4,216 matches
-
noastre treceau prin laminoare și îngrășăminte funebre/ revolta se simțea în cearceafurile agățate în balcoane/ în borcanele cu greieri în bețiile odioase sau boeme/ faruri scandaluri fotografii viespi eliberate din matca lor/ în praful mahalalelor în strigătul gaterelor și-n țipătul păsării împușcate// salamuri cu soia se rostogoleau prin noi împreună cu kilul de/ zahăr și ulei untul de 3 carate gheare și tacîmuri/ pelerinajul rației tezaurul rătăcit în zăpezi/ funebrele cozi pe lîngă zidurile jupuite/ cartea interzisă citită la opaițul televizorului
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
de aici din liceu, a sărit pe mine, a făcut o criză de nebunie, mi-a urlat îngrozitor, în timp ce-i curgeau balele scârboase și-și pendula limba ca un șarpe în atac. În clipa următoare fu oprită de un alt țipăt. În față văzu o femeie bătrână, cu fața uneia trecută bine de șaptezeci de ani, brăzdată de riduri intense, cu părul vopsit roșu intens, tuns scurt, cu fustă mini și tocuri exagerat de înalte. Părea o prostituată care își presta
LICEUL „HORROR” AL CHIŞTOROAIEI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382638_a_383967]
-
unor tineri din poarta liceului, la sosirea în liceu. Vorbeau că dacă plătesc suma cerută de Chiștoroaia, aceasta le dă diplomă de bacalaureat. Așa le promisese. Și trecuse demult chiar a doua sesiune a examenului de bacalaureat. Era luna octombrie. Țipătul puternic frânse șirul gândurilor Sonia. - Să nu mai vorbiți la telefon, că vă dau afară pentru totdeauna din liceul meu! „Liceul ei?” gândi Sonia. „Ce l-a primit de la mama sa, care vindea semințe la colț de stradă, ca moștenire
LICEUL „HORROR” AL CHIŞTOROAIEI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382638_a_383967]
-
și încă mai sunt, ascuțite. țipă înțeapă inima și sufletul altele sunt în tonuri joase, urlă urletului fiarelor din junglă urletul nopții oamenii au transformat lumea în fără vreau liniștea de dincolo mă vreau acolo unde nu există fără fără țipete și urlete de cuvinte fără junglă vreau acolo unde sunt cu tine, de iubire ziduri @ viorel muha Referință Bibliografică: Intre ziduri / Viorel Muha : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1516, Anul V, 24 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
INTRE ZIDURI de VIOREL MUHA în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382726_a_384055]
-
tristă, așteptând un semn Cum că i-ar fi anii un îndemn Să-și spună sieși: Mai rămân! Ați observat strigătul din ochii lor? E disperat, tăcut, dar cu ecou În inimile celor ce stimează un erou. Acolo - e un țipăt surd, asurzitor... Ați observat cum mângâie ei zarea, Uitând de tot ce e în jurul lor, Suspin chemând în ajutor Un suflet alungând însingurarea? Iar când, prin lacrimi lung prelinse, Răzbate, trist, câte-un oftat, E semn că dorul lor s-
PRIVIRI STINSE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382764_a_384093]
-
ce se putea întâmpla! - După ce a stat o jumătate de ora în zăpadă, trecând direct de la razele solare, Camelia făcu șoc hipotermic și tremură câteva minute. La fel și Roland... probabil era și șocul întâmplării. Apoi își reveniră rapid la țipetele Mariei: - Hai să plecăm repede! Drumul de coborâre al crestei muntoase, Camelia l-a străbătut urmărind picioarele robuste ale lui Mihai, pe care le prindea tremurând, disperată, de parcă numai așa nu mai putea să alunece, în vreo râpă misterioasă a
CORPUL Y” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382660_a_383989]
-
Simona Tache Cam asta e replica-standard a oricărei femei, atunci când dă nas în nas cu cel mai mic gândăcel de bucătărie, și e invariabil anticipată de un lung șir de țipete. Nici dacă ne-am întâlni c-un monstru cu șase capete din care țâșnesc 18 tentacule dotate cu ventuze, din care curge un lichid verde-gălbui, nu am reacționa așa isteric. Îi urâm, ne provoacă o silă incomensurabilă. Nu ne gândim
Avem gândaci! Ne mutăm sau mă sinucid! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19919_a_21244]
-
Dumitrescu. Oricum, “femeile lovesc să doară, nu să desfigureze”, ne-a luminat și mai tare Cristina Fülöp, psihoterapeut la clinica “Pragul Alb”. “Bărbatul lovește ca să doboare, femeia dă ca să doară, să facă plici, să se audă, își însoțește loviturile cu țipete, cu emoții. Din punctul ei de vedere, e un schimb emoțional acolo. Lovește, scuipă sau înjură, ca să obțină o reacție emoțională”. De ce nu recunosc ei? Emoțional, neemoțional, bărbații care sunt dominați fizic în mod constant ascund acest lucru. “Aproximativ 1
Bărbaţii bătuţi de femei se întorc by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19942_a_21267]
-
râs. Traiane îmi pierd mințile, înțelegi? (Suspine). Chestia asta e pe bune? Adică... adică... adică eu chiar nu mai sunt ministru? (Smiorcăieli). - Pisicuță, n-o lua așa, nu e chiar atât de... stai un pic că parcă a mișcat Boc... Țipete și tropăieli ascuțite, de pantofi cu toc. - Lasă-l dracu pe Boc, că mă enervezi!! Zi și mie... eu ce mă fac acum? Aveam proiecte în derulare, comandasem perdele de la Dior pentru minister, l-am pus pe Robbie Williams să
Traiane, simt că înnebunesc! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19985_a_21310]
-
luptă... (...). E din nou liniște, câinii sau potolit și, ca doi războinici bravi, își savurează acum succesul, picotind pe iarbă... Aș putea spune că aud zgomotele liniștii (ce oximoron apetent! - M.B.), dar nu spun, pentru că liniștea este întreruptă brusc de țipetele unui copil din vecini. Sunt țipete înalte și subțiri, care se sparg ca niște pahare de cristal în văzduhul acestei calme seri de vară. Mă gândesc la poezia lui Francis Jammes și a lui Ion Pillat al nostru, dar alung
Întortocheate sunt căile... biograficului. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_370]
-
sau potolit și, ca doi războinici bravi, își savurează acum succesul, picotind pe iarbă... Aș putea spune că aud zgomotele liniștii (ce oximoron apetent! - M.B.), dar nu spun, pentru că liniștea este întreruptă brusc de țipetele unui copil din vecini. Sunt țipete înalte și subțiri, care se sparg ca niște pahare de cristal în văzduhul acestei calme seri de vară. Mă gândesc la poezia lui Francis Jammes și a lui Ion Pillat al nostru, dar alung repede din minte această analogie, pentru că
Întortocheate sunt căile... biograficului. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_370]
-
mine păhăruțul acesta/ în care a scuipat deja moartea” (lunetistul). Ori o repliere în pictura lui Rousseau le Douanier, cu acea concretețe a detaliilor animalier-vegetale care trădează melancolia pură a posibilului imposibil: „afară țîrîitul interminabil al ploii în ierburile savanei,/ țipătul gîrliței cu ciocul galben în palmierul de rafie,/ trăncăneala șacalilor sub arborele-cu-cîrnați -/ în ciuda umezelii pătrunzătoare/ toate iuțesc melancolia/ unui foc negru stătut.// aprinse altă țigară,/ altă rămășiță a timpului” (ziua de lucru). În fine, poetul se compară cu un cal
Poezia Solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2655_a_3980]
-
na Hughes și ai zămislit/ și ai mers până la capăt cu țicneala// până când cuptorul a părut locul adecvat pentru tine./ Îți privesc îndelung fața, o geografie a tristeții,/ sub glugă, până când admit/ iar faptul că ne-ai părăsit acum/ deși țipetele copiilor orfani mă fac s-o iau de la capăt./ Tortura ta aici a fost scurtă,// lungă e ieșirea ta repetându-se mereu, un exemplu prost, înc-o sinucidere/ de stivuit peste altele/ până când smintitul Henry cu surorile & frații lui/ plecați brusc
John Berryman – „o geografie a tristeții“ by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2661_a_3986]
-
temniță în alta a sîngelui/ sorb cu nesaț șuvoaiele de evadări/ pînă la starea cea dintîi/ cînd mă privesc cu atenție înăuntru/ dar nu văd nimic/ doar niște ziduri fericite”. Modul de comunicare îl alcătuiesc zgomotele și mai cu seamă țipetele: „urletele caraghioase ale unui afiș alb/ despre absolut nimic”. În acest context erosul marchează distanța, nu apropierea. E un ritual al disocierii sadice, conținînd notificarea detaliilor stabilite de un subiect care își arogă o autoritate blasfemicsacrală: „am comportament de mascul
Poezia unui Macho by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2683_a_4008]
-
poetului e Mîntuitorul: „Tu cea mai tristă singură și bună/ tu candelă de jertfă visătoare/ tu răsărit apus și înstelare/ tu mugur în explozii de furtună/ tu strană și potir cuminecare/ tu leagăn și colind și nor și lună/ tu țipăt ce pustia încunună/ tu rugăciune la iluminare/ tu harul și prescura din petale/ tu smirnă și ofir din patrafire/ tu roza orchestrîndu-mi cimitire/ tu Ghetsimani și Auralul, iată-l/ multplînsumi suflet exilîndu-l Tatăl/ într-un mormînt al lacrimilor tale“ (Tu
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
da! - Cum să fie? - Cât mai în surdină, mai duminicală, cât mai aerisită. Fără târgoveți. Sunt în acord, aproape, cu ceea ce spune Schopenhauer că vor cei din secta shakerilor, fondată de Anna Lee: „...să fie evitate orice zgomote inutile, precum țipetele, trântitul ușilor, pocniturile de bici, ciocănitul puternic etc.”. În legătură cu aplecarea spre abstinență a acelorași, aș mai avea de negociat. Tataie, mi-a spus un tânăr. „Tataie, vrei să stai jos?” Un fenomen de vârstă, scăderea tăriei de înger. Din ce
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2621_a_3946]
-
Protestul ne reconfortează: la noi, nivelul limbajului critic n-a atins deocamdată astfel de culmi de vehemență verbală! Ioan Alexandru s-ar răsuci în mormânt dacă ar afla că e „poet ortodox”. Iar Adrian Marino sau Marin Mincu ar scoate țipete de furie dacă cineva ar îndrăzni să-i facă „donquijotici”. Scrisoarea de amor filial al Catherinei Emmanuel- Carlier dovedește că binecunoscutei categorii văduve abuzive i s-a adăugat aceea de fiice abuzive. Să nu ne audă Mitzura! Cum a început
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2643_a_3968]
-
nopții ne însoțește iremediabil într-un tărâm în care miracolul vieții va muri tot în tăcere, înecat în absintul singurătății scrisului, în tăcerea noastră interioară), Șerpii (care dansează în carnea noastră, un dans al chinului insuportabil, al așteptării zadarnice, înfrigurate, țipătul deznădăjduit ,,agățat de iedera dorinței’’ - Această noapte de dragoste - p. 52), Ziua neagră, Omul amorf-paiață, Singurătatea, Eu, Timpul și Tu (personaj compus în treime), Satana, Viața vs Omul ,,suntem precum fantomele pe care/ nimeni nu le așteaptă,/ pe care niciodată
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92540_a_93832]
-
vară înapoi”, „Pandora”, „Nu încerca așa ceva acasă”, „Cine e de vină”. Carismaticul Dan Amăriei a condus publicul că un mic dirijor, secondat cu grație de Nucu Arama, Mihnea Dobrota și Radu Andrei. Trupa care a încheiat seară în urarele și țipetele de bucurie ale fanilor și fanelor a fost Alternosfera, minunată formație din Republică Moldova. Cu o energie debordanta și o bucurie care li se citea permanent pe chip, Marcel Bostan, Marin Nicoară, Serghei Aladin, Anatolii Pugaci și Dima Scripnic au
INREGISTRAT IN ROMANIA 2, energie-pura intr-un eveniment pentru 2673 de adevarati fani [Corola-blog/BlogPost/98656_a_99948]
-
Acasa > Poezie > Amprente > MAREA DIN VOL.1 "TREPTE SPRE CER" Autor: Ileana Vičič Stanca Publicat în: Ediția nr. 2010 din 02 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Marea În locul vaporului vechi, valurile se zbat de țărm, invitând nimfele la dans. Țipătul pescărușilor jucăuși, îmi vorbesc despre istoria nescrisă încă pe stânci. Din fructele Mării, construiesc un catarg, înălțându-l în larg, așteptându-mi delfinul, așteptându-mi muza... Marea mă salută de aproape, glasul pescărușilor, ecoul Mării persistă insistent, chemându-mă la
MAREA DIN VOL.1 TREPTE SPRE CER de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381674_a_383003]
-
sângele ce sunt, Ai grijă, ai grijă, iubită La fulgerul ce scapără cuvânt. Dintr-o plăcere de vers Scurg pe chindie neînțeles Și așez pe hârtie Sângele ce mă învie. O, atunci și atunci, Când se răstoarnă marea în tuci Țipătul se clocotește În marea năvalnică ce o definește. Nimic nu trece... Doar marea trece prin paharul cu apă rece Ce scapără vânt, cât sunt. Citește mai mult Când se răstoarnă marea în veneși picură prin sângele ce sunt,Ai grijă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
Hai, executarea, că vă fac pe voi mârlani ! Mihăiță învățase bine lecția. Se vedea după rânjetul de satisfacție al domnului Fusulan. Au început să priceapă și monitorii de bancă, pentru că imediat au pus în aplicare sistemul. Vă închipuiți gemetele, scrâșnetele, țipetele sau replica mârlanilor agresați. Când hărmălaia părea că-i scapă de sub control, domnul Fusulan a țipat : - Monitor general, ce-i gălăgia asta? Vreau să fie liniște! Notează-i la catastif și adă-i la “mămica”! Mihăiță devenise expert în meseria
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381753_a_383082]
-
persistă insistent, chemându-mă la o nouă meditație. Lumină,înserarea,PACEA. Vindecarea sufletului meu, la fel că frumusețea unui curcubeu. Autorea,Ileana Vicic Stâncă. Citește mai mult Mareaîn locul vaporului vechi,valurile se zbat de țărm,invitând nimfele la dans.Țipătul pescărușilor jucăuși,îmi vorbesc despre istoria nescrisăîncă pe stânci.Din fructele Mării,construiesc un catarg,înălțându-l în larg,așteptându-mi delfinul,așteptându-mi muză...Marea mă salută de aproape,glasul pescărușilor,ecoul Mării persistă insistent,chemându-mă la o
ILEANA VIČIČ STANCA [Corola-blog/BlogPost/381695_a_383024]
-
toată admirația ! Înghesuiți în fața asistenței care ne-a aplaudat frenetic, am fixat ochii pe bagheta domnului Fusulan și am început să răcnim „trăiască regele / în pace și onor”. Vă închipuiți amuzamentul celor de față când le-am agresat urechile cu țipetele speriate ale celor bruftuluiți de „mămica”.Dar bucuria cea mare am produs-o când am ajuns la refren. Domnul Fusulan a insistat: „Fie-n veci”! Însă noi am urlat din răsputeri: “ă-ă-ăă!” Asistența a izbucnit în hohote de râs. Domnul
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381773_a_383102]
-
copilărie, de mirosul de cozonaci, de colinde... Amintește-ți și tu de copilărie și bucura-te!”. Nu conteaza că poate copilăria ta n-a avut miros de cozonaci, ci de lacrimi și alcool prost sau că, în loc de colinde, îți amintești țipete. De Crăciun, esti îndopat cu copilărie, ca un gâscan înainte de execuție. Tre’ să stai cumintel și să-i lași să ți-o bage pe gât: “Hai, guriță mare, mai ia o linguriță! Hai, ca, daca nu papi, ți-o mănâncă
De Craciun, tragem pe nas bucurie si ne injectam cozonaci in vene by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20173_a_21498]