392 matches
-
știe admirată și dorită, a dat numai pentru mine delicata reprezentație intimă a spălării cosiței solare în undele sărate, apoi a împrumutat inconștient cele mai statuare poziții iscate de dalta lui Canova pentru a și-o zvânta. Deși cu stomacul țiuind a gol și protestatar, nu ne mai venea să plecăm. Spre seară târziu, răzbită, colega ei ne-a lăsat singuri-singurei pe plaja de-acum pustie, să privim în ochiul ciclopic, sângeriu, al soarelui apunând peste o zi glorioasă. Ne simțeam
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
pe cîmpuri la tufa de ciuline Să-mpart cu ea mîndria de-a nu fi cercetată: Păzită între suliți ca marile regine, Voi fi țeposul mire din visu-i lung de fată. Nuntași ne fie sgrițpori cu ochii de jeratic Si țiuie un crivăț subțire-n zimții lor, Rotească pajeri negre asupră-ne iernatic, Vuiască vînăt veacul în vifor vibrător. Pe fruntea ta voi pune de țurțuri grea coroană Si înspițat eu însumi, bărbos ca un fiord, Sub platoșe de ghiață, vom
Poezii by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Imaginative/6354_a_7679]
-
mântuire cât de cât, care m-ar fi scăpat de Urât. Poate că atunci am înțeles cel mai bine, după ieșirea din cimitirul Vară, că viața-i maimuță amorfă, cu gura până la urechi, care rostește vorbe de șagă, se scarpină, țiuie și răcnește, se măscăricește, e spurcată la gură și năucește, fonfăie, tachinează, hohotește, bolborosește, scuipă, ronțăie te miri ce, blagoslovește, of, Doamne, câte verbe aș mai putea folosi dac-ar fi să las poemocul acesta neterminat. Dar poftesc să-l
Căutarea bunicului în Vară by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/11133_a_12458]
-
celebrul elefant-zeu. De la o vreme am știut, de altfel, că ar trebui să îl botez pe Maharajah, drept care i-am spus, cât se poate de nepotrivit, întrucât i-am dat un nume evreiesc, i-am spus, deci, Solomon. Numele acesta țiuia special în urechile mele și apoi îmi plăcea împărțirea limpede în cele trei silabe ca niște pietre de râu. De altfel, îi și pronunțam numele cam așa : Soooo-lo-mon, prima silabă fiind lungită peste măsură, întrucât îmi țuguiam buzele de parcă aș
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
Încă ușor amețit după somnul de plumb care-l furase stând pe banca de la stradă, senzația de sufocare îl luase prin surprindere, speriindu-l destul de tare. Își simțise inima bătându-i cu putere în stomac, iar urechile începuseră să-i țiuie ascuțit, ca un radio stricat. Nu trebuia să se sperie, era doar o stare trecătoare, așa că încercase să se liniștească sprijinindu-și palmele de genunchi, cu coatele în afară, poziția lui preferată, aplecându-și capul în față, ca să-i vină
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
cu diverse intensități: încet, abia auzit, de parcă ar fi o șoaptă de tăinuire între cei care stau la coadă pentru o sticlă de votcă: "cine mai pune de-o juma, cine mai pune de-o juma?", sau tare, de-ți țiuie urechile: "nu s-a băgat azi votcă, nu s-a băgat azi pufoaice". S-ar putea să-l cheme înălțimea sa și să-i frece ridichea. Pentru atâta lucru nu și-ar fi răcit Marfa Stanilova gura de pomană! Păi
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
pai, șepcuțele cool, aruncate neglijent pe scaune, căpătau culoarea și izul inconfundabil al ciupercilor otrăvitoare... bătea un vînt parfumat, călduț dinspre batiste... ștrumfii împachetau papiote... caloriferele striau dulce pereții sub ferestre... ca stupul bîzîia contorul auriu, doldora de faguri sclipind, țiuind a kilowați de miere prelinsă... din frigider tocmai ieșea tacticos, Fram, ursul polar...
Povestește-mă, băi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12421_a_13746]
-
alternanțele fonetice: în pronunție dialectală (ardelenească, moldovenească), foarte adesea sunetul i se transformă în î, niciodată însă sunetul a: țigan țîgan, sifon sîfon, silă sîlă, stingă stîngă (la Eminescu rimează cu "plîngă"), stins stîns, și șî, șină șînă, ține țîne, țiui țîui, ziua zîua etc.; multe substantive prezintă transformarea lui î în i prin trecerea de la singular la plural sau de la masculin la feminin: cuvînt-cuvinte, jurămînt-jurăminte, mormînt-morminte, sfînt-sfinte-sfinți etc.; în cursul conjugării unor verbe i devine î; a vinde-eu vînd-tu vinzi-ei
De ce scriu cu î din i by George Pruteanu () [Corola-journal/Journalistic/14685_a_16010]
-
ziceam: „Dacă i se întâmplă ceva Maestrului, ce-o să-i spun eu șefului districtului despre felul în care mi-am îndeplinit misiunea?” Înmărmurit în fața vetrei, priveam luna limpede care-și revărsa lumina în încăpere. În umbra din spatele sobei, doi greieri țiuiau, sporind tristețea scenei. Atunci am auzit un mormăit din una dintre iesle. Am sărit în picioare și m-am uitat: da, Maestrul era acolo în iesle, lungit pe spate. Ieslea era scurtă, așa că l-am văzut: picioarele strânse unul peste
Mo Yan - Broaște by Florentina Vișan () [Corola-journal/Journalistic/2564_a_3889]
-
Ca să ai noroc tot anul, în această zi e bine să verși vin pe masă, să spargi un pahar alb, să răstorni cutia de chibrituri sau să dai de pomană unui om sărac același lucru fiind valabil și dacă îți țiuie urechea stângă. Dacă vrei să fii curat și sănătos tot anul, trebuie, de Sfântul Vasile, ca după ce te speli pe față, să te ștergi cu un prosop în care pui un ban de aur sau de argint. Tot în tradiția
Sfântul Vasile, părintele monahismului oriental, serbat la 1 ianuarie. Ce trebuie să facă fetele nemăritate by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/52843_a_54168]
-
nu las parastase/ zile cocoșate în firul prea egal al mătăniilor/ nu vreau să fiu rău cu pereții mînjindu-i/ cu circumvoluțiile speriate ale unui scrib bărbos/ scriu ca să sparg lentila microscopului/ cu fulgerul unui microb" (Parastas). în temerarul verb poetic ,țiuie setea neîntoarsă de om" (missa computerensis șdicteuț), setea realului ,total", pururi proaspăt cu fața îndreptată, prin intermediul abisului, spre originar. Din punctul nostru de vedere (și nu numai), Constantin Abăluță e unul din poeții cei mai de seamă pe care-i
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
Cairo, printre cămile și automobile de-a valma./ Trăiam sastisit, îngrămădit de tristețe, cînd ploaia venea,/ La Petersburg, prin iulie, cînd toți plecau în Crimeea și pe la țară./ Astăzi, prin orașe, te sufocă turma dezlănțuită a mașinilor./ La sanatoriu îmi țiuiau urechile de liniște...". Lumea sanatoriului (și a spitalelor) aduce în pagină bolile "nesfîrșite și voluptoase" iar moartea își trimite semnele, "familiară ca un guturai", chiar dacă "discretă ca un parfum păstrat în sticluțe de mărimea unei unghii". De aceea multe din
Tușind și suferind by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15315_a_16640]
-
și nu s-a stins nici după ce m-am întors în România. Anumite momente mi-au rămas în minte pentru multă vreme. Pe Aeroportul Otopeni mi se cere să mă descalț, pentru că un mic ornament metalic de la pantofi face să țiuie detectorul de metale de la punctul de control. Trebuie să-mi scot și cureaua de la pantaloni, pe care, împreună cu cheile și portofelul, o pun pe o tavă de plastic, pentru radiografiere. Mă uit în jur și văd bărbați și femei supuși
Țara de cincizeci de stele by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7342_a_8667]
-
miezul nopții. În anii 1930 se putea ajunge cu el oriunde. Orașul era mic, iar vagonul cu cel mult 20 de călători îi lăsa unde doreau. Puteau chiar sări din mers, mai ales în curbe, pentru că acolo încetinea, scrâșnind și țiuind din roți, de simțeai că ți se taie coloana vertebrală... Mult mai târziu, bănățeanului ajuns inginer nu-i plăcea deloc cum „făceau” tramvaiele din târg. Umblase prin lume și văzuse câte ceva. Chiar și tramvaie. Undeva, în cartierul Fabric, tânărul inginer
Agenda2006-03-06-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284648_a_285977]
-
am zis. Din îmbrățișarea de cu seară se scuturase polenul, pe care îl culegeam delicat cu vârful degetelor. Era suficientă memoria furtunii, ca să se stârnească vânturi răzlețe și vârtejuri tandre să răscolească rămășițele serii. Curând, detectoarele de pietre prețioase au țiuit...La început mai slab, apoi tot mai tare, până urechile s-au înfundat și gâtul a prins să se usuce. Știam de diamantul ascuns bine între petale, dar nu-l cercetasem niciodată de aproape. Mi-am amintit și ziua și
Rrromanul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7516_a_8841]
-
să-l facem să se întoarcă la noi. Și multe alte povești de-ale noastre, mai ales de nemărturisit, dar într-o lumină diferită, fără remușcări - ne simțeam în stare de orice, un lucru care li se întâmplă tinerilor. Ne țiuiau urechile, iar când închideam ochii ne era greață, dar vorbeam în continuare, în timp ce printre obloane lumina din grădină se strecura pe tavan în fâșii subțiri, noi le fixam și continuam să vorbim fără să ne privim. L-am întrebat pe
Alessandro Baricco - EMAUS () [Corola-journal/Journalistic/4296_a_5621]
-
zilele ce nu-l vor recunoaște cel ce se-nsorește lîngă zidul casei în brațe cu o pălărie plină cu iarbă cel ce înșiră scaune pe malul unui rîu și invită norii să se-așeze pe ele cel ce ascultă cum țiuie ferestrele cabanei părăsite și-și privește chipul într-un pahar cu apă cel ce a zburat cu avionul spre mii de destinații și moare înghițit de-o privată de țară cel ce stă în curte și privește țintă pisica vecinului
Zile și Vieți by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/11695_a_13020]
-
mituisem poștașii să bage scrisori, cu adresantul necunoscut, în cutiile blindate ale blocurilor, anunțînd în fiece apartament situațiunea anormală: toamna!!! Afară se topeau untos, frișcant, acoperișurile caselor, într-o căldură groasă, înecăcioasă, de untdelemn încins pe carton gudronat și țiglă țiuită de raze lente. Se încleiau zidurile, cărămidă în cărămidă, precum zahărul ars, verandele curgeau la deal, hîrbuind glastre văduvite de flori mașcate-n iubiri licențioase. Cădeau crestele cocoșilor, danturile dulăilor, potcoavele cailor ajunși în centrul urbei, la piață, cu tomate
Iminență autumnală (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14622_a_15947]
-
și - cu mers împleticit - s-a întors, a deschis ușa și a ieșit fără să se uite înapoi... Liniștea s-a așternut ca un lințoliu, spartă arar de câte un zgomot produs în crâșmă sau în curte... Lui Hliboceanu îi țiuiau urechile de atâta liniște... Îi aștepta pe cărăuși ca pe o izbăvire. Prin minte îi umblau gânduri și gânduri, dar toate sfârșeau cu întrebarea: „Cine sunt cei ce ne-au așteptat și m-au lovit?... Numai că știau pas cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
fix unul în ochii celuilalt, pieziș în geam, în vreme ce, din punctul de supraveghere al țăranilor, noi ne uitam de fapt afară, ignorându-ne. în vremea aia nu se aprindeau becurile în tunel, ca azi. Așa că, atunci când trenul s-a zvârlit țiuind în beznă, mi-am întins picioarele spre bancheta din față și i le-am prins ca într-o foarfecă pe ale ei. Cum ne-am aștepta, în loc să și le tragă răcnind, mi le-a strâns și ea între ale ei
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
nemișcarea stăpânea totul. Plutea în aer, ieșea din pământ. Trase cu urechea și i se păru că zace sub o apă adâncă, și, prin apă, ceva fulgeră ascuțit și se-nfipse în ea. Se frecă la ochi. Rămase cu urechile țiuind, așteptând. Văzu cerul, gardul de la stradă, cu rouă pe el, scânteind în soare, parcă cineva ar fi presărat sticlă pisată, și-aceeași sticlă ar fi jucat și-n aer și s-ar fi prefăcut în liniște. Sprijini coatele în pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și s-ar fi prefăcut în liniște. Sprijini coatele în pământ, să se ridice, se săltă în capul oaselor și simți până și tăcerea casei, ca o ființă străină, prea mult hărțuită și care ajunsese la capătul așteptării. Urechile îi țiuiau, gata să plesnească. Neștiind bine ce face, alergă spre ușa cârciumii Invalidului, prinse clanța, parcă ar fi apucat soarta de mână, și-ncepu să tragă de ea. Domnu! Domnu! strigă, deși încă nu știa bine ce avea să-i spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
continuă cadența. Doi din cei noi veniți se căznesc să-l așeze pe patron care alunecă mereu. Domnul cu mitraliera și-a potrivit distanța. Nu are nici o importanță faptul că domnul Goodman e gata să alunece din nou. Primele gloanțe țiuie și izbesc în pian. Strunele pocnesc într-un zumzet strident. Sticla zăngănește. Într-un colț stau perechile aflate la petrecere. Nu a fost nevoie de nici o comandă ca să se comporte cum trebuie. S-au așezat de la sine cu fața la perete, ascultând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Totuși, agenții din apropiere încetară împușcăturile, parcă la fel de surprinși. Gavrilcea sări, urcîndu-se pe mensola constituită de suprafața superioară a criptei, și cu coada revolverului sparse alte ochiuri de vitraliu, rupând cu mâna plumbul. Nu simți nici o mișcare, nici o împușcătură nu țiui în aer, dovadă că agenții nu-și schimbaseră locurile, în așteptarea unor întăriri. Convingerea lor era că un tovarăș al lui Gavrilcea îi apăra spatele din alt cavou, încît ar fi fost riscat să se așeze între două focuri înainte de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Lanark. îl ascultase cu gura căscată, dînd din cap în timpul pauzelor. Ori de cîte ori înțelegea o propoziție, aceasta părea să exprime faptul că totul e inevitabil și, de aceea, corect. Totuși, corpul lui devenea din ce în ce mai puțin maleabil; capul îi țiuia; cînd Monboddo a spus „o platformă nouă și înaltă, un oraș plutitor în spațiu,“ i s-a părut că aude o altă voce, brutală și incredulă: „Omu’ e nebun“. Chiar așa, fu îngrozit cînd se trezi în picioare strigă cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]