224 matches
-
dosarul acela! De astă dată a fost de parcă te-a lovit cineva drept în cap. Ai căzut în genunchi fulgerător și cu ambele mâini culegeai foile roase de gângănii de pe jos. Peste jumătate de oră te aflai încă la pământ, "țintuit", dar nu-ți dădeai seama ce faci. Când te-ai așezat pe scaun abia răsuflai, ochii ți se înroșiseră de praf, îți curgeau lacrimile. De plâns nu plângeai din obstinație, n-ai mai plâns din copilărie. Atunci o făceai de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
intactă, tufele de flori și legume nu suferiseră nici o stricăciune, numai cărarea principală mi se părea mai largă. La capătul ei se profila provocator ca întotdeauna șezlongul. Speteaza sa arcuită se înălța triumfătoare pe cerul învolburat. Cu ochii larg deschiși, țintuit locului, cu trupul năclăit de o căldură nebănuită, vedeam doar licărul îndepărtat al zărilor. Nu mai vedeam altceva. Și, luminându-se de ziuă, biruitoarea lumină de vară, nemiloasă ca și durerea. Despre Ștefan Amariței și podul său de piatră Deseori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
făcut morală. Când îmi amintesc cu câtă naivitate și îndârjire îmi croiam drumul spre cele ce mă pasionau, acum, târziu, simt un fel de mirare. În peregrinările mele prin oraș, întâlneam la vitrinele unor librării tablouri de Băncilă și rămâneam țintuit acolo ore întregi. Pe lângă Hală erau niște meșteri de firme și eu stăteam pe la ferestrele lor mult și bine fascinat de palete, de culori, de mirosurile acelea caracteristice atelierelor de pictură, până ce se găsea cineva să mă alunge de la locul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
M-am ,,împrăștiat’’ pe primul pat de lângă ușă și am intrat în vorbă cu ceilalți colegi de suferință. La câteva minute distanță de sosirea mea, ușa se deschise brusc, lovindu-se de tamponul din cauciuc poziționat la baza acesteia și țintuit bine în podeaua acoperită cu linoleum albastru. S-a auzit un zgomot ciudat ce s-a oprit relativ instantaneu. În fața mea s-a oprit Cora asistenta de serviciu. Furioasă foc. Cu femeia asta avusesem azi de dimineață o discuție în timp ce
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
într-unul din stâlpii de susținere ai patului și îl zgâlțâia, răgind. - Ce se-ntâmplă? strigă Robby, din baie. Am urlat scârbit și am ridicat-o pe Sarah din pat. Când o duceam pe Sarah spre baie, arătarea a rămas țintuită locului, apoi a sărit jos și s-a repezit spre noi. Am trântit ușa, iar Robby a încuiat-o. Încă o mai țineam pe Sarah și sabia de lumină. Așteptam în timp ce priveam spre ușă. Calm, am întrebat: - Unde e celularul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
observ asta pentru că eram orb. Uite, zise scriitorul. Atinge-o. Lemnul se transformase în stucatură. Din cauza asta nu puteam intra în casă. M-am îndepărtat. Miller veni după mine pe câmpul din spatele casei, unde ba umblam de colo-colo, ba rămâneam țintuit locului. Nu-mi puteam controla respirația. Gura mi-era uscată și aveam un gust de cretă din cauza tabletelor de Klonopin. „Vei fi protejat,“ promise Miller. „Nu e un caz de posedare,“ mă asigură el. „E necesar să vii în casă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mă debarasez de el. Am început să alunec spre câine din cauza scărilor năclăite cu sânge. S-a repezit iarăși la mine. Dinții deveniseră acum colții lui Terby și se înfipseră în gambă. Am realizat cu o teribilă finalitate: mă vroia țintuit locului. Nu vroia să mă duc nicăieri. Nu vroia să mă grăbesc spre Fortinbras Mall. Nu vroia să-l găsesc pe Robby. M-am înfuriat și l-am izbit cu pumnul în față, în timp ce încerca să muște orbește. Sânge proaspăt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
adresat săgeții încearcă o neutralizare a forțelor magice ce ar asigura o viitoare izbândă asupra stihiilor, deci vizează repetabilitatea actului. Săgetarea are efect ordonator, ea vine din direcție sacră: „În genunchi cădea,/ Arcu-și întindea,/ Arcu ș-o săgeată;/ Ținta-i țintuită/ Pe cerb mi-l izbea,/ La spate din dreapta,/ Cerbul sus sărea/ Și se blestema” (Peceneaga - Tulcea). „Dreapta și îndemânarea vădesc puritate și favoarea divină”, învestirea cu puteri civilizatoare exercitate din unghiul magic anihilează puterile fiarei și permite contactul cu aceasta
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Mare! Bravo Ștefan cel Mare! Și iapa necheza și-i stropea pe toți cu apă neîncepută și da niște pocnituri ca de pistol. Și toți elevii mari de la Școala Normală au format armata lui Ștefan cel Mare, înarmați cu ghioace țintuite și cu arcuri, ca pe vremea lui Ștefan cel Mare. Și într-un an n-am avut de lucru și am făcut o nuntă. Cum se face nunta: cu mire, am uitat cine a fost mire. Mireasă a fost Petrică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
uluit cum încerca să-și strângă zeghea pe el, cu rămășița unui efort parcă nepământean. Era frig, tare frig în celulă și parcă răceala îți intra în oase când vedeai țurțurii de gheață care atârnau ca niște ciorchini pe sub obloanele țintuite ale fiecărei celule. Părintele Apostu - colocatar și el al celulei - se făcuse și mai mic lângă mine și abia reuși să silabisească: „Este poetul Vasile Voiculescu, să-i facem repede rost de un pat, dacă se poate, la loc mai
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
mai puțin de trei ore am ajuns în vârful muntelui Montanvert de unde dominam întreaga Mare de gheață, care steclea la lumina soarelui, de ne lua ochii. Acolo am găsit un mic restaurant unde am îmbucat câte ceva, apoi încalțați cu cizme țintuite și înarmați cu câte un toiag ferecat am plecat înșirați unul după altul pe Marea de gheață, întovărășiți de ambii noștri călăuzi care luase câte o scândură în spate, ca să ne serve drept punte peste crăpături. Ce ne trebuia nouă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
nu pași și-și continuară drumul pînă la parter. În cele din urmă, ieșiră pe la elevi și ajunseră în curte. Acolo Cristi mai făcu cîțiva pași și apoi îi arătă pe cineva care stătea rezemat de zidul școlii. Dănuț rămase țintuit. Cristi o luă din loc, se postă la vreo doi metri în fața ei și începu să se uite insistent, ca la un afiș. Din cînd în cînd, se întorcea către Dănuț și-i făcea semn să vină și el. Era
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
O zeiță fără nume și chip care, ascunsă în tufișurile memoriei mele, nu binevoiește să-mi dezvăluie decât acea parte, superbă, a corpului ei. * Cum am stat în noaptea aceea din adolescență, desculț și numai în cămașă de noapte, ca țintuit, aproape o jumătate de oră, în picioare, în bucătăria în care știam că mișună scârboșii gândaci de bucătărie! Fără să mă sinchisesc de data aceasta de ei, posedat de o imensă dorință de a poseda, în luptă cu o imensă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
neînsuflețit așezat pe catafalc a doua sau a treia zi (depinde cum datăm ziua morții lui Eminescu): „Un bandaj negru în jurul capului, ce acoperea linia secționării craniului, fu probabil pentru unii dovada grozavă că Eminescu murise ucis, așa cum Hanrieta însăși, țintuită departe, crezu.” (Idem, ibidem; la fel, text neschimbat). Se bazează pe amintirile de peste 10 ani ale lui S. Secula, publicate în Familia, numărul comemorativ Eminescu din iunie 1899: „...Capul și aproape fruntea întreagă îi erau învălite într-un bandaj negru
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
toți) ocolesc cu grijă pătimirea noastră, punând mai presus preocupările cele pământești înaintea celor dumnezeiești. Ruga lor, formal și fugitivă, nu mai aprinde lumina însuflețită și simțirea ascultătorului. Nu mai aprinde tremurul de altădată din drama blândului Nazarinean, biciuit și țintuit pe cruce pentru eliberarea din moartea veșnică a omului. Banul, în zilele noastre, stăpânește interesul general. Românul, încovoiat de lipsuri, se bălăcește în propriile sale păcate și neputințe și nu percepe adâncul prăpastiei în care coboară și e târât, zi
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Breton, Micheline Fondane, André Gide, Léon-Paul Fargue, M.Heidegger, Ilarie Voronca... Blecher era făcut pentru comunicare umană: scrisul său caută să restabilească un contact esențial, dincolo de ceea ce știa demult despre imperfecțiunea releelor noastre de comprehensiune și fără a renunța, nici țintuit, ca Într-un sicriu, pe patul de suferință. Este interesant de amintit că În 1973, când apariția la Paris a Întâmplărilor În irealitatea imediată a produs În presa franceză un interes cultural de prestigiu În jurul numelui său, editorul Maurice Nadeau
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pe lume și că toate celelalte lucruri dispăruseră. Am fost uitat de toți, aici, la capătul lumii. Am întins mâna, dar n-am atins nimic. Un gol imens în jur. Iarna apăsătoare se simțea și în încăperea aceea. Totul părea țintuit în cuie. Dușumeaua, masa... totul. Stăteam singur pe întuneric și aveam senzația că membrele mi se înmoaie, iar capul se contractă și se dilată după bunul lui plac. Nu mai aveam nici un control asupra lor. Parcă stăteam în fața unei oglinzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ceară împlinirea a trei dorințe. Dumnezeu i le satisface, avertizându-l însă degeaba, că lucrurile se pot întoarce împotriva lui, ceea ce se și întâmplă: bogatul furios dorește ca să-și rupă gâtul calul lui prea nervos, ca soția lui să rămână țintuită locului, iar a treia dorință va trebui folosită pentru a o elibera pe biata femeie. Grimm a menționat înrudirea acestei povești cu cea a lui Filemon, datorită ospitalității cuplului de bătrâni fără copii a căror pietate este exemplară și datorită
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Constantin, regent la Constantinopol, până la întoarcerea sa. Constantin era încă tânăr. Aceasta era prima lui fărâmă de autoritate și, pentru a o susține, i s-a dat titlul de "despot". Îl avea la îndemână, ca să-l povățuiască, pe tatăl său țintuit la pat, pe bătrânul împărat Manuel al II-lea Paleologul. După câteva încercări neizbutite, ei au pregătit un nou tratat de pace cu sultanul Murad. Era o înțelegere umilitoare, dar ea însemna că cetatea Constantinopolului avea să fie cruțată, pentru
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
din Galateni, și a declarat că punctul de vedere al lui Waggoner i-ar conduce pe creștinii amorali care se opuneau păzirii Sabatului să găsească un pretext pentru a pretinde că Legea morală (în special a patra Poruncă) a fost "țintuită pe cruce" și de aceea "nu mai este obligatorie" conform Noului Testament creștin. "Cei din vest s-au întors la poziția adventismului de ziua a șaptea timpuriu și anume că Legea la care se referea Pavel aici [în Epistola către
Conferința Generală de la Minneapolis din 1888 () [Corola-website/Science/322358_a_323687]
-
au mai apărut și în trunchiurile altor copaci. Veche de aproape jumătate de secol și pomenită de mai toți marii noștri istorici, Crucea de la Coslogeni este o minune recunoscută de toți creștinii. Legenda spune că un om s-a trezit țintuit locului, iar boii au refuzat să mai meargă. A înnoptat în câmp și a avut un vis în care un înger îi spunea că acolo se află îngropat un mare sfânt. A doua zi, săpând la rădăcina copacului, țăranul a
Miracole creștine ale ultimului secol () [Corola-website/Journalistic/105192_a_106484]
-
vulvară în floare când îți scoți trandafiriii chiloți; târziu violetă în pădurea Beneventano din Mineo și deschide de-azur petale și-nghite fotonii nebuni. Agerului bătrân nemântuit de veghe prin mentă și virnanț îi lucește ochiul ce de fapt plânge, țintuită fiind agerimea sa într-o infinitudine de albe veșminte destrămate de suflete mute și moarte din care-n curând va fi parte. (1998) Prezentare și versiune românească de Geo Vasile
Giuseppe Bonaviri by Geo Vasile () [Corola-website/Journalistic/13883_a_15208]
-
gură așa-i zise: - Măi romăne, să n-ai teamă, Spune-mi mie cum te cheamă? - Teamă n-am că sunt român Teamă n-am că-mi ești stăpân. Eu sunt Șoiman cel voinic Aveam o ghioagă nestrujită, Cu piroane țintuită; Și pe loc când mă-nvârteam Câte șapte, opt turteam. Dar în foc la Războieni Mi-a căzut ghioaga din mână Sub o sabie păgână Și n-o căzut numai ea Și-o căzut și mâna mea, Dar cu păgân
Movila lui Burcel(variant?) [Corola-other/Imaginative/83506_a_84831]
-
te apuci de plugărit, Tocma-n zi de sărbătoare Tocma-n timp de închinare? - Doamne, pun mâna pe piept Și mă jur să-ți spun cu drept. Pân-a nu-ajunge plugar Aveam falnic harmasar Și o ghioagă nestrujită Cu piroane țintuită, Care când o învârteam Proașcă prin dușmani făceam, Câte opt pe loc turteam! Gelu Andone Alelei! pe când eram Om întreg de mă luptam Mulți păgâni am mai stricat! Multe capete-am fărmat De tătari și de lifteni Și de falnici
Movila lui Burcel [Corola-other/Imaginative/83505_a_84830]