367 matches
-
pe-a lui. Și până la urmă am hotărât - asta și cu vrerea lui Aizic - am hotărât... Da’ mai spune și tu Dumitre, că mie mi s-o uscat gâtlejul de atâta vorbă. Spunând acestea, Pâcu a și pus mâna pe țoiul cu rachiu și în minuta următoare treaba era mântuită... Apoi cu tine, Pâcule, oamenii iștia mor de foame și de sete, așteptând să afle cine va fi ajutorul lui Hliboceanu. Lasă că nici cu tine nu mi-i rușine. Vorbești
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
-o atentă Pâcu. Da’ cine mai vine la masă, mă rog frumos? Pune-l la socoteală și pe Costache, că astă seară facem noi cinste - s-a arătat galanton Pâcu. Cărăușii nu aveau ochi decât pentru strachina cu mâncare și țoiul cu rachiu din fața lor. Ochii lui Hliboceanu alergau în toate părțile, pentru a se convinge că totul este după dorința comesenilor. Când s-a convins că lucrurile sunt la locul lor, s-a apucat să mănânce liniștit. Primul care a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
strop de glas s-au alăturat îndrăznețului care a deschis calea cântecului... Asta s-a întâmplat sâmbătă seara. Sau, poate, în ajun de sărbătoare... Nu mai țin minte... Și eu care credeam că oamenii din satul tău o țineau cu țoiul în mână cât îi săptămâna de lungă - l-a tachinat din nou moș Dumitru, în hazul celor din jur. Pâcu n-a mai sărit cu gura ca de obicei când era luat la vale, ci și-a continuat povestea: Printre
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
în tăcere, semn că așteptau ca Pâcu să-și reia povestea. Acesta nu a mai lungit descântarea ulcelei cu vin, ci a început să vorbească: Într-o seară, printre mușteriii crâșmei, așezat la o măsuță mai retrasă, își vedea de țoiul lui moș Vasile Căpitanu. Cu gândurile fugite aiurea, gusta din când în când din rachiu. Nu-i plăcea să intre în vorbă mai cu nimeni... În seara despre care-i vorba, după ce a terminat treaba, crâșmarul a turnat un strop
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Cu gândurile fugite aiurea, gusta din când în când din rachiu. Nu-i plăcea să intre în vorbă mai cu nimeni... În seara despre care-i vorba, după ce a terminat treaba, crâșmarul a turnat un strop de rachiu într-un țoi - vorba ceea, să facă dâră-n barbă - și s-a dus la masa lui Vasile Căpitanu. Avea chef de cislă. Vasile Căpitanu însă ședea tăcut, ca de obicei... La un timp l-a întrebat pe crâșmar: „Da’ nu ți s-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
o lipit de mână o cinzacă acolo și pentru mine? Bine că ți ai pus tu udătură, iar eu să stau uscat ca în luna lui cuptor. Ar fi bine să faci stânga-mprejur și să te agăți de un țoi cu rachiu. Și nu uita să treci la catastif...” „Apoi multe oi uita eu, da’ să te trec la catastif nici vorbă. Vezi numai că se cam adună crăițarii”. „Am rămas eu cândva dator? Ai?” „N-am spus asta, dar
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
i-o îndeplinit dorința lui Vasile Căpitanu. Și a gândit:„A plăti el Vasile, că-i om gospodar. Și apoi suntem de-un leat. Nu s-a face el de rușine pentru o datorie la crâșmă”. Ca urmare, aducându-i țoiul cerut, s-a așezat și el la masă, cu un oftat de om ostenit. O bună bucată de vreme au tăcut amândoi. Apoi, Vasile Căpitanu a rupt tăcerea după o înghițitură de rachiu: „Seara asta îmi aduce aminte de vremea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cel cu căpitanul și apoi de-a dreptul Vasile Căpitanu. Da’ nici cu tine, Ion Oaie, nu-i limpede de ce îți zice acum Ion Prispă> <Treaba îi simplă. Vinovată-i prispa asta pe care stau mușteriii și gustă din cele țoiuri... La început spuneau: <Hai la Ion, pe prispă, să bem un rachiu>. După o vreme însă au scurtat-o: <Hai la Ion Prispă, să bem un țoi>. Și uite așa am ajuns Ion Prispă și pace.> <Lasă, Ioane, că nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
simplă. Vinovată-i prispa asta pe care stau mușteriii și gustă din cele țoiuri... La început spuneau: <Hai la Ion, pe prispă, să bem un rachiu>. După o vreme însă au scurtat-o: <Hai la Ion Prispă, să bem un țoi>. Și uite așa am ajuns Ion Prispă și pace.> <Lasă, Ioane, că nu-ți merge rău cu prispa ta. Așa că poate să-ți zică și Ion Țoi, că tot n-a fi cu supărare.> - a adăugat Vasile Căpitanu. <Asta-i
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
o vreme însă au scurtat-o: <Hai la Ion Prispă, să bem un țoi>. Și uite așa am ajuns Ion Prispă și pace.> <Lasă, Ioane, că nu-ți merge rău cu prispa ta. Așa că poate să-ți zică și Ion Țoi, că tot n-a fi cu supărare.> - a adăugat Vasile Căpitanu. <Asta-i drept, Vasile... Numai că pentru tine zilele cu căpităneasa cea focoasă nu se vor mai întoarce. Și chiar dacă s-ar întoarce, tu nu mai ești decât un
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
să descânte prispa și încet-încet să aducă la lumină crâșma lui Ion... Și avea mușterii ca pe vremea bunicului? - a întrebat din nou Mitruță. Cum să nu aibă? Întotdeauna se găsește un mușteriu care vrea să aibă în față un țoi cu rachiu și pe unul care să picure un cântecel din fluier... Dar... Apoi matale mereu ai un „dar” și aștepți ca cineva să te împingă să spui ce ai de spus. Acum m-ai prins pe mine. Ei, atunci
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
te ai gândit să calci pe urmele bunicului tău”. „Apoi dacă nu rămânea în picioare fosta crâșmă a bunicului, cu toate cele trebuitoare, crezi că mă mai apucam eu de crâșmărit? Nici pomeneală. Da’ de la bunicu’ au rămas până și țoiurile. Dar dumirește-mă dacă urmașii lui moș Vasile Căpitanu sunt buni de plată.” „Asta cam așa-i. De aici din catastif se vede limpede că toți și-au plătit datoriile, numai Vasile Capitanu a rămas cu datoria neștearsă... Ceea ce înseamnă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
tu, eu nu pot să-ți fac binele cu de-a sila”. „Nu poți, nu poți, da’ așa în șagă tot poți s-o faci. Nu?” „Adică ce șăguială să fac, măi Costică?” - a întrebat perceptorul, care golea al doilea țoi cu rachiu. „Păi n-ar fi mare lucru. Numai să-l sperii puțin pe Toader, că are de plătit datoria rămasă de la bunicul lui. Îi trimiți prin goarză o țâdulă în care pui atâtea parale câte scrie aici în catastiful
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
rămasă de la bunicul lui. Îi trimiți prin goarză o țâdulă în care pui atâtea parale câte scrie aici în catastiful ista. Și pe urmă las’ pe mine.” - l-a lămurit Costică. Spunând acestea, s-o și dus după al treilea țoi cu rachiu, pentru că perceptorul nu era om care să ducă băutura la ureche... Și uite așa, într-o z, din miez de iarnă, Toader Căpitanu s-o trezit strigat la poartă: „Toadere! Măi Toadere!” „Ce-i ce s-o întâmplat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
colea că ești dator cu o grămadă de gologani? Și perceptorul nu glumește. Când o scris că ești dator, apoi vrei-nu vrei trebuie să plătești și pace!” „Decât să fii așa cătrănit, mai bine hai să întrebăm de sănătate cele țoiuri, care stau colea și se plâng de urât. Îți mai aduci aminte, Toadere, ce cătănie am făcut? Trei ani pe muchie. După al doilea an credeam că o să mor cântând: <Vai săracu ifanteriu, cum îl strânge moliteriu>. Uite însă că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Trei ani pe muchie. După al doilea an credeam că o să mor cântând: <Vai săracu ifanteriu, cum îl strânge moliteriu>. Uite însă că am ajuns gospodari la casa noastră, cu fimeie și copchii”. Cu o mutră îndârjită Toader, a ridicat țoiul și l-a dat de dușcă. Se vedea de departe că hârtia perceptorului l-a pus pe zdruncin. Costică Prispă ședea ca motanul prins la oala cu smântână. Nu știa dacă prietenului său i-a trecut supărarea au ba. Toader
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
dacă prietenului său i-a trecut supărarea au ba. Toader însă moștenea întru totul feleșagul bunicului său. Nu ținea la supărare. Îi trecea repede, oricare ar fi fost asta. Cu atât mai mult acum, în tovărășia camaradului său și a țoiului cu rachiu... Și până la urmă i-o trecut de tot supărarea lui Toader Căpitanu? - a întrebat Iordache Cocoșitu. Măi, da’ greu mai ești de cap! N-ai înțeles că Toader semăna leit cu bunicul său și nu ținea la supărare
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
două ori. Așa că dă-i mai departe, Pâcule! - a lămurit moș Dumitru lucrurile. Apoi cam așa s-au petrecut lucrurile mai departe: Costică Prispă, bucuros că l-a pus pe zdruncin pe prietenul său, a mai umplut un rând de țoiuri cu rachiu și la îndemnat pe Toader: „Deșteptarea, prietene! Ia în mână țoiul acela, că se uită cam chiorâș la tine. O cam văzut el că semeni și nu prea cu moș Vasile, bunicul tău. Ai bea și parcă nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Apoi cam așa s-au petrecut lucrurile mai departe: Costică Prispă, bucuros că l-a pus pe zdruncin pe prietenul său, a mai umplut un rând de țoiuri cu rachiu și la îndemnat pe Toader: „Deșteptarea, prietene! Ia în mână țoiul acela, că se uită cam chiorâș la tine. O cam văzut el că semeni și nu prea cu moș Vasile, bunicul tău. Ai bea și parcă nu... Ia omule și bea în lege, că nu ți-a strica cu nimic
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
lui Puicuță. Îl cheamă Pavel Puicuță. Trage și el din narghilea ca tine? - a întrebat moș Dumitru, în râsul celor din jur. Nu trage din lulea, dar din țigară da! Mă miram eu să nu beie la tiutiun. Da’ la țoiul cu rachiu se uită? - a continuat moș Dumitru să-l tachineze pe Pâcu. Prea multe vrei să știi. Eu zic să-l întrebăm întâi dacă vrea să se facă cărăuș și pe urmă să vedem ce metehne are... Altfel...îi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
deschidă gura Gheorghe Amnar. Îl știm și noi? - a sărit cu întrebarea moș Dumitru. Cred că îl știți. Îi Petrea Fluer - cumnatul meu - a răspuns Gheorghe, oarecum stânjenit... Aha! Petrea! Îl știu eu... Îi... îi cam zurbagiu. Și nu lasă țoiul din mână decât dacă-i gol... Nu avem nevoie de oameni de aiștia - a vorbit hotărât moș Dumitru. Decât așa, mai bine lipsă - și-a spus părerea și Vasile Hliboceanu. Și totuși ne mai trebuie un om - s-a arătat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
potrivit, Hliboceanu a poruncit: Mitruță, ai grijă ca totul să fie după pravilă. Când îți fi gata, adunați-vă, că Măriuța abia așteaptă să ne omenească. A intrat apoi în crâșmă și s-a dus întins la Costache, care așeza țoiurile pe tejghea, după căprării. Aș vrea să-ți spun ceva, Costache. Să auzim! Dacă-i de bine. Îi bine. Dacă nu... Tot bine-i. Noi am hotărât să luăm banii de la Aizic la sfâșit de săptămână. Adică vinerea. Și ce
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
dai de mâncare în seara asta? - a întrebat Hliboceanu. Îi taină mare. Duceți-vă la locurile voastre și îndată vine Măriuța... Până să se așeze fiecare pe scăunel, rachiul era pus dinaintea lor. Spre deosebire însă de celelalte seri, când țoiul cu rachiu al lui Pâcu nu avea de așteptat nici o clipită până să fie întrebat de sănătate, de astă dată cărăușii nu s-au atins de băutură... Peste puțină vreme, Măriuța a apărut în ușa bucătăriei, cu un ceaun plin
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
te face să te uiți după o fusteică scurtă și să te scoli de pe scaun - și-a dezvăluit Pâcu secretele. Uite cine ședea printre noi, fără să știm nici cu spatele. Mă uitam eu la el cum duce mai întâi țoiul cu rachiu sau ulcica cu vin la nas și mă întrebam de ce? I-o fi mirosind ceva rău? Și când colo el adulmeca aroma băuturii precum copoiul de vânătoare urma cerbului. Și nu spunea nimic pezevenchiul. Ne lăsa să murim
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ca aceea... Străini de crâșmă nu-s!...Da ’ ia stai, Hlibocene! Tu n-ai băgat de seamă că acum două săptămâni, taman când împărțeai banii la oameni, la o masă din colțul cel mai întunecos al crâșmei ședeau doi cu țoiurile dinainte și șușoteau în taină trăgând cu coada ochiului la tine?” „Ba bine că nu” i-a răspuns alt gând. „Atunci de ce nu te-ai gândit băiete că îi lucru cu primejdie să mergi cu chimirul plin cu parale și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]