311 matches
-
de sus, se vedeau cărări peste piatră, precum niște vene deschise. Nu mai adia pic de vânt, arșița era grea, parcă o vedea atârnând sub cer. Privi mai departe, prin deschizătura din zid, în timp ce raspi-ul scurma cenușa. Nu era nici țipenie pe pavi-urile îngrijit măturate ale templului, așa că ceremonia getig-kharid avea să se piardă în singurătate. Toată fața mobed-ului, aplecată spre flacără, se făcu pentru o clipă portocalie. Avea padan-ul pe gură și peste nări și spunea cu ochii închiși cele
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
înfricoșător. M-am trezit speriat și n-am mai putut să readorm. Cum nu reușeam nici să citesc ceva fiindcă literele îmi jucau prin fața ochilor, m-am îmbrăcat și am ieșit să mă plimb prin oraș. Străzile erau pustii. Nici țipenie de om. În gară, a început să plouă, ciuruind întunericul ca pe o haină mâncată de molii. Mai exista încă zăpadă, dar iarna se apropia de sfârșit. Un vânt rece și umed mătura peroanele, încolțindu-i pe cei câțiva călători
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să scornească ceva mai bun? E o minciună sfruntată, spuse Ignatius și, cu o mișcare a limbii, trase în gură ultima bucățică vizibilă din crenvurșt. — Ce făceai pe St. Joseph Street? Acolo nu sunt decât depozite și docuri. Nu-i țipenie de trecător. — Da? N-am știut. M-am târât și eu până acolo ca să mă odihnesc. Din când în când mai trecea câte cineva. Din nefericire pentru noi nu părea să aibă chef de crenvurști. — Deci erai acolo? Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
înfricoșător. M-am trezit speriat și n-am mai putut să readorm. Cum nu reușeam nici să citesc ceva fiindcă literele îmi jucau prin fața ochilor, m-am îmbrăcat și am ieșit să mă plimb prin oraș. Străzile erau pustii. Nici țipenie de om. În gară, a început să plouă, ciuruind întunericul ca pe o haină mâncată de molii. Mai exista încă zăpadă, dar iarna se apropia de sfârșit. Un vânt rece și umed mătura peroanele, încolțindu-i pe cei câțiva călători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mai e. Un bloc Întreg a fost golit. Evacuat Într-o noapte. Cum a fost Agliè. Acum ei știu că cineva știe, Încep să intre În clandestinitate. Mă aflu În colțul lui rue Birague. Văd șirul nesfârșit al galeriilor, fără țipenie de om, aș prefera să fie Întuneric, dar e o lumină galbenă de la becuri. Aș putea striga și nimeni nu m-ar asculta. Tăcuți, În spatele acelor ferestre Închise din care nu scapă un firicel de lumină, taxidermiștii ar rânji În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
a apărut femeia asta, care i-a fost cîndva soție. Nu a bănuit nicicînd existența unei astfel de Mariane. La cîțiva metri de expoziția suedeză se află pavilionul belgian. Aici nu prea au noroc, pentru că nu se vede nicăieri nici țipenie de om. Belgia a venit cu o pușcărie futuristică total automatizată, În care fiecare celulă transparentă este echipată cu un calculator incorporat Într-o extensie a patului Îngust. Vizitatorii se plimbă după bunul plac, ascultînd vocile electronice care le explică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
celebri. Ruinele sînt presărate cu stîlpi pe care sînt lipite manifeste. Textul lor spune: „Procesul de re-sculptare, reeducare, recreare, reconsiderare, returnare devine, În timp, organic, dînd naștere unei noi arhitecturi, o sălbăticie urbană, o necropolă a arhitecturii! Nu se vede țipenie de om. Aceasta este, de bună seamă, lumea care a creat orfanii și nu are nici un fel de instrumente care să-i ajute. O rază de speranță lucește pentru puțin la Luxembourg, unde dau peste proiectantul unei instalații video care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
prânz atmosfera era lâncedă, majoritatea pasagerilor retrăgându-se prin cabinele lor pentru un pui de somn, până la ceaiul de la ora trei. Razele soarelui pătrundeau ca niște flăcări albe prin hublouri, iar bărcile de salvare se legănau în voia valurilor. Nici țipenie de călător pe punte. Personalul de serviciu își făcea datoria neobosit. Barul, animat serile, era acum pustiu. Doar barmanul, în uniforma lui albă, ștergea paharele. Pe la ora două a intrat un student, cu ochii cârpiți de somn, să-și cumpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
visurilor lui și ceea ce vedea în jur. A ținut-o spre est. Fiind trecut de ora două noaptea, toate magazinele din Shibuya erau închise și doar câte un stâlp de felinar mai arunca, în jur, o lumină palidă. Nu era țipenie de om pe stradă. „Orice fac se termină prost“, gândi Gaston. Era dureros de conștient de defectele lui. Și nu numai în seara aceea. Orice întreprindea eșua. Același ghinion, care a atras după sine și izgonirea lui din hotel, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
te primească peste noapte... Poate-ți dă și ceva de lucru. După ce-au căzut de acord, femeile s-au ridicat și i-au escortat pe Gaston și pe Napoleon, sus pe trepte, de parcă era odrasla unui prinț. Nu era țipenie de om pe stradă. — Te rog, ia asta. Gaston a scos o bancnotă din portofel și a vrut să i-o dea uneia dintre femei. — Pentru ce? — Bani pentru mâncare. Nu fi prost. Nu m-ai scăpat și tu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
departe, ascunzându-și fața cu umbrela. Endō-san! Așteaptă-mă! Tuberculosul nu l-a băgat în seamă. Când a auzit pașii lui Gaston pe strada plină de băltoace, a iuțit pasul. Strada cotea la dreapta și apoi la stânga. Nu era nici țipenie de om pe această stradă dosnică din Yamagata. Totul era învăluit în pâclă. Deasupra unui zid din piatră, pe jumătate prăbușit, se înălța un camfor uriaș, ale cărui frunze răspândeau un miros foarte plăcut. Erau multe temple în zonă. Zidurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
plimbat prin tot orașul cu harta în mână de când a sosit în Yamagata. Pentru întâlnirea lui cu Kobayashi avea nevoie de un loc pustiu. Umamigasaki era tocmai ceea ce-i trebuia. Era aproape de oraș, dar nici în plină zi nu era țipenie de om pe acolo. Kobayashi nu a observat că era urmărit. Făcea pași mici, repezi, încălțat cu saboții lui jerpeliți. Când a ajuns la Notariat, a intrat și a stat puțin de vorbă cu un bărbat. A ieșit după cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
găsi un mijloc să dea alarma, să-l ajute pe Lucas dacă mai era vreo șansă. Dar străduța era pustie, obloanele rămîneau Închise. Ajunseră În port, și el pustiu la ora aceea matinală, pescarii plecaseră deja odată cu refluxul, nu era țipenie de om, destinul Îi era potrivnic. Stéphane o conduse pînă la vedeta jandarmeriei, ea opuse rezistență, dar el o azvîrli pur și simplu la bord și sări apoi În urma ei. Îi puse arma În ceafă Înainte ca ea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
trei bălțate, una albă, trei roșcate, care ciugulesc mai departe urcând malul râpos, decorat cu resturile civilizației. Și în tot parcul, numai ele au mai rămas, parcă a sunat trâmbița zilei de apoi și pământul s-a mântuit de lume. Țipenie! Nici casierițe, nici mape, nici Costache Popa, nici bebeluș! Ninge mărunt, cu dușmănie. După amiaza scade, apăsătoare. Înăuntru, afară, afară, înăuntru, se intră și se iese prin luciul apei. Băltoace mari sau mici, nu contează, liniștite să fie, ca oglinda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
meu, făcut din mai nimic dar uite că-mi făcusem umărul zob! Înțelegi ce vreau să spun? Râdeam în mijlocul străzii de mă cocoșasem. Și în tot timpul ăsta, că doar e ceva drum de la Obor până la mine, n-am întâlnit țipenie de om, animal, mineral, orice-ar fi, nimic. Totul parcă se topise, numai din loc în loc ardeau felinarele. Ba nu, mint, ceva am văzut totuși. Un taxi staționa în fața unei porți de fier forjat, o poartă grea ca de palat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
un cadou nedesfăcut. Șaman 11 În tot timpul acela cât lipsise el avusesem suficient răgaz să uit totul. le spuneam alor mei că mă duc la școală, dar În realitate mergeam și mă plimbam pe faleză, unde nu era nici țipenie de om, căci era un frig de crăpau pietrele. mă fascinau formele cioturilor de lemn scuipate de Dunăre la mal, mâncate de apă și de carii. le adunam pe cele mai contorsionate În camera mea și le pictam sau le
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
anonimat. Era o seară rece de februarie și În fața mea se Întindea afișul imens al unui spectacol de revistă, În care erau Înscrise mai multe nume de actori celebri care se prostituau pentru bani. La ora aceea nu era nici țipenie de om pe străzi, doar un câine vagabond care dormea pe un capac de canalizare a ridicat o sprânceană obosită spre noi, lăsând‑o imediat la loc În jos, plin de lehamite, socotind că nu meritam efortul de a ne
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Nu prea știam exact unde e laboratorul de fizică, dar, m-am gândit eu, urma să-mi spună portarul. Clădirea Facultății de Științe era tocmai În partea opusă a campusului, undeva pe un deal, la marginea pădurii. Pe drum, nici țipenie de om. Doar clădirile, mai prietenoase, torceau cu zgomotul familiar al aparatelor de aer condiționat, luându- se la Întrecere cu cosașii. Traversând partea de nord a campusului - pe care o vedeam pentru prima oară vara, găsind că arată complet diferit
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
și or fi cu toții strânși la primărie. Așa mă gândeam, dar când am intrat În sala de oaspeți de la primărie, care aducea cu cafeteria de la noi din campus - mare, urâtă, dar funcțională și civilizată -, am văzut că nu era nici țipenie de inuit În ea, În afară de doi-trei ospătari care pregăteau masa. Semănau toți cu niște japonezi grași, puși pe șotii. — la ora asta stau cu telecomanda Într-o mână și berea În cealaltă, vizionind Occupation Double și Loft Story, mi-a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
în alb, un cadou nedesfăcut. În tot timpul acela cât lipsise el avusesem suficient răgaz să uit totul. Le spuneam alor mei că mă duc la școală, dar în realitate mergeam și mă plimbam pe faleză, unde nu era nici țipenie de om, căci era un frig de crăpau pietrele. Mă fascinau formele cioturilor de lemn scuipate de Dunăre la mal, mâncate de apă și de carii. Le adunam pe cele mai contorsionate în camera mea și le pictam sau le
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
anonimat. Era o seară rece de februarie și în fața mea se întindea afișul imens al unui spectacol de revistă, în care erau înscrise mai multe nume de actori celebri care se prostituau pentru bani. La ora aceea nu era nici țipenie de om pe străzi, doar un câine vagabond care dormea pe un capac de canalizare a ridicat o sprânceană obosită spre noi, lăsând-o imediat la loc în jos, plin de lehamite, socotind că nu meritam efortul de a ne
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Nu prea știam exact unde e laboratorul de fizică, dar, m-am gândit eu, urma să-mi spună portarul. Clădirea Facultății de Științe era tocmai în partea opusă a campusului, undeva pe un deal, la marginea pădurii. Pe drum, nici țipenie de om. Doar clădirile, mai prietenoase, torceau cu zgomotul familiar al aparatelor de aer condiționat, luându- se la întrecere cu cosașii. Traversând partea de nord a campusului - pe care o vedeam pentru prima oară vara, găsind că arată complet diferit
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
și or fi cu toții strânși la primărie. Așa mă gândeam, dar când am intrat în sala de oaspeți de la primărie, care aducea cu cafeteria de la noi din campus - mare, urâtă, dar funcțională și civilizată -, am văzut că nu era nici țipenie de inuit în ea, în afară de doi-trei ospătari care pregăteau masa. Semănau toți cu niște japonezi grași, puși pe șotii. La ora asta stau cu telecomanda într-o mână și berea în cealaltă, vizionind Occupation Double și Loft Story, mi-a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
în șezut, ridică un deget ca și cum ar fi intenționat să pună, nu știu cui, trei dintre întrebările fundamentale: Colecție coordonată de DAN PETRESCU grafului "Melodia", pe ale cărui cearșafuri nu se mai răsfățase nici nu-și mai trosnise oasele de peste zece ani țipenie de film străin, pe deasupra menajeriilor subterane ale înduioșătorului Circ de Stat, unde aceeași criză generală de valută preschimbase siluetele contorsionate ale tigrilor și cămilelor în mogâldețe, aducând izbitor a oi, câini sau pisici, clătinate dintr-o parte într-alta a
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe numerele, cu soț sau fără soț, de la trăsuri, și pun rămășaguri cam câte minute n-o să se vadă pas de femeie neînsoțită pe stradă. Câștigă hăndrălăii care se "aruncă" mai mult. În zorii zilei, seara, nopțile, pe bulevarde nici țipenie de om. 175 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Câtva timp, bogăția și densitatea tezaurelor monetare, a paftalelor, a statuetelor turnate, a medaliilor, a obiectelor de cult și de podoabă împinge în umbră ceramica. În fond, socotește cineva, leafa unui
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]