484 matches
-
care ar fi putut poza pentru un poster de „American Boy” tipic. Era Johnny White, care avea o soție și trei copii și arăta ca orice tînăr american obișnuit. Era și Martin, un puști chipeș, oacheș, de origine italiană. Fără țoale de fițe și figuri. Branșatul s-a mutat În subterane. Am Învățat noul vocabular al branșaților: „verdeață” pentru iarbă, „Îmbîrligat” pentru săltat de gardă, „cool”, un cuvînt bun la toate, indicînd orice lucru care Îți place sau orice situație care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Purta pantofi cu talpă groasă, de crep, cămăși scumpe din păr de cămilă și o geacă de piele care se prindea-n față cu o curea. Se vedea cu ochiul liber că are pe el vreo sută de dolari În țoale. Nevastă-sa avea bani și Cash Îi cheltuia. CÎnd l-am cunoscut, banii se cam duseseră. Cash mi-a zis: - Femeile vin la mine. Mă lasă rece. Singura mea delectare adevărată e cîntatul la trompetă. Cash te tapa de marfă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
-ți faci altele noi. Dacă sare vreun scîntei pe cineva de pe vatră și se aprinde vreun strai de pe dînsul, apoi e semn a zvoană. Să nu croiești la nici o haină întîi gulerul, că este rău de moarte. Cînd cumperi vreo țoală nouă, să nu o iei de marți la purtare. Cînd croiești o haină sîmbăta și o isprăvești tot sîmbătă, omul a cărui haină e moare cu siguranță. înainte de a îmbrăca o cămeșă nouă, să dai cu foarfecele de trei ori
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
de sub unghii sau tina de pe corp, are să le mă nînce pe cealaltă lume. Dacă moare cineva, se măsură cu o ață lungimea lui ca să rămîie norocul lui de casă. Omul mort să nu-l încingi moale, că se împiedică în țoale. Un mort se înmormîntează cu hainele cele mai bune pe care le-a avut, ca înfățișîndu-se înaintea lui Dumnezeu pe lumea cealaltă să fie curat. Prin unele locuri, un mort se așază cu picioarele spre ușă, adică gata de plecare
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
brațu e Franția; 4-a, mâna stângă e Anglia; 5, mâna dreaptă e Italia; 6, subțioara stângă e Niderlandu; 7, subțioara dreaptă e Șvaițu; 8, coapsele e Țara Nemțească, Polonia și Ungaria; 9, genunchii sunt Denemarc, Norveghen și Șveden; 10, țoala, păn În picioare, e Rosia; 11, dosul e Țara Turcească, ce au În Europa. Europa e școala șciințelor, a Învățăturii, și pre alte părți ea le Întreăce. În ea e bunul, preasfințitul nostru Înpărat, monarh, craiul Franți I, de toți
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
sănătate! Replica Împăratului la aceste manifestări ale venerației supușilor săi dezvăluie din partea acestuia un admirabil simț teatral, la frontiera (atât de fragilă, pentru orice demagog ce se adresează mulțimilor) dintre cabotinaj și inspirația mesianică: Bunul Împărat râsă și, dezbumbându-și țoala deasupra, dulcele piept Împodobit ne arătă, făgăduind bine a fi. Asemenea gesturi ne oferă cheia Înțelegerii mirajului exercitat de persoana imperială În mentalitatea românească a epocii. Iosif al II-lea XE "Iosif al II-lea" Își descheie haina parcă anume
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
stresată la maxim spre burta ei. — Bex, du-te odată! Nu pot să cred. De ce naiba pun raionul de bebeluși exact în fundul magazinului, la un kilometru de ușă? Pe bune, ce rost au toate etajele astea ticsite cu tone de țoale idioate, farduri și genți, care nu interesează pe nimeni? După ce urc și cobor pe vreo șase scări rulante, în sfârșit îl găsesc și mă opresc, cu limba ieșită de un cot. Mă uit în jur, nedumerită, la toate lucrurile astea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Când m-am dus Într-o vară prin Țara Făgărașului și m-am oprit În Veneția, satul unor slugi de la o Întreprindere ce o conduceam, am rămas Încremenit. Oamenii ăștia erau În sat la ei, În casa lor plină de țoale și În ograda lor mult cuprinsă, cu vite, porci și păsări, mai boieri decât toți pârliții de „boieri“ Împușcă fraieri ca mine și ca alții, de la care primeau bacșiș, [cărora] ne ziceau „să trăiți!“ și ne spălau scuipătorile. Dar, În afară de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Moldova. "Un domn informat a câștigat jumătate din bătălie." Cu ce să-l cumpărăm? mormăie Juga, dar Ștefan se face a nu auzi. Și eu, de vreau să aflu cum stau treburile prin țară, mă boiesc pe față; arunc o țoală ponosită-n spinare, trag pe ochi o căciulă "împușcată" și cobor printre oameni. Iscodesc... După prima ulcică de poșircă, aflu cum merge ocârmuirea târgului, dacă dregătorii se țin de pravilă... La a doua ulcică, mai pe șoptite, îl iau în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pe ulițele Sucevei... Bârsan intră, se prăbușește la picioarele Domnului, îi sărută mâinile, i le udă, bolborosește: Măria ta... Măria ta... Ochiul drept îi este acoperit cu o cârpă neagră, mâna stângă atârnă într-o năframă, e bărbos, murdar, în țoale țărănești, în opinci; numai sabia amintește de mândrul căpitan de viteji al Măriei sale. A... a căzut... Mangopul, bolborosește el. Mangopul? bâiguie Ștefan și se lasă moale într-un jilț. Și Alexandru?! întreabă Țamblac speriat. Bârsan, pe ocolite, povestește: Galioanele turcești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Cine eram noi? Niște valahi împuțiți, niște varvari de la Gurile Dunării; pe când ei, numai catifele, numai aur... numai... Mă cinsteau cu buzele, că inima lor... Cunosc! Nu o dată, în surghiunul meu, am cunoscut disprețul și m-am simțit mândru în țoalele mele ponosite. Fiecare arată ce are mai de preț, pe el... au în el... Și aurul?! Țamblac trage mult aer în piept, se sprijină de cămin: Prin mine, a vorbit gura Măriei tale... "Aurul?! Ducații?! Ajutorul făgăduit?!" "Noi ne-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ciocanul și trage o dușcă: O trece, moș Melinte... Am făcut cărare la codru și tot n-am pierit, spune el și îi întoarce ploscuța. Să ne întoarcem cu sănătate! Din bojdeuca alăturată, iese o bătrânică cu un maldăr de țoale pe care le aruncă într-o cărucioară pe două roți. Să trăiești, Savastiță! se dă la ea moșneagul cu plosca. Să trăim, să trăim! îi răspunde acru, în răspăr, bătrâna, văzându-și de treabă. Pe după bojdeucă, se furișează tiptil un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în casă, de frica bombelor, care umpleau văzduhul spre Dornești (unde a fost și podul peste râul Suceava bombardat). Noi stăteam zi și noapte în râpă. Mama și noi două am așezat scânduri late, o rogojină mare și deasupra niște țoale chuiate. Acolo ne era lăcașul. Când lucrurile se mai linișteau, mergeam în bucătărie și mâncam ceva pe fugă și apoi în râpă. În livadă, ai noștri au făcut o cazemată, ca o casă subterană. Toate scândurile noastre din șură, le
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
și de in, în fiecare an. Prelucrate, mama țesea multe valuri de pânză albă pentru cămăși și lenjerie de pat. Mai țesea valuri de ștergare mari și mici, mineșteguri (marame) și ițari. Trecea apoi la țesutul lăicerelor, palitarelor, valurilor de țoale (pentru pus pe jos) precum și valuri pentru saci și țuhali. Toate se făceau în cantități considerabile, fiind în casă două fete de măritat. Lada trebuia să fie plină-ochi cu zestrea noastră. O gospodină vestită, de pe gârlă, Casandra Vatamaniței, ne cosea
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
hram, la nunți, botezuri) mama îmbrăca acest cheptar deosebit de frumos. Pentru completarea lăzii cu zestre, ne-au făcut la amândouă fetele, câte o bundiță (scurtă cu prim brumăriu și dihori). Deasupra lăzii se așezau în straturi: cuverturile, lăicerele, scoarțele, palitarele, țoalele de lână și de buci (de cânepă) și peste ele plapomele, chilota și pernele (mari și mici). Lada se așeza pe două lăiți în "casa cea mare" (camera nelocuită) la răcoare. Pe grindari erau atârnate bundițele și cojoacele, sumanele (de
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
în borcane (nu prea mari). Din oțet, apă zahăr (miere), scoțișoară, cuișoare și sare, făceam o soluție pe care o fierbeam doar puțin și o turnam fierbinte peste prune. Mama cu Oltea lega borcanele cu celofan, le înveleau în niște țoale de lână și după ce se răceau bine le duceau în cămară, pe rafturi. Eu lipeam etichetele. Deși mi s-a atras atenția că soluția nu trebuie să fie clocotită, eu am turnat în două borcane de câte 800 g, așa cum
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
tare frumos de Casandra Vatamaniței (expertă în cusături cu diferite modele în culori). Tot ea ne-a aranjat și perdelele de la geamuri. Pe cuier erau trăistuțele, cojoacele, pieptarele, bundițele. Hambarul cu pânzeturi, marame, valuri de trăisti și de sumani, de țoale vărgate, cuverturi de lână, broboade, cămăși, ițari, catrințe, fote, era așezat în fundul tinzii (după scara care urca în podul casei). Ziua fixată pentru sărbătorire era de obicei 24 noiembrie. Atunci treburile pe câmp erau terminate și părinții se puteau ocupa
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
pui, găini, boboci de rață și de gâscă, pentru a face bani. În această piață, zisă "industrială", se vindeau și se cumpărau produse lucrate în casă (pânzeturi, cămăși frumos cusute, ițari, bundițe, brâie, cojoace, chingi, catrințe, valuri de sumani, de țoale de lână, chiuate la Satu Mare, valuri de lăicere, cuverturi, ștergare, (de toate felurile), marame, broboade, căciuli etc.) Mama era nelipsită vinerea de la piață. Ori avea treabă, ori nu, dânsa, cu alte gospodine pregăteau de cu seară coșarca cu ce produse
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
altădată, pășind parcă miraculos printr-un tunel al timpului. Fuseserăm niște mânji frumoși, mângâiați în anii aceia de visele noastre și de soarele blând al Ieșilor. Eram cu toții la fel, ne diferențiam doar prin notele de la examene și nicidecum prin "țoale, celulare, merțane" etc. Când trăgeam câte un chef, o făceam "lată" cu câteva pahare de "molan" de 5 lei litrul, acompaniate de hamsii marinate tot de 5 lei și o pâine mare, de același preț, fără spirtoase, droguri, kenturi. La fel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
listă cu doi de 10!". După această convorbire pentru care i-am fost recunoscător o viață americanului Graham Bell, cel cu telefonul, am început numărătoarea inversă cu rezolvarea rapidă a problemelor de tot felul legate de plecarea la București acte, țoale, cărți, bani etc. Mi-am rezervat totuși timpul necesar pentru a mă da "mare" în familie și în urbe, printre prieteni și colegi, mai ales în fața celora care mă gratulaseră cu metamorfoza mea dintre dus și întors. Am plecat spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
se petreacă tocmai într-o frumoasă zi de vară, în care mai toată suflarea satului se afla în luncă, copiii la scaldă, fetele suflecate pân-la brâu ducând rufele la râu, boresele cu maiul la bătut în unda curată a râului țoalele bărbaților nădușiți de truda treburilor gospodărești de tot feliul, flăcăii trăgând la coasă să culce iarba pentru vitele lor ce se cereau hrănite peste an, primii locuitorii ai pământului care au putut prinde câte ceva din ceea ce Dumnezeu plecase să ducă
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
din ceea ce fuseseră articole de îmbrăcăminte devenite inutilizabile, au fost mult timp de folos omului. Nouă celor de la sat, mai ales. Dar ca o rufă să devină material de tăiat cordeleăcordele cu foarfecele pentru a realiza la războiul de țesut țoala din casă, întin să pe pat și întrebuințată ca un fel de cearșaf cum se petre ce astăzi, vă închipuiți, trecea mult-mult timp, că orice pantalon, izmană sau cămașă era spălate și cârpite ani de-a rândul, fiind transmise de la
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
câini sau de pisici găzduiesc în camerele lor și câteva exemplare, Sârbu al meu, care adesea, iarna dormea pe pământ, îi mai dăruiam, când și când, fie o cutie de carton pe care i-o puneam sub dânsul, fie o țoală mai proastă, iar el, drept recompensă, ne păzea casa. O păzea cu sfințenie. Nimeni nu putea trece de el, să intre în curtea noastră. Dar pentru că fiind prea aspru în devotamentul lui pentru casa și gospodarii de la care mânca o
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
Întâlninduăse cu soldații ruși care, fără de mi lă, nu țin cont de rugămințile părinților, dau jos copiii, iau căruța, iar familia astfel deposedată plecă mai departe pe jos. Când ajung spre seară acasă, găsesc totul devastat, camerele goaleăgoale, doar niște țoale pe două paturi pe care le-a folosit pentru învelirea copiilor, că celelalte fuseseră confiscate de ruși odată cu căruța și boii. Înseam nă că, în urmă, consătenii se puseseră pe jefuit, dar pe cine să învinovățești, când nici condiții pentru
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
singură pensie, o duc așa și așa. Adică, destul de greu. Despre găzduirea mea mi-a spus de la început că nu are posibilități, dar are o anexă, un fel de bucăt ărie, unde avea un pat iar de învelit doar niște... țoale. „Știu eu, dacă o să-ți placă ?”, a încheiat ea. Eu însă, când am auzit-o, și mi-a mai și arătat posibilul loc, am sărit în sus de bucurie, încât am sărutat imediat buna mea gazdă și am plecat repede
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]