință!” - l-a atenționat gândul de veghe. „Dacă Îmi spui și cine-i ochioasa, atunci vei crește În ochii mei. Altfel...” „Ia adu-ți
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
te-a lăsat În fața dispensarului, o liotă de șatrari te-au Întâmpinat cu bocete În cor: <Domnu’ doctoru’, bunule, hai cî moari mama noastrî ă. Ei, printre fusteicile Înflorate ce se agitau pe lângă <mama noastrîă era și cea a acestei țigăncușe, care atunci era o copilă doar. Acum Însă...” „Fără insinuări, cumetre. Sigur că acum revăd scena”. „Ei! Ce vremuri, domnule doctor asistent, viitor lector! Ce vremuri!” - l-a lăudat gândul de veghe. „Vezi cum ești? Eu Îți Întind un deget
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a fi pregătită În vederea intervenției - s-a adresat profesorul medicului de salon. Când și ultima pacientă a fost văzută, profesorul, Împreună cu ceilalți medici din suită, au pornit spre ieșire. Din momentul când au intrat În salon și până ce au ieșit, țigăncușa nu și-a luat ochii de la Gruia... „Uite că m-am Înșelat, vecine, atunci când am spus că tot neamul bulibașei o să dea buzna peste voi ca <să-i lecuițiă de cine știe ce boli. Prezența frumoasei care te pierde din ochi mă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Să trăiți, domnule profesor. În drum spre cabinet, profesorul l-a făcut atent pe nenea Mitru, care tocmai se Întorcea cu o brancardă goală de la sala de operații, să vină la el. ― Îndată, domnule profesor... ― Sărut mâna, doamnî... - a rostit țigăncușa când a intrat În cabinetul surorii șefe. ― Cum te cheamă pe tine - a Întrebat-o sora. ― Stanca mă cheamî. Stăncuța... ― Hai cu mine, Stăncuțo. Trebuie să te pregătesc pentru operație... Stăncuța a făcu ochii mari. ― Așă di răpidi? ― Nu te
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și a Îmbrăcat-o pe Afrodita... ― Ia să te vadă mama cum arăți. Ptiu, să nu fie de deochi! Altă fată mai frumoasă n-am văzut, Stăncuțo. Da’ acum știi tu ce urmează? ― Nu. Nu, știu doamna Lenuța - a răspuns țigăncușa, arătându-și dinții ca niște perle ce se Întrevedeau printre buzele pline și roșii... ― Trebuie să fii bărbierită un pic colo... jos... Așa se face la cei ce se operează de apendicită. Țigăncușa o asculta clipind des, ca și cum nu i-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Nu. Nu, știu doamna Lenuța - a răspuns țigăncușa, arătându-și dinții ca niște perle ce se Întrevedeau printre buzele pline și roșii... ― Trebuie să fii bărbierită un pic colo... jos... Așa se face la cei ce se operează de apendicită. Țigăncușa o asculta clipind des, ca și cum nu i-ar fi venit a crede ce aude. ― Și cine? - a Întrebat ea, ca speriată de lup. ― Este frizerul spitalului... Da’ nu te teme, că nu te las eu pe mâna altuia. Te bărbierește
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
se Înfig În tine, ca lupii În grămada de oi... Au intrat la sora șefă, care le aștepta. ― Gata, fetelor? Cum a fost, Stăncuțo? Măi, da’ ce frumoasă ești! - le-a Întâmpinat sora șefă, cercetând-o cu mare admirație pe țigăncușă. ― Eu mă duc la treburile mele și mă Întorc când trebuie - a vorbit infirmiera. Pe o măsuță din cabinetul sorei șefe se găsea o tavă pe care se afla ceva de mâncare. ― Ia și mănâncă și pe urmă vei merge
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mult, domnule profesor. De altfel, dumneavoastră știți că Îmi face mare plăcere să fiu În echipă cu ea... ― Acum, hai să vedem ce ne face pacienta. Gruia l-a urmat pe profesor, așteptând cu nerăbdare să vadă cum se prezintă țigăncușa după operație... Când au intrat În salonul cu pricina, l-au Întâmpinat aceiași ochi de care nu te puteai feri nici Într-un chip. Profesorul s-a Îndreptat spre patul ei: ― Ia să vedem cum se prezintă pacienta noastră. Cum
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
au intrat În salonul cu pricina, l-au Întâmpinat aceiași ochi de care nu te puteai feri nici Într-un chip. Profesorul s-a Îndreptat spre patul ei: ― Ia să vedem cum se prezintă pacienta noastră. Cum te simți, Stăncuțo. Țigăncușa a răspuns moale. Aproape scâncit: ― Mă doari, domnu’ profisoru’. Mă doari tari... ― Să vedem cum se prezintă plaga. Medicul salonului a desfăcut pansamentul cu grijă și a așteptat ca profesorul să-și spună părerea. ― Plaga arată bine. Pansați-o și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
salonului a desfăcut pansamentul cu grijă și a așteptat ca profesorul să-și spună părerea. ― Plaga arată bine. Pansați-o și pentru durere faceți-i un antialgic. Stăncuțo, ai să te simți bine și peste câteva zile vei pleca acasă. Țigăncușa nu Îndrăznea să spună nimic. Își purta doar privirea de la profesor la Gruia și Înapoi. După ce au fost văzute și celelalte paciente, s-au retras În cabinetul profesorului. ― Acum, să ne ocupăm și de oile noastre. Altfel Înțarcă și... ― Adio
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ca să avem timpul necesar pentru a lua o gură de aer până la momentul confruntării... De acord? ― Dumneavoastră hotărâți, domnule profesor. ― Hai să mergem. Vizita decurgea firesc, ca de fiecare dată. Un moment de amuzament a intervenit când au ajuns la țigăncușa Stăncuța, care i-a Întâmpinat cu un zâmbet larg. ― Ei? Cum te simți, Stăncuțo? ― Bini, domnu’ profisoru’ șî vreu sî merg acasî - a răspuns ea, aruncând o privire luminoasă către Gruia. ― Mâine pleci, Stăncuțo. La auzul acestei vești, țigăncușa s-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
la țigăncușa Stăncuța, care i-a Întâmpinat cu un zâmbet larg. ― Ei? Cum te simți, Stăncuțo? ― Bini, domnu’ profisoru’ șî vreu sî merg acasî - a răspuns ea, aruncând o privire luminoasă către Gruia. ― Mâine pleci, Stăncuțo. La auzul acestei vești, țigăncușa s-a ridicat În șezut, a apucat mâna profesorului și a sărutat-o... ― Lasă, Stăncuțo, că doar nu-s popă. Ne-am bucura dacă ne-ai chema la nunta ta. Frumoasă ești, bună de măritiș ești, nu rămâne decât să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
culorilor, mai ales galben și negru. E de văzut ce se va mai spune despre Țuculescu după 20 de ani. (iarna, 1965) Vine furtuna, e prevestită de aerul proaspăt ce m-a lovit În piept când dam colțul la Bărăție; țigăncușa care vinde flori acolo mi-a făcut cu ochiul; la biserica lui Brâncoveanu am observat tufe de liliac Înflorit. Liliacul e semnul meu erotic. Atunci când Înflorește, ies la vânat, mă furișez printre Margaretele ce se lasă mângâiate de boarea vântului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
femeia după care suspină poetul e o blondă cu ochi albaștri, în seara de dinaintea plecării la Berlin Natalița "își face loc pe genunchii lui" iar "gura roșie" îi caută "sfârcul urechii, până ce i-l prinse într-o mușcătură aprigă". Aceeași țigăncușă, "luându-i degetul cel mic, i-l duse la gură și i-l mușcă până la sânge", ceea ce-l făcu să simtă "o ușoară silă" față de "realitatea" amorului: "De ce o fi mușcând așa? se tot gândea el. În dragoste era deprins
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
rădăcini. „Încep să cunosc plantele din taiga pe de rost”, a spus Albertine, turnând din supa aceea în farfurii. „De altfel, mă întreb de ce le folosesc atât de puțin oamenii de aici...” Le-a salvat și prezența unei copile, o țigăncușă găsită într-o zi, pe jumătate înghețată, pe treptele lor. Zgâria scândurile întărite ale ușii cu degetele ei înțepenite, vinete de frig... Pentru a o hrăni, Charlotte a făcut ceea ce nu ar fi făcut niciodată pentru ea însăși. La piață
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
sora ei?) a venit să o caute și, fără să explice nimic, a luat-o cu ea. Charlotte a ajuns-o din urmă la marginea mahalalei și i-a întins fetiței păpușa mare cu obrajii scorțoși cu care se juca țigăncușa în serile lungi de iarnă... Păpușa aceea venise odinioară de la Paris și, împreună cu ziarele din „cufărul siberian”, era unul dintre ultimele vestigii ale vieții lor de altădată. Adevărata foame, Albertine o știa prea bine, avea să vină primăvara... Nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Pentru a se face iubit de Voica, îi ducea daruri salbe, mărgele, stambă pentru rochii. La plecare, ea cântărea darurile, îl giugiulea, el își număra banii. Când a aflat că-l înșeală, nervos, i-a cerut darurile oferite. Sinefta, o țigăncușă foarte tânără, frumoasă și cu nuri, s-a făcut cântăreață, îi veselea pe mușteriii de la "Doi curcani". Fără apărare, au batjocorit-o mulți. Cel ce o iubea era Nicu-Piele căruia nu-i era fidelă și-l înșela cu alții iar
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Între 1960 și 1962 este inspector la Secția de învățământ și cultură a regiunii Cluj, iar apoi trece în învățământ, ca profesor și director al unei școli generale clujene, predând ulterior și la liceu, până la pensionare (1996). Debutează cu nuvela Țigăncușa în „Tribuna” (1958), iar editorial cu volumul de povestiri 1100 de zile risipite (1975). Mai e prezent cu proză, reportaje, profiluri de scriitori români și străini în „Steaua”, „Tribuna școlii”, „Contemporanul”, „Adevărul de Cluj”, „Cetatea culturală”, în diverse almanahuri și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290440_a_291769]